Regimul juridic de bun comun al apartamentului nu poate fi schimbat în bun propriu pe aspectul că acesta a fost cumpărat doar de titularul de contract de închiriere

Pe rol, pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică de la 17 ianuarie 2008, consemnate în încheierea de şedinţă din aceeaşi dată, pronunţare amânată la data de 24 ianuarie 2008 şi apoi la data de 25 ianuarie 2008, conform încheierilor de şedinţă de la aceste date, ce fac parte integrantă din prezenta decizie, privind recursul declarat de recurentul reclamant N. H. împotriva deciziei civile nr. 275 A din data de 22.06.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l u i G o r j în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimata pârâtă N. J..

Deliberând, CURTEA

Prin sentinţa civilă nr.1891/16.03.2007 pronunţată de Judecătoria Tg. - J în dosarul nr(...) - nr. format vechi 4353/ M/2006, s-a admis acţiunea principală formulată de reclamantul N. H. împotriva pârâtei N. J.. S-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă N. J. împotriva reclamantului pârât N. H..

S-a luat act de renunţarea reclamantului la precizările formulate prin acţiunea principală.

S-a constatat că părţile au dobândit împreună, în timpul căsătoriei cu o contribuţie egală de 50 % fiecare, următoarele bunuri mobile şi imobile: un apartament situat în Tg. - J, b-E. (...), .25, . A, .3, .12, judeţul G în valoare de 108.750 lei, o maşină de spălat marca E., în valoare de 400 lei, o ladă frigorifică marca E., în valoare de 400 lei, o mobilă de hol"N." în valoare de 400 lei, comodă sufragerie în valoare de 100 lei, dulap hol în valoare de 300 lei, masă bucătărie în valoare de 70 lei, două scaune în valoare de 20 lei, TV marca E. în valoare de 200 lei, plapumă de lână, în valoare de 40 lei, garnitură de pat în valoare de 10 lei, 2 covoare ovale, pe fond maro în valoare de 60 lei, aragaz "N." cu 4 ochiuri în valoare de 50 lei, frigider "Arctic" în valoare de 100 lei, aspirator marca "E." în valoare de 50 lei, fier de călcat marca "Philips" în valoare de 50 lei, mobilă bucătărie în valoare de 500 lei, mobilă dormitor în valoare de 900 lei, birou de lucru în valoare de 300 lei, 2 scaune în valoare de 20 lei, lustră dormitor în valoare de 15 lei, lustră bucătărie în valoare de 7 lei, covor dormitor în valoare de 30 lei, plapumă din lână în valoare de 40 lei, garnitură de pat în valoare de 10 lei, o lustră în valoare de 20 lei, o aplică cu 4 becuri în valoare de 15 lei, o aplică cu 1 E. în valoare de 7 lei,un cuier de perete cu ladă de pantofi în valoare de 70 lei, veselă: set complet de porţelan pentru masă în valoare de 5 lei, un serviciu cafea de 6 persoane în valoare de 7 lei, un serviciu incomplet de cafea şi unul incomplet de ceai în valoare de 10 lei , 5 pahare de apă în valoare de 3 lei, 4 pahare de Ť. cu picior în valoare de 2 lei, o sticlă cu 5 pahare de Ť. în valoare de 4 lei, o oală de inox cu D. sticlă termorezistentă în valoare de 40 lei, o tigaie teflon cu D. sticlă în valoare de 5 lei, o tavă de friptură de email în valoare de 7 lei.

S-a constatat că în timpul căsătoriei cei doi soţi au contractat:

1) un împrumut în valoare de 41.290,60 lei pentru achiziţionarea apartamentului, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 8735/10.10.2005, achitat după cum urmează:

- suma de 7458 lei achitată de cei doi soţi împreună.

- suma de 2073,78 lei achitată exclusiv de reclamant.

- suma de 31.758,82 lei ce trebuie achitată până la plata integrală a împrumutului.

2) un împrumut în valoare de 12.000 lei, contractat la BCR Târgu-J, din care s-a achitat:

- până în luna martie 2006 de către cei doi soţi împreună.

- aprilie 2006 - august 2011ratele au fost achitate de reclamant care urmează să le achite şi pe viitor.

S-a constatat datorie comună contractată de către cei doi soţi în timpul căsătoriei suma de 45.157,31 lei compusă din:

- suma de 2073,78 lei achitată de reclamant în perioada 19.01.2006-16.08.2006.

- suma de 31.758,82 lei ce trebuie plătită până la achitarea integrală a apartamentului.

- suma de 11.324,71 lei reprezentând valoare ce trebuie achitată în perioada aprilie 2006-august 2011.

S-a constatat că valoarea bunurilor ce alcătuiesc masa partajabilă este de 113.017 lei, valoarea datoriilor comune este de 45.157,31 lei, astfel că valoarea supusă partajării este de 67.859,69 lei, fiecărei părţi revenind 1/2 din suma respectivă, adică suma de 33.929,84 lei.

Au fost omologate raporturile de expertiză întocmite în cauză de experţi tehnici judiciari T. E., N. H. şi E. D. S-a dispus ieşirea părţilor din stare de codevălmăşie şi s-au atribuit bunurile părţilor după cum urmează:

I. M. RECLAMANT N. H.:

S-a atribuit în lotul său următoarele bunuri: un apartament situat în Târgu-J, b-E. (...), .25, . A, .3, .12, judeţul G în valoare de 108.750 lei, o maşină de spălat marca E., în valoare de 400 lei, o ladă frigorifică marca E., în valoare de 400 lei, o mobilă de hol "N." în valoare de 400 lei, comodă sufragerie în valoare de 100 lei, dulap hol în valoare de 300 lei, masă bucătărie în valoare de 70 lei, două scaune în valoare de 20 lei, TV marca E. în valoare de 200 lei, plapumă de lână, în valoare de 40 lei, garnitură de pat în valoare de 10 lei, 2 covoare ovale, pe fond maro în valoare de 60 lei, aragaz "N." cu 4 ochiuri în valoare de 50 lei, frigider "Arctic" în valoare de 100 lei, aspirator marca "E." în valoare de 50 lei, fier de călcat marca "Philips" în valoare de 50 lei, mobilă bucătărie în valoare de 500 lei, mobilă dormitor în valoare de 900 lei, birou de lucru în valoare de 300 lei, 2 scaune în valoare de 20 lei, lustră dormitor în valoare de 15 lei, lustră bucătărie în valoare de 7 lei, covor dormitor în valoare de 30 lei, plapumă din lână în valoare de 40 lei, garnitură de pat în valoare de 10 lei, o lustră în valoare de 20 lei, o aplică cu 4 becuri în valoare de 15 lei, o aplică cu 1 E. în valoare de 7 lei, un cuier de perete cu ladă de pantofi în valoare de 70 lei, veselă: set complet de porţelan pentru masă în valoare de 5 lei, un serviciu cafea de 6 persoane în valoare de 7 lei, un serviciu incomplet de cafea şi unul incomplet de ceai în valoare de 10 lei, 5 pahare de apă în valoare de 3 lei, 4 pahare de Ť. cu picior în valoare de 2 lei, o sticlă cu 5 pahare de Ť. în valoare de 4 lei, o oală de inox cu D. sticlă termorezistentă în valoare de 40 lei., o tigaie teflon cu D. sticlă în valoare de 5 lei, o tavă de friptură de email în valoare de 7 lei.

Valoare atribuită: toate bunurile mobile şi imobile în valoare de 113.017 lei, datoria comună în valoare de 45.157, 31 lei.

Valoare cuvenită: suma de 33.929,84 lei.

A fost obligat reclamantul să achite pârâtei cu titlu de sultă suma de 33.928,84 lei.

II. M. PÂRÂTĂ N. J.:

Valoare atribuită: o lei, valoare cuvenită : 33.929,84 lei.

Primeşte cu titlu de sultă de la reclamant suma de 33.929,84 lei.

Au fost compensate cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr(...) pe rolul J u d e c ă t o r i e i T â r g u - J reclamantul N. H. a chemat în judecată pe pârâtul N. J., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să dispună partajarea bunurilor comune dobândite de părţi în timpul căsătoriei.

A mai arătat reclamantul că apartamentul mai sus menţionat este cumpărat în timpul căsătoriei cu plata în rate conform contractului de vânzare cumpărare nr. 8735 din 10.10.2005 fiind obţinut în baza Legii 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu locuinţe de serviciu.

A invocat reclamantul că apartamentul îi aparţine în exclusivitate şi nu poate face obiectul înstrăinării, fiind de acord să-i restituie pârâtei ½ din contravaloarea avansului şi a ratelor achitate.

De asemenea, a mai precizat reclamantul că pentru plata avansului s-a contractat un credit pentru nevoi personale din care s-a achitat suma de 20.000.000 lei ROL, urmând ca restul creditului să-l plătească în termen de 6 ani.

La data de 21.04.2006, pârâta prin apărătorul ales avocat O. O. O. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu înţelegerea formulată de reclamant în cererea de chemare în judecată privind partajarea bunurilor mobile.

De asemenea, pârâta a arătat că nu este de acord cu suma de 20.000.000 lei propusă de către reclamant, reprezentând suma propusă de către reclamant pentru despăgubirea reclamantei.

A invocat pârâta că apartamentul din litigiu este un bun comun, fiind obţinut în timpul căsătoriei şi deşi nu este achitat în totalitate, ar trebui să-i fie atribuit în lotul său deoarece minora i-a fost încredinţată spre creştere şi educare.

Sub aspect reconvenţional pârâta reclamantă a solicitat aducerea la masa de împărţit a următoarelor bunuri mobile: lustre, cuier hol şi veselă.

În contraprobă, pârâta a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri, respectiv chitanţe, facturi fiscale.

În şedinţa publică din data de 05.05.2006 părţile au solicitat instanţei încuviinţarea probei testimoniale cu doi martori, pentru fiecare parte, pentru a face dovada îmbunătăţirilor realizate de reclamant la apartamentul din litigiu.

De asemenea, reclamantul a solicitat instanţei încuviinţarea unei expertize pentru identificarea şi evaluarea bunurilor menţionate în cererea de chemare în judecată.

La termenul din data de 19.05.2006, reclamantul a declarat că renunţă la martorii ce i-au fost încuviinţaţi anterior de către instanţă (fila 56).

Iniţial părţile s-au înţeles cu modalitatea de partajare a bunurilor propusă de către reclamant în cererea de chemare în judecată (fila 91), însă ulterior reclamantul nu a mai fost de acord cu această modalitate şi a solicitat instanţei efectuarea unei expertize pentru identificarea şi evaluarea bunurilor (fila 280).

În şedinţa publică din data 16.06.2006, reclamantul a solicitat completarea cererii de chemare în judecată în sensul majorării lotului său, cu contravaloarea manoperei la îmbunătăţirile realizate la apartament.

Ulterior reclamantul a renunţat la cererea prin care a solicitat majorarea lotului său cu contravaloarea manoperei la îmbunătăţirile realizate la apartamentul din litigiu ( fila 10 din vol. II al dosarului).

La cererea părţilor instanţa a încuviinţat în cauză efectuarea unor expertize specialitatea construcţii, în specialitatea contabilitate şi a unei expertize în specialitatea evaluării bunuri fiind numiţi în cauză experţii T. E., N. H. şi E. D..

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert tehnic T. E., a fost calculată suma pe care cei doi soţi au achitat-o împreună în timpul căsătoriei, reprezentând contravaloarea ratelor pentru apartamentul din litigiu, achiziţionat prin contractul de vânzare cumpărare, nr. 8735 din 10.10.2005 ataşat la fila 5 din dosar, suma de bani achitată în exclusivitate de către reclamant, precum şi suma care mai trebuie achitată până la data achitării integrale a apartamentului respectiv.

După depunerea reportului de expertiză de către expert tehnic judiciar T. E., reclamantul a mai depus la dosarul cauzei alte chitanţe privind achitarea de către acesta a altor trei rate la creditul respectiv, motiv pentru care la filele 141 şi 142 din dosar s-a depus raportul de expertiză refăcut.

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic juridic E. D. a fost identificat apartamentul din litigiu şi evaluat acesta în funcţie de preţul actual de circulaţie.

După depunerea raportului de expertiză s-au formulat obiecţiuni de către pârâtă ataşate la fila 95 din dosar care au fost încuviinţate de către instanţă, răspunsul la acestea fiind întocmit de către expert şi ataşat la dosarul cauzei.

Prin raportul de expertiză întocmit de către expert tehnic N. H. au fost identificate şi evaluate bunurile mobile menţionate în cererea de chemare în judecată şi în cererea reconvenţională, stabilindu-se că valoarea bunurilor mobile din acţiunea principală este de 4072 lei şi a celor din cererea reconvenţională de 195 lei.

La data de 05.03.2007, reclamantul a mai depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură o precizare la acţiunea de partaj, la care a renunţat în şedinţa publică din data de 09.03.2007.

Împotriva sentinţei a declarat recurs, calificat ulterior ca fiind apel, apelantul reclamant N. H.. A invocat în motivele de apel că nu a fost stabilită corect masa partajară, precum nici cota de contribuţie a părţilor la dobândirea bunurilor, drepturilor proprii ale părţilor, datoriile comunităţii de bunuri.

A susţinut cu privire la apartament că este proprietatea sa exclusivă, fiind dobândit în calitatea sa de angajat al M. A.I. şi ca atare, la masa partajară se putea include doar un drept de creanţă reprezentat d avansul din preţul locuinţei şi cele trei rate lunare achitate până la data pronunţării divorţului.

A invocat în cel de-al doilea motiv de apel că nu s-a soluţionat legal de instanţa fondului nici regimul creditelor, al îmbunătăţirilor, al cotei de dobândire pentru fiecare parte, al datoriilor comune. Că, pe lângă creditul din 26.08.2005, folosit şi la achitarea avansului de 7000 lei RON a ratelor, a unor îmbunătăţiri, a mai folosit un alt credit personal de 45 milioane lei ROL, contract de credit nr. 4798/27.10.2003, tot de la BCR, din care în timpul căsătoriei a achitat 26 rate, în valoare totală de 4662 lei RON, iar celelalte 10 rate în valoare de 1860 lei RON le-a achitat după încetarea căsătoriei, acestea fiind datorii comune ale comunităţii de bunuri, achitate integral de către reclamant.

Că, din cele 72 rate ale împrumutului de 120 milioane lei ROL, în timpul căsătoriei a achitat doar 4 rate, iar diferenţa de 68 rate ( cu dobânzi ) adică 13303 lei RON sunt datorii comune, căzute în sarcina reclamantului.

Că, prin descoperirea de cont şi redimensionarea în cont pe D. bancar de la S. BANK a mai obţinut suma totală de 1400 lei RON, iar sumele respective şi datoriile precizate, inclusiv investiţiile au fost menţionate în întâmpinarea la cererea reconvenţională a pârâtei .

Cu privire la sumele compensatorii, încasate de către pârâtă, a menţionat că au fost folosite de aceasta în interes propriu, pârâta în perioada 2002-2004 neavând serviciu.

T r i b u n a l u l G o r j prin decizia nr. 275/A/22 iunie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant N. H. , împotriva sentinţei civile nr. 1891/16.03.2007 pronunţată de Judecătoria Tg - J în dosarul nr(...).

A fost obligat apelantul reclamant la 400 lei cheltuieli de judecată în apel, faţă de intimata pârâtă N. J..

Pentru a se pronunţa astfel instanţa a avut în vedere următoarele considerente:

Din probele administrate a rezultat că locuinţa a fost achiziţionată prin cumpărare în timpul căsătoriei, în baza Legii 562/7.12.2004, aceasta fiind fostă locuinţă de serviciu. Art. 2 din aceeaşi lege arată că poate cumpăra o singură locuinţă de serviciu titularul contractului de închiriere, excepţie făcând potrivit art. 2 alin. 2 titularul contractului de închiriere dacă el sau soţul, ori copilul aflat în întreţinere deţin o locuinţă proprietate personală.

Art. 3 din leg. 562/7.12.2004 reglementează modalităţile în care poate fi cumpărată o astfel de locuinţă, respectiv cu plata integrală a preţului, iar cea de-a doua modalitate, cu plata în rate.

Regimul juridic de bun comun al apartamentului nu poate fi schimbat în bun propriu de aspectul că acesta a fost cumpărat doar de titularul de contract de închiriere, de vreme ce bunul a fost cumpărat în timpul căsătoriei, precum nici de modalitatea de achiziţionare a apartamentului cu plata în rate, dar nici de constituirea ipotecii.

Prin această ipotecă instituţia publică şi-a garantat încasarea preţului şi tot ca o garanţie a încasării preţului de către instituţia publică s-a prevăzut în lege şi interdicţia înstrăinării imobilului până la achitarea preţului locuinţelor cumpărate în rate, dispoziţiile art. 7 alin. 1 din lege fiind o veritabilă garanţie a recuperării totale a preţului imobilului, fără a afecta regimul de bun comun al bunului dobândit în timpul căsătoriei, conform art. 30 C. fam.

Aşadar , s-a reţinut de către tribunal că prin vânzare, apartamentul şi-a pierdut calitatea de locuinţă de serviciu, devenind bun comun, iar interdicţia înstrăinării până la achitarea ratelor nu are altă valoare decât aceea de a garanta încasarea preţului, de vreme ce o astfel de interdicţie este prevăzută de legea sus citată, doar pentru acele locuinţe care au fost contractate a fi vândute cu plata în rate, interdicţia nefăcând referire şi la cele cumpărate cu plata integrală.

A fost soluţionat legal de către instanţă şi regimul creditelor, al cotei de dobândire şi al datoriilor comune.

Cât priveşte cota de contribuţie, corect s-a reţinut de către instanţa de fond ca fiind de ½ pentru fiecare parte, neavând relevanţă că în perioada 2002-2004 intimata pârâtă a avut contractul de muncă desfăcut, de vreme ce aceasta a beneficiat de sume compensatorii, nedovedindu-se că acestea au fost folosite în interes propriu, aşa cum susţine apelantul reclamant.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, se constată de tribunal că cele invocate în acel motiv de apel se găsesc în precizarea de acţiune de la fila 18 din dosarul de fond, volumul II, din data de 5.03.2007, precizări care au fost puse în discuţie de către instanţă, care a apreciat că pentru verificarea acestora este necesară administrarea de noi probatorii, situaţie în raport de care, aşa cum rezultă din încheierea din 9.03.2007 reclamantul a declarat că renunţă la precizarea depusă la acţiunea de partaj, prin serviciul registratură, la data de 5.03.2007.

În şedinţa publică din 16.06.2006 reclamantul a solicitat completarea cererii de chemare în judecată, în sensul majorării lotului său cu contravaloarea manoperei la îmbunătăţirile realizate la apartament.

Ulterior însă, prin declaraţia de la fila 10 aflată în volumul II al dosarului instanţei de fond, reclamantul a renunţat la această cerere, astfel că faţă de această renunţare, apelantul reclamant nu poate reveni la instanţa de apel, fiind incidente dispoziţiţiile. art. 294(1) c. pr. civ., conform cărora în apel nu se pot face cereri noi, iar instanţa de fond a respectat principiul disponibilităţii părţilor.

Împotriva acestei decizii ca şi împotriva sentinţei civile a declarat recurs reclamantul N. H. criticând-o ca fiind nelegală.

În motivarea recursului s-a arătat că: instanţa de fond trebuia să pronunţe o încheiere de admitere în principiu care, chiar dacă nu este obligatorie, complexitatea problematicii în cauza de faţă impunea pronunţarea unei astfel de încheieri. Altfel, soluţionarea litigiului a fost lăsată la latitudinea arbitrajului experţilor desemnaţi, care s-au transformat în judecătorii cauzei.

Prin urmare, s-a solicitat admiterea recursului, casarea tuturor hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei la instanţa competentă pentru a se pronunţa mai întâi o încheiere de admitere în principiu şi apoi o hotărâre prin care să se dezlege fondul cauzei, pronunţându-se asupra tuturor problemelor litigioase fără îngreunarea, pentru recurent, a situaţiei anterioare.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului şi modificarea tuturor hotărârilor.

În continuare, s-a arătat că: ambele instanţe, considerând că apartamentul dobândit de către reclamant prin contractul nr. 8735/10 oct. 2005, în baza unei legi speciale ar fi bun comun, nu au soluţionat în mod legal natura juridică a acestui imobil. Chiar dacă apartamentul a fost dobândit în timpul căsătoriei, el nu este bun comun, având iniţial destinaţia specială de locuinţă de serviciu, în virtutea calităţii reclamantului de lucrător în cadrul M.A.I., dobândirea sa fiind strict legată de exercitarea profesiei.

Respectivul apartament nu intră în circuitul civil normal, nerestrictiv, ci are un regim specific, diferenţiat de cel normal, derogatoriu de la dreptul comun. Aceste aspecte nu au fost analizate de către instanţele de fond, apreciindu-se că, în mod automat, apartamentul este bun comun, ca orice locuinţă din circuitul civil.

S-au mai invocat şi alte caracteristici specifice contractului în cauză: constituirea unei ipoteci preferenţiale asupra locuinţei până la achitarea tuturor ratelor, faptul că, în situaţia rezilierii contractului apartamentul redevine în proprietatea M.A.I., interdicţia înstrăinării apartamentului pe perioada de plată a ratelor.

Ca urmare, apartamentul a fost evaluat la preţul tehnic şi nu la preţul de circulaţie şi nu poate fi înstrăinat pe perioada achitării ratelor.

Recurentul susţine că, în condiţiile în care din creditul de 120.000.000 lei contractat la BCR s-a achitat doar suma de 76.610.000 lei, prin folosirea unor sume proprii ale reclamantului, nu s-a reţinut în masa partajabilă, aşa cum ar fi fost corect, această sumă ori cota de 1/6 din valoarea apartamentului.

Se arată că nu s-au avut în vedere toate creditele contractate în timpul căsătoriei şi s-a reţinut greşit o cotă egală, pentru fiecare parte, la dobândirea bunurilor comune.

Astfel, pe lângă creditul contractat la data de 26 august 2005 (folosit pentru plata avansului la apartament şi a primelor rate), recurentul a mai contractat un alt credit personal de 45.000.000 lei la data 27 oct. 2003, din care, în timpul căsătoriei s-au achitat doar 26 de rate, în valoare totală de 4662 RON, rămânând de achitat încă 1860 RON, toate acestea fiind datorii comune achitate integral doar de reclamant iar după despărţirea soţilor, creditele rămase neachitate au căzut tot în grija sa exclusivă.

În aceeaşi situaţie este şi descoperirea de cont şi redimensionarea pe cont (pe un card bancar) de la S. Bank de unde a obţinut suma de 1400 RON, cu acelaşi regim juridic de datorie comună, rămasă tot în sarcina reclamantului).

În aceste condiţii, nu este posibil ca pârâta să beneficieze de 90% din valoarea de achiziţie a apartamentului, deşi avansul şi cele trei rate achitate în timpul căsătoriei nu reprezintă decât 22,5% din valoarea de achiziţie a apartamentului iar în perioada 2002/2004 pârâta nici nu a avut loc de muncă iar plăţile compensatorii le-a folosit doar în interes personal.

S-a mai menţionat că nu s-au formulat critici referitoare la valoarea bunurilor mobile iar apartamentul ar trebui estimat doar la preţul de achiziţie şi nu la preţul de circulaţie.

La dosar s-au depus: adresa nr. 27987/20 iulie 2007 emisă de BCR – Sucursala G, graficul integral de rambursare credit emis de BCR, Sucursala G la 20 iulie 2007, extras de cont din data de 30 iunie 2005 emis de BCR – Sucursala G, extras de cont pe perioada 28 oct. 2003/30 iunie 2005 şi pentru perioada 1 iulie 2005/7 mai 2006, extras de cont din data de 20 iulie 2007, pe perioada 8 mai 2006/31 dec. 2006, grafic iniţial rambursare credit 2061.S2 – 29980.3/ROL, grafic iniţial rambursare credit 2061.E – 29980.2/ROL, declaraţia olografă dată de intimată la data de 5 martie 2005, referatul cu propunere de clasare a intimatei, întocmit de Poliţia Tg. J, rezoluţia nr. 2092P/2005 întocmită de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. J, proces verbal de începere a urmăririi penale din data de 29 aprilie 2005, proces verbal de consemnare a plângerii sau denunţului oral, din data de 25 martie 2005, declaraţia olografă a numitei E. B. dată la 25 martie 2005, declaraţia dată de recurent la data de 22 iunie 2006, planşe foto din dosarul nr. 167/25 martie 2005 la Poliţiei mun. Tg. J – Biroul Criminalistic, rezoluţia de clasare din data de 11 iulie 2006, în dosarul nr. 2092/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J, proces verbal de cercetare la faţa locului întocmit la data de 25 martie 2005, chitanţa cu taxa de timbru, timbru judiciar, copie de pe întâmpinarea la cererea de recurs, delegaţii avocaţiale, acte justificative pentru cheltuielile de transport, concluzii scrise ale părţilor, dovada efectuării plăţilor făcute pentru apartament ( set de facturi şi chitanţe).

Înainte de primul termen de judecată, la data de 15 august 2007, s-a depus la dosar o precizare la motivele de recurs.

Curtea, verificând hotărârea recurată, în temeiul dispoziţiilor art. 312 cod pr. civ., constată recursul nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente.

Prima critică formulată de recurent, referitoare la nepronunţarea în cauză a unei încheieri de admitere în principiu, nu vizează o cauză de nelegalitate a hotărârii, dispoziţiile art. 6736 alin. 1 lăsând la aprecierea instanţei, pentru situaţia în care se apreciază că nu sunt date suficiente pentru formarea loturilor şi ar fi necesare operaţiuni de măsurătoare şi evaluare, pronunţarea în cauza dedusă judecăţii, a unei încheieri de admitere în principiu.

Referitor la cea de-a doua critică ce priveşte greşita aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 cod fam., se reţin următoarele.

Dispoziţiile legale sus-menţionate instituie regula potrivit căreia sunt comune bunurile dobândite în timpul căsătoriei de către oricare dintre soţi, cu excepţia acelora pe care legea le declară ca fiind bunuri proprii ale unuia dintre aceştia.

Comunitatea cuprinde bunurile dobândite de către soţi în orice mod, astfel încât, cu excepţiile prevăzute expres de lege, este indiferent mijlocul juridic prin care lucrul sau dreptul a intrat în patrimoniul soţilor, după cum este indiferentă şi împrejurarea că în actul de dobândire ar figura ca titular numai unul dintre soţi.

Calitatea de bun comun nu trebuie dovedită, fiind prezumată de lege, aceasta fiind însă o prezumţie relativă ce poate fi răsturnată prin proba contrară de către acela care are interesul să facă dovada că un anumit bun este, potrivit legii, bun propriu al unuia dintre soţi.

In acest sens, în vederea răsturnării prezumţiei legale sus-menţionate, reclamantul N. H. a invocat mai multe aspecte referitoare la: destinaţia iniţială a acestui apartament (locuinţă de serviciu), modalitatea de atribuire şi, ulterior, de achiziţionare a acestuia (cu plata în rate), modalitatea de stabilire a preţului (raportat la preţul tehnic şi nu la cel de circulaţie) şi constituirea unei ipoteci pentru garantarea încasării acestuia. Toate aceste împrejurări au fost avute în vedere şi analizate de către instanţa de fond şi de cea de apel, concluzionându-se că nu sunt în măsură să răstoarne prezumţia instituită prin dispoziţiile art. 30 alin. 1 cod fam.

Prin urmare, se va respinge şi critica referitoare la nesoluţionarea, în mod legal, a naturii juridice a acestui imobil.

Cât priveşte stabilirea cotelor contributive, instanţa de fond şi cea de apel au stabilit, ca urmare a aprecierii şi evaluării probelor administrate în cauză, că ambii soţi au contribuit la dobândirea bunurilor comune, reţinând cote contributive de câte 50% pentru fiecare dintre aceştia.

Instanţa de recurs nu poate face o reevaluare a probatoriului administrat, calea extraordinară a recursului deschizând doar posibilitatea verificării legalităţii, nu şi a temeinicie hotărârii.

De asemenea, nu poate fi admisă nici susţinerea recurentului, potrivit căreia instanţele de fond nu s-au aplecat cu acribie asupra tuturor creditelor contractate în timpul căsătoriei, dat fiind că, la termenul din 9 martie 2007 reclamantul a renunţat la precizarea formulată la data 5 martie 2007, depusă la fila 18 din dosarul de fond - vol. II, prin care acesta solicitase să se aducă la masa bunurilor comune creditele bancare pentru nevoi personale ce au stat la baza cumpărării bunurilor mobile şi imobile, respectiv: contractul de credit nr. 4798/27 oct. 2003, încheiat cu BCR – S. A. Sucursala G pentru suma de 4.500 lei; contractul de credit nr. 1877/16 august 2005, încheiat cu BCR – S. A. Sucursala G pentru suma de 1200 lei; creditul de 1400 lei, ridicat integral la data de 15 februarie 2002 de la S. Banca Agricolă; suma de 7000 lei, achitată cu chitanţa nr. (...)/10 oct. 2005, reprezentând parte din preţul apartamentului; suma de 18oo lei reprezentând c/v centralei termice; c/v radiator baie, c/v componente montare centrală, c/v taxe achitate pentru constituirea dosarului preliminar instalare gaze, c/v ţeavă gaze manoperă instalare, pentru centrala termică; c/v tâmplărie din aluminiu, cu geam termopan.

Această declaraţie de renunţare este menţionată expres în practicaua încheierii pronunţată de Judecătoria Tg. J, încheiere ce face parte integrantă din sentinţa civilă pronunţată în cauză şi care constituie act autentic, în înţelesul art. 1171 cod civil, ce face dovada deplină, până la înscrierea în fals, asupra dispoziţiilor şi convenţiilor ce constată.

De menţionat că aceleaşi cereri cuprinse în precizarea depusă la data de 5 martie 2007 ( la care s-a renunţat, aşa cum s-a arătat mai înainte), sunt menţionate şi în întâmpinarea la cererea reconvenţională formulată de reclamantul N. H. la data de 17 noiembrie 2006 (/depusă la fila nr. 161 din dosarul de fond – vol. I), astfel că, luând act de renunţarea la judecată, nu se mai impune pronunţarea de către instanţele de fond, asupra aspectelor invocate şi a cererilor formulate.

În aceste condiţii, respectându-se principiul disponibilităţii părţilor şi dispoziţiile art. 129 alin. 6 cod pr. civ., potrivit cărora judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, nu se mai poate susţine că în speţă au fost încălcate de către instanţă regulile referitoare la sistarea indiviziunii care presupun existenţa unui activ şi pasiv patrimonial şi potrivit cărora, în momentul desfacerii căsătoriei, bunurile devălmaşe se prezintă ca o unitate, contribuţia şi datoriile referindu-se la total comunitate.

Prin urmare, faţă de cele arătate anterior şi constatându-se că în cauză nu există motive de ordine publică ce ar putea fi invocate şi din oficiu, conform art. 306 alin. 2 cod pr. civ., instanţa urmează a respinge recursul ca nefondat.

De menţionat că, deşi prin precizarea la motivele de recurs depusă la data de 15 august 2007 s-au învederat aspecte noi, nemenţionate prin cererea de recurs, nu se mai impune analizarea acestora, constatând că acestea s-au formulat cu mult peste termenul prev. de art. 303 alin. 2 cod pr. civ.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 cod pr. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 Respinge recursul declarat de recurentul reclamant N. H., împotriva deciziei civile nr. 275 A din data de 22.06.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l u i G o r j în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimata pârâtă N. J..

Obligă recurentul către intimata pârâtă N. J. la 728 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă. Pronunţată în şedinţa publică de la 25 Ianuarie 2008

C.A. C R A I O V A - SECŢIA MINORI ŞI FAMILIE

INSTANŢA DE RECURS - DECIZIE Nr. 17 - Şedinţa publică de la 25 Ianuarie 2008