Actiunea in granituire este inadmisibila in cazul starii de indiviziune.

 

CURTEA DE A P E L  C R A I O V A

SECŢIA CIVILĂ DECIZIE Nr. 368

Şedinţa publică de la 22 aprilie 2008

Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul E. E., împotriva deciziei civile nr. 639 din 11.12.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimaţii E. J., E. D., având ca obiect partaj judiciar.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns recurentul reclamant E. E. asistat de avocat F. E., intimaţii pârâţi E. J. personal şi asistat de avocat E. (...) şi E. D. reprezentată de acelaşi avocat.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei întâmpinarea formulată de intimaţii pârâţi E. J. şi E. D., după care;

Instanţa apreciind cauza în stare de soluţionare, a acordat cuvântul asupra recursului de faţă.

Avocat F. E. pentru recurentul reclamant E. E. a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului şi menţinerii sentinţei pronunţată de instanţa de fond.

Avocat E. (...) pentru intimaţii pârâţi E. J. şi E. D., pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă;

Prin acţiunea înregistrată la J u d e c ă t o r i a C r a i o v a sub nr. 4244/215/28.06.2006, reclamantul E. E. a chemat în judecată pe pârâţii E. J. şi E. D., pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună ieşirea din indiviziune cu privire la curtea comună a imobilelor situate în C,(...) şi 27, stabilirea liniei de hotar între proprietatea sa şi proprietatea pârâţilor, aflate în indiviziune, şi obligarea acestora la ridicarea materialelor de construcţie aflate pe proprietatea reclamantului.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că imobilul situat în C,(...) (fost 23), compus din casă şi teren aferent, în suprafaţă de 923 mp, a fost dobândit de către autorul său, E. Ş., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4174/04.06.1976 şi că ulterior acesta a fost moştenit de către reclamant, conform certificatelor de moştenitor nr. 1735/18.10.1985 şi 3907/30.11.1992, fiind înscris în cartea funciară nr. 44513/2005.

A mai arătat reclamantul că o parte din suprafaţa de teren este folosită în indiviziune cu pârâţii, care însă în ultima vreme îi încalcă dreptul de proprietate, depozitând în faţa casei sale materiale de construcţie, pe care refuză să şi le ridice.

La data de 06.11.2006, reclamantul şi-a precizat acţiunea, arătând că înţelege să renunţe la judecarea primului capăt de cerere, privind ieşirea din indiviziune, instanţa luând act în acest sens prin încheierea de şedinţă din data de 28.11.2006, solicitând instanţei stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietatea sa şi a pârâţilor şi obligarea acestora la ridicarea materialelor de construcţie aflate pe proprietatea sa.

La data de 22.11.2006 pârâţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii formulate şi precizate de reclamant, cu motivarea că grăniţuirea proprietăţii este inadmisibilă, în speţă reclamantul nefiind proprietar exclusiv al suprafeţei de teren de 923 mp, acestuia nefiindu-i constituit dreptul de proprietate în condiţiile Legii 18/1991.

La data de 26.03.2007, pârâţii au formulat cerere reconvenţională prin care au solicitat rectificarea cărţii funciare nr. 44513, în sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 923 mp. ca drept de proprietate indiviză, şi nu ca drept de proprietate exclusivă al reclamantului.

Instanţa, constatând că această cerere a fost formulată de pârâţii-reclamanţi peste termenul prevăzut de dispoziţiile art. 119 alin. 3 Cod pr. civilă şi având în vedere că reclamantul, prin apărătorul său, s-a opus judecării acesteia împreună cu cererea de chemare în judecată, neputând astfel opera prorogarea legală de competenţă prevăzută de art. 17 C.pr.civ., în baza dispoziţiilor art. 135 C.pr.civ., s-a dispus trimiterea acestei cereri la Serviciul Registratură, în vederea constituirii unui dosar distinct prin înregistrarea şi repartizarea aleatorie.

Prin sentinţa civilă nr.6734 din 14 mai 2007 a J u d e c ă t o r i e i C r a i o v a, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul E. E. împotriva pârâţilor E. J. şi E. D., fiind stabilită linia de hotar între proprietăţile părţilor, potrivit schiţei anexe la suplimentul raportului de expertiză întocmit de expert tehnic E. N. şi au fost obligaţi pârâţii să ridice materialele de construcţie depozitate pe terenul proprietatea reclamantului.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că , în conformitate cu dispoziţiile art. 36 alin.3 din Legea nr. 18/1991 „ terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor, în condiţiile art. 30 din Legea nr. 58/1974, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor”, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă indiviză de 328 m.p.

Că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3149/3 mai 1973 la Notariatul de Stat D, pârâţii au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă indiviză de 328 m.p.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen legal pârâţii E. J. şi E. D., solicitând ca pe fondul cauzei acţiunea să fie respinsă.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că acţiunea în grăniţuire are ca finalitate delimitarea unor proprietăţi limitrofe, or, în cauză nu există un drept de proprietate, iar documentaţia tehnică de care s-a prevalat reclamantul, nu constituie titlu de proprietate.

Instanţa de fond a stabilit în mod arbitrar linia de hotar în funcţie de variantele raportului de expertiză , astfel că, nici nu a motivat de ce a reţinut varianta confirmată.

De asemenea, apelanţii au învederat că în mod greşit a admis petitul cererii în obligaţia de a face, reclamantul neavând un drept de proprietate exclusiv şi determinat.

Prin decizia civilă nr.639 din 11 decembrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...), s-a admis apelul declarat de pârâţii E. J. şi E. D., împotriva sentinţei civile nr. 6734 din 14.05.2007, pronunţată de J u d e c ă t o r i a C r a i o v a în dosarul nr(...), în contradictoriu cu reclamantul E. E..

A fost schimbată în tot sentinţa atacată, în sensul că pe fond s-a respins acţiunea.

A fost obligat intimatul, către apelanţi, la plata sumei de 733 lei RON cheltuieli de judecată, la fond şi în apel.

Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că înscrisurile depuse de reclamant nu fac dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, acţiunea în grăniţuire putând fi promovată numai după emiterea titlului de proprietate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul E. E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivele de recurs s-a susţinut , în esenţă, că în mod nejustificat s-a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 923 m.p., în condiţiile în care prin Decizia nr.15/1992, emisă de Prefectura Judeţului D i s-a atribuit în proprietate suprafaţa de 923 m.p. în indiviziune, situată în C,(...).

S-a invocat existenţa unor motive contradictorii, precum şi ignorarea înscrisurilor depuse la dosar, ce atestă plata impozitelor pentru suprafaţa de teren în litigiu,edificatoare fiind şi adresa prin care Primăria Municipiului C i-a făcut cunoscut reclamantului modul de rezolvare a cererii formulată de acesta în temeiul Legii nr.18/1991.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct.7,8 şi 9 Cod pr. civilă.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu art. 584 Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii învecinate cu a sa, urmând ca cheltuielile să fie suportate, deopotrivă, de ambele părţi.

Prin acţiunea civilă precizată, formulată de reclamant, s-a solicitat stabilirea liniei de hotar care desparte proprietăţile părţilor şi obligarea pârâţilor la ridicarea materialelor de construcţii aflate pe proprietatea sa.

Prin decizia nr.15 din 13 februarie 1992 emisă de Prefectura Judeţeană D, reclamantului E. Ş. i s-a atribuit în proprietate terenul aferent construcţiei, situată în C, str. V. (...), nr.23, având suprafaţa de 923 m.p. în indiviziune, construcţia făcând obiectul contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.41174 din 4 iunie 1976, în baza căruia autorul reclamantului a cumpărat construcţia de cărămidă, cu patru camere, două holuri , baie, bucătărie, D. şi pivniţă în suprafaţă de 182 m.p. , terenul aferent în suprafaţă indiviză de 923 m.p., trecând în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr.58/1974.

Pârâţii E. J. şi E. D. sunt proprietarii unei suprafeţe indivize de 328 m.p. teren în indiviziune, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.3149 in 9 mai 1973.

Se constată că nici reclamantul şi nici pârâţii nu au făcut dovada unui drept exclusiv de proprietate pentru terenurile indivize aferente construcţiilor învecinate, astfel încât, acţiunea de stabilire a liniei de hotar apare ca fiind prematur formulată, fiind astfel întemeiată soluţia t r i b u n a l u l u i d e respingere a acţiunii.

Este adevărat că în considerentele hotărârii instanţa a omis a avea în vedere Decizia nr.15/1992 emisă de Prefectura Judeţului D, însă acest înscris face dovada dreptului de proprietate al reclamantului pentru o suprafaţă de 923 m.p. în indiviziune, şi nu dovada unui drept exclusiv care să conducă la admisibilitatea acţiunii în grăniţuire, în cazul în care şi imobilul învecinat ar fi fost deţinut în proprietate exclusivă de către pârâţi.

Faţă de considerentele expuse, constatând că nu s-a făcut dovada incidenţei în cauză a prevederilor art.304 pct. 7, 8 şi 9 Cod pr. civilă, invocate în recurs, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă se va respinge ca nefondat recursul.

În baza art. 274 Cod pr. civilă, fiind în culpă procesuală, va fi obligat recurentul reclamant la 400 lei cheltuieli de judecată, către intimaţii pârâţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de reclamantul E. E., împotriva deciziei civile nr. 639 din 11.12.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimaţii E. J., E. D..

Obligă recurentul reclamant la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată, către intimaţii pârâţi E. J. şi E. D..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 22 aprilie 2008.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Red.Jud.A.(...)

Tehn.C.S./2 ex.

14.05.2008

Jud.apel C.I.D.

R.M.E.