Salariul este bun propriu si nu poate fi urmarit de creditori pentru o datorie comuna a sotilor.

Decizie nr. 238/2008 - (Prahova).

Nelegalitatea urmaririi silite prin poprire asupra veniturilor unuia dintre fostii soti pentru a datorie comuna contractata în timpul casatoriei. 

 Prin Sentinta civila nr. 3588/26.11.2007 a Judecatoriei Câmpina s-a admis contestatia la poprire, au fost anulate formele de executare începute în dosarul de executare nr. 123/2007 al Corpului Executorilor Bancari si s-a luat act de întelegerea intervenita între contestatoarea B.E.C. si intimatul J.D. în completarea la actiune, conform tranzactiei înfatisata în scris, fiind respinsa ca neîntemeiata cererea de interventie în interes propriu formulata de intervenienta J.M.

 Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca prin contractul de credit nr. 2403667/09.05.2006 încheiat cu Banca X Suc. Prahova, contestatoarea, împreuna cu intimatul J.D., au obtinut un împrumut în suma de 700 lei, ulterior, prin Sent. civila nr. 2415/29.11.2006 dispunându-se desfacerea casatoriei codebitorilor. S-a mai constatat ca, întrucât ratele scadente nu au fost achitate de împrumutati la termenele stabilite, creditoarea a pus în executare titlul executoriu reprezentat de contractul de credit, prin înfiintarea popririi asupra veniturilor codebitoarei B.E.C. si, desi urmarirea bunurilor proprii ale sotilor are un caracter subsidiar fata de urmarirea, mai întâi a bunurilor comune ale acestora, în speta, nu s-a procedat astfel, trecându-se direct la urmarirea bunurilor proprii, respectiv, salariul contestatoarei.

 Prima instanta a mai retinut ca, totusi, creditoarea a facut demersuri pentru a afla daca debitorii se afla înregistrati cu bunuri mobile sau imobile pe raza Orasului Breaza, însa acest lucru nu este suficient câta vreme, din cererea de partaj bunuri comune si tranzactia prezentata rezulta ca acestia au achizitionat mai multe bunuri mobile de o valoare, adevarat, mai mica.

Împotriva sentintei instantei de fond a declarat recurs în termen legal intimata Banca X Suc. Prahova, prin reprezentantii sai legali, criticând-o pentru nelegalitate, aratând ca, în speta, contractul de credit este unul comercial, având în vedere calitatea de comerciant a Bancii, chiar daca este încheiat cu persoane fizice si, potrivit art. 42 Cod Comercial, obligatiile comerciale sunt solidare, astfel încât prin încheierea contractului cu contestatoarea, în calitate de coîmprumutat, s-a asigurat, ca pentru executarea obligatiei de restituire a întregului credit acordat, se pot executa doua patrimonii.

Dezvoltând motivele de recurs, intimata a mai învederat ca, în cadrul acestui raport obligational, fiecare parte s-a obligat, în nume propriu, la restituirea întregii datorii, iar faptul ca debitorii au fost soti este lipsit de relevanta, fiind astfel doar un element aleatoriu, fiecare având o datorie proprie, prin tratarea acesteia ca obligatie comuna si împartirea acesteia prin tranzactie, obligatia comerciala solidara, este transformata într-o obligatie conjuncta, fara acordul creditoarei.

 Referitor la contestatia la executare, intimata a apreciat ca în mod gresit instanta de fond a anulat formele de executare silita întrucât banca, în calitate de creditor, a solicitat în mod legal executarea silita prin poprire asupra veniturilor contestatoarei în conditiile în care, titlul, respectiv contractul de credit este valabil, nefiind anulat sau modificat.

 Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrata sub nr. 1746/204/2007. Prin Decizia civila nr. 238 din 13 martie 2008 a fost admis recursul declarat de recurenta-creditoare Banca X, împotriva Sentintei civile nr. 3588/26 nov. 2007 pronuntata de Judecatoria Câmpina ce a fost modificata în parte, cu consecinta admiterii în parte a contestatiei completate în sensul ca s-a respins capatul contestatiei privind poprirea,  si înlatura din cuprinsul tranzactiei, mentiunea privind împartirea debitului de 7.250 lei stabilit de creditoarea Banca X, conform contractului de credit nr. 2403667/09.05.2006.

Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut ca, din probatoriile administrate în cauza, respectiv înscrisurile depuse la dosar, se retine ca prin contractul de credit nr. 2403667/09.05.2006 Banca X, denumita în continuare Banca, a acordat împrumutatului J.D. si coîmprumutatului B.E.C., un credit pentru nevoi personale nenominalizat, în cuantum de 7.000 RON, pe o perioada de 60 luni începând cu data perfectarii contractului si pâna la data de 09.05.2011, contractul fiind semnat de fostii soti J.

Prin Sent. civila nr. 2415/29.11.2006, definitiva si irevocabila prin neapelare a fost declarata desfacerea casatoriei încheiata între J.E.C. si J.D. din vina ambilor soti, contestatoarea revenind la numele de familie avut anterior încheierii casatoriei, acela de B.

Întrucât ratele nu au fost achitate la scadenta, intimata-creditoare a înaintat catre S.C. B. S.R.L. Breaza, adresa nr. 697/30.03.2007 prin care, în baza art. 372 (2), art. 453 si urm. Cod Procedura Civila dispunea înfiintarea popririi asupra veniturilor salariale ale codebitoarei B.E.C., urmând a fi luata masura indisponibilizarii atât a sumelor existente, cât si a celor provenite din încasari viitoare, pâna la concurenta creantei de 7.250 RON la care se vor adauga dobânzi, comisioane si alte cheltuieli de executare, pâna la achitarea integrala a debitului.

Este cunoscut faptul ca, în ceea ce priveste bunurile comune ale sotilor, acestea pot constitui obiect al executarii silite numai pentru datoriile comune. În masura în care creditorii comuni nu se pot îndestula pe seama bunurilor comune, art. 34 Cod Familiei le permite sa urmareasca si bunurile proprii ale sotilor însa, creditorii comuni, trebuie sa respecte ordinea de urmarire, deci, în primul rând vor urmari bunurile comune, iar daca acestea nu sunt suficiente pentru acoperirea creantelor, vor trece la urmarirea bunurilor proprii ale sotilor, aceasta ordine fiind stabilita în mod imperativ de lege.

 Daca nu se respecta aceasta ordine de urmarire, sotul interesat va putea opune beneficiul de discutiune, cerând creditorilor comuni sa urmareasca, mai întâi, bunurile comune, iar când se va trece la urmarirea bunurilor proprii, creditorul trebuie sa-si divida urmarirea între cei doi soti, întrucât obligatiile sunt conjuncte si nu exista un text de lege care sa prevada solidaritatea sau indivizibilitatea în cazul datoriilor comune.

Codul familiei nu se ocupa de contributia la plata datoriei comune, problema care intereseaza raporturile dintre sotii debitori, spre deosebire de aceea privind urmarirea care intereseaza raporturile dintre creditor si sotii debitori. În aceasta situatie urmeaza a se aplica dreptul comun si fiecare sot va contribui asadar la plata datoriilor comune în proportie cu partea din comunitatea ce i se cuvine.

Rezulta ca lichidarea definitiva a contributiei sotilor la plata datoriilor comune se va face numai cu ocazia împartelii bunurilor comune. În speta, cum creditul a fost contractat de fostii soti J. în timpul casatoriei reprezentând asadar o datorie comuna, creditoarea Banca X, trebuia sa procedeze mai întâi la urmarirea bunurilor comune ale acestora, iar numai în masura în care, din valoarea acestora nu se putea îndestula creanta, se putea trece la urmarirea bunurilor proprii ale sotilor.

Opinie separata:

În dezacord cu opinia majoritara mi-am exprimat punctul de vedere potrivit caruia prin decizia instantei de control judiciar trebuia admis recursul, casata sentinta si trimisa cauza spre rejudecare la instanta de fond, având în vedere urmatoarele: Prin contractul de credit nr. 2403667 din 09.05.2006 încheiat între recurenta-intimata Bobocea (fosta Jugan) Elena Catalina si Jugan Dumitru, acestia din urma si-au asumat în solidar obligatii în ceea ce priveste rambursarea creditului acordat în suma de 7.000 lei (f. 9-12 dosar fond).

Potrivit art. 1039 si art. 1042 Cod Civil având în vedere faptul ca obligatia debitorilor este solidara, acestia raspund solidar, creditorul putându-se adresa la acela care va voi dintre debitori, fara ca debitorul urmarit sa poata opune beneficiul de diviziune. Împrumutul contractat de soti în timpul casatoriei este datorie comuna a acestora, astfel încât creditorii comuni pot sa urmareasca bunurile comune ale sotilor, iar daca acestea nu sunt suficiente pentru a acoperi integral creanta, atunci creditorii comuni pot urmari si bunurile personale ale sotilor.

Consider ca prin întelegerea, intervenita între fostii soti în legatura cu bunurile ce au apartinut comunitatii consfintita de instanta prin hotarârea recurata se urmareste fraudarea tertilor, respectiv a creditoarei, limitând astfel posibilitatea acesteia de recuperare a debitului, din moment ce prin tranzactia intervenita, obligatia asumata în solidar de fostii soti a devenit conjuncta.

Actele si faptele juridice îndeplinite de catre debitor cu scopul de a-si diminua patrimoniul sunt de natura sa micsoreze garantiile stabilite de lege în scopul satisfacerii creantelor. În practica judiciara recenta s-a retinut ca la înfatisarea unei tranzactii, instanta de judecata este datoare sa verifice daca învoiala partilor nu urmareste un scop ilicit, fiind potrivnica legilor, intereselor statului sau ale tertilor si daca constata ca partile urmaresc astfel de scopuri, ea este obligata sa respinga cererea de a da o hotarâre de expedient si sa continue judecata. Acestea sunt considerentele pentru care convingerea pe care mi-am format-o cu privire la solutionarea cauzei a fost aceea a admiterii recursului, casarii sentintei si trimiterii cauzei la instanta de fond, spre rejudecare.