Contestie la executare formulata de un coproprietar.

 

În raport cu dispoziţiile art.401 alin.2 C.proc.civ., contestaţia, formulată în termenul prevăzut în text, prin care terţa persoană pretinde un drept de proprietate asupra bunului urmărit, este de competenţa instanţei de executare care, prin hotărâre, supusă apelului, stabileşte în ce limite se menţine titlul executor.Dreptul terţei persoane se poate realiza pe calea unei cereri separate, în condiţiile legii, dacă s-a depăşit termenul de contrestare, conform alin.3 al art.401 C.proc.civ.

 

Secţia civilă, decizia nr.2608 din 28 iunie 2002 ICCJ

 

Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr.4233 din 14 martie 2001, a respins contestaţia formulată de T.G. la executarea sentinţei civile nr.8156/1998 a aceleiaşi instanţe, prin care s-a dispus adjudecarea definitivă a unui imobil - compus din teren şi construcţie, cu parter şi etaj - proprietatea debitoarei L.E. şi a moştenitorilor defunctului L.C., în favoarea creditorilor S.E. şi G.N.

Tribunalul Iaşi, prin decizia civilă nr.1327 din 6 iunie 2001, a respins recursul declarat de contestatoarea T.G.

Instanţele au reţinut, în esenţă, că dreptul pretins de contestatoare, potrivit căreia este coproprietară pentru o cotă indiviză de 44% din parterul construcţiei adjudecate definitiv în beneficiul creditorilor S.E. şi S.N.poate fi valorificat pe calea unei acţiuni în revendicare, iar nu pe calea contestaţiei la executare, întrucât acest aspect vizează chestiuni de fond, care urmăresc să repună în discuţie însăşi validitatea titlului executoriu.

Recursul în anulare, declarat împotriva ambelor hotărâri, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie este fondat.

Contestaţia la executare, formulată de terţă persoană are, de principiu, caracterul unei adevărate acţiuni de revendicare.

Ca atare, este greşită soluţia instanţelor, de respingere a contestaţiei la executarea sentinţei civile nr.8156/1998 a Judecătoriei Iaşi, cu motivarea că aspectele reliefate de contestatoare (are proprietatea unei cote indivize din imobilul adjudecat, în întregime, în beneficiul creditorilor S.E. şi G.N.) privesc chestiuni de fond ce urmăresc repunerea în discuţia părţilor a titlului executoriu care a intrat în puterea lucrului judecat.

În realitate, contestaţia la executare vizează de fapt dispozitivul unui titlu imposibil de executat, întrucât se susţine că sunt probe conform cărora imobiluil în litigiu nu a aparţinut în totalitate debitorului.

În fine, instanţa de control judiciar a încălcat şi dispoziţiile art.402 alin.2, din Codul de procedură civilă, potrivit căora hotărârea se dă cu drept de apel, în cazul în care contestaţia a fost formulată de terţa persoană ce pretinde că are un drept de proprietate asupra bunului urmărit.

Or, în speţă, deşi sentinţa civilă nr.4233 din 14 martie 2001 a Judecătoriei Iaşi a fost pronunţată cu drept de apel, Tribunalul Iaşi a judecat calea de atac ca fiind recurs, încălcându-se astfel regulile referitoare la dublul grad de jurisdicţie şi la dreptul de apărare.

Aşa fiind, s-a admis recursul în anulare, s-a dispus casarea hotărârilor atacate şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Iaşi.