Actiune in granituire. Proprietate extratabulara.

Legea nr. 115/1938: art. 17 – 18, art. 26; Codul civil: art. 584

Potrivit art. 26 din Legea nr. 115/1938, drepturile reale imobiliare se dobândesc fără înscriere în cartea funciară în cazul succesiunii legale şi testamentare, vânzării silite şi exproprierii, titularului unui asemenea drept nefiindu-i permis, înainte de înscrierea dreptului în cartea funciară, doar să încheie acte de transmisiune sau de grevare a bunului.

Acţiunea în grăniţuire este la îndemâna şi altor titulari de drepturi reale, nu numai a proprietarilor tabulari, inclusiv a proprietarilor extratabulari, ai unui drept de superficie, drepturile părţilor fiind dobândite pe calea devoluţiunii succesorale judecătoreşti.

Î.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 123 din 13 ianuarie 2005.


La 10 ianuarie 2003, reclamantele M.I. şi T.A. au chemat în judecată pe pârâţii V.I. şi V.M. solicitând să stabilească linia despărţitoare dintre terenurile lor, învecinate, majorarea la 1.000.000 lei anual a despăgubirilor datorate de pârâţi potrivit sentinţei civile nr. 1878 din 10 octombrie 2000 a Judecătoriei Sighet, precum şi obligarea pârâţilor de a închide uşa de acces din spatele casei lor şi de a nu mai folosi această cale de acces spre curtea reclamanţilor.

Prin sentinţa civilă nr. 3262 din 6 noiembrie 2003, Judecătoria Sighetu Marmaţiei a admis în parte acţiunea, a stabilit linia despărţitoare dintre terenurile părţilor, a obligat pârâţii la suportarea a jumătate din cheltuielile de grăniţuire, a majorat la 522.000 lei anual despăgubirile datorate de pârâţi.

Judecătoria a constatat că, prin hotărâri irevocabile anterioare, s-a dispus ieşira din indiviziune a reclamantelor şi a pârâtului V.I., în lotul reclamantei T.A. fiind atribuit şi un teren ce se află sub casa pârâţilor, în favoarea cărora a fost instituit drept de superficie, contra unor despăgubiri anuale de 192.000 de lei, împrejurări care au generat divergenţe între părţi cu privire la hotarul dintre proprietăţi, al cărui aliniament real este cel stabilit pe aliniamentul A-1-2-D din raportul de expertiză întocmit de F.A., impunându-se şi majorarea cuantumului despăgubirilor civile, dar nejustificându-se admiterea celorlalte capete de cerere.

Prin decizia civilă nr. 567 din 9 martie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de pârâţi, a respins apelul declarat de reclamante şi a schimbat în tot sentinţa primei instanţe în sensul că a respins în întregime acţiunea reclamantelor.

Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că reclamantele au intrat în stăpânirea terenurilor în urma unui partaj succesoral, iar pârâţii au construit o casă pe terenul în litigiu, însă nici una din părţi nu a procedat la intabularea terenului şi, respectiv, a construcţiei.

În drept, instanţa de apel a statuat că drepturile reale se dobândesc numai prin înscrierea lor în cartea funciară potrivit art. 17 din Legea nr. 115/1938, astfel că, în concret, părţile nu au făcut dovada calităţii de proprietari asupra terenului şi construcţiei, ceea ce înseamnă că acţiunea în grăniţuire nu îndeplineşte condiţia esenţială cerută de art. 584 din Codul civil, anume aceea ca imobilele supuse grăniţuirii să constituie proprietatea părţilor în litigiu, iar despre existenţa dreptului de superficie nu se poate discuta fără intabularea construcţiei.

Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamantele, susţinând că s-a statuat nelegal în sensul inadmisibilităţii acţiunii, nesocotind calitatea părţilor de proprietare extratabulare asupra terenurilor atribuite prin partaj succesoral.

Recursul este întemeiat.

Instanţa de apel a dat o interpretare restrictivă dispoziţiilor Legii nr. 115/1938 şi ale art. 584 din Codul civil, hotărârea fiind pronunţată cu încălcarea acestor dispoziţii legale.

În înţelesul art. 584 din Codul civil, acţiunea în grăniţuire este inadmisibilă numai între coproprietarii aceluiaşi fond, putând însă a fi utilizată de proprietar, uzufructuar şi chiar de către posesor (mai puţin deţinătorii precari) împotriva titularului unui alt drept real (uzufruct, superficie, drept de folosinţă), precum şi împotriva chiriaşului sau arendaşului, dar cu introducerea în cauză şi a proprietarului.

Unul din principiile fundamentale ale regimului juridic al cărţii funciare este, într-adevăr, cel al efectului constitutiv de drepturi reale al înscrierii în cartea funciară, reglementat prin art. 17 – 18 din Legea nr. 115/1938, ceea ce înseamnă că drepturile reale cu privire la imobile pot fi constituite, modificate sau stinse numai prin înscriere în cartea funciară.

De la principiul enunţat există însă excepţii, una fiind dată de art. 26 din lege, care prevede că drepturile reale imobiliare se dobândesc fără înscriere în cartea funciară în cazul succesiunii legale şi testamentare, vânzării silite şi exproprierii, titularului unui asemenea drept nefiindu-i permis, înainte de înscrierea dreptului în cartea funciară, doar să încheie acte de transmisiune sau de grevare a bunului.

Aşadar, potrivit celor de mai sus, acţiunea în grăniţuire este la îndemâna şi altor titulari de drepturi reale, nu numai a proprietarilor tabulari, cum greşit a decis instanţa de apel, inclusiv a proprietarilor extratabulari, cum este cazul reclamantelor din acest proces, pârâţi putând fi, de asemenea, titularii extratabulari ai unui drept de superficie, drepturile părţilor fiind dobândite pe calea devoluţiunii succesorale judecătoreşti.

Ca atare, s-a admis recursul, s-a casat hotărârea atacată şi s-a trimis cauza la instanţa de apel pentru rejudecarea apelurilor declarate de părţi, cu îndrumarea de a se cerceta şi celelalte motive formulate pe calea recursului, ca susţineri de fond.