Sume ridicate de sot din contul bancar deschis in timpul casatoriei dupa divort. Cote de 70-30%.

CURTEA DE  A P E L   B U C U R E Ş T I

 SECŢIA A III A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

 

DECIZIA CIVILĂ NR.1622  Şedinţa publică  25 noiembrie 2008

 

Pe rol pronunţarea asupra recursurilor formulate de recurenta – reclamantă – pârâtă D. B.-N. şi de recurentul – pârât – reclamant D. B., împotriva deciziei civile nr.130 din 27.01.2009, pronunţată de  T r i b u n a l u l   B u c u r e ş t i - Secţia a V- a Civilă, în dosarul nr(...).

          E. are ca obiect – partaj bunuri comune.

          Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2009 fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, faţă de dispoziţiile art. 260 alin. 1 din  C o d u l   d e procedură civilă, cât şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunţarea cauzei pentru data de 25 noiembrie 2009, când a hotărât următoarele:

                                      C U R T E A,

 

Asupra recursurilor civile de faţă, constată următoarele:

          Prin sentinţa civilă nr.884/11.02.2008, Judecătoria Sectorului 6  B a admis în parte acţiunea principală formulată de reclamanta D. B. N., împotriva pârâtului D. B., a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul - reclamant D. B., a sistat starea de devălmăşie ce poartă asupra bunurilor cuprinse în masa partajabilă, prin formarea a două loturi, astfel: Lotul 1 - format din: imobil situat administrativ în B,(...),  .A,  .1, sector 6 - având o valoare de circulaţie de 153.789,613 euro; autoturismul Volkswagen Golf Variant - valoare de circulaţie 6.720 euro; mobilă bucătărie -6000 RON; mobilă cameră copil (pat, noptiere, saltea, dulap, bibliotecă, birou) – 2.700 RON; plită şi cuptor E. – 1.300 RON; 2 dulapuri balcon - 600 RON; 3 scaune de bar - 300 RON; bibliotecă şi dulap living – 4.500 RON; masă living - 700 RON; mobilier grup sanitar 220 RON; masă pliantă + 4 scaune pliante - 200 RON; hotă electrică E. - 600 RON; combină frigorifică Daewoo – 1.100 RON; instalaţie aer condiţionat – 1.000 RON; combină audio Sony - 770 RON; perdele şi draperii pentru 4 ferestre – 1.830 RON; accesorii din inox - 120 RON; 14 corpuri de iluminat - 665 RON; dreptul de creanţă în cuantum de 29.651,925 lei faţă de SC O. I. SRL; a fost  atribuit reclamantei - pârâte D. B. N.. Lotul II - format din: mobilă dormitor – 3.800 RON; canapea + 2 fotolii din piele – 4.500 RON; televizor B. - 200 RON; cuptor cu microunde S. - 200 RON; dreptul de creanţă faţă de D. M. N., reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului din B,(...), sector 1, în valoare de 21.132 lei; un drept de creanţă faţă de reclamanta - pârâtă D. B. N. în cuantum de 172,47 lei, a fost atribuit pârâtului - reclamant D. B., a obligat reclamanta - pârâtă D. B. N. să plătească pârâtului - reclamant D. B., suma de 10.866,42 euro, cu titlu de sultă şi a compensat cheltuielile de judecată în baza art.276 din  C o d u l   d e procedură civilă.

          Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prin Încheierea din data de 04.06.2007 s-a stabilit masa partajabilă, cotele de contribuţie ale părţilor la dobândirea bunurilor comune: reclamanta 70% - pârâtul 30% şi s-au respins: cererea reclamantei privind constatarea cotei sale de contribuţie de 90% şi cererile formulate de pârât pe cale reconvenţională privind constatarea contribuţiei egale a soţilor la dobândirea bunurilor comune şi includerea în masa partajabilă a sumelor de bani din depozite bancare deschise pe numele reclamantei la BRD şi a îmbunătăţirilor aduse apartamentului ce se află în masa partajabilă. S-a mai constatat că pârâtul – reclamant are un drept de creanţă faţă de reclamanta – pârâtă în cuantum de 172,47 lei, reprezentând cota de 30% din suma de 574,92 lei.

          În motivarea Încheierii de admitere în principiu se reţine că părţile au fost căsătorite în perioada 04.09.1999 (data încheierii căsătoriei) – 15.11.2006 (data rămânerii irevocabile a sentinţei civile de divorţ nr.5610/12.09.2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6  B).

          Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.494/20.04.2005 de BNP  O. E. N. părţile au dobândit în proprietate apartamentul nr.3 situat în B, str.(...).(...) J. nr.14,  .3, sector 6.

          Potrivit înscrisului aflat la fila 53 dosar fond, la data de 23.06.2003 reclamanta a achiziţionat autoturismul marca Volkswagen Golf Variant, serie motor (...).

          Ambele părţi au susţinut în cererile depuse, în întâmpinare că au dobândit o serie de bunuri mobile ce se regăsesc enumerate la filele 4 şi 36 din dosarul de fond.

Conform sentinţei civile nr.5570/2.06.2005 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 B (filele 177 – 178 dosar fond), irevocabilă la 14.11.2005, reclamanta - pârâtă a dobândit dreptul de creanţă în cuantum de 29.651,925 lei, hotărârea judecătorească stabilind că această sumă reprezintă contravaloarea avansului achitat de creditoare societăţii debitoare SC O. I.s SRL cu prilejul încheierii la data de 28.01.2005 a antecontractului de vânzare - cumpărare, antecontract ce a avut ca obiect un imobil.

De asemenea, din dispozitivul sentinţei civile nr.1273/23.09.2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 B, rămasă irevocabilă la data de 10.05.2006, prin care s-a soluţionat partajul averii succesorale rămase de pe urma părinţilor pârâtului - reclamant, finalizat pe cale amiabilă de părţile acelui proces prin încheierea unei tranzacţii, rezultă că pârâtul deţine un drept de creanţă în sumă de 30.000 euro faţă de D. M. N., reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului din B,(...), sector 1, imobil care i-a revenit acestei debitoare în proprietate, în urma partajului.

Întrucât toate aceste bunuri au fost dobândite în perioada căsătoriei, art.30 Codul familiei instituie în privinţa acestora prezumţia de comunitate, natura juridică a bunurilor, care este guvernată de regimul comunităţii de bunuri, nefiind modificată de împrejurarea că pentru unele dintre acestea în actele de dobândire figurează numai unul dintre foştii soţi.

Pârâtul-reclamant a solicitat a fi incluse în masa partajabilă şi sumele de bani din depozite bancare deschise pe numele reclamantei-pârâte la BRD şi îmbunătăţirile aduse apartamentului ce se află în masa partajabilă, însă din probele administrate nu a rezultat că la data cererii ar fi existat sume de bani în conturi bancare, iar acel cont de tip B. existent la Banca Română pentru Dezvoltare este lichidat, astfel că nu mai există nici o sumă de bani care să poată fi partajată. De asemenea, lucrările de îmbunătăţiri la apartamentul bun comun nu au fost reţinute distinct ca făcând parte din masa partajabilă întrucât, dacă s-au efectuat, acestea sunt oricum încorporate în imobil şi nu ar face decât să sporească valoarea bunului care se află în masa partajabilă, astfel că oricum aceste îmbunătăţiri se vor regăsi incluse în valoarea de circulaţie a imobilului.

În privinţa depozitului de tip  B. deschis de reclamanta-pârâtă pe numele său la Banca Română pentru Dezvoltare – Agenţia pentru Personal U., din înscrisul aflat la fila 187, constând în fişa contului nr.(...), rezultă că la data desfacerii căsătoriei în acest cont se găseau depozitaţi  574,92 lei, ulterior divorţului reclamanta - pârâtă lichidând contul la data de 04.01.2007. În această situaţie, fiind prezumat că sumele extrase anterior desfacerii căsătoriei au fost folosite în comun de foştii soţi, în lipsa unor dovezi contrare, însă având în vedere că suma existentă în patrimoniul comun la data desfacerii căsătoriei a fost ridicată de reclamanta - pârâtă, prezumat fiind că a folosit-o în interes personal, instanţa a apreciat că o parte din această sumă i se cuvine codevălmaşului, proporţional cu cota sa din dreptul de proprietate, acesta având un drept de creanţă faţă de celălalt fost soţ.

Susţinerile reclamantei referitoare la împrejurarea că este titulara contractului de credit semnat în vederea achiziţionării apartamentului nu rezistă analizei juridice întrucât din cuprinsul convenţiei depusă în copie la dosar, filele 14 - 24, rezultă că ambii soţi au semnat contractul, în calitate de codebitori.

Nici împrejurarea că ratele creditului au fost suportate din salariul său nu este de natură să schimbe regimul juridic al imobilului întrucât veniturile părţilor rezultate din muncă fac parte din comunitatea de bunuri. Această împrejurare poate fi însă luată în considerare la stabilirea contribuţiei fiecăruia dintre foştii soţi la dobândirea tuturor bunurilor comune, cu atât mai mult cu cât unul dintre aceştia afirmă că a avut venituri mult mai mari faţă de celălalt soţ.

Din înscrisurile depuse la dosar la filele 71 -77 şi 146 - 155, constând în copiile filelor cametelor de muncă ale ambelor părţi, rezultă că în perioada septembrie 1999 - 2001 acestea au avut locuri de muncă, însă veniturile reclamatei-pârâte au fost sensibil mai mari. În perioada iulie 2002 - aprilie 2004 pârâtul-reclamant nu a mai avut venituri rezultate din muncă, iar ulterior a obţinut venituri apropiate de venitul minim pe economie, în timp ce reclamanta - pârâtă a continuat să obţină venituri până la desfacerea căsătoriei, urmând ca din luna iulie 2004 veniturile acesteia să se mărească considerabil, datorită schimbării locului de muncă.

Prin înscrisul aflat la fila 54 se face dovada faptului că reclamanta-pârâtă a cumpărat înainte de căsătorie autoturismul marca Daewoo Cielo, pe care l-a înstrăinat, iar suma de bani obţinută din vânzarea acestui bun propriu a constituit o parte din preţul achitat pentru autoturismul marca Volkswagen Golf Variant, această împrejurare fiind recunoscută de pârâtul-reclamant la interogatoriul formulat de reclamanta-pârâtă (întrebarea nr.19).

Totodată, potrivit înscrisurilor de la filele 88 şi 89 din dosar, la data de 6 aprilie 2005 pârâtul-reclamant a încasat suma de 371.217.265 lei de la Banca Naţională a României, în ­conformitate cu sentinţa civilă nr.4208/2004 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 B, prin care s-a dispus restituirea către D. B. şi D. N. a contravalorii unei cantităţi de aur fin.

De asemenea, martorul V. B. a declarat că firma pe care a deţinut-o a lucrat în spaţiul comercial pus la dispoziţie de pârâtul-reclamant, spaţiu care aparţinea acestuia, mamei acestuia şi sorei sale, şi că în perioada colaborării 1994 - 2002 a achitat pârâtului­-reclamant suma de 650 dolari lunar pentru folosinţa imobilului. De la acesta a aflat martorul că banii erau folosiţi pentru investiţii în imobilul în care locuia şi pentru a-şi cumpăra un apartament.

Instanţa a înlăturat depoziţia martorei conform căreia avansul de 10.000 euro a fost achitat pentru cumpărarea apartamentului cu banii proveniţi de la părinţii reclamantei deoarece această împrejurare a fost cunoscută de martoră indirect, de la reclamată şi de la părinţii acesteia. De altfel, martora U. F. a afirmat că pentru plata avansului reclamanta - pârâtă a primit de la părinţii săi 7.000 euro, iar 3.000 euro i-au împrumutat părţile de la martoră, suma fiindu-i restituită.

Nici depoziţia martorei U. F., în sensul că îmbunătăţirile efectuate la imobilul părinţilor pârâtului s-au făcut cu bani proveniţi exclusiv de la părinţii reclamantei, nu a fost reţinută de instanţă deoarece aceste împrejurări au fost cunoscute în mod indirect de martoră, fiindu-i relatate de părinţii reclamantei. De altfel, reclamanta nu a invocat faptul că îmbunătăţirile s-au făcut cu bani proveniţi de la părinţii săi.

În consecinţă, constatând că în perioada căsătoriei reclamanta-pârâtă a avut venituri rezultate din muncă mult mai mari decât ale pârâtului, dar şi împrejurarea că pârâtul-­reclamant a obţinut venituri o perioadă destul de lungă din închirierea unui spaţiu comercial, a încasat o sumă considerabilă de la Banca Naţională a României chiar în perioada achiziţionării apartamentului, chiar dacă probabil sumele nu au intrat integral în patrimoniul său, existând posibilitatea împărţirii acestora cu rudele sale ce aveau deopotrivă drepturi asupra sumelor de bani, precum şi faptul că o parte din preţul autoturismului cumpărat în timpul căsătoriei a fost achitat cu bani proveniţi din vânzarea autoturismului reclamantei - pârâte, dobândit înaintea căsătoriei cu pârâtul-reclamant, instanţa a considerat că părţile au contribuit în mod inegal la dobândirea bunurilor comune, contribuţia reclamantei - pârâte fiind mai mare, apreciată Ia 70%.

          La pronunţarea sentinţei civile nr.889/2008, Judecătoria Sectorului 6  B a avut în vedere raportul de expertiză imobiliar, bunuri mobile şi auto întocmit în cauză, precum şi faptul că imobilul situat în B,(...),  .A,  .1, sector 6, a fost achiziţionat de către părţi cu suma de 95.000 euro astfel: prin achitarea unui avans de 9.500 euro, restul de 85.000 euro fiind împrumutaţi de către părţi de la BRD-H., prin contractul nr.59/20.04.2005. Din răspunsul BRD-H. la adresa înaintată de către instanţă, aceasta a comunicat situaţia creditului acordat părţilor prin contractul nr.59/20.04.2005 la data de 14.11.2007: până la data prezentei s-a achitat suma de 6.834,80 euro, rămânând de achitat suma de 78.655,20 euro.

Sporul de valoare înregistrat de la data achiziţionării imobilului şi până la efectuarea raportului de expertiză va profita ambelor părţi proporţional cu cota de contribuţie stabilită de instanţă şi raportat la valoarea achitată până în prezent din creditul ipotecar contractat de către părţi prin contractul nr.59/20.04.2005 de la BRD-H..  La atribuirea loturilor, instanţa a avut în vedere concluziile expertizei, modul de folosinţă actual, întrucât imobilul nu este comod partajabil în  natură, faţă de acordul părţilor privind partajarea imobilului şi a bunurilor mobile prin formarea unor loturi egale valoric cu cota de contribuţie stabilită pentru fiecare parte.

          Prin decizia civilă nr.130/27.01.2009,  T r i b u n a l u l   B u c u r e ş t i - Secţia a V-a Civilă a admis apelul formulat de apelanta - reclamantă D. B.-N., împotriva sentinţei civile nr.884/11.02.2008 pronunţată de Judecătoria Sector 6 B, în contradictoriu cu intimatul - pârât D. B., a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că dreptul de creanţă faţă de D. M. N. este de 30.000 Euro, a obligat reclamanta - pârâtă D. B. N. să plătească pârâtului - reclamant suma de 6.994,94 Euro cu titlu de sultă, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul – reclamant şi a obligat intimatul la plata sumei de 9,5 lei cheltuieli de judecată.

          Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a apreciat că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt în speţă, respectiv că părţile, în timpul căsătoriei au dobândit în cote de 70% pentru reclamanta - pârâtă şi de 30% pentru pârâtul - reclamant bunurile ce alcătuiesc masa partajabilă.

Astfel, susţinerile apelantei că a avut o contribuţie mai mare de 70% la dobândirea bunurilor comune au fost apreciate neîntemeiate. Codul familiei nu prevede nici un criteriu după care se poate stabili contribuţia fiecărui soţ la dobândirea bunurilor comune. De aceea criteriul care se impune a fi folosit este acela al contribuţiei efective a fiecărui soţ la dobândirea bunurilor comune.

În ceea ce priveşte salariul fiecărui soţ, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că într-adevăr reclamanta a avut un salariu mai mare în anii 1999-2001, iar în perioada iulie 2002-aprilie 2004 paratul nu a mai avut venituri rezultate din muncă; de asemenea, după aprilie 2004 pârâtul - reclamant a avut venitul din salariu mult mai mic decât al reclamantei - pârâte.

Însă contribuţia efectivă a părţilor nu poate fi stabilită prin raportare exclusivă la veniturile din salariu. De asemenea, cota fiecărui soţ se stabileşte în raport cu aportul avut în întreaga perioadă a căsătoriei şi apare ca vădit greşită reţinerea unor cote diferite pe categorii de bunuri ori reţinerea unei cote exclusiv prin raportarea la un singur bun, aşa cum susţine apelanta - reclamantă. Astfel, tribunalul a apreciat că în mod corect a stabilit prima instanţă că pe lângă veniturile din salariu pârâtul - reclamant a mai adus în timpul căsătoriei şi o serie de venituri rezultate din alte activităţi, respectiv închirierea unui spaţiu comercial, a încasat o sumă de la Banca Naţională a României chiar în perioada în care părţile au achiziţionat apartamentuI bun comun.

          În cauză, instanţa de fond a stabilit corect valoarea activului şi a pasivului, luând în calcul activul rezultat din totalul valorii bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, precum valoarea pasivului reprezentând dreptul de creanţă rămas de achitat din preţul total al apartamentului, astfel încât şi această critică a reclamantei - pârâte este neîntemeiată.

Cea de-a treia critica a reclamantei - pârâte adusă sentinţei apelate este aceea că în mod greşit a stabilit instanţa valoarea dreptului de creanţă al părţilor împotriva numitei D. M. N. la suma de 21.132 lei, atât timp cât din sentinţa civilă nr.1273/23.01.2006 pronunţata de Judecătoria Sectorului 1 B în dosar nr(...) rezultă că dreptul de creanţă respectiv este de 30.000 Euro.

Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul a reţinut că această critică este întemeiata. Astfel, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr.1273/23.01.2006, definitivă şi irevocabilă, pronunţata de Judecătoria Sectorului 1 B  în dosar nr(...), dreptul de creanţă al părţilor împotriva debitoarei D. M. N. este de 30.000 euro, pentru îmbunătăţirile aduse imobilului din(...), sector 1. Fiind stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, instanţa nu putea să modifice dreptul de creanţă fără a încălca puterea de lucru judecat a acestei sentinţe. Prin urmare, reţinând că dreptul de creanţă al soţilor împotriva debitoarei D. M. N. este de 30.000 Euro, tribunalul a modificat în mod corespunzător sultele datorate.

Ultima critică pe care reclamanta - pârâtă o aduce sentinţei Judecătoriei Sectorului 6 B este aceea că în mod greşit instanţa a inclus în masa partajabilă dreptul de creanţă faţă de societatea O. I. SRL. Faţă de această critică tribunalul a reţinut că potrivit sentinţei civile nr.5570/02.06.2005 pronunţata de Judecătoria Sectorului 1 B, definitivă şi irevocabilă, reclamanta – pârâtă a dobândit dreptul de creanţa în cuantum de 29.651,925 lei, reprezentând contravaloarea avansului achitat de creditoare debitoarei S.C. O. I. SRL, la data de 28.01.2005.

Fiind vorba de un bun dobândit în timpul căsătoriei în mod corect prima instanţă l-a inclus în masa bunurilor comune, cu atât mai mult cu cât se referă la un avans achitat de reclamantă tot în timpul căsătoriei. În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei - pârâte că în prezent această societate debitoare nu mai are capacitate de folosinţă, din înscrisurile de la dosar, administrate atât în prima instanţă cât şi în apel, tribunalul a reţinut că nu s-a făcut nici o dovadă în sensul celor menţionate de apelantă.

Apelantul - pârât critică sentinţa pronunţata de prima instanţă pentru următoarele motive:

Calcularea greşită a sultelor susţinând că valoarea ratelor rămase de achitat în cuantum de 78.655,29 Euro - trebuia să fie achitată în exclusivitate de coindivizarul căruia i s-a atribuit bunul. Această susţinere a apelantului a fost apreciată neîntemeiată în raport cu dispoziţiile art.32 Codul familiei, potrivit cărora "soţii răspund cu bunurile comune pentru: (...) b) obligaţiile ce au contractat împreună". Din cuprinsul contractului de credit nr.59/20.04.2005 rezultă că ambii soţi au contractat creditul în cuantum de 85.500 euro, în calitate de debitori. Faţă de această situaţie de fapt, tribunalul a reţinut că datoria contractată de părţi în timpul căsătoriei se încadrează în cele prevăzute de Codul familiei ca făcând parte dintre datoriile comune ale soţilor.

C de-al doilea motiv de apel invocat de pârâtul - reclamant este acela că instanţa nu şi-a exercitat rolul activ pentru identificarea sumelor reprezentând depozite bancare ale reclamantei - pârâte. Faţă de acest motiv de apel tribunalul a reţinut că prin încheierea din data de. 05.03.2007 la cererea pârâtului - reclamant instanţa a dispus emiterea unei adrese la BRD -  Sucursala Agenţia U. pentru a se comunica dacă pe numele reclamantei - pârâte a existat deschis un cont pe numele reclamantei - pârâte la nivelul anului 2005 şi rulajului acestuia până la 15.11.2006, iar la pronunţarea încheierii de admitere în principiu  a ţinut cont de relaţiile comunicate în urma acestei adrese. Având în vedere aceste considerente, tribunalul a apreciat că instanţa şi-a exercitat rolul cu privire la administrarea probatoriului, astfel încât a reţinut că acest motiv de apel este neîntemeiat.

          Al treilea motiv de apel al pârâtului – reclamant priveşte cotele de contribuţie ale părţilor la dobândirea bunurilor comune, acesta susţinând că părţile au avut contribuţii egale la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei. Cum tribunalul a analizat contribuţia părţilor la dobândirea bunurilor comune în cadrul primului motiv de apel al reclamantei, nu a mai revenit cu analiza acestei probleme, reţinând că susţinerile pârâtului privind contribuţia egală a soţilor sunt neîntemeiate, faţă de motivele prezentate mai sus.

          Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părţi, criticând-o ca nelegală prin prisma dispoziţiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

          Reclamanta – apelantă D. B. N. critică decizia recurată pentru următoarele motive:

          - instanţa de apel trebuia să excludă din masa partajabilă suma de 29.651,925 lei, reprezentând dreptul de creanţă pe care apelanta îl avea faţă de SC O. I. SRL. Recurenta susţine că această sumă nu s-a aflat niciodată în patrimoniul soţilor;

          - sentinţa civilă prin care s-a admis cererea de emitere a unei somaţii de plată către debitoarea SC O. I. SRL nu a putut fi pusă în executare întrucât societatea debitoare a fost radiată din Registrul Comerţului I, schimbându-şi sediul într-un alt judeţ şi schimbându-şi denumirea în E. E. SRL;

          - în prezent această creanţă nu mai poate fi valorificată dată fiind incidenţa prevederilor legale referitoare la prescripţia executării.

          Pârâtul – apelant critică decizia instanţei de apel pentru următoarele motive de recurs:

          - instanţa de apel a reţinut în mod greşit situaţia de fapt, interpretând greşit actele administrate de pârâtul – apelant ca probe pentru dovedirea contribuţiei sale personale la dobândirea apartamentului. Ca atare, instanţa de apel a menţinut în mod nelegal cuantumul cotelor de contribuţie ale părţilor la dobândirea bunurilor comune. Instanţa de apel trebuia să aprecieze că fiecare soţ a avut contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune;

          - s-a reţinut în mod greşit natura juridică a sumei de 9.436 lei pe care reclamanta a extras-o la data de 25.05.2006 dintr-un cont deschis la bancă în timpul căsătoriei părţilor. Având în vedere că această sumă a fost retrasă de reclamantă anterior divorţului părţilor ea trebuia să se regăsească în masa de împărţit.

          Potrivit dispoziţiilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va găsi nefondate ambele recursuri pentru următoarele considerente:

          În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanta – apelantă D. B. N., Curtea constată că prin sentinţa civilă nr.5570/02.06.2005 a Judecătoriei Sectorului 1 B, rămasă irevocabilă şi învestită cu formulă executorie, a fost obligată debitoarea SC O. I. SRL să plătească creditoarei recurente suma de 296.150.250 lei, reprezentând contravaloare avans conform unui antecontract de vânzare – cumpărare încheiat de creditoare cu unitatea debitoare.

          Recurenta, prin motivele de recurs, nu contestă natura juridică a acestui credit în sensul că nu susţine că acest credit ar fi bunul său propriu.

          Instanţa de apel a reţinut că acest credit este un bun comun pe care reclamanta trebuia să-l valorifice prin punerea în executare a sentinţei civile nr.5570/2005 a Judecătoriei Sectorului 1 B.

          Lipsa de diligenţă a recurentei care nu a executat acest titlu executoriu în termenul prevăzut de lege reprezintă o culpă exclusivă a recurentei, culpă care nu poate fi opusă intimatului – recurent – pârât.

          Curtea constată că la data pronunţării sentinţei civile apelate în prezenta cauză – 11.02.2008, termenul de prescripţie a executării sentinţei civile nr.5570/2005 nu fusese împlinit. Cu toate că recurenta a constatat că acest credit a fost cuprins în masa partajabilă, tot nu a depus diligenţe pentru executarea acesteia, faptă prin care l-a prejudiciat pe pârât.

          Apărarea recurentei în sensul că nu a putut pune în executare titlul executoriu întrucât debitoarea a fost radiată din Registrul Comerţului nu poate fi primită atâta vreme cât debitoarea doar şi-a mutat sediul în alt judeţ şi şi-a schimbat denumirea, aşa cum de altfel şi susţine recurenta prin motivele de recurs.

          Reclamanta nu era împiedicată să continue executarea silită a debitoarei sale sub noua denumire şi la noul sediu, debitul existând în continuare în patrimoniul acestei societăţi.

          Ca atare, recurenta este singura vinovată pentru neaducerea sumei de 29.651,925 lei în patrimoniul comun al soţilor şi în mod corect a sancţionat-o instanţa de apel prin menţinerea dreptului de creanţă în masa partajabilă. Nu în ultimul rând, Curtea constată că împlinirea termenului de prescripţie a executării nu duce la stingerea dreptului material asupra sumei de bani ce formează dreptul de creanţă iar în ipoteza executării acestuia de bună voie de către debitoare suma va intra în comunitatea de bunuri a soţilor numai dacă dreptul de creanţă va fi menţinut ca bun comun al acestora.

          În ceea ce priveşte recursul declarat de către pârâtul – apelant D. B., Curtea va constata că prin primul motiv de recurs, care vizează cotele de contribuţie ale soţilor la dobândirea bunurilor comune, vizează o chestiune de netemeinicie a deciziei recurate. Astfel, se reproşează instanţei de apel că a interpretat greşit probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile de  la filele 88 şi 192 dosar fond şi ca atare, a menţinut greşit cotele de contribuţie de 70% reclamanta şi 30% pârâtul la dobândirea bunurilor comune.

          Instanţa de recurs este instanţă de control judiciar care este ţinută a analiza numai motivele de recurs limitativ şi imperativ prevăzute de dispoziţiile art.304 Cod procedură civilă.

          Netemeinicia ca motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.11 Cod procedură civilă a fost înlăturată dintre motivele de recurs ce pot fi analizate de către instanţa de recurs prin abrogarea acestui text de lege (pct.11 al art.304 Cod procedură civilă) prin art.I pct.112 din OUG nr.138/2000 aprobată prin Legea nr.219/2005.

          Ca atare, Curtea nu va putea reaprecia probele administrate în cauză de către părţi, inclusiv înscrisurile indicate de către recurent prin motivul de recurs şi nu va putea reţine o altă situaţie de fapt, respectiv alte cote de contribuţie decât cele apreciate de instanţa de apel.

          Nu este fondat nici ultimul motiv de recurs invocat de către recurentul – pârât întrucât instanţa de apel a făcut o calificare legală a naturii juridice a sumei de 9.436 lei invocată de recurent ca făcând parte din masa partajabilă. Recurentul susţine că această sumă a fost retrasă de reclamantă la data de 25.05.2006, după despărţirea în fapt şi anterior divorţului şi a fost cheltuită exclusiv de aceasta, astfel încât se impunea introducerea ei în masa partajabilă.

          Curtea nu va primi această critică reţinând că în mod legal instanţa de apel nu a cuprins această sumă de bani în masa partajabilă întrucât recurentul nu a respectat dispoziţiile art.1169 Cod civil, în sensul că deşi sarcina probei îi revenea, acesta nu a dovedit cele susţinute prin motivul de recurs.

          Se reţine că recurentul nu a administrat probe din care să rezulte care este data despărţirii în fapt a soţilor (dată care nu a fost stabilită de instanţa de divorţ întrucât părţile au solicitat ca hotărârea de divorţ să nu fie motivată pe culpă) şi nici faptul că reclamanta – recurentă ar fi cheltuit numai în interesul ei suma de 9.436 lei retrasă la data de 25.05.2006 din contul bancar deschis pe numele acesteia.

          Atâta vreme cât această sumă de bani a fost retrasă şi cheltuită în timpul căsătoriei fără ca recurentul – pârât să facă dovada celor de mai sus, Curtea apreciază că instanţa de apel în mod corect a reţinut că suma de 9.436 lei nu trebuie să intre în masa partajabilă.

          În consecinţă, faţă de cele reţinute mai sus, Curtea va respinge ca nefondate recursurile îndreptate împotriva deciziei civile nr.130/27.01.2009 a  T r i b u n a l u l u i   B u c u r e ş t i - Secţia a V-a Civilă.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

 ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

          Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenta – reclamantă – pârâtă D. B.-N. şi de recurentul – pârât – reclamant D. B., împotriva deciziei civile nr.130/27.01.2009, pronunţată de  T r i b u n a l u l   B u c u r e ş t i - Secţia a V-a Civilă.

          IREVOCABILĂ.

          Pronunţată în şedinţă publică, azi 25.11.2009.

 

 

  

 

 

 

 

                                                                                                GREFIER

                                                                                        T.  Ş.

 

 

 

Red.I.A.H.P.

U..R.L.

2 ex./05.03.2010

TB-S.5 – G.G.; D.E.

Jud.S.6 – C.E.