Regimul separatiei de bunuri - Achizitii - Lichidare.

II. REGIMUL PARTICIPĂRII LA ACHIZIŢII

Temei juridic - art. 360 alin. 2, noul Cod Civil

Prin convenţie matrimonială părţile pot stipula clauze privind lichidarea regimului matrimonial în funcţie de masa de bunuri achiziţionate de fiecare dintre soţi în timpul căsătoriei, în funcţie de care se va calcula creanţa de participare. Dacă părţile nu au convenit altfel, creanţa de participare reprezintă jumătate dintre diferenţa valorica dintre cele două mase de achiziţii nete şi va fi datorată de soţul a cărui masă de achiziţii nete este mai mare, putând fi plătită în bani sau n natură.

- regimul prezintă toate caracterele separaţiei de bunuri, la care se adaugă reguli speciale de lichidare.

- noţiunea de masă de bunuri achiziţionate se determină prin compararea patrimoniului iniţial cu patrimoniul final al fiecăruia dintre soţi.

- proba conţinutului masei de bunuri achiziţionate se face în conformitate cu dispoziţiile art. 361, noul Cod Civil pentru bunuri mobile şi art. 362, noul Cod Civil pentru bunuri imobile.

- separaţia priveşte atât activul cât şi pasivul

- spre deosebire de dreptul francez, nu există limite ale dreptului de a dispune de bunurile achiziţionate în timpul acestui regim, altele decât cele întemeiate pe art. 316, noul Cod Civil - acte prin care se pun în pericol grav interesele familiei.

Soţul care ar putea avea dreptul la creanţa de participare la dizolvarea regimului nu este protejat împotriva unei gestiuni frauduloase sau egoiste a celuilalt soţ, care sub regimul separaţiei, deţine deplina libertate de a dispune de bunurile sale proprii, indiferent că ele au fost aduse la încheierea căsătoriei, sau că au fost achiziţionate în timpul căsătoriei, cu excepţia regulilor referitoare la locuinţa familială.

- în principiu, soţul vătămat prin acte frauduloase ale celuilalt soţ prin care acesta a dorit să diminueze solvabilitatea sa cu privire la plata şi cuantumul creanţei de participare, are exerciţiul unei acţiuni revocatorii întemeiate pe art. 1562, noul Cod Civil, alin. 1 şi 2. Cu toate acestea, condiţiile de exercitare sunt restrictive pentru situaţia dată şi presupun încetarea regimului matrimonial. Doar din acest moment unul dintre soţi este creditor al celuilalt pentru creanţa de participare (chiar dacă aceasta nu a fost încă stabilită printr-un act de lichidare, dar ea este certă, ceea ce permite în temeiul art. 1563 noul Cod Civil exercitarea acţiunii).

Dacă dovedeşte un prejudiciu, soţul-creditor poate cere să fie declarate inopozabile faţă de el actele juridice încheiate de soţul-debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul îşi măreşte sau îşi creează o stare de insolvabilitate. Această ipoteză se aplică doar pentru actele încheiate cu titlu gratuit. Pentru cele cu titlu oneros este necesar ca terţul contractant să fie de rea credinţă, adică să fi cunoscut faptul că debitorul îşi creează sau îşi măreşte o stare de insolvabilitate. Nu există un text special ca în dreptul francez referitor la acţiunea revocatorie a soţului debitor fraudulos, nici texte care să instaureze prezumţii de fraudă în această materie.

Noţiune-Art 1.562

(1) Dacă dovedeşte un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate impozabile faţă de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul îşi creează sau îşi măreşte o stare de insolvabilitate.

(2) Un contract cu titlu oneros sau o plată făcută în executarea unui asemenea contract poate fi declarată inopozabilă numai atunci când terţul contractant ori cel care a primit plata cunoştea faptul ca debitorul îşi creează sau îşi măreşte starea de insolvabilitate.

Condiţii privitoare la creanţă -Art 1.563

Creanţa trebuie să fie certă la data introducerii acţiunii.

Termen de prescripţie -Art 1.564

Dacă prin lege nu se prevede altfel, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat.

Efectele admiterii acţiunii -Art 1.565

(1) Actul atacat va fi declarat impozabil atâtfaţă de creditorul care a introdus acţiunea, cât şi faţă de toţi ceilalţi creditori care, putând introduce acţiunea, au intervenit în cauză. Aceştia vor avea dreptul de a fi plătiţi din preţul bunului urmărit, cu respectarea cauzelor de preferinţă existente între ei.

(2) Terţul dobânditor poate păstra bunul plătind creditorului căruia profită admiterea acţiunii o suma de bani egală cu prejudiciul suferit de acesta din urmă prin încheierea actului. In caz contrar, hotărârea judecătorească de admitere a acţiunii revocatorii indisponibilizează bunul până la încetarea executării silite a creanţei pe care s-a întemeiat acţiunea, dispoziţiile privitoare la publicitatea şi efectele clauzei de inalienabilitate aplicăndu-se în mod corespunzător.

- noţiunea de bunuri achiziţionate de fiecare dintre soţi trebuie să excludă bunurile dobândite de oricare dintre soţi şi care sub regimul comunităţii legale ar fi constituit bunuri proprii ale soţului dobânditor. Din păcate, această prevedere expresă a art. 1570 C. Civ. fr. nu a fost preluată de noul Cod Civil, dar logica juridică ne conduce spre o asemenea concluzie. Cauza raportului obligaţional care se naşte între soţii cu participare la achiziţii la momentul lichidării este îmbogăţirea unuia dintre soţi în defavoarea celuilalt, dar bunurile dobândite prin donaţie, moştenire etc. prevăzute la art. 340, noul Cod Civil, nici sub regimul comunităţii legale nu ar fi fost supuse lichidării, fiind bunuri proprii ale soţului dobânditor, în general fiind întemeiate pe un caracter intuitu personae al dobândirii. Cu atât mai puţin, dobândirea unui asemenea bun în timpul căsătoriei cu participare la achiziţii nu poate da naştere unei creanţe de participare. Pentru proba patrimoniului originar se vor aplica dispoziţiile art. 361, noul Cod Civil şi ale art. 362, alin. 2 noul Cod Civil. Prin achiziţii nete, doctrina franceză înţelege valoarea îmbogăţirii soţului prin munca şi economiile sale şi nu valoarea îmbogăţirii globale.

- de asemenea, lipsesc reguli de evaluare a bunurilor, deoarece masa de bunuri achiziţionate este doar o valoare contabilă, exprimată în monedă şi nu un patrimoniu. Patrimoniul originar şi cel final trebuie evaluate. Mai ales dacă bunuri originare au fost înstrăinate şi/sau bunuri noi s-au subrogat celor originare. în principiu,valoarea patrimoniului iniţial se stabileşte prin raportare la ziua lichidării, adică bunurile iniţiale sunt evaluate la valoarea din ziua lichidării. Bunurile înstrăinate, dacă nu a operat subrogaţia, trebuie să figureze în patrimoniul iniţial cu valoarea de la data înstrăinării. Dacă a operat subrogaţia, avem două ipoteze: dacă bunul nou a fost finanţat integral cu vechiul bun, atunci valoarea bunului nou subrogat trebuie să figureze în patrimoniul iniţial; dacă bunul originar a permis numai parţial finanţarea unui nou bun, atunci în activul originar se va regăsi numai fracţiunea din bunul subrogat, corespunzătoare finanţării.

- din activ se deduce pasivul originar. Dacă pasivul originar depăşeşte activul, atunci activul net se consideră zero.

- activul final cuprinde toate bunurile, inclusiv cele originare, care au mai rămas în patrimoniul soţului şi cele care ar fi fost proprii.

- momentul la care se naşte dreptul la creanţa de participare este momentul încetării regimului matrimonial, în cazul divorţului, regimul matrimonial încetează între soţi, la data introducerii cererii de divorţ, conform art. 385 alin. 1, noul Cod Civil, dar în temeiul alin. 2 oricare dintre soţi poate cere instanţei să constate că regimul matrimonial a încetat la data separaţiei în fapt. In cazul încetării regimului matrimonial prin deces, dreptul la creanţa de participare ia naştere la data decesului. Lipseşte o prevedere clară ca în dreptul francez, dar este evident că dreptul soţului decedat de a participa la achiziţiile celuilalt soţ se transmite moştenitorilor acestuia.

- apreciem că acţiunea în lichidare judiciară a creanţei de participare este prescriptibilă în termenul de trei ani de la data încetării regimului, în temeiul art. 2517, noul Cod Civil, coroborat cu art. 2502, noul Cod Civil. Spre deosebire de acţiunea de partaj, care este imprescriptibilă, creanţa de partcipare urmează regulile obişnuite ale prescripţiei drepturilor de creanţă.

- soţii pot stabili alte reguli pentru lichidarea regimului lor şi calculul creanţei de participare. Nu există o prevedere expresă care să limiteze dreptul soţilor de a stipula în această materie, singurele limite sunt cele deduse din respectarea regimului primar sau al altor reguli imperative. în practica franceză se utilizează, spre exemplu, clauze de excludere a bunurilor profesionale de la participarea la achiziţii, sau de excludere de la lichidare a creanţei de participare, în caz de divorţ sau de deces, clauze de diminuare a patrimoniului originar etc.