Actiunea prin care se solicita contravaloarea lipsei de folosinta poate fi introdusa de catre un coproprietar, dar numai pentru partea sa din prejudiciul adus.

R O M Â N I A CURTEA DE A P E L C R A I O V A SECŢIA I CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE INSTANŢĂ DE RECURS DECIZIE Nr. 1405 Şedinţa publică de la 26 noiembrie 2009 Completul compus din:


Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtă S.C.U. SA B, împotriva deciziei civile nr.193 din 25 iunie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l O l t în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata reclamantă H. E. S., având ca obiect pretenţii. La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, a răspuns recurenta pârâtă S.C. U. SA B, reprezentată de avocat E. O. şi intimata reclamantă H. E. S., reprezentată de avocat U. F.. Procedura de citare legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care; Avocat E. O., pentru recurenta pârâtă S.C.U. SA B, a depus taxa judiciară de timbru în cuantum de 2068 lei şi timbrul judiciar de 5 lei. Instanţa, constatând că nu mai sunt cereri de formulat şi excepţii de invocat, a apreciat cauza în stare de soluţionare şi a acordat cuvântul asupra recursului. Avocat E. O., pentru recurenta pârâtă S.C.U. SA B, a solicitat admiterea recursului, aşa cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei civile atacate, în sensul respingerii apelului şi menţinerii sentinţei civile. Nu a solicitat cheltuieli de judecată A susţinut, de asemenea, că intimata reclamată nu are calitate procesuală activă de a pretinde despăgubirile cuvenite celorlalţi coproprietari. Avocat U. F., pentru intimata reclamantă H. E. S., a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei civile atacate, ca temeinică şi legală, precizând că acţiunea promovată reprezintă un act de administrare a imobilului care poate fi realizat şi de către unul singur dintre proprietari, prin excepţie de la regula unanimităţii; a precizat, de asemenea, că reclamanta are şi acceptul celorlalţi coproprietari pentru promovarea litigiului, astfel cum rezultă din declaraţiile autentice date de aceştia A depus concluzii scrise. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.

CURTEA:

Asupra recursului de faţă;

Prin cererea adresată instanţei la data de 02.06.2008, reclamanta H. E. S., a chemat în judecată pe pârâta S.C. U. S.A. B, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligată la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului situat în B, strada N. (...), nr.110, judeţul O, pe care aceasta l-a folosit ca pavilion administrativ în perioada 24.12.2005-22.01.2007, valoare pe care a estimat-o la suma de 43.887 lei şi la cheltuieli de judecată.

In fapt, reclamanta a arătat că este coproprietară a imobilului descris mai sus, ce a fost folosit ca pavilion administrativ de către pârâtă, ca urmare a restituirii în temeiul Legii nr. 10/2001 prin decizia civilă nr. 1319/2002, pronunţată de Curtea de A P E L C R A I O V A în dosarul nr.3860/2002 şi îndreptată prin încheierea de la 13.07.2005 a aceleiaşi instanţe.

În urma restituirii în natură a imobilului, pârâta S.C. U. a fost notificată de către foştii coproprietari în vederea restituirii acestuia,cunoscut fiind faptul că în condiţiile art. 376 şi 376 cod procedură civilă, coproprietarii aveau dreptul la punerea în executare a hotărârii definitive pronunţată de Curtea de A P E L C R A I O V A.

Pârâta a primit notificarea nr. 1449/06.12.2005 trimisă prin intermediul biroului executorului judecătoresc T. T. la data de 12.12.2005, conform dovezii de comunicare. Prin această notificare i s-a pus în vedere pârâtei că, în cazul refuzului eliberării imobilului are obligaţia să achite chiria eferentă, începând de la 24.12.2005.

După primirea notificării, pârâta nu a contactat pe nici unul dintre coproprietari pentru a se prezenta, în vederea încheierii procesului verbal de predare-primire, astfel că abia la data de 22.01.2007, prin intermediul executorului judecătoresc T. N. din B s-a efectuat executarea silită şi pârâta a restituit în natură imobilul.

La data de 05.09.2008 pârâta SC U. SA B a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că după primirea notificării conducerea societăţii a dispus prin decizia nr. 8558 din 19.12.2005 eliberarea imobilului, urmare deciziei în cauză imobilul a fost eliberat, acest aspect fiind cunoscut de defunctul E. O., tatăl reclamantei din cauza de faţă.

Pentru aducerea la îndeplinire a dispozitivului deciziei 1319 din 18.05.2005 a Curţii de A P E L C R A I O V A, defunctul E. O. a precizat că va apela la executorul judecătoresc pentru a face măsurătorile ce se impun pentru terenul ce i-a fost repartizat în aşa fel încât prin punerea în aplicare a dispozitivului să nu afecteze proprietatea subscrisei. Aceste măsurători s-au efectuat abia la 22.01.2007 de executorul judecătoresc T. N.. A concluzionat pârâta că defunctul E. O. a primit posesia imobilelor descrise în dispozitivul deciziei 1319 a Curţii de A P E L C R A I O V A , iar în data de 22.01.2007 nu s-a făcut altceva decât măsurători ale terenului pentru a respecta întrutotul vecinătăţile şi dimensiunile terenului. De la data de 24.12.2007 şi până la 01.03.2007 nu a fost prezent la faţa locului nici unul dintre coproprietari, în afara defunctului E. O.. In cauză au fost audiaţi martorii T. N., U. J., D. D. şi E. J. şi s-a dispus, la cererea reclamantei, efectuarea unei expertize tehnice contabile, asupra căreia pârâta a formulat obiecţiuni pe care instanţa le-a considerat neîntemeiate şi le-a respins.

Prin sentinţa civilă nr. 36/23.01.2009 pronunţată de J u d e c ă t o r i a B a l ş în dosarul nr(...), s-a respins acţiunea în pretenţii, formulată de reclamanta H. E. S., împotriva pârâtei S.C. U. S.A. B, ca neîntemeiată, obligând reclamanta la 4.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.

Din examinarea actelor şi probelor dosarului instanţa a reţinut următoarele: Prin Decizia civilă nr.1319/18.05.2005, Curtea de A P E L C R A I O V A a admis acţiunea, aşa cum a fost precizată, formulată de reclamanţii E. O., E. F. B., E. T. E., E. F. S. şi E. F. E. împotriva pârâtei S.C. U. S.A. B, şi a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamanţilor imobilul situat în B, strada N. (...), nr.110, judeţul O. Până la decesul autorului E. O. nu a existat nici o înţelegere între proprietarul de drept E. O. şi conducerea S.C. U. cu privire la închirierea imobilului, ci aceea propusă de defunct conducerii societăţii pârâte în vederea cumpărării imobilului. Martorul E. J. a declarat că era bun prieten cu defunctul şi că intermedia această vânzare şi, datorită faptului că nu au ajuns la un preţ convenabil ambelor părţi, la data de 15.12.2006 au încheiat un protocol prin care de comun acord, reclamanţii pe de o parte şi contabilul şef al S.C. U. S.A. B, pe de altă parte, au stabilit ca data de 27.01.2007 să constituie dată certă când pârâta va elibera imobilul.

In ceea ce priveşte susţinerile reclamantei cu privire la notificarea din 06.12.2005, instanţa a constatat că prin decizia 8558 din 19.12.2005 emisă de conducerea societăţii imobilul a fost eliberat, rămânând ocupat - cu acordul proprietarului E. O., care la acea dată era în viaţă - numai spaţiul contabilului şef, aceasta datorită faptului că defunctul la acea dată a precizat că va apela la executor pentru a face măsurătorile cuvenite terenului ce i-a fost repartizat, în aşa fel încât prin punerea în aplicare a dispozitivului să nu afecteze proprietatea pârâtei. Aceste măsurători au fost efectuate abia la data de 22.01.2007 de executorul judecătoresc T. N.. De la data de 24.12.2005 şi până la aproximativ 01.03.2007 nu s-a prezentat la faţa locului nici un coproprietar, în afara defunctului E. O.. S-a concluzionat că reclamanta avea posibilitatea executării silite în condiţiile în care pârâta ar fi manifestat rea credinţă în eliberarea imobilului. Cum nu a făcut-o, s-a apreciat că nu se poate reţine culpa pârâtei prin lipsa de folosinţă a imobilului, deoarece cea care a tergiversat intrarea în imobil şi folosirea acestuia a fost tocmai reclamanta.

Faptul că moştenitorii defunctului au stat în pasivitate se datorează faptului că atât timp cât a trăit autorul E. O. , acesta nu a avut în intenţia sa decât vânzarea – cumpărarea acestui imobil, pe care acesta aşa cum au declarat cei doi martori E. J. şi D. D., a dorit să-l vândă pârâtei având în acest sens şi un drept de preempţiune, dat fiind faptul că este situat chiar în incinta unităţii. In concluzie, instanţa a apreciat că în cauză nu se poate reţine reaua credinţă în ce priveşte presupusul refuz al pârâtei în eliberarea imobilului, deoarece nu a împiedicat în nici un fel folosirea imobilului de către reclamanţi. Până la eliberarea efectivă, concretizată prin protocolul încheiat la data de15.12.2006, a existat acordul tacit al proprietarului, ca urmare a intenţiei de vânzare. Întrucât nu s-a ajuns la un preţ, s-a stabilit în final ca dată certă a eliberării imobilului, data de 27.01.2007, fapt ce s-a şi realizat.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta H. E. S., considerând-o netemeinică şi nelegală întrucât instanţa a interpretat greşit actele şi probele dosarului, a reţinut o situaţie de fapt eronată şi a aplicat greşit dispoziţiile legale prevăzute de art. 1079 Cod civil, 1191 Cod civil şi 998 – 999 Cod civil.

S-a susţinut că instanţa de fond a stabilit în mod greşit că sentinţa pronunţată este supusă căii de atac a recursului deşi obiectul litigiului trece de suma de 100.000 lei.

Instanţa de fond a încălcat prevederile art. 1079 Cod civil în sensul că deşi la dosar există dovada că intimata a fost notificată prin notificarea 1449/06.12.2005, transmisă prin executorul judecătoresc, instanţa de fond nu ţine cont de această notificare şi de faptul că ea are drept efect punerea în întârziere a debitorului. Instanţa de fond a încălcat prevederile art. 1191 Cod civil, în sensul că a admis dovada cu martori împotriva conţinutului unui înscris al cărui obiect are valoare mai mare de 250 lei, reţinând din declaraţiile martorilor intimatei pârâte aspectul cu privire la existenţa unei înţelegeri de folosire a imobilului de către pârâtă, între defunctul E. O. şi conducerea societăţii intimate, deşi are întâietate notificarea nr. 1449/06.12.2005.

Instanţa de fond a încălcat prev. art. 998 – 999 Cod civil, deoarece nu a luat în considerare că odată ce a fost notificată şi pusă în întârziere conform art. 1079 Cod civil, intimata pârâtă răspunde delictual pentru ocuparea în continuare a imobilului, fiind întrunite toate condiţiile răspunderii civile delictuale.

Instanţa de fond a încălcat şi principiul imparţialităţii şi dreptului la apărare în procesul civil, întrucât în motivarea sentinţei ţine cont şi analizează numai probele administrate de pârâtă, fără a analiza şi probele administrate de reclamantă, reţinând fără nici un temei juridic că a existat acceptul tacit al proprietarilor la folosirea imobilului de către intimata pârâtă. S-a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinţei, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost precizată la termenul din 23,.01.2009, şi obligarea intimatei pârâte la plata sumei de 144.253 lei, din care: 138.839 lei contravaloare lipsă de folosinţă a imobilului în perioada 24.12.2005– 22.01.2007, iar 5414 lei dobândă legală calculată până la data introducerii acţiunii, cu obligarea pârâtei la cheltuielile de judecată.

Intimata S.C. U. SA B a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Prin decizia civilă nr.193 din 25 iunie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l O l t în dosarul nr(...), s-a admis apelul civil declarat de apelanta reclamantă H. E. S., împotriva sentinţei civile nr. 36/23.01.2009 pronunţată de J u d e c ă t o r i a B a l ş în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata pârâtă SC U. SA B, s-a schimbat sentinţa în sensul că s-a admis acţiunea aşa cum a fost precizată la 24.01.2009, şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 144.253 lei, din care: 138.839 lei contravaloare lipsă de folosinţă, iar 5.414 lei dobânda legală calculată până la data introducerii acţiunii. A fost obligată pârâta la plata sumei de 6.809 lei cheltuieli de judecată la fond şi apel. Având în vedere dispoz. art. 2921 alin. 1 Cod procedură civilă, la termenul din 02.06.2009 tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apel, întrucât în mod eronat prin rezoluţie administrativă s-a dispus repartizarea cauzei la completul de recursuri CR 1.

Procedând la analizarea celorlalte motive de apel invocate de apelanta H. E. S., s-a constatat că apelul S-a reţinut că pârâta S.C. U. SA a fost notificată în vederea restituirii imobilului, aşa cum rezultă din notificarea 1449/06.12.2005 în care se solicită eliberarea imobilului până la data de 24.12.2005; pentru cazul în care se refuza repunerea în drepturi s-a menţionat ca începând cu data de 24.12.2005 să se plătească chirie în valoare de 3000 Euro/lună, fiind specificată data de 20 a fiecărei luni şi contul bancar. Pârâta a primit notificarea trimisă prin intermediul B.E.J. la data de 12.12.2005 conform dovezii de comunicare. După primirea notificării, pârâta nu a contactat pe nici unul dintre coproprietari pentru a se prezenta în vedere încheierii procesului verbal de predare – primire, iar prin această atitudine nu a înlăturat în nici un mod efectele punerii în întârziere cu privire la obligaţia de plată a chiriei cu începere de la 12.12.2005.

Conform dispoz. art. 1079 Cod civil, în situaţia unei obligaţii de a da sau a face debitorul este pus în întârziere printr-o notificare, ce se va face prin instanţa de la domiciliul său, procedură care a fost îndeplinită în cauză de către coproprietari, astfel că şi-a produs efectele ce nu pot fi înlăturate prin nicio altă probă, aşa cum greşit a procedat instanţa de fond (luând act de depoziţiile unor martori audiaţi în cauză, reţinând astfel fără temei legal că a existat o înţelegere între conducerea societăţii pârâte şi fostul coproprietar-autorul E. O.), încălcând astfel dispoz. art. 1191 Cod civil. Din probele administrate în cauză, a rezultat că s-a procedat la notificarea intimatei, că aceasta nu a dat curs notificării şi ca urmare s-a trecut la executarea silită, fiind trimisă o somaţie prin executor judecătoresc către pârâtă la 12.12.2006 (fila 54 – 56 dosar fond), iar protocolul intervenit între pârâtă şi reclamanţi după începerea executării silite se referă numai la acordarea unui termen de o lună în vederea eliberării imobilului până la 22.01.2007. Faptul că s-a prezentat în instanţă decizia nr. 8558/19.12.2005, semnată de organele de conducere ale intimatei, nu are relevanţă în cauză întrucât acesta este un act unilateral şi nu s-a făcut dovada că s-a dat curs notificării reclamantei şi s-a eliberat în mod efectiv imobilul, care trebuia pus la dispoziţie coproprietarilor întocmindu-se un act de predare-primire pentru opozabilitate. Atâta timp cât legal notificată, deci pusă în întârziere, intimata pârâtă nu a răspuns în nici un mod şi nu a pus la dispoziţie efectiv imobilul coproprietarilor, folosindu-l în continuare, fiind nevoie să se recurgă la procedura executării silite, aceasta datorează contravaloarea lipsirii coproprietarilor de folosinţa imobilului, pe perioada 24.12.2005 – 22.01.2007, conform concluziilor din raportul de expertiză efectuat în cauză. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta SC U. SA solicitând desfiinţarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la T r i b u n a l u l O l t – secţia comercială; în subsidiar a solicitat desfiinţarea deciziei şi menţinerea sentinţei. În motivarea recursului recurenta a susţinut următoarele: -litigiul de faţă are o natură comercială, având în vedere că în cauză una dintre părţi este o societate comercială; -la 19 decembrie 2005 a fost prezent la sediul recurentei autorul reclamantei, E. O., şi în urma discuţiilor purtate s-a hotărât ca recurenta să elibereze imobilul clădire, mai puţin biroul contabilului şef. Rezultatul acestor discuţii s-a materializat prin emiterea deciziei nr. 8558/19 decembrie 2005 de către recurentă. Faptul că s-a emis o decizie în loc de a se încheia un proces-verbal de predare-primire s-a apreciat că nu are relevanţă atâta timp cât s-a dispus eliberarea imobilului. Promovarea cererii de chemare în judecată de numita H. E. şi nu de ceilalţi coproprietari, demonstrează o dată în plus că după primirea notificării s-a făcut predarea imobilului, în condiţiile stabilite cu E. O.; -suma stabilită prin expertiză nu corespunde realităţii, respectiv a fost supraevaluată valoarea lipsei de folosinţă (suma stabilită pentru un an de zile apropriindu-se de valoarea de piaţă a imobilului). În şedinţa publică din 29 oct.2009 instanţa a pus în discuţia părţilor problema calităţii procesuale active a reclamantei H. E. S. de a promova acţiune pentru partea din despăgubiri cuvenită celorlalţi coproprietari. Pentru intimata reclamantă apărătorul acesteia a învederat instanţa că a răspuns la această excepţie prin întâmpinare, ce a fost depusă la dosar la 26 octombrie 2009, respectiv că cererea pentru contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului reprezintă un act de administrare care poate fi exercitat şi de către un singur coproprietar. A precizat însă că are şi acceptul celorlalţi coproprietari, astfel cum rezultă din declaraţiile autentice date de aceştia. Recursul este fondat şi urmează a fi admis, pentru următoarele considerente: Intimata reclamantă şi-a întemeiat cererea în pretenţii formulată împotriva recurentei pârâte pe dispoziţiile art. 998-999 Cod civil, temei juridic avut în vedere şi de instanţa de apel atunci când, după schimbarea sentinţei, a admis acţiunea.

Izvorul obligaţiei de plată stabilită de instanţa de apel în sarcina recurentei pârâte îl reprezintă, deci, faptul juridic, respectiv folosirea fără drept de către recurenta pârâtă a imobilului pentru care intimata reclamantă face dovada unui drept de coproprietate. Rezultă că în litigiul de faţă ne aflăm în situaţia unei răspunderi civile delictuale stabilită de tribunal în sarcina recurentei pârâte. Raportul obligaţional care a luat naştere urmare a săvârşirii de către recurenta pârâtă a faptei cauzatoare de prejudicii este unul complex, cu o pluralitate de subiecte active.

Îndreptăţite la despăgubire, ca urmare a folosirii fără drept de către recurenta pârâtă a imobilului, sunt mai multe persoane, care au calitatea de coproprietari ai bunului imobil. Obligaţiile cu pluralitate de subiecte sunt de două feluri. Obligaţii conjuncte (divizibile) şi obligaţii solidare.

În cazul obligaţiilor conjuncte cu pluralitate activă de subiecte, fiecare creditor nu poate pretinde debitorului decât partea sa din creanţă. În situaţia obligaţiilor solidare cu pluralitate activă de subiecte fiecare creditor poate pretinde debitorului creanţa în întregime. Potrivit art. 1034 Cod civil, „obligaţia este solidară între mai mulţi creditori, când titlul creanţei dă anume drept fiecărui din ei a cere plata în tot a creanţei, …”.

Solidaritatea, activă sau pasivă, a unei obligaţii nu se prezumă, ea trebuie să rezulte expres din convenţia părţilor sau din lege. În cazul în speţă, în care izvorul obligaţiei îl reprezintă un fapt juridic (nu o convenţie) solidaritatea trebuie să rezulte din prevederile legii.

Prin art. 1003 din Codul civil a fost reglementată solidaritatea pasivă, pentru cazul în care mai multe persoane au săvârşit împreună un fapt juridic (delict sau cvasi-delict). Referitor la obligaţiile cu subiect multiplu activ, ce au ca izvor faptul juridic, legea nu prevede nimic.

Astfel fiind, aceste obligaţii sunt conjuncte, respectiv prin săvârşirea faptului juridic iau naştere mai multe raporturi juridice obligaţionale distincte, între autorul (sau autorii) faptului juridic şi fiecare dintre creditorii obligaţiei.

Concluzionând, Curtea conchide că în situaţia săvârşirii unui fapt juridic, care a avut drept consecinţă producerea de prejudicii în patrimoniul mai multor persoane, iau naştere mai multe raporturi juridice obligaţionale, respectiv între fiecare dintre persoanele prejudiciate, în calitate de creditor al obligaţiei pentru prejudiciul efectiv suferit, şi persoana/persoanele care au săvârşit faptul juridic, în calitate de debitor/debitori ai obligaţiei.

Fiecare dintre creditorii obligaţiei poate urmări pe debitor/debitori numai pentru partea sa din creanţă (respectiv pentru contravaloarea prejudiciului produs în patrimoniul său). Rezultă din cele expuse mai sus că intimata reclamantă nu justifică calitate procesuală activă de a promova acţiunea pentru prejudiciul ce a fost cauzat de recurenta pârâtă în patrimoniul celorlalţi coproprietari ai imobilului.

Sub acest aspect se impune a fi modificată decizia, urmând a fi menţinută obligaţia de plată a recurentei numai pentru contravaloarea prejudiciului suferit de intimata reclamantă.

Apărarea formulată de intimată, în sensul că promovarea acţiunii reprezintă un act de administrare a bunului, nu poate fi primită. Pentru apărarea şi chiar consolidarea acestui drept real intimata reclamantă are posibilitatea de a face acte de conservare şi de administrare (cum ar fi întabularea dreptului, ş.a.) care să vizeze întreg imobilul, nu doar cota intimatei reclamante, fără a fi necesar acordul celorlalţi coproprietari (cu excepţia acţiunii în revendicare, pentru promovarea căreia a fost instituită regula unanimităţii, prin decizie de îndrumare adoptată de fostul Tribunal Suprem).

În raport cu bunul imobil, referitor la care tribunalul a reţinut că a fost folosit fără drept de recurentă, intimată reclamantă are un drept de coproprietate. Litigiul de faţă nu are ca obiect conservarea sau administrarea dreptului de proprietate ci valorificarea dreptului de creanţă născut din faptul folosirii fără drept de către recurenta pârâtă a imobilului asupra căruia poartă dreptul de coproprietate al intimatei reclamante.

Izvorul obligaţiei stabilită în sarcina recurentei pârâte nu îl reprezintă, în speţă, prevederile art. 480 Cod civil, ci dispoziţiile art. 998 Cod civil.

În temeiul art. 480 Cod civil, recurenta avea obligaţia de a se abţine de a face orice act prin care să împiedice exercitarea de către intimata reclamantă şi de către ceilalţi coproprietari a atributelor dreptului de proprietate. Încălcând această obligaţie (prin faptul folosirii fără drept a imobilului aflat în coproprietatea intimatei reclamante), în sarcina recurentei a izvorât o nouă obligaţie, prevăzută în art. 998 Cod civil, aceea de a repara prejudiciul produs.

Acestei noi obligaţii îi corespunde dreptul de creanţă al coproprietarilor de a obţine despăgubiri care să compenseze prejudiciul produs în patrimoniul acestora. Valorificarea acestui drept de creanţă nu poate fi făcută de către unul dintre coproprietari pentru toţi coproprietarii, ci de fiecare în parte, proporţional cu prejudiciul suferit.

Declaraţiile date de ceilalţi coproprietari, prin care au învederat faptul că sunt de acord cu promovarea acţiunii de către intimata reclamantă, nu sunt în măsură să producă efecte juridice în cauză, câtă vreme cererea de chemare în judecată nu a fost promovată de intimata reclamantă şi în numele celorlalţi coproprietari, ci numai în numele său.

În ce priveşte întrunirea în cauză a elementelor răspunderii civile delictuale acest aspect a fost analizat la fond şi în apel. S-a stabilit că recurenta a folosit fără drept imobilul asupra căruia intimata reclamantă are un drept de coproprietate, o anumită perioadă de timp, situaţie în care datorează despăgubiri pentru prejudiciul astfel creat. Această stare de fapt nu poate fi reanalizată în calea de atac a recursului, unde, potrivit art. 304 Cod pr. civilă, pot fi deduse judecăţii numai aspecte de nelegalitate ale deciziei, nu şi aspecte de netemeinicie. Ï. prejudiciului a fost stabilită de către instanţa de fond prin administrarea probei cu expertiză contabilă. Recurenta pârâtă nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză.

În temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, va fi admis recursul. Va fi modificată decizia cu privire la întinderea obligaţiei de plată stabilită în sarcina recurentei, către intimata reclamantă, avându-se în vedere cota de 3/16 a intimatei reclamante din imobil. Cuantumul cheltuielilor de judecată cuvenite intimatei reclamante, pentru fond şi apel, este de 2930,12 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâtă S.C.U. SA B, împotriva deciziei civile nr.193 din 25 iunie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l O l t în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata reclamantă H. E. S.. Modifică în parte decizia în sensul că, admiţându-se în parte acţiunea, obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 27.047,40 lei (în loc de 144.253 lei), reprezentând contravaloare lipsă de folosinţă şi dobândă legală, şi la 2930,12 lei cheltuieli de judecată la fond şi apel. Menţine restul dispoziţiilor deciziei, respectiv cu privire la admiterea apelului.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 26 noiembrie 2009.

Preşedinte,

(...) (...) Judecător,

(...) (...) Judecător,

(...) (...)

Grefier,

(...) - (...) H.

Red.jud.P.B. Tehn.M.D.2 ex J.f.M.U. J.a. I.E. V.T. 1712.2009

PAGE

PAGE 10