Act de lotizare. Nulitate.

ACT DE LOTIZARE ÎNCHEIAT ÎNTRE COPROPRIETATI ASUPRA UNUI TEREN. NESEMNAREA ACTULUI DE CATRE UN COPROPRIETAR NULITATE RELATIVA. NEAPLICAREA ÎN SPETA A DISPOZITIVULUI ART. 35. ALIN 2 C. FAMILIEI PRIVIND PREZUMTIA MANDATULUI TACIT RECIPROC.

Prin sentinta civila nr. 5735 din 25 septembrie 2008 pronuntata de Judecatoria Oradea în dosar nr. 805/271/2007, s-a admis în parte cererea precizata, formulata de reclamanta B.D. în contradictoriu cu pârâtii MT, MI, TM si BD, SC ”C” si Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Bihor, si în consecinta s-a constatat nulitatea relativa a actului intitulat „Act de lotizare”, autentificat sub nr. 5991/17.11.2006 de B.N.P. D.I;

-s-a dispus anularea planului de amplasament si delimitare a corpului de proprietate înregistrat sub nr. 13103/29.09.2006 la O.N.C.G.C., desfiintarea nr. cad. 4455 în suprafata de 127 mp., înscris în CFNDF nr. 11173 Oradea;

-s-a constatat nulitatea relativa a contractului de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 5990/17.11.2006 în cadrul B.N.P. DI; s-a dispus Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Bihor anularea tuturor înscrierilor efectuate în CFNDF nr. 11173 Oradea si sistarea acestei coli;

-s-a admis exceptia lipsei de interes a reclamantei, invocata de catre pârâta S.C. „C” – S.R.L. Oradea cu privire primul capat din petit si în consecinta s-a respins capatul de cerere prin care reclamanta solicita constatarea întinderii cotei parti din dreptul de proprietate al pârâtei Manciu Ileana, ca fiind lipsit de interes; au fost obligati pârâtii Manciu Ileana, Manciu Daniela, Manciu Cristian si SC C SRL în favoarea reclamantei, la plata sumei de 1.357 lei reprezentând cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut urmatoarele: Potrivit înscrierilor din C.F. nr. 15584 Oradea, asupra imobilului cu nr. top. 1004/1 reprezentând în natura casa colectiva compusa initial din doua apartamente cu terenul în suprafata de 527 mp. în indiviziune, au avut calitatea de coproprietari pârâtii MD,MC (B 1, 2), al caror drept de proprietate exclusiva purta asupra apartamentului nr. 1 si a cotei indivize de 333/527 mp. teren, precum si numitii SS si SE (B 3, 4), al caror drept de proprietate exclusiva purta asupra apartamentului nr. 2 si a cotei indivize de 194/527 mp. teren.

Acestia din urma au transmis, succesiv, dreptul lor de proprietate titularilor întabulati sub B 5-8, respectiv 11, suprafata de 123 mp. trecând în proprietatea Statului Român în temeiul dispozitiilor Legii nr. 58/1974, în timp ce suprafata de 71 mp. teren a facut obiectul transmisiunii mortis causa.

Ulterior, în temeiul unei hotarâri judecatoresti si a unei schite de defalcare, apartamentul nr. 2 se defalca în apartamentele nr. 2 si 3, apartamentului nr. 2 revenindu-i cota de 71/527 mp. teren, iar apartamentului nr. 3 cota de 123/527 mp. teren.

Apoi, în baza unei schite de dezmembrare vizata la O.C.O.T. sub nr. 9077/1995, nr. top. 1004/1 se dezmembreaza în nr. top. 1004/3 în suprafata de 463 mp. si nr. top. 1004/4 în suprafata de 35 mp., acest din urma imobil format în urma dezmembrarii fiind transcris în C.F. nr. 68183 Oradea.

În prezent, asupra apartamentului nr. 3 precum si a cotei de 123 mp. teren, sunt proprietari reclamanta si pârâtul BD, terenul aferent constructiei fiind dobândit în temeiul art. 35 din Legea nr. 18/1991, iar asupra apartamentului nr. 2 si a terenului în suprafata de 71 mp. sunt proprietari pârâtii Trpkovici.

În acest context, între pârâtii MT, MI, TM si BD, a intervenit actul juridic intitulat „Act de lotizare”, autentificat sub nr. 5991 din 17.11.2006, prin care acestia conveneau ca din cota de 333 mp. teren a familiei Manciu, sa se dezlipeasca o suprafata de 127 mp., prin care sa se formeze un numar cadastral nou format 4455 Oradea, în natura teren intravilan fara constructii.

Printr-o clauza contractuala s-a stipulat ca pe acest numar cadastral nou format se afla un canal colector care deserveste toate cele trei apartamente, iar pârâtii M se obligau sa pastreze acest canal.

Ulterior încheierii actului de lotizare, pârâtii M au încheiat cu pârâta SC C SRL, reprezentata prin CM, contractul de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 5990 din 17.11.2006, cu privire la suprafata de 127 mp. desprinsa din vechiul nr. top. 1004/3, identificata cu nr. cad. 4455 Oradea.

Aceeasi clauza contractuala referitoare la canalul colector se regaseste si în acest contract, noul proprietar obligându-se sa pastreze destinatia acestuia.

Referitor la exceptia lipsei interesului reclamantei în promovarea actiunii, instanta a retinut, pornind de la definitia interesului ca element esential al actiunii civile, ca nu poate fi pus sub îndoiala interesul legitim, personal, nascut si actual al reclamantei referitor la capetele de cerere vizând anularea actului de lotizare, a planului de amplasament, a contractului de vânzare – cumparare si a încheierilor de întabulare, acestea având ca obiect un bun asupra caruia reclamanta are calitatea de coproprietar.

Cât priveste primul capat de cerere, având ca obiect sa se constate ca dreptul de proprietate al pârâtilor M asupra cotei de teren aferent curtii de locuit din Oradea, str. Nicolae Jiga, nr. 8 este de 269/463 mp. si sa se dispuna cuvenitele rectificari în C.F. indiv. nr. 15585 Oradea, instanta a retinut ca, în conditiile în care reclamanta nu a solicitat rectificarea tuturor înscrierilor din C.F. colectiva nr. 15584 Oradea, desi este evident ca o astfel de rectificare se impune, cu atât mai mult cu cât diferenta dintre înscrierile de carte funciara si situatia juridica reala a fost evidentiata si prin raportul de expertiza efectuat în cauza de expertul SD, reclamanta nu are un interes personal sa solicite doar rectificarea unei coli carte funciara în care nu are calitatea de proprietar tabular.

Revenind la fondul dedus judecatii si analizând actul juridic „Act de lotizare” contestat de reclamanta, instanta de fond retine ca acesta este lovit de nulitate relativa pentru urmatoarele considerente:

Din cuprinsul „Actului de lotizare” rezulta ca la încheierea acestuia ar fi fost prezenti între pârâtii MT, MI, TM si BD, însa, potrivit raspunsurilor date de catre fiecare dintre aceste parti în cadrul interogatoriilor luate în cauza, prezenta în fata notarului public în vederea exprimarii consimtamântului s-a realizat în mod individual, în momente diferite.

Initiativa încheierii actului a apartinut pârâtilor M si respectiv a reprezentantului pârâtei SC C SRL, numitul CM. Pârâtii BD, TM au mai mentionat, de asemenea, ca în afara acelui act de lotizare nu li s-a prezentat nici un alt act - schita, plan de amplasament - si nu li s-a adus la cunostinta consecinta diminuarii curtii comune.

Pârâtii M, atât cu ocazia interogatoriului, cât si cu ocazia deplasarii instantei la fata locului, potrivit procesului verbal încheiat la data de 9.10.2007, au manifestat convingerea ferma, dar, evident eronata, ca parte din curtea comuna celor trei apartamente, delimitata de restul curtii printr-un gard metalic si din care s-a constituit, practic, nr. cad. 4455, este proprietatea lor exclusiva, convingere pe care au încercat sa o inoculeze si celorlalti proprietari.

În realitate, însa, coproprietatea – stare care rezulta neîndoielnic din cuprinsul C.F. nr. 15584 Oradea, asupra imobilului cu nr. top. 1004/3, presupune ca fiecare coproprietar are doar o cota ideala, care se materializeaza doar cu ocazia sistarii indiviziunii.

Ori, pentru a se putea realiza lotul cu nr. cad. 4455 conform planului de amplasament si delimitare a corpului de proprietate vizat de O.N.C.G.C. sub nr. 13103/29.09.2006, era absolut necesar, ca, în prealabil, pârâtii Manciu sa solicite sistarea indiviziunii cu privire la imobilul cu nr. top. 1004/3.

Prin urmare, planul de amplasament si delimitare a corpului de proprietate vizat de O.N.C.G.C. sub nr. 13103/29.09.2006 întocmit înainte ca pârâtii Manciu sa devina proprietari exclusivi asupra cotei de 127 mp. este lovit de nulitate absoluta, aceasta sanctiune putând fi acoperita doar prin mentinerea actului de lotizare.

În realitate, prin „Actul de lotizare„ s-au comasat, practic ambele operatiuni, ignorându-se lipsa consimtamântului reclamantei B.D. si al pârâtei TA, care aveau calitatea de coproprietare.

Prezumtia mandatului tacit reciproc prevazuta de art. 35 alin. 2 Codul familiei, de care încearca a se prevala pârâta SC C SRL, în mentinerea actului juridic, nu este incidenta în cauza, actul juridic din speta nefiind un act de administrare sau de conservare, ci un veritabil act de dispozitie, practica recenta a Înaltei Curti de Casatie si Justitie fiind în acest sens, aceste acte fiind asimilate, datorita consecintelor lor grave cu actele de înstrainare a imobilelor, bunuri comune.

Aceasta solutie se justifica cu atât mai mult cu cât, în chiar aceeasi zi, pârâtii M au transferat dreptul de proprietate asupra imobilului format prin dezmembrare, pârâtei SC C SRL, al carui reprezentat nu a ascuns partilor aceasta intentie a sa, astfel cum a declarat, prezent fiind la deplasarea instantei la fata locului.

Tocmai pentru acest considerent, nu poate fi retinuta buna credinta a pârâtei SC C SRL, care prin reprezentantul sau a cunoscut pozitia de opunere a reclamantei la încheierea actelor si, pentru a evita o prezenta incomoda la biroul notarial, a preferat sa-l invite doar pe sotul codevalmas, astfel ca în temeiul principiului rezoluto jure dantis rezolvitur jus accipientis, prima instanta a dispus si anularea actului de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 5990 din 17.11.2006.

Fata de toate aceste considerente, instanta apreciind întemeiata în parte actiunea reclamantei, a admis-o ca atare, constatând ca sanctiunea ce intervine pentru încheierea actului de partaj în lipsa consimtamântului expres al acesteia este nulitatea relativa totala a actului, iar în temeiul principiului rezoluto jure dantis rezolvitur jus accipientis a dispus si anularea actului de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 5990 din 17.11.2006, a planului de amplasament si delimitare a corpului de proprietate vizat de O.N.C.G.C. sub nr. 13103/29.09.2006, anularea tuturor înscrierilor efectuate în CFNDF nr. 11173 Oradea si sistarea acestei coli.

Împotriva acestei hotarâri, în termen legal, au declarat apel reclamanta B.D. si pârâta SC C SRL.

Prin decizia civila nr. 113 din 2 aprilie 2009 pronuntata de Tribunalul Bihor în dosar nr. 805/271/2007, s-au admis ca fondate apelurile declarate împotriva sentintei civile nr. 5735 din 25.09.2008 pronuntata de catre Judecatoria Oradea, care a fost schimbata în parte în sensul ca s-a constatat ca, cota de teren aferenta apartamentului nr. 1 proprietatea pârâtilor MT si MI, este de 242/463 mp. si s-a dispus efectuarea cuvenitelor rectificari în C.F. nr. 15584 Oradea; s-a respins cererea de constatare a nulitatii contractului de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 5590/17.11.2006 în cadrul B.N.P. DI; pârâtii MT, MI, TM si BD si SC C SRL au fost obligati sa plateasca reclamantei suma de 2.200 lei cheltuieli de judecata în prima instanta, în loc de 1.357 lei; s-au mentinut restul dispozitiilor sentintei apelate si au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecata în apel.

În motivarea deciziei, s-au retinut urmatoarele considerente:

Actul de lotizare contestat este un veritabil act de dispozitie, întrucât prin acesta o parte din coproprietarii imobilului dispun cu privire la terenul aferent imobilului asupra caruia poarta starea de coproprietate, în sensul diminuarii acestuia prin constituirea unui numar cadastral nou, 4455, în favoarea unora dintre coproprietari, intimatii pârâti M, fara o prealabila sistare a starii de indiviziune, în fapt aceasta operatiune, fara a fi mentionata în mod expres în cuprinsul actului, are loc prin constituirea acestui nou numar.

Ori, este cunoscut ca împarteala facuta în lipsa unui copartas este lovita de nulitate relativa, actul fiind încheiat în lipsa consimtamântului reclamantei B.D. si al pârâtei TA, care aveau calitatea de coproprietare, act care este, asa cum în mod corect a constat si prima instanta, lovit de nulitate relativa.

Faptul ca reclamanta ar fi fost de fata la masuratorile efectuate de catre expertul TM pentru constituirea noului numar cadastral nu suplineste lipsa consimtamântului, care trebuia exprimat în fata notarului public cu ocazia perfectarii actului.

Chiar daca actul de lotizare este lovit de nulitate relativa, actul juridic de dispozitie cu privire la numarul cadastral nou constituit 4455, respectiv actul de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 5990 din 17.11.2006, nu este lovit în mod automat de nulitate relativa, consolidarea sau desfiintarea lui depinzând de rezultatul împartelii.

Starea de indiviziune existenta între parti nefiind sistata, exista posibilitatea ca noul numar cadastral ce formeaza obiectul contractului de vânzare – cumparare sa cada în lotul vânzatorilor în urma unei sistari de indiviziune valabile, astfel încât acest contract sa se consolideze ulterior, pâna atunci el este afectat de o conditie rezolutorie, fiind însa valabil între partile contractante, însa inopozabil celorlalti coproprietari, motiv pentru care tribunalul a respins cererea de constatare a nulitatii relative a acestuia.

Din raportul de expertiza tehnica efectuata în prima instanta de catre expertul SD, tribunalul a retinut ca suprafata de teren aferenta apartamentului intimatilor MT, MI este de 242 /463 mp. si nu de 333/527 mp., situatia de carte funciara impunându-se a fi rectificata sub acest aspect, suprafata imobilului în litigiu, cu nr. top. 1004/3, este de 463 mp., iar prin luarea în considerare a suprafetei construite a apartamentelor, asa cum aceasta a fost înscrisa prin schita de defalcare nr. 7302/30.12.1967, cota parte de teren aferenta apartamentului nr. 1 este de 242 mp., a apartamentului nr. 2 este de 116 mp. si a apartamentului nr. 3 de 105 mp. Chiar daca întreaga situatie de carte funciara ar reclama rectificarea sub aspectul întinderii cotelor parti de teren aferent si celorlalte apartamente, respectiv apartamentele nr. 2 si 3, rectificarea partiala este admisibila întrucât reclamanta B.D. are un interes valabil în a solicita aceasta rectificare chiar partiala, conferit de calitatea de coproprietara asupra terenului aferent imobilului.

Fata de cele aratate, tribunalul, în baza art. 35 si 36 din Legea nr. 7/1996 a constatat ca cota de teren aferenta apartamentului nr. 1, proprietatea pârâtilor intimati MT si MI, este de 242/463 parti si a dispus cuvenitele rectificari în C.F. nr. 15584 Oradea. Sub aspectul cheltuielilor de judecata, tribunalul a retinut ca în fata primei instante reclamanta a avansat cheltuieli legate de timbrajul actiunii, 71 lei prin chitantele de la filele 19 si 39 dosar, onorariu expert în suma de 1.200 lei si onorariu avocat în suma de 1.300 lei, în total 2.571 lei, prima instanta obligând însa pârâtii sa plateasca reclamantei suma de doar 1.357 lei reprezentând cheltuieli de judecata.

Actiunea reclamantei fiind fondata în cea mai mare parte, mai putin sub aspectul cererii de constatare a nulitatii contractului de vânzare – cumparare, tribunalul a apreciat ca cheltuielile de judecata vor trebui acordate aproape în întregime, incluzând cheltuielile legate de efectuarea expertizei, motiv pentru care în temeiul art. 274 cu referire la art. 276 Cod procedura civila, a obligat în solidar pârâtii MT, MI, TM si BD si SC C SRL sa plateasca reclamantei suma de 2.200 lei cheltuieli de judecata în prima instanta, în loc de 1.357 lei.

Fata de cele aratate, tribunalul a admis ca fondate apelurile, potrivit dispozitivului deciziei pronuntate.

Împotriva acestei sentinte, în termen a declarat recurs reclamanta recurenta B.D., solicitând modificarea în parte a hotarârii atacate, în sensul respingerii apelului înaintat de intimata SC C SRL si mentinerea sentintei instantei de fond si cu privire la constatarea nulitatii contractului de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 5590/17.11.2006 de Biroul Notarului Public DI. Solicita totodata modificarea hotarârii atacate si în ceea ce priveste compensarea cheltuielilor de judecata, urmând a fi obligati intimatii la plata cheltuielilor de judecata în apel, precum si a celor ocazionate de recurs.

În motivarea recursului se arata ca prin admiterea apelului declarat de intimata SC C SRL, instanta de apel a dat mai mult decât s-a cerut, atâta timp cât nu a fost sesizata cu vreun capat de cerere prin care sa se solicite a se constata ca respectivul contract ar fi afectat de vreo conditie; atâta timp cât s-au desfiintat actele de lotizare si documentatia cadastrala care a stat la baza acestui act, nu mai putea fi mentinut actul subsecvent, acesta fiind lovit de nulitate. Recurs a declarat si intimata recurenta SC C SRL, solicitând modificarea în parte a hotarârii atacate, admiterea apelului si schimbarea în parte a sentintei de fond, în sensul respingerii în întregime a actiunii ca neîntemeiata, cu cheltuieli de judecata în toate instantele.

În motivarea recursului se arata ca instanta de fond a interpretat gresit actul dedus judecatii, atunci când a considerat ca actul de lotizare autentificat sub nr. 5991/2006 reprezinta o veritabila iesire din indiviziune. În realitate, prin actul mai sus amintit nu s-a procedat la sistarea indiviziunii cu privire la terenul aferent apartamentelor de locuit, ci proprietarii acestora si-au declarat fiecare doar cotele lor parti aferente apartamentelor, declarând totodata ca sunt de acord ca, din cota de 333/463 parti ce formeaza proprietatea pârâtilor M, sa se formeze numarul cadastral 4455 în suprafata de 127 mp., nefiindu-le afectate celorlalti proprietari cotele lor de proprietate asupra terenului.

Declaratia era necesara la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Bihor pentru înfiintarea unei coli de carte funciara nedefinitiva privind parcela cadastrala 4455, prin urmare acest act este unul administrativ, din punctul de vedere al celorlalti coproprietari B, respectiv T, care nu au facut altceva decât sa-si conserve dreptul lor de proprietate. Pe cale de consecinta, actul de lotizare dedus judecatii nu este un act de dispozitie, ci unul de conservare, pentru încheierea caruia art. 35 alin. 2 din Codul familiei prevede ca este necesar acordul numai unuia dintre soti, prezumându-se ca acesta are acordul tacit al celuilalt sot.

Mai învedereaza ca în raport de cele mai sus sustinute, reclamanta recurenta nu prezinta interes procesual legitim în a promova în justitie o actiune în rectificarea suprafetei de teren cuvenite apartamentului nr. 1/C, proprietatea familiei M. În fine, invoca nelegalitatea hotarârii atacate si cu privire la cheltuielile de judecata, în sensul ca se impunea acordarea cheltuielilor de judecata numai în parte, fata de împrejurarea ca actiunea si apelul reclamantei au fost admise doar în parte. În drept, invoca dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 si art. 312 alin. 3 Cod procedura civila.

Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, precum si din oficiu, conform art. 306 Cod procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele: Imobilul în litigiu, înscris în C.F. nr. 15584 Oradea, cu nr. top. 1004/1, reprezinta în natura casa colectiva constituita initial din doua apartamente si 527 mp. teren, coproprietari fiind pârâtii MT si MI asupra apartamentului nr. 1 si cotei de 333/527 mp. teren, respectiv numitii SS si SE asupra apartamentului nr. 2 si a cotei de 194/527 mp. teren. Acestia din urma au transmis apoi succesiv dreptul lor de proprietate numitilor SI, Si, KE (cota de 1/2 parte) cu titlu de vânzare – cumparare, respectiv SG cu titlu de mostenire, cealalta cota de 1/2 parte. Prin sentinta civila nr. 7059/1986 a Judecatoriei Oradea, apartamentul nr. 2 este defalcat în apartamentele nr. 2 si 3, apartamentul nr. 2 împreuna cu cota de 71/527 mp. teren, aflat în prezent în proprietatea pârâtilor T, iar apartamentul nr. 3 împreuna cu cota de 123/527 mp. teren în proprietatea petentilor B.D. si BDL, ambele dobândite fiind cu titlu de vânzare – cumparare. Prin schita de dezmembrare vizata sub nr. 9077/1995, parcela topografica nr. 1004/1 este dezmembrata în doua numere topografice noi, nr. top. 1004/3 în suprafata de 463 mp. si nr. top. 1004/4 în suprafata de 35 mp. Ulterior, între pârâtii MT, MI, TM si BD s-a întocmit un act intitulat „Act de lotizare”, autentificat sub nr. 5991 din 17.11.2006, prin care acestia au convenit ca din cota de 333 mp. teren a pârâtilor M sa se dezlipeasca o suprafata de 127 mp. si sa se formeze un numar cadastral nou, 4455, în natura intravilan fara constructii, stipulându-se totodata ca pe aceasta noua parcela se afla un canal colector ce deserveste toate cele trei apartamente.

În fine, aceasta parcela de teren a fost înstrainata de pârâtii M pârâtei SC C SRL, prin contractul autentificat sub nr. 5990 din 17.11.2006. Referitor la natura juridica a asa numitului „Act de lotizare”, în mod corect au retinut instantele de fond si apel ca acesta este un veritabil act de partaj, câta vreme suprafata ce face obiectul actului a fost individualizata prin formarea unei parcele cadastrale noi (4455), ulterior fiind înstrainata pârâtei SC C SRL.

Procedura partajului poate fi realizata atât pe cale judiciara, cât si prin întelegere facuta în fata notarului (cum este cazul în speta), cu conditia participarii tuturor coindivizarilor, altfel împarteala este nula – prin raportare la dispozitiile art. 707 Cod civil.

În cauza, lotizarea (împarteala) s-a facut fara consimtamântul reclamantei B.D., respectiv TA, care aveau calitatea de coproprietare. Data fiind importanta actului încheiat sub aspectul consecintelor grave pe care le produce, în mod corect a apreciat instanta de fond ca în speta nu opereaza prezumtia mandatului tacit reciproc, prevazuta de art. 35 alin. 2 Codul familiei, fiind necesar consimtamântul expres al tuturor coproprietarilor.

Nulitatea relativa a actului de lotizare nu atrage însa automat si nulitatea relativa a contractului de vânzare – cumparare nr. 5990/17.11.2006, oricare dintre coproprietari (în speta pârâtii M) având posibilitatea sa dispuna de cota sa indiviza. Consolidarea sau desfiintarea contractului va depinde de rezultatul împartelii, respectiv de împrejurarea daca terenul ce face obiectul contractului – în amplasamentul din actul de lotizare si planul de delimitare – va cadea în lotul pârâtilor vânzatori.

Raportat la considerentele mai sus retinute, în mod corect instanta de apel a respins cererea e constatare a nulitatii contractului de vânzare – cumparare. Cu privire la acelasi contract, Curtea apreciaza ca nefondate criticile formulate de recurenta reclamanta B.D., potrivit carora instanta de apel ar fi dat mai mult decât s-a cerut; astfel, instanta de apel s-a pronuntat exact în sensul celor invocate de apelanta, apreciind ca valabilitatea contractului depinde de rezultatul împartelii, ceea ce în termeni juridici înseamna ca respectivul contract este afectat de o conditie rezolutorie. Prin urmare, instanta de apel nu a acordat mai mult decât s-a cerut, ci exact ceea ce s-a cerut, dând doar o forma juridica solicitarii apelantei.

Pe cale de consecinta, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta recurenta B.D. În schimb, recursul promovat de pârâta recurenta SC C SRL este fondat cu privire la constatarea întinderii cotei parti din dreptul de proprietate al pârâtilor MT si MI. Sub acest aspect, reclamanta nu justifica un interes personal în a solicita rectificarea numai a unei coli funciare, în care nu are calitatea de proprietar tabular. Este adevarat ca din probele administrate în cauza rezulta o neconcordanta între înscrierile de carte funciara si situatia de fapt reala, însa aceasta trebuie clarificata de o maniera unitara, prin rectificarea tuturor înscrierilor din cartea funciara colectiva si nu printr-o rectificare partiala, care sa vizeze numai pe unul dintre coproprietari. Fata de considerentele mai sus expuse, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 si 296 Cod procedura civila, a admis recursul declarat de pârâta SC C SRL, a modificat în parte decizia atacata, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanta B.D. si înlaturarii dispozitiei privind constatarea cotei de teren aferenta apartamentului nr. 1 si rectificarii de carte funciara, precum si a dispozitiei privind obligarea la cheltuieli de judecata a pârâtilor. A fost obligata apelanta B.D. la 700 lei cheltuieli partiale de judecata în favoarea apelantei SC C SRL si s-au mentinut restul dispozitiilor din decizie. S-a constatat totodata ca recurenta SC C SRL nu a facut dovada cheltuielilor de judecata în recurs, nefiind indicat onorariul avocatial. Sursa primara decizia nr. 1921/18 decembrie e2009- R Curtea de Apel Oradea - sectia civila mixta -