Stabilirea contributiei sotilor la dobandirea bunurilor numai pe baza marturisirii sotului urmarit de creditori

Pentru evitarea fraudarii creditorilor unuia din soti, marturisirea sotului datornic, conform caruia a avut o contributie minima la dobandirea bunurilor comune trebuie sustinuta de probe pertinente si concludente care sa confirme aceasta stare de fapt .

Reclamanta M.E. a chemat in judecata pe sotul sau M.C. pentru a se dispune impartirea bunurilor comune, dobandit in timpul casatoriei, reclamanta sustinand ca are o cota de contributie la achizitionarea acestora in procent de 90%. In motivarea actiunii reclamanta a invederat ca paratul M.C. a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, cu obligarea la plata de despagubiri catre partea civila M.R.D. si, pe cale de consecinta, paratul-debitor urmeaza sa raspunda cu bunurile proprii in vederea acoperirii creantei de 25.000 dolari S.U.A.

Masa bunurilor de impartit dobandita de soti in timpul casatoriei se compune din casa de locuit cu terenul aferent in suprafata de 125 mp., situat in Comunca Focuri, Judetul Iasi, in valoare de 25.000.000 lei, precum si din bunuri mobile in valoare totala de 11.500.000 lei. In cursul litigiului paratul M.C. a recunoscut ca reclamanta a avut o contributie la dobandirea bunurilor comune in procent de 90%. Judecatoria Harlau, Judetul Iasi, prin sentinta civila nr.955 din 19 iunie 2001, a admis actiunea si a constatat ca partile au dobandit in timpul casatoriei bunurile prevazute in hotarare, in valoare de 36.500.000 lei, reclamanta avand o contributie de 90%, iar paratul de 10% la dobandirea acestor bunuri .

 S-a dispus iesirea din indiviziune prin atribuirea tuturor bunurilor mobile si imobile reclamantei, care a fost obligata la plata sumei de 3.650.000 lei cu titlu de sulta catre parat. In motivarea sentintei judecatoria a apreciat ca sunt intrunite cerintele art.33 alin.1 si art.36 alin.2 din C.fam. Hotararea a ramas definitiva si irevocabila la 12 august 2001, prin neexercitarea caii de atac a apelului.

Impotriva sentintei a declarat recurs in anulare Procurorul General al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie care a sustinut ca hotararea judecatoreasca atacata a fost pronuntata cu incalcarea esentiala a legii, ceea ce a determinat o solutionare gresita a cauzei pe fond si ca, totodata, sentinta este si vadit netemeinica.

In dezvoltarea recursului in anulare s-a sustinut ca instanta a incalcat prevederile art.30-31 C.fam. si art.5 din Decretul 32/1954, ca a dat o valoare probatorie absoluta marturisirii judiciare pe care paratul a facut-o cu privire la cota de contributie pe care reclamanta a avut-o la dobandirea bunurilor comune, procedeu care a avut ca scop fraudarea drepturilor creditorului M.R.D. si ca se impune reluarea judecatii pentru a se stabili corect contributia sotilor la dobandirea bunurilor si pentru ca, pe cale de expertiza tehnica, sa se determine valoarea de circulatie a bunurilor supuse impartelii judiciare. Recursul in anulare este fondat.

Potrivit art.30 C.fam., bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor. Orice conventie contrara este nula. In virtutea prezumtiei de comunitate, instituita prin textul citat, bunurile dobandite in timpul casatoriei de oricare dintre soti sunt bunuri comune de la data achizitionarii lor, fara a deosebi intre modurile de dobandire, cu exceptia celor primite prin acte cu titlu gratuit, care devin comune numai daca dispunatorul a prevazut expres sau neindoielnic ca vor fi comune, precum si a bunurilor prevazute de art.31 din C.fam., care sunt bunuri proprii ale fiecarui sot. Calificarea unui bun al sotilor ca fiind comun sau propriu prezinta interes atat in relatiile dintre soti, cat si fata de cei de al treilea, deoarece, in cazul actiunii de partaj a bunurilor comune, fiecare dintre soti are – in principiu -, interesul sa dovedeasca faptul ca unele bunuri sunt proprii si ca atare nu fac obiectul impartelii.

Pe de alta parte, potrivit art.5 din Decretul 32/1954, in masura in care caracterul de bun propriu nu rezulta din act juridic, dovada se poate face nu numai prin inscrisuri, ci si prin martori ori prezumtii, prin marturisire judiciara sau extrajudiciara, derogandu-se de la dispozitiile art.1191 si art.1205 C.civ.. In ceea ce priveste forta probanta a marturisirii, dupa abrogarea art.1200 pct.3 C.civ. (care considera marturisirea judiciara ca o prezumtie legala ce face deplina dovada in contra celui care a marturisit), acest mijloc de proba a fost trecut in randul dovezilor de drept comun, putand fi combatuta prin orice alt mijloc de proba admis de lege, iar judecatorul poate sa inlature motivat recunoasterea unei parti daca din ansamblul probelor administrate in cauza isi formeaza convingerea ca marturisirea respectiva nu corespunde adevarului.

Referitor la marturisirea judiciara se impune a se distinge dupa cum aceasta constituie un fapt probator, caz in care urmeaza a fi privita ca valabila sau reprezinta, ca in speta, o renuntare partiala sau totala la comunitatea de bunuri, situatie in care marturisirea nu poate fi considerata decat nula pentru ca ea este contrara prevederilror art.30 C.fam. Mai mult, s-a apreciat ca, in cazul in care marturisirea reprezinta o frauda la lege sau la dreptul tertilor, intrucat unul din soti recunoaste unor bunuri comune calitatea de bunuri proprii ale celuilalt sot, pentru a le sustrage de la executarea silita, ca urmare a condamnarii pentru savarsirea unei infractiuni, o atare marturisire nu poate fi considerata decat nula.

In speta, reclamanta a solicitat partajul bunurilor comune dobandite de soti in timpul casatoriei pe motiv ca prin decizia penala nr.338 din 19 aprilie 2001 a Curtii de Apel Iasi paratul M.C. a fost obligat sa plateasca partii civile M.R.F. suma de 25.000 dolari S.U.A., sau echivalentul in lei, cu mentinerea masurii sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatului, in vederea repararii pagubei savarsite prin infractiunea de vatamare corporala din culpa. Paratul a recunoscut in timpul procesului ca imobilul supus partajului este bun propriu al reclamantei, dobandit in timpul casatoriei, dar cu bani primiti de la parintii acesteia, precum si contributia majora a sotiei la achizitionarea bunurilor mobile dobandite in timpul casatoriei, fara insa ca marturisirea sa fie sustinuta de probe pertinente si concludente care sa confirme aceasta stare de fapt . Singurul act depus la dosarul cauzei, respectiv adeverinta nr.1165 din 10 iunie 2001 a Primariei Comunei Focuri, prin care se precizeaza ca partile figureaza in registrul agricol cu o casa de locuit si terenul aferent in suprafata de 125 mp., precum si cu un autoturism marca Dacia 1300, nu este de natura sa confirme pretentiile reclamantei cu privire la contributia sa majora la dobandirea acestor bunuri . Din contra, inscrisul intareste convingerea, ignorata de instanta de judecata, ca bunurile au fost achizitionate in timpul casatoriei prin contributia ambilor soti, fiind, ca atare, bunuri comune.

Intinderea drepturilor sotilor se stabileste in raport de contributia fiecaruia la dobandirea bunurilor in timpul casatoriei, sotii neavand un drept stabilit de la inceput asupra unei cote din bunurile comune, fiind astfel necesara administrarea de probe prin care sa se determine aportul fiecaruia la dobandirea lor. In lipsa altor probatorii din care sa rezulte ca unul dintre soti a avut o contributie mai mare la achizitionarea bunurilor dobandite in timpul casatoriei, se prezuma ca ambii soti au avut contributii egale si deci impartirea acestor bunuri urmeaza a se face, de asemenea, in parti egale. In cauza, este fara putinta de tagada ca, marturisirea judiciara obtinuta in cursul judecatii prin interogatoriul luat paratului M.C., a avut ca scop fraudarea drepturilor creditorului M.R.D.deoarece nu s-a administrat nici o alta proba care sa confirme cota de constributie a reclamantei la dobandirea bunurilor comune in procent de 90%.

Fata, de cele ce preced, recursul in anulare se priveste ca fondat si urmare a fost admis, s-a casat sentinta Judecatoriei Hirlau, cu consecinta reluarii judecatii si a refacerii partajului judiciar in vederea stabilirii, pe baza de dovezi, a contributiei fiecarui sot la dobandirea bunurilor comune.

Pronuntata de: Inalta Curte de Casatie si Justitie , Sectia civila, decizia nr.2643 din 18 iunie 2003