Cine suporta c-v imbunatatirilor

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I

Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

D E C I Z I A NR. 526

Şedinţa publică din data de 16 mai 2008


Pe rol fiind pronunţarea asupra recursurilor declarate de J. G., J. G, şi J. M.N., toţi cu domiciliul ales la D..av.N. E. –B, str.(...)-Centru, nr.176(...) .A, .20,jud.B, împotriva deciziei civile nr.33 pronunţată la data de 28 ianuarie 2008 de T r i b u n a l u l B u z ă u, în contradictoriu cu intimaţii J. G., J. N., N. O., J. E. şi J. B., domiciliaţi în comuna T., jud.B.

Dezbaterile şi susţinerile orale ale părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 9 mai 2008 , fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa având nevoie de timp pentru studierea actelor şi lucrărilor dosarului, a amânat pronunţarea la data de 16 mai 2008 când, în urma deliberării, a pronunţat următoarea decizie:

C u r t e a:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul J u d e c ă t o r i e i B u z ă u sub nr. 7926/2006 reclamanţii pârâţi J. G, J. G. şi J. N. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii reclamanţi J. G., J. N., J. E. şi J. B. evacuarea din imobilul situat in sat Dealul Viei, comuna Merei, judeţul B alcătuit din casă de locuit cu anexe şi suprafaţa de 1781 mp. teren şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanţii, în baza sentinţei civile nr. 716/26.01.1995 a J u d e c ă t o r i e i B u z ă u, au dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiei CI formată din camerele 3 şi 4, iar prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 1076/27.06.2006 au dobândit de la reclamanta J. N. proprietatea asupra construcţiei C2 formată din camerele 5 şi 6 şi garajul situat la demisol, a construcţiei O reprezentând corp de legătură în suprafaţă de 19,81 mp., a construcţiei C5 formată din imobil casă de locuit compus din 4 camere un hol şi un beci, a anexelor gospodăreşti şopron şi D. de păsări şi asupra suprafeţei de 1781 mp. teren aferent, că la momentul cumpărării nu locuiau în acest imobil întrucât aveau în proprietate o altă casă în comuna T. şi că imobilul a fost ocupat de către pârâţii reclamanţi, care refuză să îl elibereze.

Întrucât au înstrăinat cealaltă construcţie în care au locuit până acum, solicită să se admită acţiunea şi să fie obligaţi pârâţii reclamanţi să părăsească spaţiul ce face obiectul litigiului.

În drept au fost invocate dispoziţiile Legii 114/1996.

Pârâţii reclamanţi J. G. şi J. N. au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care au solicitat respingerea acţiunii principale şi obligarea reclamanţilor pârâţi, în solidar, la plata către ei a contravalorii îmbunătăţirilor aduse imobilelor proprietatea acestora şi instituirea unui drept de retenţie asupra încăperilor 6, 6' şi garaj, aşa cum au fost identificate în schiţa anexă la raportul de expertiză aferent sentinţei de partaj. Au susţinut pârâţii că nu locuiesc în toate construcţiile şi încăperile menţionate în acţiunea principală, ci numai în încăperea 6 şi garaj din corpul C2 şi în încăperea 6'- corp de legătură denumit O, încăperi asupra cărora solicită instituirea unui drept de retenţie până la achitarea de către reclamanţi a sumelor reprezentând c/val, investiţiilor descrise şi a cheltuielilor de judecată.

Reclamanţii pârâţi au formulat precizări la acţiunea iniţială, solicitând evacuarea pârâţilor doar din camerele 6, 6' şi din anexa garaj situate în comuna T., judeţul B, întrucât au intrat în posesia celorlalte camere din imobil, singurele încăperi deţinute în prezent de pârâţi fiind cele susmenţionate.

Au mai cerut ca aceştia să fie obligaţi să ridice îmbunătăţirile efectuate în imobilele proprietatea lor, respectiv o sobă de teracotă din încăperea 6', tâmplărie metalică la corpul de legătură 6', anexa D. din chirpici de pământ şi o boltă metalică, ce au fost edificate cu rea credinţă după. punerea în posesie din 1996.

Totodată aceştia au solicitat introducerea în cauză şi a numitei N. O., proprietară şi ea a unei părţi din corpul de legătură.

Reclamanta pârâtă J. N., la rândul ei, a completat acţiunea solicitând obligarea pârâţilor la restituirea bunurilor rămase în posesia acestora: şifonier cu 3 uşi, studio cu ladă din lemn şi saltea, 2 fotolii îmbrăcate în material textil, 2 carpete persane, mobilier toaletă cu oglindă şi sertare din lemn, covor material iută E. -2/3, mochetă material sintetic muştar- 3/4 (f. 47-50).

Pe cale de întâmpinare la cererea reconvenţională s-a învederat că între reclamanta J. N. şi pârâţi a existat întotdeauna o stare conflictuală, că niciodată nu le-a promis că le va vinde partea din imobile dobândită în urma partajului, că aceasta a fost nevoită să se mute la locuinţa fiului său J. G datorită injuriilor şi jignirilor aduse de pârâţi şi de copiii lor şi că singurele construcţii efectuate de pârâţi, însă fără a avea acordul reclamanţilor, au fost: o sobă de teracotă în încăperea 6' edificată prin desfiinţarea sobelor din camerele pârâţilor şi refolosirea materialelor rezultate, aplicat tâmplărie metalică la corpul de legătură 6', construit o anexă D. din chirpici de pământ şi edificat o boltă metalică, însă cu materialele reclamantului J. G şi fără acordul lui, celelalte îmbunătăţiri menţionate în cererea reconvenţională fiind efectuate de reclamanta J. N. şi defunctul ei soţ..

Pârâţii au fost de rea credinţă la efectuarea acestor îmbunătăţiri întrucât de la punerea în posesie în anul 1996, conform sentinţei de partaj 716/1995, la care a fost prezentă pârâta J. N., aceştia au cunoscut că nu au niciun drept asupra construcţiilor şi terenului la care au făcut modificări şi că, potrivit art. 492 Cod civil, drepturile ce se O. din ridicarea unor construcţii sau plantaţii de către un terţ sunt deosebite după cum acesta este de bună sau de rea credinţă, constructorul fiind considerat de bună credinţă doar atunci când a executat îmbunătăţirile crezând că este proprietar, credinţă întemeiată pe un titlu ale cărui vicii nu le cunoştea, lucru ce nu este valabil în cauză.

La data de 31.08.2007 reclamanţii pârâţi au precizat că singura încăpere care mai este ocupată de pârâţii reclamanţi este încăperea cu nr. 6 din imobilul casă de locuit C2, între timp aceştia fiind evacuaţi din corpul de legătură 6' şi din garaj, motiv pentru care au restrâns acţiunea în evacuare la această încăpere.


Au fost administrate probatorii cu înscrisuri, depuse de fiecare dintre părţi, martori (propuşi de pârâţii reclamanţi) şi expertiză tehnică specialitatea construcţii întocmită de către expert S. N. (f. 128-133), cu răspuns la obiecţiuni (f. 147-148).

Prin sentinţa civilă nr. 4455 din 05.09.2007 J u d e c ă t o r i a B u z ă u a admis în parte acţiunea principală, aşa cum a fost modificată şi, în parte, cererea reconvenţională.

A dispus evacuarea pârâţilor reclamanţi J. G., J. N. şi a pârâţilor J. E. şi J. B. din încăperea cu nr. 6 situată în imobilul casă de locuit C2 aşa cum este descris în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1076/27.06.2006.

Au fost obligaţi pârâţii reclamanţi să restituie reclamantei pârâte J. M N. bunurile mobile aflate în posesia J. şifonier cu 3 uşi, studio cu ladă, 2 fotolii îmbrăcate în material textil, 2 carpete persane, mobilier toaletă cu oglindă, covor iută - 2/3, mochetă material sintetic - 3/4.

A fost obligată reclamanta pârâtă J. M N. să plătească pârâţilor reclamanţi suma de 19376,86 lei reprezentând c/val. îmbunătăţiri efectuate la imobilul casă de locuit, iar pârâta N. O. a fost obligată la plata sumei de 1181,14 lei cu acelaşi titlu.

A fost respinsă acţiunea principală în ceea ce priveşte obligarea pârâţilor reclamanţi la ridicarea lucrărilor de îmbunătăţiri efectuate la imobilul casă de locuit şi terenul aferent.

A fost respinsă cererea reconvenţională în ceea ce priveşte obligarea în solidar şi a reclamanţilor pârâţi J. G şi J. G. la plata către pârâţii reclamanţi a contravalorii lucrărilor de îmbunătăţire şi în ceea ce priveşte instituirea unui drept de retenţie asupra încăperilor 6, 6' şi garaj din imobilul casă de locuit.

S-a luat act că reclamanţii pârâţi au restrâns acţiunea renunţând la judecată în ceea ce priveşte evacuarea pârâţilor reclamanţi din restul încăperilor indicate în acţiunea introductivă şi de pe terenul aferent construcţiilor.

Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată şi au fost obligaţi pârâţii reclamanţi să plătească reclamanţilor pârâţi suma de 10,3 lei, reclamanta pârâtă J. M N. să plătească pârâţilor reclamanţi suma de 1470,97 lei şi pârâta N. O. să plătească pârâţilor reclamanţi suma de 248,03 lei cu acest titlu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 716/26.01.1995 a J u d e c ă t o r i e i B u z ă u s-a dispus ieşirea din indiviziune a reclamanţilor pârâţi J. G şi J. M N., a pârâtului reclamant J. G. şi a pârâtei N. O. asupra imobilului casă de locuit situat în comuna T., judeţul B, cu atribuirea către aceştia a următoarelor loturi: J. M N. - imobilul casă de locuit în suprafaţă de 66,24 mp. inclusiv beciul, parte din corpul de legătură 6', respectiv suprafaţa de 12,94 mp., camerele 5 şi 6 şi garajul, precum şi anexe gospodăreşti - D. de păsări şi şopron împreună cu suprafaţa de 900 mp. teren curţi construcţii, 312 mp. teren vie şi 388 mp. teren cu pruni; J. G a primit camerele 3 şi 4 din imobilul I casă de locuit; J. G. - camerele 1, 2 şi 7 din imobilul I casă de locuit; N. O.- suprafaţa de 4,21 mp. din corpul de legătură 6' (f. 9-11).

Prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de uzufruct viager autentificat sub nr. 1076/27.06.2006 reclamanta pârâtă J. M N. a vândut reclamanţilor pârâţi J. G şi J. G. nuda proprietate asupra construcţiilor atribuite în urma partajului, descrise în contract ca fiind: camerele 5 şi 6 şi garajul din imobilul casă de locuit C2, suprafaţa de 12,94 mp. din imobilul casă de locuit C3 (corp de legătură), casa de locuit C5 compusă din 4 camere, un hol şi un beci şi anexe gospodăreşti CI şopron şi C4 D. de păsări împreună cu nuda proprietate asupra suprafeţei de 1781 mp. teren aferent.

Prima instanţă a constatat că reclamanţii pârâţi J. G şi J. G. deţin în proprietate încăperile 3 şi 4 din imobilul casă de locuit ce le-au fost atribuite în urma partajului, nuda proprietate asupra restului de încăperi, cu excepţia celor notate cu 1, 2 şi 7 din imobilul casă de locuit, dobândite de pârâţii reclamanţi prin sentinţa de ieşire din indiviziune, precum şi nuda proprietate asupra întregii suprafeţe de teren aferent, vânzătoarea J. M N. păstrându-şi dreptul de uzufruct viager asupra construcţiilor înstrăinate şi asupra terenului.

Întrucât reclamanţii şi-au restrâns capătul de cerere în evacuare la încăperea cu nr. 6 pentru că au intrat în posesia celorlalte încăperi în urma pronunţării deciziei civile nr. 720/08.11.2006 de către T r i b u n a l u l B u z ă u şi a executării efectuate, conform proceselor verbale încheiate de BEJ E. B. în data de 25-07 şi respectiv 31.07.2007, cei patru pârâţi fiind evacuaţi din construcţii, cu excepţia acestei încăperi pe care au refuzat să o părăsească motivând existenţa litigiului de faţă, instanţa a reţinut că pârâţii reclamanţi ocupă fără drept această încăpere (nr. 6) şi pe baza dispoziţiilor art. 480 Cod civil a constatat întemeiat primul capăt de cerere, aşa cum a fost restrâns, dispunând evacuarea celor 4 pârâţi din încăperea cu numărul 6 din imobilul notat cu C2 în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1076/27.06.2006, luând act de renunţarea reclamanţilor pârâţi la judecată în ceea ce priveşte evacuarea pârâţilor din restul încăperilor indicate în acţiunea introductivă şi de pe terenul aferent construcţiilor.

Capătul de cerere completator formulat de reclamanta pârâtă J. M N. a fost admis cu motivarea că pârâţii reclamanţi nu au contestat că au în posesia lor bunurile cerute, respectiv şifonier cu 3 uşi, studio cu lada din lemn şi saltea, 2 fotolii îmbrăcate în material textil, 2 carpete persane, mobilier toaletă cu oglindă şi sertare din lemn, covor material iută E. - 2/3, mochetă material sintetic muştar- 3/4, pe care au fost obligaţi să le restituie acesteia.

Cererea reconvenţională a fost apreciată în parte ca întemeiată, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză coroborate cu recunoaşterea reclamanţilor pârâţi prin acţiunea promovată, prima instanţă reţinând că pârâtul J. G. a locuit încă de la naştere în acest imobil, ce a constituit casa părintească, şi tot aici a trăit şi familia lui, formată din pârâta reclamantă J. N. şi cei doi copii -pârâţii J. E. şi J. B., că până în urmă cu cea. 2 ani tot acolo a locuit şi reclamanta pârâtă J. M. N., iar toate îmbunătăţirile pretinse de pârâţii reclamanţi J. G. şi J. N. au fost efectuate de aceştia pe munca şi cheltuiala lor.

Cu privire la reaua credinţă invocată în privinţa acestora s-a apreciat că pârâţii reclamanţi nu pot fi consideraţi de rea credinţă avându-se în vedere că ei au fost cei care au locuit permanent în imobilele menţionate, inclusiv după sentinţa de partaj, că reclamanţii J. G şi J. G., chiar dacă s-a încheiat în favoarea lor un proces verbal de punere în posesie de către executorul judecătoresc S. E. la data de 23.01.1996, nu au intrat niciodată în stăpânirea efectivă a terenului şi a construcţiilor ce le aparţineau aşa cum recunosc în chiar cererea de chemare în judecată, că îmbunătăţirile determinate de expertiză se regăsesc la partea de construcţii şi asupra terenului care, până la încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1076/27.06.2006, au aparţinut reclamantei J. M N. care a locuit efectiv în imobil şi care a avut permanent cunoştinţă de lucrările ce se efectuează de pârâţi fără a manifesta opunere şi că, aşa cum au declarat cei trei martori, şi reclamanţii J. G şi J. G. au avut efectiv cunoştinţă de faptul că pârâţii realizează aceste lucrări de construcţii şi îmbunătăţiri şi nici ei nu s-au opus vreodată.

Totodată prima instanţă a reţinut şi împrejurarea că, încă de la întocmirea expertizei ce a stat la baza sentinţei de partaj, expertul a făcut menţiunea că modalitatea de partajare la care a ajuns a fost determinată de împrejurarea că părţile nu aveau bani pentru a-şi plăti sulte precum şi de considerentul că „urmează mai târziu să-şi cumpere între ei, cine va avea bani, aşa cum au susţinut toţi la data expertizei".

In consecinţă, s-a apreciat justificată susţinerea pârâţilor reclamanţi în sensul că au avut permanent reprezentarea faptului că mama şi respectiv fratele şi cumnata lor le vor înstrăina partea de construcţii deţinută de ei precum şi terenul aferent.

Reţinând buna credinţă a pârâţilor reclamanţi, instanţa de fond a constatat neîntemeiat capătul de cerere referitor la obligarea acestora la ridicarea construcţiilor şi îmbunătăţirilor efectuate, întrucât din dispoziţiile art. 494 Cod civil rezultă că doar constructorul de rea credinţă poate fi obligat la ridicarea pe cheltuiala lui a lucrărilor de construcţii şi plantaţii efectuate pe terenul altuia.

Având în vedere şi dispoziţiile art. 494 al. 3 teza a II-a Cod civil, instanţa de fond a constatat că pârâţii reclamanţi sunt îndreptăţiţi la primirea contravalorii acestor lucrări stabilită de expert la suma totală de 20558 lei.

Referitor la persoanele obligate la plată, instanţa a reţinut că acestea sunt reclamanta J. M N. şi pârâta N. O., aceasta din urmă continuând să deţină în proprietate suprafaţa de 4,21 mp. din corpul de legătură 6' asupra căruia s-au făcut îmbunătăţiri.

Pentru că prin sentinţa de partaj şi raportul de expertiză ce a stat la baza acesteia nu s-a stabilit care este partea din încăperea 6' atribuită reclamantei J. N. (12,94 mp.) şi care este partea atribuită pârâtei N. O. (4,2lmp), s-a constatat că nu pot fi determinate îmbunătăţirile aflate pe partea din proprietate a fiecăreia dintre cele două (ele fiind practic in indiviziune), astfel că s-a procedat la determinarea sumelor pornind de la împrejurarea că din totalul suprafeţei corpului de legătură 6' J. N. deţine 75,45%, iar N. O. restul de 24,55%, astfel că din valoarea totală a îmbunătăţirilor efectuate la acest corp de legătură de 4805 lei, determinată de expertiză, suma de 3623,86 lei reprezentând 75,45% trebuie suportată de reclamanta J. MARI A, iar restul de 1181,14 lei de pârâta N. O..

In ce priveşte plata în solidar a c/val. îmbunătăţirilor instanţa de fond a apreciat că cei doi reclamanţi pârâţi au dobândit nuda proprietate asupra construcţiilor şi terenului abia la data de 27.06.2006, când îmbunătăţirile pretinse de pârâţii reclamanţi fuseseră deja făcute, astfel că ele au fost avute în vedere la încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1076, contravaloarea lor fiind cuprinsă în preţul convenit şi achitată vânzătoarei J. M N..


Pe baza raportului de expertiză s-a reţinut că aceste lucrări de îmbunătăţiri şi construcţii nu se regăsesc şi la cele două camere (3 şi 4) atribuite reclamantului pârât J. G în urma partajului din imobilul casă de locuit, astfel că acesta nu poate fi obligat la plata vreunei sume către cei doi pârâţi reclamanţi.

Al doilea capăt de cerere al cererii reconvenţionale a fost apreciat ca neîntemeiat întrucât proprietatea asupra încăperilor numărul 6, 6' şi garaj din imobilul casa de locuit aparţine reclamanţilor pârâţi J. G şi J. G. iar calitatea de debitor reclamantei parate J. M N. şi paratei N. O. şi nu sunt întrunite condiţiile instituirii unui drept de retenţie nefiind identitate între persoana debitorului şi proprietarul bunului.

Pe baza art. 276 Cod procedura civilă au fost compensate în parte cheltuielile de judecata pe care părţile şi le datorează reciproc.

Împotriva sentinţei civile nr. 4455/05.09.2007 a J u d e c ă t o r i e i B u z ă u au declarat apel pârâţii reclamanţi J. G. şi J. N., în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a învederat instanţei că în mod greşit instanţa de fond a respins obligarea reclamanţilor pârâţi J. G şi J. G. în solidar cu J. N. la plata despăgubirilor în sumă de 19.376,86 lei, deoarece preţul de vânzare cumpărare stabilit în contractul încheiat între aceştia este de 2.000 lei şi nu cuprinde contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului casă plus teren, care au fost evaluate prin expertiză la suma susmenţionată.

S-a arătat că reclamanţii -pârâţi J. G şi J. G. se îmbogăţesc fără justă cauză în acest mod, îmbunătăţirile aduse imobilului înstrăinat acestora neintrând în mod cert în preţul primit de J. N. în sumă de 2.000 lei, pentru că evaluarea lor s-a făcut prin expertiză la suma de 19.376,86 lei, care este de aproape 10 ori mai mare decât acest preţ, astfel încât s-a apreciat că instanţa de fond trebuia să-i oblige pe cei doi reclamanţi - pârâţi în solidar cu J. N. la restituirea contravalorii îmbunătăţirilor. S-a arătat că intimata J. N. nu mai are nici un drept de proprietate sau coproprietate asupra imobilului şi beneficiază doar de uzufruct viager asupra unor încăperi ale imobilului, toate devenind proprietatea numiţilor J. G şi J. G. .

In consecinţă s-a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinţei, în sensul obligării atât a reclamantei -pârâte J. N. cât şi a reclamanţilor -pârâţi J. G şi J. G. în solidar la despăgubirea pârâţilor - reclamanţi, apelanţi în cauză, cu suma de 19.376,86 lei reprezentând îmbunătăţiri efectuate la imobilul casă de locuit şi teren.

Intimaţii J. G., J. M. N. şi J. G au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat cu motivarea că instanţa de fond a procedat corect respingând obligarea la plata de despăgubiri a reclamanţilor-pârâţi J. G şi J. G., deoarece construcţiile şi îmbunătăţirile efectuate de apelanţi s-au făcut anterior datei de 27.06.2006, când cei doi nu aveau proprietatea imobilului casă de locuit şi a terenului aferent, astfel încât nu se justifică admiterea cererii reconvenţionale faţă de aceştia, nefiind îndeplinite în cauză elementele juridice ale instituţiei îmbogăţirii fără justă cauză.

Totodată s-a apreciat că s-a reţinut corect din analiza raportului de expertiză întocmit în dosar că lucrările efectuate de apelanţi la imobilul casă de locuit nu se regăsesc în cele două camere atribuite conform sentinţei de partaj intimaţilor, astfel încât aceştia nu pot fi obligaţi la plata vreunei despăgubiri către cei doi apelanţi.

Prin decizia civilă nr.33 din 28 ianuarie 2008 T r i b u n a l u l B u z ă u a admis apelul , a schimbat în parte sentinţa atacată şi a obligat pe reclamanţii pârâţi J. G şi J. G. la plata către pârâţii reclamanţi J. G. şi J. N. a sumei de 19.376,86 lei reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului.

Pentru a pronunţa această hotărâre , instanţa de control judiciar a reţinut faptul că , persoanele obligate la plata îmbunătăţirilor nu pot fi decât cei obligaţi prin această hotărâre, atâta vreme cât patrimoniul reclamanţilor pârâţi este cel care s-a majorat cu contravaloarea îmbunătăţirilor include în proprietatea dobândită de la J. N. şi pentru care nu s-a efectuat o plată prin necuprinderea sumei în preţul achitat acesteia.

In ceea ce priveşte beneficiul solidarităţii invocat de către apelanţi pentru plata despăgubirilor, Tribunalul a constatat că sunt neîntemeiate susţinerile acestora întrucât nu există o obligaţie solidară în sensul disp. art. 1039 – 1056 Cod civil , pentru plata contravalorii îmbunătăţirilor , între reclamanta pârâtă J. N. pe de o parte şi reclamanţii pârâţi J. G şi J. G., această solidaritate nefiind determinată nici de temeiul art. 998 – 999 Cod civil şi nici de principiul îmbunătăţirii fără justă cauză, fiind ştiut că obligaţia solidară de plată decurge ori din lege ori din convenţia părţilor, iar în speţă nu există o solidaritate care să-şi aibă izvorul în lege sau în principiile generale de drept şi nici o solidaritate convenţională , astfel că nu se poate dispune obligarea celor trei intimaţi în solidar la despăgubirea apelanţilor cu suma menţionată.

Impotriva acestei decizii , în termen legal au formulat recurs recurenţii J. G. şi J. G, cerere înregistrată pe rolul Curţii de A P E L P L O I E Ş T I sub nr(...).

In motivarea acestuia s-a arătat că hotărârea instanţei de apel în sensul disp. art. 304 pct. 7,8 şi 9 din C o d u l d e procedură civilă, motivarea acesteia prin faptul că preţul imobilului asupra căruia a operat transferul proprietăţii conform contractului de vânzare cumpărare cu clauză de uzufruct viager a fost de 2000 lei , iar contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului sunt în sumă de 19.376, 86 lei, fiind nelegală întrucât practica şi doctrina juridică statuează faptul că, în materie de contracte preţul este corespunzător valorii lucrului vândut , fiind hotărât de părţi la momentul încheierii contractului, iar convenţiile legal făcute au putere obligatorie între părţi (art. 969 Cod civil).

Mai susţin recurenţii că , în realitate reclamanţii au cumpărat imobilul aşa cum a fost descris în conţinutul contractului la un preţ pe care l-au convenit cu vânzătoarea , fiind indubitabil faptul că acest preţ se referea inclusiv la contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate de către sus-numiţii.

Deşi legal citaţi intimaţii nu au formulat întâmpinare dar , prin intermediul apărătorului ales au solicitat respingerea recursului ca nefundat.

Examinând recursul de faţă, prin prisma criticilor formulate, raportat la actele şi lucrărilor dosarului dar şi la textele de lege incidente, curtea reţine următoarele:

In urma partajului soluţionat prin sentinţa civilă nr.716 din 26.01.1995 a J u d e c ă t o r i e i B u z ă u, s-a dispus ieşirea din indiviziune a numiţilor J. G şi J. N. pe de o parte , respectiv a numiţilor J. G. şi N. O. pe de altă parte, asupra unui imobil casă de locuit situat în comuna T. , jud.,B , omologându-se raportul de expertiză efectuat în cauză în variantă unică; in urma acestui partaj s-a atribuit numitei J. N. imobilul casă de locuit , respectiv anumite spaţii din acesta, restul revenind celorlalte părţi.

Ulterior , prin contractul de vânzare –cumpărare cu clauză de uzufruct viager , autentificat sub nr.1076/27.06.2006 numita J. N. a vândut reclamanţilor pârâţi J. G şi J. G. nuda proprietate asupra construcţiilor atribuite prin partaj şi menţionate mai sus şi descrise în actul de vânzare cumpărare aflate în copie la dosar.

Prin cererea reconvenţională pe care au formulat-o în faţa instanţei de fond , recurenţii au solicitat contravaloarea îmbunătăţirilor pe care le-au adus până la momentul transferului nudei proprietăţi, părţii de imobil cer a fost atribuită numitei J. N. şi pe care aceasta a înstrăinat-o în condiţiile mai sus-expuse.

Aşa cum au apreciat în mod corect cele două instanţe, în ceea ce priveşte efectuarea acestor îmbunătăţiri , pârâţii-reclamanţi, recurenţi în prezenta cauză nu pot fi consideraţi de rea credinţă, atâta vreme cât inclusiv după pronunţarea sentinţei de partaj , ei au fost cei care au locuit permanent , inclusiv în partea de imobil înstrăinată , fiind pe deplin dovedită susţinerea acestora în sensul că în tot acest timp au avut reprezentarea faptului că mama şi respectiv fratele şi cumnata lor le vor înstrăina partea de imobil în discuţie şi terenul aferent astfel încât era firesc să aducă îmbunătăţiri acestui bun.

Câtă vreme chestiunea bunei credinţe nu mai poate purta alte discuţii este firesc şi echitabil ca recurenţii să primească valoarea acestor îmbunătăţiri, controversa în momentul de faţă şi care reprezintă şi unicul motiv al prezentului recurs, purtând asupra persoanei ce urmează a fi obligată la suportarea acestor îmbunătăţiri. Aşa cum am relevat anterior, instanţa de apel a adoptat o soluţie diferită faţă de prima instanţă , în sensul că a considerat că intimaţii deveniţi proprietari în urma vânzării –cumpărării imobilului , trebuie să suporte contravaloarea acestor îmbunătăţiri , întrucât la momentul încheierii actului de înstrăinare nu au plătit vânzătoarei şi această contravaloare, ei fiind aceea însă care în urma dobândirii proprietăţii asupra imobilului beneficiază de respectivele îmbunătăţiri.

Din analiza probelor administrate şi raportat la contextul expus , Curtea constată că recursul este fondat, apreciind că soluţia primei instanţe şi raţionamentul care a indus această hotărâre este corect.

Astfel, potrivit art. 1294 Cod civil contractul de vânzare cumpărare este convenţia prin care vânzătorul se obligă să transmită proprietatea unui bun al său în patrimoniul cumpărătorului , obligaţia corelativă a acestuia din urmă fiind aceea de a plăti contravaloarea bunului ce face obiectul contractului, denumită preţ, care este stabilit de părţi la momentul realizării acordului de voinţă, preţ care trebuie să îndeplinească condiţiile imperative de a fi determinat, cert, real la momentul întrunirii acestui acord.

In contractul de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică şi depus la fila 7 din dosarul de fond, rezultă faptul că preţul imobilului în litigiu a fost de 2000 RON fără ca în cuprinsul actului autentic să fie cuprinsă vreo menţiune din care să rezulte că acest preţ nu ar cuprinde şi valoarea îmbunătăţirilor sau că intimaţii ar fi înţeles să cumpere bunul fără aceste îmbunătăţiri.

Raţionamentul instanţei de apel în sensul că, din compararea acestui preţ cu contravaloarea îmbunătăţirilor, rezultă că acestea nu ar fi fost incluse în valoarea plătită la cumpărare de către intimaţi pentru imobilul dobândit, este o supoziţie care nu poate contraveni clauzelor clare şi neinterpretabile ale actului de vânzare cumpărare , cu atât mai mult cu cât , respectivele lucrări au fost efectuate de către recurenţi până la momentul transferului dreptului de proprietate prin contractul menţionat.

In consecinţă, în temeiul art. 312 al. 1 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă , Curtea va admite recursul , va modifica în tot decizia instanţei de apel în sensul că va respinge apelul promovat împotriva sentinţei civile nr.4445/2007 a J u d e c ă t o r i e i B u z ă u, menţinând ca legală şi temeinică această din urmă hotărâre.

In baza art. 274 Cod pr.civilă , ca parte care au pierdut procesul , intimaţii vor fi obligaţi la plata către recurenţi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1173 lei, reprezentând onorariu de avocat şi taxă de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de J. G., J. G, şi J. M.N., toţi cu domiciliul ales la D..av.N. E. –B, str.(...)-Centru, nr.176(...) .A, .20,jud.B, împotriva deciziei civile nr.33 pronunţată la data de 28 ianuarie 2008 de T r i b u n a l u l B u z ă u, în contradictoriu cu intimaţii J. G., J. N., N. O., J. E. şi J. B., domiciliaţi în comuna T., jud.B.

Modifică în tot decizia instanţei de apel în sensul că respinge apelul şi menţine ca legală şi temeinică sentinţa nr.4445 din 5 septembrie 2007 pronunţată de J u d e c ă t o r i a B u z ă u.

Obligă intimaţii la plata către recurenţi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1173 lei,reprezentând onorariu apărător şi taxă timbru.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 16 mai 2008.

PREŞEDINTE, JUDECĂTORI,

C (...) (...) (...) (...) (...) O.

GREFIER,

D. P.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120

Tehnored.ART/CO

3 ex./19 mai 2008

d.f.7926/2006 Judec.B

j.f.N. B.

d.a(...) Trib.B

j.a.I N.

E. H.