Actiune drept de servitute. Netemeinicie.

În aplicarea art. 618, art. 620 şi art. 634 C.civil, servitutea de trecere nu tebuie constituită, prin hotărâre judecătorească, fără acordul proprietarul terenului aservit, în cazul în care nu numai că este prejudiciat proprietarul vecin, ci şi atunci când accesul la drumul public a fost îngreunat prin fapta aceluia care cere stabilirea dreptului de trecere, exceptând cazul în care dreptul s-a stabilit prin posesia reglementată de art. 623 C.civ.

 Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2154 din 18 martie 2005.

 

Prin sentinţa civilă nr. 2440 din 5 decembrie 2003, Judecătoria Năsăud a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei S.C. Betulla Prod SRL Năsăud, împotriva pârâţilor B.R.T., B.I. şi B.H., prin care se solicită stabilirea unei servituţi de trecere.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 481/A din 1 martie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantei, cu motivarea că, atunci când existenţa locului înfundat se datoreşte faptei reclamantei, care, după cumpărarea terenului, şi-a edificat o construcţie în curmezişul terenului, lăsându-şi, în spatele casei, un culoar insuficient pentru trecerea cu un autovehicul, aceasta nu este îndreptăţită să pretindă, de la pârâţii vecini, o servitute pe terenul acestora.

Reclamanta a formulat recurs susţinând că singura chestiune care s-a modificat, de la realizarea partajului şi până la promovarea prezentei acţiuni, a fost faptul că pe lângă accesul pietonal, a solicitat şi acces cu maşina, servitutea solicitată fiind admisibilă.

Recursul nu este fondat

Potrivit prevederilor în art. 616 Cod civil, prin loc înfundat, al cărui proprietar poate reclama o trecere pe terenul vecinului, se înţelege acel loc care nu are o ieşire la calea publică.

În aplicarea acestui text, se are în vedere imposibilitatea absolută de a ieşi la calea publică, precum şi cazurile în care ieşirea ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasă. Reclamanta, la data dobândirii proprietăţii, avea ieşire la calea publică, situaţie ce rezultă din procesul de ieşire din indiviziune ce a avut loc între autorii părţilor din proces.

Din analiza expertizei din procesul de partaj, rezultă că imobilele, cu nr. top 1202/2 şi 1201/2, atribuite autorului reclamantei aveau asigurat accesul la calea publică peste nr. top 1201/1/a, teren ce aparţine tot reclamantei şi pe care nu existau construcţii.

Raportul de expertiză, efectuat la fond, scoate în evidenţă că, în prezent, s-au edificat construcţii care, prin modul de amplasare, a restrâns considerabil calea de acces, îngustându-se până la 1,7 m în dreptul punctului “C” iar la colţul casei spre grădină să ajungă la 1 m.

Este lipsit de relevanţă cine a construit, ulterior partajului, autorii sau chiar reclamanţii, deoarece, şi în cazul efectuării construcţiilor de către cei de la care au cumpărat reclamanţii, aceştia din urmă şi-au asumat un risc la cumpărare, cunoscând topografia terenului.

Oricum, aşa cum rezultă şi din planşele fotografice, terenul nu este înfundat, există cale de ieşire la calea publică, dar îngustată, din culpa reclamanţilor sau autorilor lor, care au construit pe terenul ce constituia o cale de ieşire mai lată la drumul public.

Or, atunci când existenţa locului înfundat se datoreşte faptei reclamanţilor, care şi-au amplasat construcţii pe calea de ieşire la stradă, nu sunt îndreptăţiţi să pretindă de la vecini o trecere peste terenul acestora.

Nu are nici o importanţă, pentru dezlegarea pricinii, dacă pârâţii locuiesc sau nu permanent în locuinţa vecină reclamanţilor, ei au tot dreptul să se bucure de toate prerogativele drepturilor de proprietate.

Critica referitoare la nedovedirea de către pârâţi a susţinerilor că imobilul – casă de locuit fiind vechi de peste 100 ani - ar fi afectat de circulaţia unor autovehicule este, de asemenea, nefondată.

Din dispoziţiile art. 618 şi 634 Cod civil rezultă că la constituirea unui drept de servitute de trecere trebuie să se ţină seama şi de interesul celui ce urmează să suporte consecinţele ei, şi nu să se ia în considerare în mod precumpănitor şi exclusiv, interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere. În raport cu aceste dispoziţii, este de luat în considerare apărarea pârâţilor că trecerea unor autovehicule în imediata apropiere a casei lor, veche de 100 de ani, le-ar putea produce mari pagube.

Nefondată este şi critica referitoare la interpretarea făcută de instanţe art. 620 Cod civil, deoarece textul condiţionează solicitarea oricărei servituţi de neimplicarea vreunui fapt personal al proprietarului fondului aservit. Faţă de cele de mai sus, s-a respins ca nefondat recursul.