Vanzarea bunului prin buna invoiala ori de catre executorul judecatoresc se dispune prin incheiere, nu prin decizie.

R O M Â N I A

CURTEA  DE A P E L    T I M I Ş O A R A OPERATOR 2928

SECŢIA CIVILĂ

DOSAR NR(...)

Complet specializat de familie şi minori

DECIZIA CIVILĂ NR.745

Şedinţa publică din 16 septembrie 2008

PREŞEDINTE: (...) (...)

JUDECĂTOR: Dr.(...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

GREFIER: (...) (...) D.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent N. N. şi de pârâta recurentă N. S. împotriva deciziei civile nr.144/A/30 aprilie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l A r a d în dosar nr(...), în contradictoriu cu intervenienta intimată E. O., având ca obiect partaj bunuri comune.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă pârâta recurentă personal şi asistată că avocat D. E., lipsă fiind celelalte părţi.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care invederează instanţei depunerea prin Serviciul Registratură a dovezii achitării taxei de timbru în cuantum de 19,5 lei, cu chitanţa nr.(...) şi timbru judiciar în sumă de 3 lei, a unei întâmpinări formulată de pârâta recurentă şi a unei cereri de amânare a cauzei formulată de reclamantul recurent, în vederea depunerii întâmpinării.

Instanţa acordă cuvântul cu privire la cererea de amânare.

Apărătorul pârâtei recurente se opune amânării cauzei.

Instanţa constată că potrivit dispoziţiilor art.1141 Cod procedură civilă întâmpinarea se depune cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată stabilit, cererea de amânare a cauzei pentru acest motiv apare ca inadmisibilă, iar având în vedere şi împrejurarea că părţile domiciliază la o distanţă apreciabilă de locul unde se desfăşoară judecata, o respinge în consecinţă.

Constatând cauza în stare de judecată, instanţa acordă cuvântul în recurs.

Apărătorul pârâtei recurente solicită admiterea recursului declarat de reclamantă, în principal modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului precizat, admitere în parte a acţiunii reclamantului în sensul partajării doar a terenului în suprafaţă de 2750 mp, prin atribuire pârâtei, iar în subsidiar, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de noi probe, arătând că în cauză s-au încălcat normele privitoare la împărţeală, nu au fost stabilire corect bunurile supuse partajului, în privinţa imobilului din B M în mod eronat se susţine că ar exista autoritate de lucru judecat, câtă vreme decizia instanţei de recurs casează total sentinţa J u d e c ă t o r i e i M a r a m u r e ş, cauza fiind strămutată toate actele săvârşite ulterior strămutării fiind lovite de nulitate, inclusiv încheierea de lămurire a dispozitivului deciziei de casare, imobilul din B. nu intră în masa partajabilă, fiind dobândit prin succesiune, din probele administrate rezultând că reclamantul a contribuit doar cu munca fizică, acesta fiind înstrăinat, însă fără terenul aferent, astfel că doar acesta din urmă urmează a fi supus partajului.

În privinţa recursului declarat de reclamant, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.9186/20.11.2007 J u d e c ă t o r i a A r a d a admis acţiunea civilă a reclamantului N. N. în contradictoriu cu pârâta N. S. şi în consecinţă, a constatat că în timpul căsătoriei părţile au dobândit cu o cotă de contribuţie egală, de ½ fiecare, imobilul situat în localitatea B., judeţ M, înscris în CF 1386 B., cu număr topografic 2044/2 compus din teren şi hale de magazie în valoare totală de 160.003 lei.

A dispus sistarea comunităţii de bunuri a foştilor soţi prin atribuirea imobilului în natură pârâtei, cu obligarea acesteia la plata sumei de 80.001,50 lei către reclamant, cu titlu de sultă.

A dispus Biroului de CF să efectueze cuvenitele menţiuni în CF 1386 B., condiţionat de plata sultei.

Instanţa a respins cererea de intervenţie principală formulată de intervenienta E. O..

Cauza a fost înregistrată pe rolul J u d e c ă t o r i e i A r a d, ca urmare a strămutării judecării cauzei de la J u d e c ă t o r i a B a i a M a r e, dispusă prin încheierea nr.654/20.01.2006 de către Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie.

Prima instanţă a reţinut că reclamantul N. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta N. S. sistarea comunităţii de bunuri, să se constate că sub durata căsătoriei părţile au dobândit cu o cotă de contribuţie egală de ½ fiecare, suprafaţa de 2750 mp teren înscris în CF nr.1386 B., cu nr.topo 2044/9/2 cu supraedificatele aferente, în natură „hale de magazie”, în valoare de 400.000.000 lei (ROL).

Reclamantul a arătat că sub durata căsătoriei părţile au dobândit imobilul de mai sus, care a făcut parte din activul SC T. N. T. iar la dizolvarea societăţii comerciale a fost înscris pe numele pârâtei.

Prin întâmpinare, pârâta a arătat că în anul 1991 părţile împreună cu d-nul U. J. au constituit o societate comercială, SC T. N. T., care la dizolvare în anul 1999 avea în proprietate imobilul înscris în CF 1386 B., cu nr.topo 2044/9/2. ca urmare a dizolvării acesteia, pârâta a primit acest bun şi ulterior, în data de 8.03.1999 l-a vândut prin actul cu dată certă nr.4/1999. Banii primiţi cu titlu de preţ au fost cheltuiţi de foştii soţi în interesul reclamantului care a fost judecat şi condamnat pentru evaziune fiscală.

Prin precizarea de acţiune, reclamantul a solicitat introducerea în masa de împărţit a contravalorii imobilului situat în localitatea B., jud.M.

Prin încheierea de şedinţă din data de 23.10.2007 J u d e c ă t o r i a A r a d a fost admisă în principiu cererea de intervenţie formulată de intervenienta E. O., prin care a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiei „parte din magazie” situat în localitatea B., înscris în CF nr.1386 B., cu nr.top 2044/9/2, pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic cu privire la terenul în suprafaţă de 2750 mp, înscris în CF 1386 B., nr.top 2044/9/2, cu efectuarea cuvenitelor menţiuni de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

La pronunţarea hotărârii, J u d e c ă t o r i a A r a d a avut în vedere împrejurarea că în ce priveşte cotele de contribuţie a părţilor, respectiv de ½ părţi fiecare au intrat în autoritatea de lucru judecat, prin sentinţa civilă nr.2912 din 21.04.2005 pronunţată de J u d e c ă t o r i a B a i a M a r e.

Tot astfel, din considerentele încheierii nr.116/16.02.2006 dată de T r i b u n a l u l M a r a m u r e ş rezultă că limitele casării se referă doar la imobilul din B., judeţ M, teren şi hale, care trebuia cuprins în masa bunurilor de partajat, în cotele stabilire de ½ parte fiecare.

Având în vedere că reclamantul a solicitat atribuirea imobilului în natură şi faţă de împrejurarea că pârâta nu s-a opus acestei modalităţi de partajare, luând în considerare valoarea imobilului stabilită prin expertiza judiciară efectuată, instanţa a dispus potrivit celor menţionate.

Cu privire la cererea de intervenţie formulată de intrvenienta E. O., instanţa a constatat că aceasta a rămas fără obiect, pârâta ş intervenienta de comun acord, au revocat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul înscris în CF 1386 B..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta N. S., solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii în parte a acţiunii de partaj şi a cererii reconvenţionale în sensul de a se constata că masa bunurilor partajabile se compune din: imobilul în suprafaţa de 2750 mp teren înscris în CF nr.1386 B., cu nr.topo 2044/9/2 cu supraedificatele aferente, suma de 10.000 RON, reactualizată, atribuirea imobilului în suprafaţa de 2750 mp teren înscris în CF nr.1386 B., cu nr.topo 2044/9/2 cu supraedificatele aferente în valoare de 160.003 RON reclamantului sau dispunerea vânzării lui, cu plata unei sulte în valoare de 80.001,50 RON sau J din preţul vânzării reprezentând cota de ½ ce le revine şi plata sumei de 5.000 RON actualizată reprezentând cota de ½ din valoarea sume de bani şi a bunurilor însuşite de reclamant, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului apelanta a arătat că instanţa nu a analizat probatoriul administrat din care rezultă că imobilul situat în B M,(...), identificat cu nr.top 3603/1, CF 13223 B M este bun propriu, iar cu privire la imobilul din B., arată că şi-a exprimat poziţia potrivit căreia nu doreşte atribuirea acestuia, că sentinţa civilă 9186/2007 a stabilit în mod greşit că obiectul prezentului dosar îl reprezintă doar partajul imobilului în suprafaţă de 2750 mp, înscris în CF 1386 B.. Cu privire la includerea în masa partajabilă şi a sumei e 10.000 RON apelanta arată că din probe rezultă că reclamantul a recunoscut că în momentul în care a părăsit domiciliul conjugal şi-a însuşit o serie de bunuri mobile şi suma de 10.000 RON.

Prin precizarea apelului, pârâta solicită în principal schimbarea în parte a sentinţei civile nr.9186 din 20.11.2007 pronunţată de J u d e c ă t o r i a A r a d, admiterea în parte a acţiunii reclamantului, în sensul partajării doar a terenului în suprafaţă de 2750 mp înscris în CF 1386 B., nr.top 2044/9/2 care să-i fie atribuit, obligând-o la plata către reclamant a unei sulte corespunzătoare, celelalte bunuri mobile şi imobile precizate în acţiunea principală nefăcând parte din comunitatea matrimonială partajabilă.

Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea apelului.

Prin decizia civilă nr.144/A/30 aprilie 2008 pronunţată în dosar nr(...) T r i b u n a l u l A r a d a admis apelul formulat de pârâta N. S. împotriva sentinţei civile nr.9186/20.11.2007 pronunţată de J u d e c ă t o r i a A r a d în dosar nr.3126/2006 pe care a schimbat-o în parte în sensul că a dispus sistarea stării de indiviziune a foştilor soţi asupra imobilului din localitatea B., judeţ M, înscris în CF 1486 B., nr.top 2044/2 prin vânzarea imobilului prin bună-învoială a părţilor în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a deciziei, urmând ca la împlinirea termenului părţile să se prezinte în instanţă pentru a face dovada vânzării; menţinând dispoziţiile sentinţei cu privire la respingerea cererii de intervenţie principală a intervenientei E. O..

Instanţa de apel a apreciat că în mod întemeiat prima instanţă a reţinut că obiectul prezentei cauze în rejudecare este determinat de limitele deciziei de casare nr.804/R/12.10.2005 pronunţată de T r i b u n a l u l M a r a m u r e ş în dosarul nr.4171/2005 care a admis în parte recursul declarat de reclamantul N. N. împotriva sentinţei civile nr.2912 din 21.04.2005 pronunţată de J u d e c ă t o r i a B a i a M a r e în dosarul civil nr. 3360/2005 pe care a casat-o şi a trimis dosarul spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Prin aceeaşi decizie a fost respins recursul pârâtei N. S. împotriva aceleiaşi sentinţe, instanţa de recurs însuşindu-şi motivarea judecătoriei bazată pe probele administrate în sensul că părţile din proces au construit cu cote egale de câte ½ fiecare, imobilul situat în B M,(...).

Prin încheierea nr.645 pronunţată în dosarul 14554/2005, Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie a dispus la 20.01.2006, ulterior pronunţării deciziei de casare, strămutarea judecării procesului la J u d e c ă t o r i a A r a d, fiind păstrate actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare.

T r i b u n a l u l A r a d a apreciat astfel ca întemeiată susţinerea apelantei potrivit căreia încheierea pronunţată de T r i b u n a l u l A r a d nr.116/16.02.2006 de lămurire a dispozitivului deciziei de casare a fost desfiinţată de drept prin efectul hotărârii de strămutare, fiind lipsită de efect juridic, astfel că sentinţa civilă nr.2412/21.04.2005 a J u d e c ă t o r i e i B a i a M a r e şi decizia de casare au intrat în puterea lucrului judecat, astfel că, J u d e c ă t o r i a A r a d era legată de problemele de fapt şi drept soluţionate cu privire la imobilul situat în B M,(...), care a fost apreciat ca fiind bun comun dobândit de părţi în timpul căsătoriei.

În acelaşi sens, faţă de recursul declarat de reclamantul N. N. şi în raport de considerentele care au stat la baza soluţionării acestuia, dispozitivul deciziei civile nr.804/R/12.10.2005 nu poate fi interpretat decât în sensul casării parţiale a sentinţei judecătoriei.

De altfel, prin decizia civilă nr.403/R/24.05.2006 pronunţată în dosar nr.1082/2006 T r i b u n a l u l M a r a m u r e ş a respins contestaţia în anulare formulată de recurenta N. S. împotriva deciziei civile nr.804/R/12.10.2005, precum şi împotriva încheierii civile nr.116/16.02.2006 de îndreptare a acestei decizii.

Cu privire la solicitarea apelantei de a se include în masa partajabilă a sumei de 10.000 lei, T r i b u n a l u l A r a d a apreciat că aceasta nu mai poate face obiectul judecăţii, fiind soluţionată prin sentinţa pronunţată de J u d e c ă t o r i a B a i a M a r e.

T r i b u n a l u l A r a d a mai reţinut că J u d e c ă t o r i a Arad a încălcat în rejudecare dispoziţiile art.741 Cod civil coroborate cu dispoziţiile art.6735 al.2 Cod procedură civilă, care consacră principiul fundamental în materia împărţirii în natură, astfel că, faţă de poziţia ulterioară a părţilor care nici una nu mai doresc atribuirea imobilului înscris în CF 1386 B., trebuia să dispună vânzarea, prin bună-învoială sau prin intermediul executorului judecătoresc.

Cu privire la precizarea motivelor de apel, instanţa de apel a apreciat corectă dispoziţia primei instanţe de includere în masa partajabilă a imobilului din localitatea B., întrucât contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 08.03.1999 prin care apelanta a înstrăinat imobilul nu-i este opozabil intimatului, iar prin convenţia încheiată la 02.11.2001 între apelantă şi intervenienta E. O. s-a revocat contractul de vânzare-cumpărare astfel că la data pronunţării hotărârii, imobilul era în patrimoniul părţilor.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art.296 Cod procedură civilă raportat la art.741 Cod civil şi art.673 Cod procedură civilă, T r i b u n a l u l A r a d a dispus în sensul celor arătate.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs atât reclamantul N. N. cât şi pârâta N. S..

Reclamantul solicită în principal casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la T r i b u n a l u l A r a d iar în subsidiar modificarea în parte a deciziei în sensul sistării indiviziunii cu privire la imobilul situat în B., în natură, teren şi construcţii, prin intermediul executorului judecătoresc.

În motivarea recursului arată că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art.67311 Cod procedură civilă, prin dispunerea prin decizie în loc de încheiere a vânzării imobilului supus partajului prin bună-învoială, respectiv dispoziţiile art.67314 al.3 Cod procedură civilă care prevăd că în cazul în care împărţeala nu se poate realiza în nici una dintre modalităţile prevăzute de lege, va hotărî închiderea dosarului.

Reclamantul critică decizia instanţie de apel şi sub aspectul obligării sale la plata cheltuieli de judecată, solicitând în acest sens compensarea acestora, întrucât instanţa nu şi-a însuşit sub nici un aspect apelul formulat şi precizat de pârâtă, aceasta dovedind rea-credinţă pe parcursul soluţionării cauzei, atât în privinţa partajării imobilului din localitatea B. cât şi în ce priveşte partajarea imobilului din B M, (...) (...), în privinţa căruia instanţa a dispus irevocabil atribuirea către pârâtă şi obligarea acesteia la sultă, situaţie în care, după judecarea recursului privind investirea cu formulă executorie, pârâta a consemnat suma reprezentând sulta la CEC, comunicând prin fax dovada, însă refuzând constant depunerea originalului recipisei.

Datorită acestei atitudini a pârâtei, cât şi a împrejurării că reclamantul locuieşte şi lucrează în Italia, apreciază că soluţia instanţie de a p e l d e a proceda la vânzarea imobilului prin bună-învoială nu poate fi adusă la îndeplinire, considerând ca fiind oportună soluţia realizării partajului prin intermediul executorului judecătoresc.

Pârâta, prin cererea de recurs, a solicitat în principal modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului precizat, admiterea în parte a acţiunii reclamantului şi partajarea doar a terenului în suprafaţă de 2750 mp, înscris în CF 1386 B., nr,.top 2044/9/2, care să fie atribuit recurentei, cu obligarea sa la sultă corespunzătoare, reanalizarea soluţionării situaţiei imobilului din(...), admiterii cererii reconvenţionale în sensul partajării şi a sumei de 10.000 lei, actualizată la zi, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de noi probe.

În motivare recursului arată că decizia recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, instanţa de apel reţinând în mod greşit împrejurarea că, contractul de vânzare-cumpărare prin care pârâta a înstrăinat imobilul din B. nu-i este opozabil reclamantului, câtă vreme acesta a fost prezent la încheierea lui, nesolicitând nulitatea lui, iar în ce priveşte motivarea instanţei de apel potrivit căreia prin convenţia intervenită între pârâtă şi intervenienta E. O. s-ar fi revocat contractul de vânzare-cumpărare, în acest mod imobilul existând în patrimoniul părţilor la data pronunţării hotărârii, este neîntemeiată, patrimoniul părţilor fiind cel existent la data rămânerii irevocabile a sentinţei de divorţ. În acest sens arată că respectivul contract de vânzare-cumpărare încheiat la 08.03.1999 era valabil pentru construcţie, nefiind necesară respectarea formei autentice, astfel că la data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorţ, dreptul de proprietate asupra construcţiei nu mai făcea parte din patrimoniul soţilor.

Pârâta critică decizia recurată şi sub aspectul încălcării dispoziţiilor art.67311 alin.1 şi 4 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanţa trebuia să dispună vânzarea bunului prin încheiere iar nu prin decizie, fiind astfel privată de dreptul de a ataca această dispoziţie.

În motivarea recursului se mai arată că în mod greşit s-a dispus vânzarea imobilului situat în B., câtă vreme pârâta a solicitat atribuirea terenului nr.top 2044/2 B., întrucât a făcut dovada potrivit căreia construcţia este proprietatea sa exclusivă care nu poate fi inclusă în masa partajabilă.

De asemenea, arată că în mod greşit J u d e c ă t o r i a A r a d şi T r i b u n a l u l A r a d nu au ţinut seama de faptul că prin Convenţia încheiată la 02.11.2007 doar pârâta a plătit preţul de 5000 lei, actualizat cu indicele de inflaţie de 5,3 stabilit prin expertiza extrajudiciară.

Pârâta mai arată că decizia recurată se întemeiază pe o apreciere eronată a probelor administrate în cauză, instanţele neexercitând un rol activ în aflarea adevărului, că numai pârâta a constituit societatea comercială SC T. N. T. împreună cu numitul U. J., că acestea nu a analizat cererea reconvenţională şi opoziţia pârâtei de a nu fi partajată construcţia din B M, str.(...) (...), reclamantul fiind favorizat atât prin partajarea necuvenită a construcţiei din B. , a construcţiei din B M cât şi a sumei de 10.000 lei care a fost luată de reclamant la plecarea sa din domiciliul conjugal.

În drept invocă dispoziţiile art.304 pct.9, art.312 al.3 Cod procedură civilă.

Analizând recursul declarat de părţi, prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiile art.312 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat.

Astfel, deşi instanţa de apel a avut în vedere la pronunţarea hotărârii poziţia părţilor cu privire la atribuirea imobilului situat în localitatea B., înscris în CF 1386 B., nr.top 2044/9/2, în sensul că prin notele de şedinţă depuse la termenul de judecată din 26.09.2006 pârâta şi-a exprimat punctul de vedere potrivit căruia nu mai doreşte atribuirea imobilului, iar reclamantul nu şi-a exprimat opţiunea de a-i fi atribuit lui, a hotărât vânzarea acestuia prin bună învoială, însă cu ignorarea dispoziţiilor al.1 al art.67311 Cod procedură civilă care prevăd că, în cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului, instanţa, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind totodată dacă vânzarea se va face de părţi prin bună-învoială ori de către executorul judecătoresc, astfel că instanţa trebuia să dispună asupra modalităţii de partajare a bunului prin încheiere, iar nu prin decizie, procedând în acest fel, cauza fiind soluţionată de către instanţă.

Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.312 Cod procedură civilă, va admite recursurile declarate în cauză, va casa decizia civilă recurată şi va trimite cauza la T r i b u n a l u l A r a d pentru rejudecarea apelului declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamantul recurent N. N. şi pârâta recurentă N. S. împotriva deciziei civile nr.144/A din 30 aprilie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l A r a d în dosar nr(...), pentru partaj bunuri comune, casează decizia atacată şi trimite cauza la T r i b u n a l u l A r a d, pentru rejudecare apelului declarat de pârâtă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 16 septembrie 2008.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR (...) (...) Dr.(...) (...) (...) (...)

GREFIER

(...) (...) D.

Red.IG/24.09.2008

Dact.N./24.09.2008

J u d e c ă t o r i a A r a d-judecător H. D.

T r i b u n a l u l A r a d-judecători J. E., J. U.

2 ex.