Neintelegerile cu privire la folosinta unui bun se rezolva prin partaj.

Dreptul de folosinţă poate fi exercitat de toţi coproprietarii, ceea ce presupune atât exercitarea folosinţei materiale a bunului care face obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părţi, cât şi posibilitatea culegerii fructelor produse de bun. Însă, atunci când sunt neînţelegeri între coproprietari cu privire la folosirea materială a bunului,  pentru imobilul în care reclamanţii nu au locuit anterior formulării acţiunii, aceştia au la îndemână calea încetării coproprietăţii prin partaj, fără ca dreptul de folosinţă să poată fi valorificat pe calea acţiunii în reintegrare.

 

Î.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6954 din 9 decembrie 2004

Prin sentinţa civilă nr. 4324 din 8 septembrie 2003, Judecătoria Botoşani a admis acţiunea formulată de reclamanţii A.V. şi A.A., şi a obligat pârâta A.E. să permită reclamanţilor accesul şi folosinţa imobilelor – casă şi teren aferent – situate în localitatea Şendreni, bunuri asupra cărora părţile au calitatea de coproprietari. Instanţa de fond, a reţinut, în esenţă, următoarele: reclamanţii şi pârâta sunt moştenitorii defunctului A.G., bunurile imobile care fac obiectul acţiunii aflându-se în masa succesorală, iar între părţi există un proces de partaj; atât terenul cât şi locuinţa sunt folosite de pârâtă, care nu permite reclamanţilor folosirea acestora.

Prin decizia civilă nr. 118 din 27 ianuarie 2004, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat sentinţa şi a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţi. Instanţa de apel a reţinut că cererea reclamanţilor-intimaţi nu este întemeiată, deoarece aceştia au domiciliile în altă localitate, nu au locuit niciodată în imobilul care face obiectul procesului, bunul este folosit de pârâtă, iar reclamanţii urmăresc obţinerea unei soluţii pe care să o folosească în procesul de partaj. Pârâta are drept de abitaţie, conform art. 4 din Legea nr. 319/1944, este în vârstă de 80 ani, este paralizată şi nu are o altă locuinţă.

Recursul reclamanţilor este nefondat.

Conform menţiunilor din certificatul de moştenitor, imobilul – teren şi construcţie – în care reclamanţii au cerut să fie reintegraţi, face obiectul proprietăţii comune pe cote părţi.

Bunul este folosit de intimata-pârâtă, care s-a opus la admiterea acţiunii, iar calitatea recurenţilor-reclamanţi de coproprietari nu le conferă acestora dreptul de a fi reintegraţi în imobil.

Dreptul de folosinţă poate fi exercitat de toţi coproprietarii, ceea ce presupune atât exercitarea folosinţei materiale a bunului care face obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părţi, cât şi posibilitatea culegerii fructelor produse de bun. Însă, atunci când sunt neînţelegeri între coproprietari cu privire la folosirea materială a bunului,  cum este cazul în speţă, pentru imobilul în care reclamanţii nu au locuit anterior formulării acţiunii, aceştia au la îndemână calea încetării coproprietăţii prin partaj, fără ca dreptul de folosinţă să poată fi valorificat pe calea acţiunii în reintegrare.

De altfel, recurenţii confirmă existenţa unui proces de partaj pentru lichidarea stării de indiviziune în care se află părţile.

Pentru considerentele expuse, recursul a fost  respins.