Stabilirea cuantumului pensiei de intretinere datorat sotiei.Criterii de apreciere

Pe rol se află soluţionarea recursului formulat de recurenta pârâtă – reclamantă N. G., împotriva deciziei civile nr. 629 A din 22.04.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a V a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant N. H..

E. are ca obiect – pensie de întreţinere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se prezintă recurenta pârâtă – reclamantă N. G. personal şi asistată de avocatul O. E., în baza împuternicirii avocaţiale, eliberată de B a r o u l B u c u r e ş t i, pe care o depune la dosar, lipsind intimatul reclamant – pârât N. H. Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanţei, la data de 19.10.2009, a unor concluzii scrise, formulate de recurenta N. G..

Avocatul recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă prin rezoluţia de primire a dosarului, aplicând şi un timbru judiciar în valoare de 0,15, pe care instanţa le anulează. În dovedirea motivelor de recurs, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia depune la dosar acte medicale, decizia asupra capacităţii de muncă nr. 3524/18.10.2005.

Curtea, după deliberare, în temeiul art. 305 Codul de procedură civilă, încuviinţează proba cu înscrisuri pentru recurenta N. G., apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

Avocatul recurentei arată că nu are cereri prealabile de formulat.

Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.

Avocatul recurentei N. G. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi motivat, având în vedere următoarele:

Din probele administrate în cauză, rezultă faptul că recurenta se află în stare de nevoie, datorită maladiilor de care suferă şi a incapacităţii de muncă survenită în timpul căsătoriei, neavând venituri suficiente care să îi asigure existenţa. Ceea ce critică recurenta este modul nelegal de stabilire al cuantumului pensiei de întreţinere, instanţa dispunând, prin admiterea apelului, reducerea acesteia la J, în condiţiile în care, s-a făcut dovada că intimatul reclamant – pârât realizează venituri substanţiale, chiar dacă nu are contract de muncă.

C U R T E A,

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B la data de 06 august 2008 sub nr(...), reclamantul – pârât N. H. a chemat în judecată pe pârâta – reclamantă N. G., solicitând instanţei să dispună desfacerea căsătoriei din vina comună, revenirea pârâtei – reclamante la numele purtat anterior încheierii căsătoriei şi partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul – pârât a arătat că s-a căsătorit cu pârâta – reclamantă din dorinţa de a întemeia o familie bazată pe respect şi sprijin reciproc, iar din căsătorie nu au rezultat copii. A mai arătat că neînţelegerile în familie au apărut la scurt timp de la încheierea căsătoriei din cauza geloziei excesive a pârâtei – reclamante, totul culminând cu despărţirea în fapt din anul 2007, neexistând nici o şansă de împăcare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 38 alin. 2 lit. b, art. 39, 40 alin. 1 şi următoarele Codul familiei.

La data de 26 septembrie 2008, pârâta – reclamantă a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând respingerea cererii de desfacere a căsătoriei ca neîntemeiată, iar în subsidiar desfacerea căsătoriei din culpa reclamantului – pârât, păstrarea numelui dobândit ca urmare a încheierii căsătoriei şi obligarea reclamantului – pârât la plata unei prestaţii periodice, cu titlu de pensie de întreţinere.

În motivarea întâmpinării şi a cererii reconvenţionale, pârâta – reclamantă a arătat că relaţiile dintre soţi s-au deteriorat numai din cauza reclamantului – pârât, care nu s-a implicat în viaţa de familie, lăsând toate greutăţile în sarcina ei, situaţie ce a condus la şubrezirea sănătăţii sale, a manifestat o atitudine de dispreţ, impunându-se printr-un limbaj vulgar, dar şi prin acte de violenţă fizică, părăsind domiciliul comun pentru perioade lungi şi întreţinând relaţii extraconjugale. A menţionat că reclamantul – pârât a lucrat sporadic, folosind banii în interes propriu, fiind plecat şi în străinătate pentru 2 – 3 săptămâni.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 2, 38, 40, 86 şi 94 Codul familiei.

Prin sentinţa civilă nr. 8459 din 17 noiembrie 2008 Judecătoria Sectorului 5 B a respins, ca neîntemeiată, cererea principală formulată de reclamantul – pârât N. H., domiciliat în B,(...), . 9, . 4, 3, 131, sector 5, împotriva pârâtei – reclamante N. G., cu acelaşi domiciliu; a admis cererea reconvenţională; a desfăcut căsătoria încheiată între părţi la data de 22 decembrie 1986 şi trecută în registrul de stare civilă al Consiliului Local al Sectorului 3 B sub nr. 3278/1986 din vina reclamantului – pârât, pârâta – reclamantă păstrează numele dobândit prin efectul încheierii căsătoriei „N.”; a obligat reclamantul – pârât la plata în favoarea pârâtei – reclamante a sumei de 300 lei/ron lunar, cu titlu de pensie de întreţinere, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorţ şi până la încetarea stării de nevoie a pârâtei – reclamante, a disjuns judecarea capătului din cererea principală având ca obiect partaj bunuri comune şi s-a acordat termen pentru soluţionarea acestuia la data de 05 ianuarie 2008, Completul 5, ora 900, cu citarea părţilor.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că părţile s-au căsătorit la data de 22 decembrie 1986, căsătoria acestora fiind trecută în registrul de stare civilă al Consiliului Local al Sectorului 3 B sub nr. 3278/1986, iar din căsătorie nu au rezultat copii.

Din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că raporturile dintre soţi sunt grav şi iremediabil vătămate, de această situaţie făcându-se vinovat în exclusivitate reclamantul – pârât. Astfel, din depoziţia martorului M. E., propus de acesta, rezultă că soţii locuiesc de mai mult timp în camere separate şi că s-au mai certat, martorul precizând însă că nu a asistat la astfel de discuţii, întrucât pleca, nepărându-i-se firesc să rămână împreună cu soţii în astfel de situaţii. A mai arătat martorul că nu cunoaşte alte probleme care ar fi existat în relaţia dintre părţi şi că reclamantul – pârât i s-a plâns că pârâta – reclamantă „nu-i găteşte şi nu-i spală”. A mai precizat că pârâta – reclamantă îi reproşa soţului său că are relaţii extraconjugale şi avea manifestări de gelozie. De asemenea, a arătat că a lucrat în construcţii împreună cu reclamantul – pârât şi că în acea perioadă reclamantul – pârât câştiga în jur de 1.000 – 1.200 de lei lunar. Din depoziţia martorei J. Caria, propusă de pârâta – reclamantă (care a locuit o vreme, în perioada ianuarie – aprilie 2008, împreună cu părţile şi astfel a luat cunoştinţă direct despre raporturile dintre acestea) rezultă că între părţi existau certuri frecvente, cauzate de faptul că reclamantul – pârât avea o relaţie extraconjugală, pe care o întreţinea făţiş, fără a se ascunde de soţia sa, iar în timpul acestor certuri avea manifestări violente, atât verbal cât şi fizic, martora arătând că a şi intervenit pentru a-l împiedica să o lovească pe pârâta – reclamantă. De asemenea, martora a mai precizat că deşi ştia că soţul său are o amantă, pârâta – reclamantă a continuat să îi gătească şi să îi spele, însă acesta refuza să mănânce ceea ce îi gătea soţia sa. A mai arătat martora că reclamantul – pârât nu îi lăsa pârâtei – reclamante bani pentru întreţinere şi în general nu îi dădea bani, deşi avea serviciu.

În sfârşit, din înscrisurile medicale depuse la dosar, rezultă că pârâta – reclamantă suferă de o serie de afecţiuni grave (steatoză hepatică, diabet zaharat, spondiloză, hernie gastrică, bronşită cronică, psihopatie polimorfă, cardiopatie ischemică etc.), fiind încadrată într-un grad de handicap accentuat (potrivit certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 3134 din 13 noiembrie 2007 emis de Consiliul Local al Sectorului 5 B şi depus la fila 54 din dosarul de fond) şi neavând capacitate de muncă.

În drept, faţă de situaţia de fapt reţinută, văzând dispoziţiile art. 37 alin. 2 şi art. 38 alin. 1 Codul familiei, instanţa a constatat că relaţiile dintre părţi sunt grav şi iremediabil vătămate iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, de această situaţie făcându-se vinovat în exclusivitate reclamantul – pârât, situaţia de fapt reţinută de instanţă, anterior expusă, nereliefând vreun act de conduită al pârâtei – reclamante care să poată fi considerat culpabil.

A reţinut instanţa ca dovedit faptul că reclamantul – pârât a întreţinut în timpul căsătoriei o relaţie extraconjugală, manifestându-se violent faţă de soţia sa, verbal şi fizic. Pe cale de consecinţă, a respins ca neîntemeiată cererea principală şi a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta – reclamantă, declarând desfăcută căsătoria din vina reclamantului – pârât. În baza art. 40 alin. 1 Codul familiei, văzând acordul reclamantului – pârât, a încuviinţat ca pârâta – reclamantă să păstreze numele dobândit prin efectul încheierii căsătoriei „N.”.

În ce priveşte cererea reconvenţională privind obligarea reclamantului – pârât la plata unei pensii de întreţinere în favoarea pârâtei – reclamante, în raport cu cele reţinute în fapt cu privire la starea de sănătate a pârâtei – reclamante, instanţa a avut în vedere în drept următoarele: potrivit art. 41 alin. 2 Codul familiei, soţul divorţat are dreptul la întreţinere dacă se află în nevoie din pricina unei incapacităţi de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei, întreţinerea poate fi stabilită până la 1/3 din venitul net în muncă al soţului obligat la plată, potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti (alin. 3 din art. 41). Prin urmare, raportând situaţia de fapt reţinută anterior din care rezultă dincolo de orice dubiu că pârâta – reclamantă este în stare de nevoie din cauza multiplelor boli de care suferă şi a incapacităţii de muncă, neavând venituri din care să-şi asigure existenţa, reclamantul – pârât obţinând venituri din muncă, instanţa a obligat reclamantul – pârât la plata către pârâta – reclamantă a unei pensii de întreţinere de 300 lei/ron lunar, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorţ şi până la încetarea stării de nevoie a pârâtei – reclamante.

La stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere instanţa a avut în vedere cuantumul veniturilor reclamantului – pârât, rezultat din chiar depoziţia martorului propus de acesta, reţinând că reclamantul – pârât obţine venituri, fără carte de muncă, ca muncitor în domeniul construcţiilor. În baza art. 165 Cod de procedură civilă, a disjuns judecarea capătului din cererea principală având ca obiect partajul bunurilor comune şi a acordat termen pentru soluţionarea acestuia într-un dosar separat.

T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a V a Civilă a pronunţat decizia civilă nr. 629 din 22 aprilie 2009, prin care a admis apelul declarat de reclamantul – pârât N. H., împotriva sentinţei civile nr. 8459 din 17 noiembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 B, în dosarul civil nr(...), în contradictoriu cu pârâta – reclamantă N. G.; a schimbat în parte sentinţa civilă apelată în sensul că: a obligat reclamantul – pârât la plata în favoarea pârâtei – reclamante a sumei de 150 lei lunar cu titlu de pensie de întreţinere; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate.

Pentru a pronunţa această decizie tribunalul a reţinut că, din actele şi lucrările dosarului nu a rezultat că apelantul ar obţine venituri care să aibă caracter permanent şi care să justifice acordarea unei pensii de întreţinere în cuantum de 300 lei lunar. Declaraţia martorului M. E., audiat în faţa primei instanţe, nu constituie proba veniturilor permanente ale apelantului, dat fiind că acesta se referă la o perioadă anterioară nu la cea actuală atunci când face referire la venitul lunar de 1.000 – 1.200 lei lunar obţinut de apelant. De altfel, în actualele condiţii economice generate de criză nu este rezonabil a se presupune că apelantul câştigă cu caracter de continuitate veniturile mai sus menţionate, lucrând în construcţii, existenţa unor depozite bancare sau conturi de card pe numele apelantului nu este de natură să determine o altă concluzie, întrucât nici acestea nu sunt venituri permanente.

În raport de cele arătate, tribunalul a apreciat că se impunea reducerea cuantumului pensiei de întreţinere, aceasta urmând a fi stabilită în funcţie de venitul minim pe economie (600 lei, începând cu 01 ianuarie 2009), respectiv o cotă de ¼ din acesta.

Nu este întemeiat motivul de apel care priveşte nedovedirea stării de nevoie în care s-a aflat intimata, în condiţiile în care tribunalul a apreciat că actele medicale depuse, inclusiv certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 3459 din 26 noiembrie 2008 care atestă o deficienţă funcţională accentuată, dovedesc cu prisosinţă atât starea de nevoie cât şi incapacitatea de a munci a intimatei, fiind deci îndeplinite condiţiile stabilite de art. 86 alin. 2 din Codul familiei.

Nu pot fi reţinute susţinerile apelantului care privesc obligaţia primei instanţe de a stabili un moment cert până la care acesta să fie obligat să plătească pensia de întreţinere, întrucât nu există dispoziţii legale care să impună o asemenea obligaţie şi, oricum, data încetării stării de nevoie nu poate fi anticipată nici chiar de o expertiză medico-legală – prin aceasta s-a putut determina starea de sănătate actuală, dar nu s-au putut face predicţii cu un grad de certitudine rezonabil despre evoluţia stării de sănătate.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta – reclamantă.

Prin motivele de recurs se arată că decizia este nelegală şi netemeinică în ceea ce priveşte reducerea cuantumului pensiei de întreţinere, întrucât:

În conformitate cu dispoziţiile art. 86 şi 94 Codul familiei raportat la art. 41 alin. 2 şi 3 Codul familiei, în mod corect instanţa de fond a stabilit obligaţia apelantului – pârât la plata unei prestaţii periodice în cuantum de 300 lei lunar în favoarea fostei soţii (având în vedere că aceasta se află în nevoie ce se datorează unei incapacităţi de muncă survenită în timpul căsătoriei şi dovedită cu înscrisurile medicale depuse la dosar, ce atestă 37 de diagnostice cu maladii foarte grave). Această stare de fapt este recunoscută în mod indubitabil şi de instanţa de apel care a reţinut în considerentele deciziei recurate incapacitatea totală de muncă a intimatei, emiţându-se în acest sens o decizie, acesta fiind pensionată pe motive de boală.

Din probatoriul administrat în cauză atât în faza de fond cât şi în cea de apel (multitudinea de înscrisuri medicale), a rezultat cu prisosinţă ca aceasta este în nevoie, iar suma de 150 lei stabilită cu titlu de pensie de întreţinere nu asigură un trai decent şi nici procurarea medicamentaţiei necesare.

Sub aspectul îndeplinirii celei de-a doua condiţii (mijloacele celui care urmează a fi obligat), atât în faza de fond cât şi în cea de apel s-a făcut dovada că intimatul – reclamant – pârât realizează venituri, chiar dacă nu are contract de muncă.

În acest sens, au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri survenite de la bănci ce dovedesc că intimatul – reclamant – pârât are conturi deschise cu sume considerabile. În plus, martorul audiat în cauză, M. E., a arătat că intimatul – reclamant – pârât, realizează venituri de circa 1.200 lei lunar, ce nu sunt impozitate.

În mod netemeinic instanţa de apel a reţinut că intimatul – reclamant – pârât realizează venituri în domeniul construcţiilor în mod sporadic, numai în sezonul estiv, ceea ce justifică reducerea cuantumului obligaţiei de întreţinere.

Sub acest aspect, instanţa de apel a pronunţat o soluţie nelegală şi netemeinică, în sensul că, chiar dacă volumul de activitate în timpul iernii este semnificativ redus, în timpul verii acesta reuşeşte să realizeze câştiguri mari arvunind lucrări, fiecare dintre acestea asigurându-i un venit de aproximativ de 10.000 – 12.000 euro.

Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 94 Codul familiei „întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti”.

Starea de nevoie a recurentei a fost pe deplin stabilită, instanţa de apel având în vedere bolile de care acesta suferă.

De asemenea, la stabilirea posibilităţilor materiale ale intimatului, tribunalul a avut în vedere probele administrate în cauză din care a rezultat că acesta nu are un loc de muncă stabil, aşa încât pensia a fost stabilită la venitul minim pe economie.

În realitate, prin motivele de recurs recurenta solicită ca instanţa de recurs să facă o reapreciere a probelor administrate în cauză, critică care prin felul în care a fost formulată, aduce în discuţie o problemă de netemeinicie a hotărârii atacate, deoarece ceea ce se pretinde este stabilirea greşită a situaţiei de fapt privind veniturile intimatului – pârât, în raport de probele administrate în cauză – depoziţia martorului M. E., depozitele bancare.

O atare critică nu poate face, însă, obiect de analiză în calea extraordinară de atac a recursului întrucât, faţă de actuala configuraţie a art. 304 Cod de procedură civilă, care permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, instanţa de recurs nu mai are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată.

Faţă de cele reţinute, Curtea constată că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 94 Codul familiei şi în consecinţă, nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta – pârâtă – reclamantă N. G., împotriva deciziei civile nr. 629 A din 22 aprilie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a V a Civilă, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul – reclamant – pârât N. H., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28 octombrie 2009.

Preşedinte, Judecător, Judecător,