Relatii de concubinaj anterioare casatoriei. Dovada intentiei de a dobandi impreuna un bun imobil. Datorii comune.

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I SECŢIA CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE

DOSAR NR(...) CU MINORI ŞI DE FAMILIE

I N C H E I E R E

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2008

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta E. ). U.) (...) D. cu domiciliul ales în B,(...), (...) .3, .2, .75, sector 3 împotriva deciziei civile nr. 309 din 17.10.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B u z ă u, în contradictoriu cu pârâtul U. N. D. domiciliat în B, str. (...) (...) – Clădirea G. nr.8, .1, sector 2.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns recurenta reclamantă E. ). U.) (...) D. reprezentată de avocat N. M. N. din cadrul Baroului B conform împuternicirii avocaţiale nr. 33716/2007 şi intimatul pârât U. N. D. reprezentat de avocat J. (...) din cadrul Baroului B conform împuternicirii avocaţiale nr. 44/2006.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă,după care:

Avocat N. M. N. pentru recurenta reclamantă solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea achitării taxei judiciare de timbru, motivat de faptul că astăzi când a vrut să achite taxa la Trezoreria din P, nu a avut Cartea de identitate a recurentei şi nu a putut achita această taxă.

Avocat J. (...) având cuvântul pentru intimatul pârât arată că se opune la amânarea cauzei, întrucât avea timp suficient pentru a achita taxa judiciară de timbru.

Curtea respinge cererea de amânare a cauzei, va amâna pronunţarea cauzei la data de 20 februarie 2008 pentru ca recurenta reclamantă să depună taxa judiciară de timbru la valoarea sumei de 3.600 lei, consideră cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat N. M. N. având cuvântul pentru recurenta reclamantă solicită proba cu înscrisuri, susţinând că recurenta reclamantă a aflat acum că intimatul pârât mai deţine un imobil în B şi consideră că acest imobil a fost procurat din fondurile comune ale lor, susţine oral motivele de recurs, critică ambele hotărâri pronunţate atât de instanţa de fond cât şi de instanţa de apel invocând art. 304 pct.8 şi 9 Cod procedură civilă .

Susţine în continuare că sumele stabilite de instanţă nu sunt reale, nu s-au depus dovezi concrete pentru imobilul în litigiu şi solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriilor cu o completare la expertiză, care să calculeze sumele la valoarea actuală de circulaţie.

Avocat J. (...) având cuvântul pentru intimatul pârât arată că nu sunt motive de nelegalitate a hotărârilor pronunţate, ambele hotărâri pronunţate atât de instanţa de apel cât şi de instanţa de fond sunt legale şi temeinice, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Pentru a da posibilitatea recurentei reclamante să depună taxa judiciară de timbru la valoarea sumei de 3.600 lei, consideră necesar amânarea pronunţării cauzei, sens în care,

D I S P U N E

Amână pronunţarea cauzei la data de 20 februarie 2008, sub sancţiunea anulării recursului ca netimbrat.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 13 februarie 2008.

Preşedinte, Judecători,

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I SECŢIA CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE

DOSAR NR(...) CU MINORI ŞI DE FAMILIE

D E C I Z I A Nr.195

Şedinţa publică din data de 20 februarie 2008

Pe rol fiind pronunţarea recursului declarat de reclamanta E. ). U.) (...) D. cu domiciliul ales în B,(...), (...) .3, .2, .75, sector 3 împotriva deciziei civile nr. 309 din 17.10.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B u z ă u, în contradictoriu cu pârâtul U. N. D. domiciliat în B, str. (...) (...) – Clădirea G. nr.8, .1, sector 2.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 13 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Curtea, pentru a da posibilitatea recurentei reclamante să depună taxa judiciară de timbru la valoarea sumei de 3.600 lei, a amânat pronunţarea pentru astăzi 20 februarie 2008 , când a pronunţat următoarea decizie:

C U R T E A ,

Deliberând asupra recursului civil de faţă;

Prin cererea înregistrata la nr. 1101/01.02.2006 reclamanta E. N. D. a chemat in judecata pe paratul U. N. D. pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa sa se dispună partajarea in cote de 1/2 a bunurilor coachizite ce au fost dobândite in timpul concubinajului si a bunurilor comune dobândite in timpul căsătoriei.

In motivarea acţiunii se arata de reclamanta ca anterior căsătoriei a întreţinut relaţii de concubinaj cu paratul începând cu luna octombrie 2002 si s-au căsătorit in data de 08.11.2003 ca in acest interval de timp au locuit împreuna si au administrat in comun veniturile .

Anterior acestei perioade paratul a dobândit un imobil situat in B pe care 1-a cumpărat cu plata in rate la care ea figura ca girant si ca a avut o contribuţie egala cu paratul la plata ratelor pe perioada octombrie 2002 pana la lichidarea creditului , diferenţa a fost achitata cu 3.043,62 lei din care 1500 lei reprezenta contribuţia sa proprie bani pe care i-a avut intr-un depozit BCR , ca după căsătorie au continuat sa locuiască in acelaşi spaţiu iar in noiembrie 2004 s-au mutat in apartamentul părinţilor paratului si banii rezultaţi din vânzarea garsonierei au fost împărţiţi între parat si fratele acestuia.

A susţinut reclamanta ca are un drept de creanţa asupra ratelor achitate de la data intrării in concubinaj pana la stingerea creditului in cota de Vi la care se adaugă suma de 1500 lei evaluata in raport de preţul bunului apreciat la nivelul tranzacţiilor pe piaţa de profil.

Ca au dobândit împreuna o serie de bunuri mobile precum si un autoturism E. Solenza D. înstrăinat de parat fără acordul sau , iar la data separării in fapt aveau datorii comune 2.000 lei la D. pe numele sau , 3.000 lei la D. pe numele paratului , 3.000 lei credit la S. Bank pe numele paratului, 2.000 lei credit cârd la Banca U. pe numele sau aceste sume fiind folosite pentru cumpărarea de bunuri de uz gospodăresc.

Paratul a formulat întâmpinare prin care a arătat ca este de acord cu acţiunea reclamantei insa a precizat ca nu a întreţinut relaţii de concubinaj cu aceasta ca au început sa convieţuiască după încheierea căsătoriei iar imobilul garsoniera a fost proprietatea sa si la achiziţionarea acestuia reclamanta nu a avut nici o contribuţie.

In ceea ce priveşte împrumuturile făcute in timpul căsătoriei acestea sa fie stabilite in raport de data despărţirii in fapt si cele achitate ulterior despărţirii in baza înscrisurilor prezentate.

Nu a dobândit cu reclamanta in timpul căsătoriei sistemul E.-I. Cinema si TV Panasonic iar autoturismul a fost înstrăinat in data de 29.04.2005 si a fost de acord sa remită J din suma încasată , insa a intervenit intre aceştia neînţelegeri.

Pe cale de cerere reconvenţionala paratul a solicitat completarea masei partajabile cu un video T. , serviciu unicat de 12 persoane , serviciu tacâmuri aurit 12 persoane, o colecţie de 150 E. , un prăjitor de pâine si o fripteoza.

La termenul din 10.3.2006 reclamata a precizat ca dreptul de creanţa ce urmează a se retine este reprezentat de suma de 1500 lei , bani achitaţi paratului pentru cumpărarea garsonierei si suma de 1500 lei c/v ratelor achitate in timpul convieţuirii din creditul in care s-a cumpărat garsoniera.

A mai solicitat sa se retina la masa de partaj o comoda TV care a rămas in posesia paratului.

In urma probelor administrate cu acte si martori instanţa de fond a pronunţat in 25.10.2006 o încheiere de admitere in principiu prin care a reţinut ca părţile au dobândit in timpul concubinajului si căsătoriei bunurile menţionate in aceasta.

In cauza s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate merceologie in vederea evaluării si lotizării bunurilor .

In data de 18.04.2007 s-a dispus modificarea încheierii de admitere in principiu cu acordul pârtilor deoarece autoturismul a fost înstrăinat iar la masa de partajat sa fie reţinuta suma obţinută din vânzare de 20.000 lei.

Prin sentinţa civila nr. 2491 din 02 mai 2007 J u d e c ă t o r i a B u z ă u a admis in parte acţiunea reclamantei si cererea reconvenţionala si a dispus partajarea bunurilor dobândite de părţi prin omologarea raportului de expertiza întocmit de expert U. E. in varianta I-a modificata de instanţa atribuind reclamantei Lotul nr.I iar paratului Lotul nr. II.

 

A fost obligat paratul sa plătească reclamantei cu titlu de sulta următoarele sume ce vor fi reactualizate la momentul plaţii efective respectiv 75. lei diferenţa lot, 1500 lei începând cu iulie 2002 , 767 lei începând cu octombrie 2003 , 1050 lei începând cu noiembrie 2003 si 10.000 lei începând cu august 2005.

A fost obligata reclamanta sa plătească paratului suma de 1.100,2 lei diferenţa datorii comune.

Pentru a hotăra astfel instanţa de fond a reţinut următoarele :

La data separării in fapt părţile aveau datorii comune respectiv 2700 lei pe numele paratului si 1675 lei pe numele reclamantei la D. F.E Nehoiu , 3216,6 lei la S. Bank pe numele paratului , 196,28 lei la Banca U. pe numele reclamantei si făcându-se diferenţa intre acestea precum si faptul ca datoriile comune făcute de parat au fost mai mari decât cele ale reclamantei si fondul D. constituit s-a stabilit ca reclamanta sa achite sulta paratului suma de 1.100,2 lei . S-a omologat varianta I . din raportul de expertiza întocmit de expert U. E. , modificata de instanţa urmare precizărilor făcute de părţi si anume ca prăjitorul de pâine se afla in posesia reclamantei si a fost inclus in lotul paratului iar aparatul video a fost trecut in locul reclamantei.

Împotriva sentinţei si a încheierii de admitere in principiu a declarat apel reclamanta E. N. D. pe care le critica pentru nelegalitate si netemeinicie deoarece instanţa si-a depăşit competenta in sensul ca a modificat obiectul cererii si nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere si anume ca are un drept de creanţa constând in suma de 1500 lei reprezentând avans pentru locuinţa ,1/2 din c/v ratelor achitate in timpul concubinajului si 1/2 din rambursarea creditului in valoare de 2.100 lei ce urmează a fi calculate in raport de destinaţia data si anume achiziţionarea garsonierei proprietatea intimatului.

Instanţa de fond a reţinut indexarea conform indicelui de inflaţie din momentul plaţii efective , deşi a demonstrat ca a întreţinut relaţii de concubinaj anterior căsătoriei 1 an si J (in acest sens sentinţa de divorţ 5613/2005 si declaraţia martorei E. B.).

Un alt aspect pe care instanţa nu 1-a avut in vedere este ca apare ca girant in contractul de împrumut participând alături de parat la dobândirea de credite.

Nu s-a avut in vedere de instanţa de fond probele administrate respectiv recunoaşterea paratului si sentinţa de divorţ.

In ceea ce priveşte dreptul sau de creanţa pentru suma de 1500 lei si plata ratelor acestea trebuiau calculate in raport de preţul practicat pentru imobil si nu in raport de indicele de inflaţie.

Nu a mandatat avocatul sa modifice cererea si nici nu a făcu o cerere in scris in acest sens si deci suma trebuia reţinuta prin raportare la preţul de circulaţie.

Se solicita admiterea apelului si schimbarea in parte a încheierii de partaj si a sentinţei in sensul de a se calcula valoarea reala a contribuţiei avute la dobândirea garsonierei intimatului raportata la preţul de tranzacţionare pe piaţa imobiliara prin efectuarea unei expertize contabile.

T r i b u n a l u l B u z ă u , prin decizia civilă nr. 309 din 17 octombrie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta E. ( fostă U.) şi s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că, critica formulata in sensul ca instanţa a modificat obiectul cererii si s-a considerat ca este un drept de creanţa calculându-se in raport de indicele de inflaţie si nu in raport de destinaţia avuta si preţul de circulaţie al bunului achiziţionat este neîntemeiata.

De asemeni, a reţinut ca aceasta suma a fost data de reclamanta , paratului pentru a o folosi la achiziţionarea garsonierei insa nu poate sa fie reactualizata prin raportare la preţul cu care s-a înstrăinat acest bun deoarece aceasta are un drept de creanţa si nu un drept real exprimat intr-o cota parte din bunul respectiv.

Faptul ca apelanta reclamanta a susţinut constant ca aceasta suma reprezintă avansul pentru achiziţionarea garsonierei nu are relevanta in cauza atâta timp cat in contractul de vânzare cumpărare încheiat in 10.10.2002 cumpărător este paratul iar din probele administrate nu a rezultat ca părţile in perioada in care paratul a achiziţionat garsoniera au intenţionat sa dobândească acest bun cu caracter de bun comun si nici ca in perioada respectiva întreţineau relaţii de concubinaj si îşi administrau veniturile împreuna ci dimpotrivă a reieşit ca aceştia întreţineau relaţii de prietenie.

Cu privire la aceasta suma instanţa a reţinut corect ca reclamanta are un drept de creanţa , suma ce trebuie reactualizata in funcţie de indicele de inflaţie si nu in raport de preţul cu care s-a înstrăinat garsoniera dat fiind faptul ca nu s-a demonstrat ca intenţia pârtilor a fost de a dobândi acest bun împreuna.

Suma respectiva putea fi calculata in raport de preţul de circulaţie in condiţiile in care bunul respectiv ar fi coachizit de părţi insa aşa cum rezulta din probele administrate respectiv operaţiunile de constituire a sumelor plătite de părţi si adeverinţele eliberate de asociaţia de proprietari aflate la filele 29 si 39 din dosar , data căsătoriei pârtilor garsoniera este bunul propriu al paratului.

De asemenea din interogatoriul luat paratului acesta nu a recunoscut ca a întreţinut relaţii de concubinaj cu reclamanta aşa cum a susţinut aceasta si au avut o relaţie de prietenie si chiar in condiţiile in care aceştia au locuit împreuna in perioada respectiva nu conduce la concluzia ca si-au administrat veniturile împreuna si ca bunul dobândit in aceasta perioada are caracter de bun coachizit.

Mai mult in toate cererile formulate de reclamanta a precizat ca este un drept de creanţa si nu de o contribuţie la achiziţionarea garsonierei si ca atare fiind vorba de un simplu drept de creanţa reactualizarea se face in raport de indicele de inflaţie.

Si in ceea ce priveşte ratele achitate de părţi au fost stabilite corect de instanţa astfel ca soluţia pronunţata este legala si temeinica.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta E. (...) D. ). U.) invocând nulităţile prevăzute de art. 304 pct.8 şi 9 Cod procedură civilă în sensul că greşit nu s-a reţinut contribuţia sa de ½ la achiziţionarea imobilului, deşi a dovedit prin probele ce s-au administrat, a făcut dovada că acesta a fost achiziţionat în timpul concubinajului cu pârâtul.

Susţine recurenta că imobilul a fost cumpărat cu plata în rate, dintr-un credit B.R.D. în care o parte reprezintă contribuţia proprie a sa dintr-un depozit B.C.R.şi mai mult decât atât a contribuit în mod egal la plata creditului.

Deşi instanţa a reţinut existenţa acestei sume de bani consideră că nu poate fi reactualizată prin raportare la preţul cu care s-a înstrăinat imobilul – motivat de faptul că recurenta are doar un drept de creanţă şi nu un drept real – creând o situaţie juridică falsă şi în contradicţie cu probele cauzei.

Se arată în continuare că greşit s-a constatat că între părţi în perioada de concubinaj nu a existat intenţia de a dobândi imobilul ca bun comun, deoarece în contractul de achiziţionare al acestuia apare ca fiind cumpărător doar intimatul pârât deşi din probe rezultă că a contribuit la achiziţionarea bunului.

Consideră recurenta că reactualizarea sumei cu care a contribuit la achiziţionarea imobilului (înainte şi în timpul căsătoriei )urmează să se facă în funcţie de indicele de inflaţie şi nu în raport de preţul cu care s-a înstrăinat imobilul.

Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă.

Examinând decizia, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale ce au incidenţă în soluţionarea cauzei, curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare :

Dreptul de creanţă este un drept relativ, opozabil numai debitorului care este întotdeauna o persoană determinată şi căruia îi incumbă întotdeauna o obligaţie pozitivă sau negativă determinată. El conferă titularului un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului dar nu conferă acestuia nici dreptul de urmărire şi nici dreptul de preferinţă care sunt prerogative specifice drepturilor reale.

Pornind de la cele mai sus arătate, curtea constată că în mod corect au reţinut cele două instanţe că recurenta reclamantă are doar un drept de creanţă pentru suma ce a dat-o pârâtului în vederea achiziţionării garsonierei şi aceasta nu poate fi reactualizată prin raportare la preţul cu care s-a înstrăinat imobilul, tocmai datorită faptului că aceasta are un drept real exprimat într-o cotă parte din bunul respectiv.

Suma trebuie reactualizată în raport de indicele de inflaţie cu atât mai mult cu cât în contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 10 octombrie 2002 doar intimatul pârât apare la rubrica cumpărător.

De altfel chiar recurenta reclamantă în acţiunea pe care a formulat-o precizează în mod expres că „ apreciez că nu am drept creanţă” asupra unor sume de bani pe care le indică în mod expres pentru ca ulterior în şedinţa publică de judecată din 10 martie 2006 să facă precizări la acţiunea introductivă în sensul că indică valoarea dreptului de creanţă pretins.

Urmare a acestui fapt şi a probelor ce s-au administrat prin încheierea interlocutorie din 25 octombrie 2006 instanţa de fond a constatat că reclamanta are un drept de creanţă pentru suma de 15 milioane lei (vechi) şi ½ din c./valoarea ratelor în sumă de 15.342.675 lei (vechi) achitate în perioada octombrie 2002 – octombrie 2003 plus ½ din suma de 21.000.010 lei (vechi).

În şedinţa publică din 8 noiembrie 2006 reprezentanţii ambelor părţi au învederat instanţei că sunt de acord ca sumele de bani cu care reclamanta – recurentă a contribuit la achiziţionarea garsonierei proprietatea pârâtului să se actualizeze în funcţie de indicele de inflaţie, având în vedere şi dispoziţiile C o d u l u i d e procedură civilă care permit reactualizarea sumelor de către executorul judecătoresc cu ocazia executării silite.

Faţă de cele mai sus arătate , curtea constată că recursul este nefondat şi pe cale de consecinţă în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează să îl respingă.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta E. ). U.) (...) D. cu domiciliul ales în B,(...), (...) .3, .2, .75, sector 3 împotriva deciziei civile nr. 309 din 17.10.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B u z ă u, în contradictoriu cu pârâtul U. N. D. domiciliat în B, str. (...) (...) – Clădirea G. nr.8, .1, sector 2.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 20 februarie 2008.

Preşedinte, Judecători,

C (...) (...) (...) (...), (...) D.

Grefier,

D. O.

Red.EC

Tehnored.CN

2 expl./6.03.2008

d.f.nr.1101/2006 Judec.B

j.f. N. N.

d.a. nr(...) Trib.B

j.a. E. E.

F. E.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120