Contributie egala - concubini.

Reclamantul I. Gh. a chemat în judecata pe pârâta M. V solicitând ca, prin hotarârea ce se va pronunta, sa fie obligata la restituirea unor bunuri mobile sau la plata contravalorii lor în suma de 10.300 lei.

În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca a trait mai multi ani în concubinaj cu pârâta, despartindu-se în anul 1975, când aceasta, în lipsa lui de acasa, a plecat de la domiciliul lor, ocazie cu care a luat mai multe bunuri mobile în valoare totala de 6.500 lei, si un libret C.E.C. pe care se afla un sold de 3800 lei, cu clauza de retragere si pentru pârâta care de altfel a si ridicat suma de pe acesta. Judecatoria Calarasi, prin sentinta civila nr. 1649 din 17 noiembrie 1975, a respins ca neîntemeiata actiunea introdusa de reclamant.

Prima instanta a retinut ca partile au întretinut relatii de concubinaj mai multi ani, despartindu-se în fapt în cursul anului 1975, când pârâta a plecat de la domiciliul comun, ocazie cu care a luat mai multe bunuri pe care le-au dobândit împreuna, în timpul concubinajului, precum si un libret C.E.C. pe care se afla un sold de 3800 lei, suma economisita tot în timpul relatiilor de concubinaj, astfel ca, din moment ce pârâta si-a adus contributia la dobândirea bunurilor si a sumei de 3800 lei, reclamantul nu este îndreptatit la restituirea sau plata contravalorii lor, nefiind bunuri proprii ale acestuia.

În ceea ce priveste bunurile de uz personal ale pârâtei, prima instanta a retinut ca apartin în exclusivitate acesteia. Împotriva sentintei a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Printr-un prim motiv de casare, reclamantul sustine ca în mod gresit i-a fost respinsa actiunea, deoarece bunurile pretinse au fost dobândite de el, fara contributia pârâtei, astfel ca aceasta trebuia sa fie obligata la restituirea sau plata contravalorii lor.

Prin al doilea motiv de casare, reclamantul critica sentinta primei instante pe considerentul ca, din moment ce s-a retinut ca bunurile au fost dobândite în timpul concubinajului prin contributie comuna, trebuia sa se stabileasca cota de 1/2 pentru fiecare, iar pârâta, care a luat toate bunurile, sa fie obligata la jumatate din contravaloarea lor în favoarea lui.

Verificând sentinta recurata sub aspectul criticilor formulate, precum si în ansamblu, în baza art. 306 Cod de procedura civila, se constata urmatoarele: Din probele administrate în cauza rezulta ca partile au întretinut relatii de concubinaj mai multi ani, dobândind prin contributie comuna mai multe bunuri si suma de 3800 lei, consemnata la C.E.C., cu clauza de retragere si pentru pârâta, astfel ca primul motiv de casare este nefondat.

 Este fondat al doilea motiv de casare, deoarece, din moment ce partile au dobândit bunurile în timpul relatiilor de concubinaj prin contributie comuna, evident ca si reclamantul are dreptul la o cota de 1/2 din acestea, daca nici una dintre parti nu va face dovada ca si-a adus o contributie mai mare la dobândirea lor.

Cu toate ca concubinilor nu li se aplica regimul comunitatii bunurilor din Codul familiei, acestora li se recunoaste un drept de proprietate comuna pe cote-parti, potrivit dispozitiilor de drept comun, având ca atare posibilitatea sa ceara împartirea acestora.

Dat fiind ca din însasi actiunea introdusa de reclamant rezulta ca bunurile pretinse au fost dobândite în timpul concubinajului cu pârâta, care, de altfel, a sustinut ca si-a adus în egala masura contributia la dobândirea lor, prima instanta trebuia sa observe ca în speta, se ridica problema împartirii bunurilor dobândite de parti, astfel încât competenta de solutionare revenea completului de judecata format din doi judecatori, potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 58/1968, asa cum a fost modificata prin Decretul nr. 84/1973, si nicidecum completului de judecata format dintr-un singur judecator. Judecându-se cauza de catre un singur judecator, desi completul de judecata trebuia sa fie format din doi judecatori, evident ca hotarârea primei instante este lovita de nulitate, potrivit art. 105 si art. 108 Cod de procedura civila. Fata de cele aratate mai sus si în baza art. 312 pct. 2 lit. b alin. 2 Cod de procedura civila, se admite recursul declarat de reclamant împotriva sentintei civile nr. 1649 din 17 noiembrie 1975 a Judecatoriei Calarasi, care a fost casata cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.

 Publicata în "Revista româna de drept" nr. 4/1977, p. 43-44.