Stabilirea valorii locuintei la data impartelii in situatia in care au fost achitate doar o parte din rate.

CURTEA DE  A P E L   C O N S T A N Ţ A

SECŢIA CIVILĂ, MINORI ŞI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ŞI

ASIGURĂRI SOCIALE

 

DECIZIA CIVILĂ NR. 29/FM Şedinţa publică din 18 aprilie 2008

 

Pe rol, soluţionarea recursului civil declarat de recurentul reclamantul J. E., domiciliat în T, strada I.L. (...), (...).5,  .C,  .9, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. N. cu acelaşi domiciliu, împotriva deciziei civile nr.178 din 23.11.2007 pronunţată de  T r i b u n a l u l   T u l c e a în dosarul nr(...), având ca obiect partaj de bunuri comune.

         La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă pentru recurentul-reclamant avocat N. T. conform împuternicirii avocatiale nr.14/29.01.2008 depusă la dosar şi intimata pârâtă personal şi asistată de avocat M. D.  conform împuternicirii avocatiale  nr.19/19.03.2008 depusă la dosar.

         Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 şi urm. Cod procedură civilă.

         După referatul grefierului de şedinţă;

         Instanta constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise şi conform ar.150 Cod pr.civilă acordă cuvântul părtilor.

         Apărătorul recurentului-reclamant, având cuvântul, îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art.304  pct.7,8 şi 9 Cod pr.civilă.

         Referitor la problema  încălcării principiului disponibilităţii procesuale – arată că a solicitat reactualizarea  în funcţie de indicele de inflatie a valorii tuturor ratelor achitate până la data desfacerii căsătoriei, evaluarea imobilului şi stabilirea valorii de circulatie a acestuia. A solicitat ca partea din  pretul achitat până la desfacerea căsătorie, suma actualizată reprezentând contravaloarea ratelor achitate până în divort să se scadă din pretul de circulatie al apartamentului.

         Un alt aspect vizează problema sporului de valoare a imobilului faţă de cheltuielile făcute cu achiziţionarea acestuia de către părti. Pretul apartamentului din  contractul de vânzare-cumpărare este de 28.308 lei; pretul de circulatie al apartamentului este de 98.914.Arată în continuare că, sotii au achitat suma de 24.723, iar restul ratelor în sumă de 3.585 lei ar fi urmat să fie achitate de cel căruia i-a atribuit apartamentul. Sporul de valoare al achiziţiei este în sumă de 70.606 lei, astfel că, solicită retinerea contravalorii sporului de valoare a apartamentului plătit cu un împrumut bancare în masa de partaj şi obligarea intimatei la plata unei sulte corespunzătoare cotei sale.

         În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată, retinerea contravalorii sporului de valoare a apartamentului plătit cu un împrumut bancar în masa de partaj şi obligarea intimatei la  plata unei sulte corespunzătoare cotei sale. În subsidiar solicită a se observa că după apel, recurentul a achitat şi restul ratelor bancare rămasă din împrumutul CEC de 3585 lei, ,aspect dovedit cu chitantele CEC ataşate la dosar.

         Apărătorul intimatei-pârâte, având cuvântul, referitor la primul motiv de recurs privind „încălcarea principiului disponibilităţii procesuale”, consideră că poate fi lămurită dacă se verifică  continutul încheierii de şedinţă de la termenul de judecată când au fost consemnate cererile în probatoriu făcute de părti, termen la care reclamantul a solicitat efectuarea unei expertize contabile care să aibă ca obiectiv reactualizarea în funcţie de indicele de inflatie a valorii tuturor ratelor achitate până la desfacerea căsătoriei, urmând ca în funcţie de aceasta să se împartă suma plătită în comun, iar restul rămas neachitat să cadă în sarcina celui căruia îi va fi atribuit apartamentul.

         Referitor la al doilea motiv de recurs,consideră  că decizia  T r i b u n a l u l u i   T u l c e a lămureste şi problema înlăturării în mod nelegal de către instanta de fond a unei probe ca aceea cu  expertiza contabilă solicitată a fi administrată de părti, astfel că, concluziile raportului de expertiză contabilă crează o situaţie împovărătoare  intimatei, prin efectul produs şi anume o sultă mai mare. Aşa se explică şi aspectul privitor la sporul de valoare deoarece acesta urmăreste câştigarea unui profit care în realitate nici nu există de vreme ce întreaga sumă plătită până la desfacerea căsătoriei va fi împărtită în cote egale.

         Astfel, există posibilitatea ca părtile să facă o compensare a datoriei recurentului către Asociaţia de Locatari cu cea pe care o are intimata către CEC şi astfel să se T. acest litigiu. Mai arată că recurentul a refuzat să participe la plata datoriei utilităţilor şi partial la aceea privind pensia de întretinere datorată minorei.

         În concluzie, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentul reclamant, cu consecinţa păstrării în totalitate a dispoziţiilor deciziei civile pronunţată de  T r i b u n a l u l   T u l c e a.

         Instanţa rămâne în pronunţare asupra recursului.

 

                                                 C U R T E A

 

             Asupra recursului civil de faţă;

              La 22 august 2006 reclamantul J. E. a chemat în judecată pârâta U. N. pentru ca instanţa să constate că în timpul căsătoriei părţile au dobândit un apartament şi mai multe bunuri mobile, cu o contribuţie de 75% reclamantul şi 25% pârâta şi să se dispună ieşirea din indiviziune, cu atribuirea apartamentului către reclamant.

              În motivarea cererii reclamantul a arătat că în timpul căsătoriei părţile au dobândit un apartament în T,(...) şi mai multe bunuri mobile enumerate prin acţiune şi că la dobândirea bunurilor reclamantul a avut o contribuţie mai mare, de 75%, veniturile sale fiind cu mult mai mari decât cele ale pârâtei.

              Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, arătând că apartamentul nu trebuie inclus în masa bunurilor partajabile, ceea ce trebuie inclus fiind doar suma plătită din valoarea lui totală.

              Cu privire la cota de contribuţie pârâta a solicitat să se reţină ½ pentru fiecare, având în vedere că primele rate la apartament le-a achitat singură în perioada în care reclamantul îşi satisfăcea stagiul militar, că din aprilie 2003 şi până în prezent toate ratele au fost achite de ea personal, iar bunurile mobile , cele mai multe dintre ele au fost dobândite cu ajutorul părinţilor săi.

              A solicitat pârâta şi împărţirea datoriilor comune de 3000 RON, către asociaţia de proprietari, 7000 RON către CEC T (preţul rămas neachitat la cumpărarea apartamentului) şi 6000 RON reprezentând datoria către DGFP T.

              Prin sentinţa civilă nr. 2014 din 2 iulie 2007  J u d e c ă t o r i a   T u l c e a a admis în parte acţiunea reclamantului J. E., a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta U. N. şi a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuţie egală, un apartament cu o valoare de circulaţie de 98.910 lei şi bunuri mobile în valoare totală de 4880 lei.

               A constatat că părţile au o datorie comună în sumă de 10.148 lei şi că au o cotă de contribuţie de ½ fiecare.

              A dispus ieşirea din indiviziune atribuind reclamantului bunuri mobile în valoare de 1.880 lei iar pârâtei apartamentul şi bunuri mobile, toate în valoare de 101.910 lei, obligând pârâta la sultă în valoare de 50.015 lei către reclamant

              Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că munca în gospodărie şi la creşterea copilului reprezintă contribuţia pârâtei care se adaugă veniturilor obţinute din salariu, aceste contribuţii ale pârâtei fiind egale cu cele ale reclamantului, care a avut venituri mai mari  din salarii.

              Instanţa a considerat că valoarea ratelor neachitate din creditul contractat pentru achiziţionarea apartamentului, precum şi suma datorată asociaţiei de proprietari cu titlu de cheltuieli comune de întreţinere sunt datorii comune, la achitarea cărora fiecare parte va trebui să contribuie proporţional cu cota de contribuţie din bunurile comune şi că, în masa de partaj intră apartamentul, la valoarea lui de circulaţie, şi nu valoarea actualizată a ratelor achitate din creditul contractat pentru achiziţionarea imobilului, deoarece în acest caz ar fi avantajat nejustificat cel căruia i s-ar atribui imobilul şi care ar profita singur de sporul de valoare al bunului datorat creşterii valorii de circulaţie.

              Apelul declarat de pârâta U. N. împotriva sentinţei nr. 2014/02.07.2007 pronunţată de  J u d e c ă t o r i a   T u l c e a a fost admis prin decizia civilă nr. 178 din 23 noiembrie 2007 pronunţată de  T r i b u n a l u l   T u l c e a. 

              Instanţa a schimbat în parte sentinţa apelată  stabilind că valoarea apartamentului care se include în masa partajabilă este determinată de c/val ratelor plătite până la data divorţului, respectiv 24.723 lei, că valoarea masei de partaj este de 29.603 lei, că părţile au o datorie comună de 5.600 lei şi că valoarea sultei datorată de pârâtă este de 12.921 lei.

              În motivarea deciziei tribunalul a reţinut că achitarea ratelor după pronunţarea irevocabilă a divorţului  nu poate fi inclusă în cuantumul datoriei comune, ci constituie doar un drept de creanţă pentru partea din datorie achitată de un soţ ce revenea celuilalt soţ, astfel că suma de 7000 lei reprezentând ratele neachitate la CEC pentru rambursarea creditului trebuie scăzută din datoria comună.

              A mai reţinut tribunalul şi că instanţa de fond a creat o situaţie împovărătoare apelantei prin împărţirea imobilului la valoarea actuală de circulaţie, „ în condiţiile în care apartamentul a fost achiziţionat în scopul satisfacerii nevoilor de locuit ale familiei şi nu al obţinerii unui profit”.

              Împotriva deciziei nr. 178/2007 a declarat recurs reclamantul intimat J. E., invocând încălcarea principiului disponibilităţii şi stabilirea greşită a drepturilor părţilor cu privire la sporul de valoare al apartamentului.

              În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanţa a reţinut greşit că prin cererea formulată reclamantul ar fi solicitat reactualizarea funcţie de indicele de inflaţie a valorii ratelor achitate până la data desfacerii căsătoriei şi funcţie de aceasta să se împartă suma plătită în comun iar preţul rămas neachitat să cadă în sarcina apelantei, o asemenea cerere fiind formulată de pârâtă şi nu de către reclamant.

              Susţine recurentul că solicitarea sa a fost aceea de a se constata că soţii au dobândit în timpul căsătoriei un apartament în valoare de 98.914 lei, pentru care au achitat rate de 24.723 lei, restul ratelor de 3.585 urmând să fie achitate de cel căruia i se va atribui apartamentul. Sporul de valoare al apartamentului, în sumă de 70.606 lei, urmează să profite ambelor părţi, prin includerea lui în masa partajabilă după scăderea din această sumă a c/val ratelor ce urmează a fi rambursate, respectiv după scăderea sumei de 3.585 lei.

              Stabilirea sultei în funcţie de interesul părţilor cu privire la plata ratelor, de existenţa unui alt spaţiu de locuit pentru fiecare şi de interesul minorului s-a făcut prin aplicarea greşită a criteriilor de stabilire a sultei în cazul cumpărării unui apartament cu împrumut bancar ce trebuie restituit în rate pentru că, după divorţ, cel căruia i se atribuie apartamentul conform dispoziţiilor instanţei obţine un profit din atribuirea unui apartament de 1 miliard lei vechi, pentru care mai are de plătit doar rate în val. de 3.500 lei.

              A mai învederat recurentul că a achitat şi restul ratelor bancare rămase din împrumutul CEC de 3585 lei şi că faţă de aceasta plată se impune refacerea expertizelor judiciare după casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

              Recursul este întemeiat.

              Reclamantul a solicitat instanţei partajarea bunurilor comune dobândite de soţi în timpul căsătoriei, cerând includerea în masa partajabilă a dreptului de proprietate asupra apartamentului din T, str. I. L. (...), dobândit prin cumpărare de la vânzătorii B. G. şi N., la 20 noiembrie 1997.

              Suma de 70.000.000 lei vechi necesară achitării preţului de cumpărare al apartamentului a fost obţinută prin încheierea unui contract de împrumut cu dobândă subvenţionată de la CEC T, sumă ce urma a fi rambursată într-o perioadă de 20 de ani.

              Chestiunea care se discută în acest proces şi care este controversată între părţi este aceea a valorii la care trebuie inclus apartamentul în masa de partaj, ţinând seama de faptul că până la data desfacerii căsătoriei părţile restituiseră o parte din ratele datorate societăţii creditoare, rămânând de achitat  restul de rate şi dobânzi.

               În legătură cu această chestiune, prima instanţă a inclus în masa de partaj valoarea de circulaţie a apartamentului, fără să ţină seama de plăţile parţiale din preţ achitate de soţi până la data desfacerii căsătoriei, deoarece, a reţinut instanţa, „s-ar ajunge la deosebita avantajare a celui căruia i-ar fi atribuit imobilul deoarece doar acesta ar beneficia de sporul de valoare înregistrat de imobil prin creşterea valorii de circulaţie”, soluţie care „ar încălca principiul egalităţii în drepturi a părţilor şi echitatea partajului”.

              Instanţa de apel, dimpotrivă, a considerat că ceea ce trebuie inclus în masa de partaj reprezintă valoarea actualizată a ratelor din credit achitate în timpul căsătoriei, pentru că apartamentul, susţine tribunalul, „ a fost achiziţionat în scopul satisfacerii nevoilor de locuit ale familiei şi nu al obţinerii unui profit”.

              Ambele instanţe au procedat greşit, încălcând prin hotărârile pronunţate chiar principiile enunţate, respectiv cel al egalităţii şi echităţii partajului.

              Astfel, deşi întreaga locuinţă bun comun face obiectul împărţelii, totuşi, în cazul apartamentului plătit total sau în parte cu împrumut bancar, la stabilirea valorii masei partajabile se va avea în vedere numai o parte din valoarea acelui bun, de la data împărţelii, proporţional cu suma plăţilor făcute de copărtaşi până la acea dată cu titlu de avans, rate de împrumut şi dobânzi; aceasta deoarece numai plăţile efectiv făcute reprezintă o valoare efectiv câştigată (în aceste limite apartamentul este plătit), iar nu şi acelea corespunzătoare plăţilor ce se vor face în viitor numai de copărtaşul căruia i se va atribui locuinţa, tot cu titlu de rate de împrumut şi dobânzi.

              Pentru stabilirea părţii din valoarea locuinţei de la data împărţelii, care se include în valoarea masei bunurilor comune, trebuie să se procedeze astfel: se calculează proporţia plăţilor efectiv făcute (avans plus rate plus dobânzi), în raport de preţul din contractul de cumpărare, fără a se adăuga la preţ suma dobânzilor la împrumut; în aceeaşi proporţie, prin raportare la valoarea de circulaţie a locuinţei de la data împărţelii, se stabileşte partea din această ultimă valoare ce se are în vedere la împărţeală.

              În acest sistem de calcul copărtaşul căruia nu i se atribuie locuinţa recuperează, corespunzător cotei sale de contribuţie, plăţile efectiv făcute, inclusiv dobânzile la împrumut. Totodată, în aceeaşi proporţie îi va reveni şi o parte din diferenţa dintre preţul de cumpărare şi preţul de circulaţie reaşezat. De asemenea, şi celălalt copărtaş căruia i se atribuie locuinţa beneficiază de plăţile făcute şi de o parte din diferenţa dintre preţul de cumpărare şi valoarea de circulaţie a apartamentului; acestui copărtaş îi revine şi o altă parte din aceeaşi diferenţă de preţ corespunzătoare sumei ratelor şi dobânzilor la împrumut, pe care le va plăti singur după împărţeală.

              În ceea ce priveşte plăţile în contul ratelor din preţ achitate  de către unul dintre foştii soţi după rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorţ – când prezumţia de comunitate a bunurilor încetează – pentru bunul cumpărat în timpul căsătoriei – aflat, aşadar, sub incidenţa prezumţiei de comunitate – vor fi avute în vedere numai dacă bunul astfel achiziţionat este atribuit celuilalt soţ: cuantumul sumelor plătite ulterior divorţului  reprezintă aportul propriu al fostului soţ plătitor şi conferă acestuia un drept de creanţă.

              Întrucât instanţele de fond şi de apel nu au administrat probele necesare pentru determinarea în această modalitate a cotelor de contribuţie ale părţilor, nefiind pe deplin stabilită situaţia de fapt, în temeiul art. 312 alin. 3 şi art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul şi va casa ambele hotărâri, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.

              În rejudecare instanţele vor administra proba cu expertiză tehnică imobiliară pentru a determina valoarea imobilului şi, în final, a masei partajabile în funcţie de criteriile sus indicate.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

 

Admite recursul civil declarat de recurentul reclamantul J. E., domiciliat în T, strada I.L. (...), (...).5,  .C,  .9, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. N. cu acelaşi domiciliu, împotriva deciziei civile nr.178 din 23.11.2007 pronunţată de  T r i b u n a l u l   T u l c e a în dosarul nr(...), având ca obiect partaj de bunuri comune.

Casează decizia şi sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la  J u d e c ă t o r i a   T u l c e a.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 aprilie 2008.

 

Pentru Preşedinte de complet, (...) (...), aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Preşedinte de instanţă,

O. T.

JUDECĂTOR,

 

E. E.

 

 

Pentru judecător (...) (...),

aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă,

semnează Preşedinte de instanţă,

O. T.

 

Pentru grefier (...) (...),

aflat în concediu de odihnă,

conform art. 261(2) Cod pr. civilă,

semnează Grefier şef de secţie,

O. D.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Red.hot.jud.fond: S.G

Red.dec.jud.apel: M.E.

Red.dec./tehnored.jud.recurs: D.(...)/14.07.2008

Gref.AB/2 ex./24.07.2008