Vanzare cota ideala. Coproprietar.

Contract de donaţie. Imobil aflat în stare de indiviziune. Împărţeală. Consecinţe cu privire la valabilitatea actului de donaţie

În proprietatea pe cote-părţi, fiecare coindivizar are un drept exclusiv asupra cotei-părţi ideale ce i se cuvine din bunul indiviz.

Dreptul exclusiv menţionat cuprinde şi posibilitatea pentru coindivizar de a dispune de cota sa printr-un act de înstrăinare (vânzare, donaţie).

În aceste condiţii, actul prin care s-a donat cota ideală dintr-un imobil este valabil, donatarul substituindu-se în drepturile donatorului, drepturile celorlalţi coindivizari rămânând neatinse.

Nici împrejurarea că imobilul a fost atribuit unuia dintre coindivizari nu justifică concluzia pentru anularea actului de donaţie.

Actul de donaţie confirmă calitatea donatarului de coproprietar asupra imobilului, iar atribuirea acestuia în lotul celuilalt coindivizar poate avea drept consecinţă, nu anularea actului de donaţie, ci plata către donatarul-coindivizar a echivalentului cotei sale.

C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1306 din 5 mai 1995

O.E. a chemat în judecată pe P.C. - fostă G. – solicitând sistarea indiviziunii privind bunurile rămase de la defuncţii O.I. şi O.E, asupra cărora el are cota de 13/16 - în calitate de fiu al ambilor defuncţi, iar P.C. are cota de 3/16 - în calitate de fiică - înfiată cu efecte restrânse - a defunctului O.I., să i se atribuie lui imobilul din masa succesorală, situat în Bucureşti, str. Munţii Gurghiului nr. 20, sectorul 6, iar pârâta să fie evacuată din imobil, să se constate că o parte din bunurile mobile existente în imobil au aparţinut în exclusivitate mamei lui - O.E., al cărui unic moştenitor este.

G.C., a formulat cerere reconvenţională pentru a se dispune ieşirea din indiviziune şi în contradictoriu cu persoanele care deţin cota de 1/4 din imobil, întrucât soţii O.I. şi E. au cumpărat numai cota de 3/4 din imobil, să se constate că ea a donat fiicei sale G.D.E. – căsătorită P. – cota indiviză de 9/64 din imobil, să se atribuie imobilul, în indiviziune, ei şi fiicei sale şi să se stabilească pasivul succesoral în suma de 30.0000 lei – cheltuieli de înmormântare – suportate numai de ea.

O.E. şi-a completat acţiunea, în sensul că a chemat în judecată şi pe P.D.E. şi a cerut desfiinţarea actului de donaţie încheiat de pârâte cu încălcarea principiului unanimităţii.

Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis acţiunea şi, în parte, cererea reconvenţională - prin sentinţa civilă nr. 5092 din 6 noiembrie 1991 - a stabilit calitatea de moştenitori legali, asupra succesiunii defunctului O.I., a soţiei O.E. cu cota de 2/8, a fiului O.E., şi a fiicei adoptive G.C. cu cote de câte 3/8, a constatat că reclamantul este singurul moştenitor al mamei sale O.E., revenindu-i, în această calitate, cota de 10/16 din masa bunurilor şi a stabilit masa partajabilă compusă dintr-un imobil situat la adresa indicată în acţiune, în valoare de 337.315 lei (din care reclamantul are cota valorică de 264.667 lei, iar pârâta - 61.089 lei) şi mai multe bunuri mobile.

Totodată, a fost anulat actul de donaţie încheiat între G.C. şi P.D.E., pentru cota indiviză de 9/64 din imobilul succesoral şi s-a dispus ieşirea din indiviziune atribuindu-se reclamantului imobilul şi unele bunuri mobile cu obligarea sa la sultă către pârâta G.C.; s-a dispus, de asemenea, evacuarea pârâtelor din imobil.

Recursul declarat de pârâtă a fost respins de Tribunalul Municipiului Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin decizia nr. 699 din 10 aprilie 1992.

Împotriva acestor hotărâri procurorul general a declarat recurs extraordinar cu motivarea că instanţele au avut în vedere, la atribuirea imobilului în lotul reclamantului, cota lui succesorală majoră faţă de cota pârâtei G.E., şi posibilităţile de locuit ale acesteia din urmă, deşi, la data litigiului, G.E. nu mai avea calitatea de copărtaş, ca urmare a donaţiei făcută fiicei sale P.D. pentru cota indiviză din imobil.

S-a cerut, prin recursul extraordinar, casarea hotărârilor şi rejudecarea cererii de partaj în contradictoriu cu P.D. Recursul extraordinar este întemeiat pentru următoarele motive:

Imobilul succesoral a cărui partajare s-a solicitat a fost dobândit de defuncţii O.I. şi O.E., prin cumpărare, în limitele cotei de 3/4, situaţie ce rezultă din actul de vânzare-cumpărare.

În raport cu această împrejurare a fost stabilită succesiunea fiecăruia dintre autori şi drepturile cuvenite moştenitorilor, prin certificatul de moştenitor nr. 55 din 4 februarie 1975, referitor la succesiunea defunctului O.I. şi certificatul de moştenitor nr. 499 din 21 aprilie 1987 asupra succesiunii defunctei O.E.

Din actele menţionate rezultă că, în ceea ce priveşte imobilul, cota indiviză a moştenitorilor este de 39/64 pentru reclamant şi 9/64 pentru pârâta G.C.

Prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 7725 din 11 iunie 1987, G.C. a donat cota ei indiviză de 9/64, fiicei sale P.D.E.

Faţă de această situaţie, ieşirea din indiviziune cu privire la imobil trebuie să se dispună între reclamant şi P.D.E.

Referitor la aceeaşi problemă se constată că instanţele în mod greşit au anulat actul de donaţie pe considerentul - reţinut expres de instanţa de recurs - că pârâta, fiind în indiviziune cu reclamantul, nu putea să facă act de donaţie fără acordul reclamantului, deoarece se încalcă principiul unanimităţii.

Aceeaşi instanţă a enunţat corect principiul potrivit căruia, în cazul proprietăţii pe cote-părţi, fiecare coindivizar are un drept exclusiv asupra cotei-părţi ideale ce i se cuvine din bunul indiviz.

Dreptul exclusiv menţionat cuprinde şi posibilitatea pentru coindivizar de a dispune de cota sa, ceea ce a făcut şi pârâta G.C. care a dispus de cota sa de 9/64 din imobil prin actul de donaţie faţă de fiica ei.

În aceste condiţii, concluzia instanţei de recurs privind anularea actului de donaţie, este greşită, deoarece înstrăinarea cotei ideale din imobil este valabilă, donatara substituindu-se în drepturile donatoarei, iar drepturile celorlalţi coindivizari au rămas neatinse.

Nici împrejurarea că imobilul a fost atribuit unuia dintre coindivizari nu justifică concluzia pentru anularea actului de donaţie.

Actul de donaţie confirmă calitatea donatarei de coproprietară asupra imobilului, iar atribuirea acestuia în lotul celuilalt coindivizar poate avea drept consecinţă, nu anularea actului de donaţie, ci plata către donatara-coindivizară a echivalentului cotei sale.

Reţinând, deci, că sistarea indiviziunii asupra imobilului nu s-a dispus între coproprietarii reali, este necesară rejudecarea cauzei.

În ceea ce priveşte atribuirea imobilului, cu ocazia rejudecării se va examina situaţia copărtaşilor; în acest sens cota mult diferenţiată a lor (39/64 pentru reclamant şi 9/64 pentru pârâta P.D.) poate constitui un criteriu relevant în soluţionarea cauzei.

În rejudecare se impune, de asemenea, să se clarifice situaţia indiviziunii dintre T.E. pe de o parte şi autorii părţilor - soţii O. - pe de altă parte, cu privire la imobilul din litigiu, din care T.E. a vândut soţilor O. numai cota de 3/4.

În legătură cu acest aspect, instanţa de fond a reţinut că defuncţii şi succesorii acestora au stăpânit netulburaţi întregul imobil, operând intervertirea precarităţii şi transformarea acesteia într-un real drept de proprietate asupra imobilului în întregul său.

Problema prescripţiei achizitive, la care s-a referit instanţa, putea să fie examinată numai dacă s-ar fi pretins dobândirea proprietăţii în acest mod şi numai în contradictoriu cu cei cărora li se opune prescripţia, elemente pe care instanţa va trebui să le aibă în vedere la rejudecarea cauzei.

În consecinţă, recursul extraordinar fiind fondat pentru considerentele arătate, a fost admis dispunându-se casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.