Regimul separatiei de bunuri.

Texte aplicabile:

-Art 360 -

(1) Fiecare dintre soţi este proprietar exclusiv în privinţa bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum şi a celor pe care le dobândeşte în nume propriu după această dată.

(2) Prin convenţie matrimonială, părţile pot stipula clauze privind lichidarea acestui regim în functie de masa de bunuri achiziţionate de fiecare dintre soţi în timpul căsătoriei, în baza căreia se va calcula creanţa de participare. Dacă părţile nu au convenit altfel, creanţa de participare reprezintă jumătate din diferenţa valorică dintre cele două mase de achiziţii nete şi va fi datorată de către soţul a cărui masă de achiziţii nete este mai mare, putând fi plătită în bani sau în natură.

Inventarul bunurilor mobile -Art 361

(1) La adoptarea acestui regim, notarul public întocmeşte un inventar al bunurilor mobile proprii, indiferent de modul lor de dobândire.

(2) Se poate întocmi un inventar şi pentru bunurile mobile dobândite în timpul separaţiei de bunuri.

(3) In toate cazurile, pentru opozabilitate faţă de terţi, inventarul se anexează la convenţia matrimonială, supunându-se aceloraşi formalităţi de publicitate ca şi convenţia matrimonială.

(4) In lipsa inventarului se prezumă, până la proba contrară, că dreptul de proprietate exclusivă aparţine soţului posesor.

(5) Dacă bunul a fost dobândit printr-un act juridic supus, potrivit legii, unei condiţii de formă pentru validitate ori unor cerinţe de publicitate, dreptul de proprietate exclusivă nu se poate dovedi decât prin înscrisul care îndeplineşte formele cerute de lege.

Bunurile proprietate comună pe cote-părţi -Art 362

(1) Bunurile dobândite împreună de soţi aparţin acestora în proprietate comună pe cote-părti, în condiţiile legii.

(2) Dovada coproprietăţii se face în condiţiile art. 361, care se aplică în mod corespunzător.

Folosinţa bunurilor celuilalt soţ-Art 363

(1) Soţul care se foloseşte de bunurile celuilalt soţ, fără împotrivirea acestuia din urmă, are obligaţiile unui uzujriictuar, cu excepţia celor prevăzute la art. 723, 726 şi 727. El este dator să restituie numai fhictele existente la data solicitării lor de celălalt soţ sau, după caz, la data încetării ori schimbării regimului matrimonial.

(2) Dacă unul dintre soţi încheie singur un act prin care dobândeşte un bun, folosindu-se, în tot sau în parte, de bunuri aparţinând celuilalt soţ, acesta din urmă poate alege, în proporţia bunurilor proprii folosite fără acordul său, între a reclama pentru sine proprietatea bunului achiziţionat şi a pretinde daune-interese de la soţul dobânditor.

Proprietatea nu poate fi însă reclamată decât înainte ca soţul dobânditor să dispună de bunul dobândit, cu excepţia cazului în care terţul dobânditor a cunoscut că bunul a fost achiziţionat de soţul vânzător prin valorificarea bunurilor celuilalt soţ.

Răspunderea pentru obligaţiile personale - Art 364

(1) Niciunul dintre soţi nu poate fi ţinut de obligaţiile născute din acte săvârşite de celalalt soţ.

(2) Cu toate acestea, soţii răspund solidar pentru obligaţiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei şi a celor legate de creşterea şi educarea copiilor.

Dreptul de retenţie-Art 365

La încetarea regimului separaţiei de bunuri, fiecare dintre soţi are un drept de retenţie asupra bunurilor celuilalt până la acoperirea integrală a datoriilor pe care le au unul faţă de celălalt.

Separaţia de bunuri se bazează pe principiul independenţei soţilor, atât în repartizarea patrimoniului, a puterilor lor, cât şi în ceea ce priveşte drepturile creditorilor. (Art 360 alin. 1 şi art 364 alin. 1 noul Cod Civil). Totuşi, răspunderea este solidară pentru cheltuielile obişnuite ale căsătoriei şi pentru creşterea copiilor, (art. 364 alin. 2 trebuie coroborat cu art 325 care obligă soţii să îşi acorde sprijin material reciproc, să contribuie la cheltuielile căsătoriei, în raport de mijloacele fiecăruia. Prin convenţia de separaţie de bunuri, soţii ar putea stipula alte procente de contribuţie, dar o convenţie prin care suportarea cheltuielilor ar reveni doar unuia dintre ei este considerată nescrisă, art 325 alin. 2 noul Cod Civil .)

In principiu, la încetarea şi lichidarea regimului separaţiei, niciunul dintre soţi nu are vocaţie de a participa la îmbogăţirea celuilalt. Art 328 noul Cod Civil care reglementează dreptul la compensaţie, face parte din regimul primar şi se aplică şi în cazul soţilor cu separaţie de bunuri.

Obţinerea unei compensaţii se întemeiază pe îmbogăţirea fără justă cauză, valoarea acesteia este stabilită în raport cu îmbogăţirea soţului, dar este condiţionată de participarea efectivă la activitatea profesională a celuilalt soţ, dacă participarea sa a despărţit limitele obligaţiei de sprijin material şi ale obligaţiei de a contribui la cheltuielile căsătoriei. Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru obţinerea unei compensaţii, la lichidarea regimului separaţiei de bunuri, de îmbogăţirea unuia dintre soţi nu va profita şi celuilalt.

Domeniu de recomandare:

- soţii care exercită activităţi profesionale independente, unde există riscul de a suporta un pasiv rezultând dintr-o faptă de natură profesională sau civilă. Pe de altă parte, dacă unul dintre soţi nu lucrează, dacă nu se recurge la regimul matrimonial al participării la achiziţii, soţul care nu lucrează nu va putea beneficia de îmbogăţirea celuilalt, cu excepţia aplicării art. 328 noul Cod Civil privind dreptul la compensaţie.

- soţii care nu sunt la prima căsătorie, mai ales dacă din căsătoriile anterioare au rezultat copii

Acest regim se caracterizează prin simplitate, fiind bine determinate atât bunurile, cât şi drepturile soţilor, dar trebuie corijat prin aplicarea regulilor regimului primar stabilite de art. 312 - art. 328 noul Cod Civil. Aceste reguli limitează independenţa absolută a activului şi pasivului, corijează în unele situaţii dreptul de a gestiona şi dispune liber de bunuri ale soţilor.

In acest caz, trebuie subliniate regulile referitoare la:

- locuinţa familiei, art. 322, noul Cod Civil

Regimul unor acte juridice -Art 322

(1) Fără consimţământul scris al celuilalt soţ, niciunul dintre soţi, chiar dacă este proprietar exclusiv, nu poate dispune de drepturile asupra locuinţei familiei şi nici nu poate încheia acte prin care ar fi afectată folosinţa acesteia.

(2) De asemenea, un soţ nu poate deplasa din locuinţă bunurile ce mobilează sau decorează locuinţa familiei şi nu poate dispune de acestea fără consimţământul scris al celuilalt soţ.

(3) In cazul în care consimţământul este refuzatfără un motiv legitim, celălalt soţ poate să sesizeze instanţa de tutelă, pentru ca aceasta să autorizeze încheierea actului.

(4) Soţul care nu şi-a dat consimţământul la încheierea actului poate cere anularea lui în termen de un an de la data la care a luat cunoştinţă despre acesta, dar nu mai târziu de un an de la data încetării regimului matrimonial.

(5) In lipsa notării locuinţei familiei în cartea funciară, soţul care nu şi-a dat consimţământul nu poate cere anularea actului, ci numai daune-interese de la celălalt soţ, cu excepţia cazului în care terţul dobânditor a cunoscut, pe altă cale, calitatea de locuinţă a familiei.

(6) Dispoziţiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător actelor încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (2).

- actele care pun în pericol grav interesele familiei, art. 316, noul Cod Civil

Actele de dispoziţie care pun în pericol grav interesele familiei -Art 316

(1) în mod excepţional, dacă unul dintre soţi încheie acte juridice prin care pune în pericol grav interesele familiei, celălalt soţ poate cere instanţei de tutelă ca, pentru o durată determinată, dreptul de a dispune de anumite bunuri să poată fi exercitat numai cu consimţământul său expres. Durata acestei măsuri poate fi prelungită, fără însă a se depăşi în total 2 ani. Hotărârea de încuviinţare a măsurii se comunică în vederea efectuării formalităţilor de publicitate imobiliară sau mobiliară, după caz.

(2) Actele încheiate cu nerespectarea hotărârii judecătoreşti sunt anulabile. Dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an, care începe sa curgă de la data când soţul vătămat a luat cunoştinţă de existenţa actului.

(3) Dispoziţiile art. 346 şi 347 sunt aplicabile în mod corespunzător.

- mandatul judiciar, art. 315, noul Cod Civil

Mandatul judiciar -Art 315

(1) în cazul în care unul dintre soţi se află în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa, celălalt soţ poate cere instanţei de tutelă încuviinţarea de a-l reprezenta pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial. Prin hotărârea pronunţată se stabilesc condiţiile, limitele şi perioada de valabilitate a acestui mandat.

(2) In afara altor cazuri prevăzute de lege, mandatul încetează atunci când soţul reprezentat nu se mai află în situaţia prevăzută la alin. (I) sau când este numit un tutore ori, după caz, un curator.

(3) Dispoziţiile art. 346şi 347 sunt aplicabile în mod corespunzător.

- cheltuielile căsătoriei, art. 325, noul Cod Civil

Contribuţia soţilor - Art 325

(1) Soţii sunt obligaţi să îşi acorde sprijin material reciproc.

(2) Ei sunt obligaţi să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei, dacă prin convenţie matrimonială nu s-a prevăzut altfel.

(3) Orice convenţie care prevede că suportarea cheltuielilor căsătoriei revine doar unuia dintre soţi este considerată nescrisă.

- răspunderea civilă delictuală a părinţilor pentru fapta copilului, art. 1372, noul Cod Civil

I. Regimul bunurilor, datoriilor şi exercitarea drepturilor

Separaţia bunurilor presupune că fiecare dintre soţi păstrează atât proprietatea exclusivă asupra bunurilor pe care le avea la încheierea căsătoriei, cât şi proprietatea celor pe care le dobândeşte în timpul acesteia, indiferent de originea lor. Spre deosebire de comunitatea de bunuri, distincţiile între bunuri dobândite înainte şi cele dobândite în timpul căsătoriei, cu titlu gratuit sau oneros, nu produc consecinţe juridice.

De asemenea, spre deosebire de caracterul acestor bunuri în regimul comunităţii, stabilit de art. 341 noul Cod Civil, sub regimul separaţiei, soţul este proprietar exclusiv asupra veniturilor din muncă şi a celor asimilate acestora, asupra pensiilor, veniturilor din drepturile de proprietate intelectuală.

Datorită separaţiei lor, între cele două mase patrimoniale, aparţinând celor doi soţi se pot stabili raporturi pecuniare, care vor fi reglementate de dreptul comun.

In regula generală, fiecare soţ achiziţionează bunuri în nume propriu şi pe contul său exclusiv, fără a da celuilalt soţ dreptul de a participa la această dobândire, indiferent de originea finanţării acestei dobândiri.

Totuşi, în temeiul art. 363 alin. 2 noul Cod Civil, dacă unul dintre soţi achiziţionează un bun în nume propriu, utilizând parţial sau total bunuri care aparţin celuilalt soţ, Iară consimţământul acestuia, acesta din urmă poate, proporţional cu bunurile sale proprii utilizate, să ceară celuilalt soţ fie proprietatea-coproprietatea asupra bunului, fie daune-interese. Noul Cod Civil se îndepărtează de dreptul fiancez în această materie, deoarece în dreptul fiancez finanţarea de un soţ a dobândirii de celălalt soţ a unui bun nu dă naştere decât unui drept de creanţă şi nu poate constitui niciodată temei pentru dobândirea unui drept de proprietate.

Dacă finanţarea se face însă cu acordul soţului proprietar al fondurilor, atunci putem fi în prezenţa unei donaţii. Soţul donator poate face o donaţie privind suma de bani, cu care celălalt soţ să achiziţioneze bunul, în proprietate exclusivă, sau să finanţeze exclusiv dobândirea unui bun, în coproprietate cu celălalt soţ. Donaţia privind suma de bani este supusă regulilor speciale de revocare stabilite de art. 1031, noul Cod Civil (Revocabilitatea donaţiei între soţi - Art 1.031 Orice donaţie încheiată între soţi este revocabilă numai în timpul căsătoriei), fiind deci revocabilă în timpul căsătoriei. Practic, dacă separaţia încetează prin deces şi donaţia de bani nu a fost revocată, la lichidarea regimului, moştenitorii nu vor mai putea cere revocarea donaţiei, bunul va rămâne câştigat soţului donatar-cumpărător. Apreciem că soţul dobânditor va păstra proprietatea asupra bunului dobândit chiar dacă soţul finanţator ar revoca donaţia sumei cu care a fost plătit preţul, pentru că această revocare nu va avea ca efect desfiinţarea dobândirii, ci va naşte în sarcina soţului donatar obligaţia de a restitui suma de bani ce i-a fost dată.

Dacă revocarea este urmată de încetarea regimului matrimonial (spre exemplu în cazul unui divorţ) soţul finanţator va putea exercita asupra bunului dobândit de soţul donatar, dreptul de retenţie prevăzut de art. 365, noul Cod Civil, până la acoperirea integrală a datoriilor.

Dacă operaţiunea urmăreşte scopul de a evita revocabilitatea donaţiilor, simulaţia făcută în acest scop este sancţionată cu nulitatea absolută, conform art. 1033, noul Cod Civil (Donaţiile simulate -Art 1.033 (1) Este lovită de nulitate orice simulaţie în care donaţia reprezintă contractul secret în scopul de a eluda revocabilitatea donaţiilor între soţi. (2) Este prezumată persoana interpusă, până la proba contrară, orice rudă a donatarului la a cărei moştenire acesta ar avea vocaţie în momentul donaţiei şi care nu a rezultat din căsătoria cu donatorul.)

Soţul ce posedă fondurile poate finanţa dobândirea de celălalt soţ, total sau parţial a unui bun, făcând astfel o liberalitate indirectă (în măsura în care prin prisma art. 984 alin. 2, noul Cod Civil care prevede că nu se pot face liberalităţi decât prin donaţie sau legat cuprins în testament, mai putem vorbi de acest concept), de exemplu , cu intenţia de a recompensa munca acestuia pentru susţinerea familiei şi a corija dezavantajele patrimoniale pe care le produce regimul separaţiei de bunuri pentru soţul cu venituri mai mici şi care lucrează în gospodărie. Astfel, unul dintre soţi poate deveni cumpărător şi proprietar al unui bun finanţat de celălalt soţ, sau se poate achiziţiona un bun în coproprietate, chiar dacă finanţarea aparţine doar celuilalt soţ.

Natura intenţiei soţului finanţator este foarte importantă. în dreptul francez, calificarea intenţiei soţului finanţator a suscitat mai multe curente şi este importantă pentru aplicarea sau excluderea revocabilităţii şi a reducţiunii şi anume ea se poate considera ca fiind o indemnizaţie/compensaţie, ceea ce este posibil şi în dreptul român, în temeiul art. 328, noul Cod Civil, dar numai dacă soţul participă efectiv la activitatea profesională a celuilalt soţ, depăşind limitele obligaţiei de sprijin material. în celelalte cazuri, nu ne rămâne la dispoziţie decât intenţia liberală. (Dreptul la compensaţie - Art 328 Soţul care a participat efectiv la activitatea profesională a celuilalt soţ poate obţine o compensaţie, în măsura îmbogăţirii acestuia din urmă, dacă participarea sa a depăşit limitele obligaţiei de sprijin material şi ale obligaţiei de a contribui la cheltuielile căsătoriei.)

Revocarea însă a donaţiei ce are ca obiect fondurile nu va atrage desfiinţarea dreptului de proprietate dobândit în persoana soţului achizitor, ci îl va obliga pe acesta la restituirea sumei de bani, cu aplicarea dreptului comun. De asemenea, dacă donaţia fondurilor nu este revocată, ea va fi însă susceptibilă de reducţiune, dar în măsura în care am aprecia că poate fi considerată o donaţie remuneratorie, ea nu va fi reunită fictiv pentru calcul la masa activului net, în vederea stabilirii rezervei succesorale (art. 1091 alin. 3 noul Cod Civil).

Soţii se bucură nu doar de independenţa activului, dar şi de independenţa pasivului, cu excepţia cazurilor de solidaritate convenţională asumate de cei doi soţi, precum şi de solidaritatea legală în materia cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei şi a celor legate de creşterea şi educarea copiilor.

2. Lichidarea regimului

In principiu, noul Cod Civil vorbeşte doar de lichidarea regimului comunităţii şi ar părea că într-adevăr activul şi pasivul, creat de soţii cu separaţie de bunuri, nu comportă necesitatea unei lichidări.

Lichidarea, aşa cum este ea configurată de art. 357, noul Cod Civil, este admisibilă şi în cazul separaţiei de bunuri şi va consta în preluarea bunurilor proprii, partajul bunurilor dobândite în coproprietate şi regularizarea datoriilor.

Temeiul este dat de art. 320, noul Cod Civil care prevede că lichidarea regimului matrimonial are loc în caz de încetare sau de schimbare şi se face prin act autentic sau hotărâre judecătorească. Conform art. 319, noul Cod Civil regimul matrimonial încetează prin constatarea nulităţii, anularea, desfacerea sau încetarea căsătoriei.

Spre deosebire de dreptul francez nu exista nici reguli de lichidare, nici reguli de evaluare distincte. Apreciem că evaluarea bunurilor se va face la declaraţia părţilor, în momentul lichidării, ceea ce poate duce la consecinţe injuste, pentru că ar trebui să existe modalităţi de evaluare şi la data achiziţiei.

Utilitatea unei lichidări a regimului separaţiei apare dacă soţii au dobândit bunuri în coproprietate, şi-au asumat solidar şi eventuale datorii, dacă avem de-a face cu drepturi de creanţă născute în temeiul art. 363 alin. 2, noul Cod Civil prin achiziţia de bunuri cu fondurile soţului neproprietar, dacă s-au efectuat lucrări de amenajare, construcţii la bunurile în coproprietate finanţate doar de unul dintre soţi. In aceste cazuri este necesară o operaţiune, care poate nu este popriu-zis o lichidare, ci mai mult o regularizare a situaţiei bunurilor, a creanţelor între soţi sau a datoriilor către terţi.