Rate achitate inainte dar si in timpul casatoriei. Imbunatatiri. Drept de creanta.

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.132/R Şedinţa publică din 20 febr.2009

Pentru astăzi fiind amânată soluţionarea recursului civil declarat de reclamanta I. N., cu domiciliul în B,(...), (...).1, .3, .35 împotriva deciziei civile nr.126/18 iunie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B r ă i l a în dosarul civil nr(...).

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 18.02.2009, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la data de 20.02.2009, când,

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă;

Prin sentinţa civilă nr.6226/4 decembrie 2006 a J u d e c ă t o r i e i B r ă i l a s-a admis în parte atât acţiunea de partaj bunuri comune formulată de reclamanta I. N. împotriva pârâtului E. N., cât şi cererea reconvenţională formulată de pârât şi pe cale de consecinţă a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 5696,70 RON, reprezentând dreptul de creanţă al pârâtului asupra apartamentului şi suma de 2018 RON, reprezentând J din valoarea îmbunătăţirilor aduse apartamentului proprietatea reclamantei.

Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 4282 RON, reprezentând J din valoarea rămasă neachitată din creditele contractate de părţi în timpul căsătoriei.

Instanţa a luat act de tranzacţia încheiată de părţi cu privire la bunurile comune mobile.

În motivarea hotărârii de partaj instanţa a reţinut următoarele:

Prin acţiune, reclamanta I. N. a solicitat: partajarea în cote egale a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul E. N.; să se constate dreptul de creanţă al pârâtului asupra apartamentului proprietate personală al reclamantei; obligarea pârâtului la plata a J din cheltuielile de întreţinere şi din impozitul pentru apartament, precum şi din creditele contractate la diferite bănci.

Pârâtul, prin întâmpinare, a contestat calitatea de bunuri comune pentru o parte din bunurile mobile enumerate de reclamantă în acţiune, a cerut să se aducă la masa partajabilă alte bunuri comune (mobile, cheltuieli de întreţinere, împrumuturi în bănci) şi a unor cheltuieli personale ale reclamantei.

Tot pârâtul a formulat şi cerere reconvenţională prin care a cerut să se aibă în vedere la partaj şi alte bunuri comune, bunuri proprii, rămase în apartament, împrumuturi bancare neachitate, precum şi îmbunătăţirile făcute la apartament proprietatea reclamantei în timpul căsătoriei.

În timpul procesului, părţile au încheiat o tranzacţie asupra bunurilor comune mobile, de care instanţa a luat act.

Cu privire la celelalte bunuri, în litigiu, pe baza probelor administrate (acte, martori, expertize) instanţa de fond a reţinut că reclamanta s-a căsătorit cu pârâtul la data de 29 august 1981, căsătoria fiind desfăcută prin divorţ, iar hotărârea judecătoriei a rămas definitivă la data de 27.05.2005.

Apartamentul situat în B, str. (...), (...) . 3, . 35, dobândit de reclamantă înainte de încheierea căsătoriei cu pârâtul are o valoare actuală de 12.120,51 RON, din care pârâtul are un drept de creanţă de 5.696,70 RON.

La acelaşi apartament, pârâtul împreună cu reclamanta au făcut îmbunătăţiri a căror valoare de piaţă a fost stabilită la 4036 RON fiecare din cei doi foşti soţi având cota de 1/2 .

Instanţa de fond a mai stabilit că în raport de data despărţirii în fapt a părţilor, datoria comună neachitată din creditele bancare de consum contractate în timpul căsătoriei este de 8564,79 RON.

Despre creditul de 2000 EURO făcut de reclamantă, instanţa a reţinut că nu constituie datorie comună, ci personală a acesteia.

În baza art.276 Cod procedură civilă instanţa a compensat cheltuielile de judecată făcute de părţi.

Împotriva sentinţei, în termen legal, au declarat apel ambele părţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Reclamanta I. N. a formulat apel pentru următoarele motive:

- cu privire la creditele bancare de consum instanţa de fond a reţinut şi obligat greşit pe pârât la plata doar a sumei de 4282 RON, întrucât, faţă de probele administrate trebuie obligat la o sumă mai mare;

- în mod greşit s-a reţinut că împrumutul de 2000 EURO este datorie personală a sa, fiind făcută după despărţirea în fapt, deşi în realitate, împrumutul a fost făcut în ianuarie 2005 iar hotărârea de divorţ a rămas definitivă la 27.05.2005, aşa cum a motivat instanţa în hotărârea pronunţată. În consecinţă, trebuia inclusă în masă.

- instanţa nu s-a pronunţat asupra cheltuielilor de întreţinere şi a impozitului pe imobil ce trebuiau să fie plătite şi de pârât, ca beneficiar (al întreţinerii şi al imobilului).

Pârâtul E. N. a criticat hotărârea pentru următoarele motive:

- instanţa nu a analizat datoriile comune preluate de pârât după despărţirea în fapt şi anume: împrumutul de la D. – Pensionari B, de 2787,5 RON, împrumutul de la S. BANK SA B de 1200 RON diferenţa de 261,8 RON de la BRD B şi 645,1 RON de la „D.”;

- în mod eronat s-a inclus în masă datoria de 2000 EURO, deşi ea a fost făcută de reclamantă şi consumată doar în interesul ei;

- instanţa a reţinut în mod nefondat valoarea actualizată a apartamentului proprietatea reclamantei şi valoarea îmbunătăţirilor făcute la acelaşi apartament, fără a se avea în vedere ultimul proces-verbal al experţilor tehnici;

- instanţa nu a inclus în masă, la adevăratul cuantum, împrumutul făcut la S. Bank în valoare totală de 2551,6 RON şi care la data despărţirii în fapt a fost neachitat mai mult de 1/2, sumă suportată doar de pârât.

În apel s-au administrat probe cu expertize şi acte.

Prin decizia civilă nr.126/2008 a T r i b u n a l u l u i B r ă i l a s-au admis apelurile, s-a schimbat în parte sentinţa în sensul că a fost obligată reclamanta I. N. să plătească pârâtului E. N. suma de 45.100 RON reprezentând c/val. dreptului de creanţă şi a îmbunătăţirilor la apartamentul proprietatea lui I. N. şi suma de 2378,8 RON reprezentând cota de ½ din creditele bancare contractate de E. N. în timpul căsătoriei şi neachitate.

A fost obligat E. N. să achite reclamantei suma de 4149,22 lei reprezentând cota de ½ din împrumuturile bancare neachitate. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Pentru a se pronunţa această decizie s-au reţinut următoarele :

Referitor la primul motiv, tribunalul, pe baza probelor administrate (la fond şi în apel) a reţinut că, în timpul căsătoriei şi până la data despărţirii în fapt (pe care tribunalul o consideră ca fiind produsă în luna decembrie 2004), I. N. a contractat mai multe împrumuturi de consum, după cum urmează:

- de la Banca Comercială şi „J. Ţ.”, sub forma descoperii de cont la card suma de 4500 RON, din care la 31 decembrie 2004 soldul neacoperit era de 4595 RON, din care: 4474 RON –credit şi 121 RON –dobânzi şi comision.

- de la E. – credit în sumă de 3500 RON, din care la 31 decembrie 2004 creditul neacoperit era de 2430,64 RON

- de la S. BANK – credit în sumă de 1533 RON, din care la 31 decembrie 2004 creditul neacoperit era de 1272,80 RON.

Totalizând împrumuturile contractate de I. N. în timpul căsătoriei şi neachitate în decembrie 2004, rezultă suma de 8298,44 lei.

Având în vedere că fiecare din foştii soţi au avut o contribuţie de 50% la dobândirea bunurilor, intimatului apelant E. N. îi revin pentru plata din împrumutul însumat de mai sus suma de 4149,22 lei; urmând ca instanţa să se pronunţe în acest sens.

Al doilea motiv de apel este nefondat pentru că, împrumutul de 2000 EURO fiind contractat în luna ianuarie 2005, adică după data despărţirii în fapt şi în lipsa oricărei probe din care să rezulte că a fost folosit în interes comun, se prezumă că i-a profitat doar apelantei şi are astfel caracter de datorie personală. În acest sens s-a pronunţat şi instanţa de fond.

Ultimul motiv de apel, referitor la impozitul pe apartament şi cheltuieli de întreţinere pe care apelanta susţine că le-a suportat în exclusivitate, deşi şi intimatului i-au profitat, tribunalul a reţinut următoarele: apelanta nu le-a concretizat nici ca sume şi nici ca interval de timp. Potrivit dispoziţiilor Codului fiscal impozitul pe imobile este datorat de proprietarul acestora. Imobilul în cauză este apartamentul nr. 35 din (...).1, str. (...) care aparţine în proprietate exclusivă lui I. N.. În consecinţă, tribunalul apreciază că impozitul nu estre datorat de E. N..

Cu privire la cheltuielile de întreţinere, în afara aspectelor reţinute mai sus, instanţa constată din actele depuse la fila 27 dosar fond că E. N. e cel care a plătit în ianuarie şi aprilie 2005 cheltuielile de întreţinere pentru I. N., care nu a făcut nici o dovadă în sensul că fostul său soţ a locuit în apartament o perioadă de timp şi nu a plătit cheltuieli de întreţinere.

Pentru toate considerentele expuse, tribunalul în temeiul art. 296 Cod procedură civilă urmează a admis apelul formulat de I. N. numai pentru primul motiv, aşa cum s-a reţinut mai sus.

Apelul formulat de E. N. s-a găsit fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Primul motiv de critică se referă la faptul că instanţa de fond nu a luat în considerare împrumuturile de consum contractate declarate în timpul căsătoriei şi rămase neachitate la data despărţirii în fapt (decembrie 2004).

Cu privire la acest aspect, tribunalul a constatat că E. N. a făcut următoarele împrumuturi, din care la data despărţirii în fapt (decembrie 2004) mai erau de plătit următoarele:

- la S. BANK – sub forma cardului de salarii cu limită de credit, la 31 decembrie 2004 – datoria era de 1194 RON.

- la D. Pensionari, de unde E. N. – pe numele altor persoane (rude) – a luat mai multe împrumuturi şi pe care I. N. le-a recunoscut la interogator (fila 67 dosar fond) ca fiind făcute pentru interesele familiei – mai erau de restituit la 31 decembrie 2004 următoarele credite:

- 1150 RON (pe numele lui N. G.)

- 1375 RON (pe numele lui E. M.)

- 175 RON (pe numele lui E. I.)

În total 2700 RON.

- la BRD – H. - mai era de restituit suma de 254 RON, conform concluziilor scrise ale lui E. N..

- la „D.” – suma contractată şi neachitată, tot la 31 decembrie 2004, era de 609,7 conform concluziilor scrise.

În total, din împrumuturile iniţiate de E. N. în timpul căsătoriei, la 31 decembrie 2004, mai era de rambursat suma de 4757,7 RON.

Având în vedere aceeaşi cotă de contribuţie de 50%, tribunalul a obligat pe I. N. să plătească lui E. N. suma de 2378,8 RON.

Al doilea motiv de apel nu s-a găsit fondat, întrucât instanţa de fond nu a inclus în masa de împărţit suma de 2000 EURO, motivând că a fost luată cu împrumut de I. N. după despărţirea în fapt.

V. motiv de apel este fondat. Expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit că valoarea actualizată a apartamentului proprietatea reclamantei I. N. este de 87.000 RON.

Din această valoare, I. N. a plătit singură, înainte de căsătoria cu E. N. suma (actualizată) de 4748,43 RON.

Scăzând această din urmă sumă din valoarea actualizată a apartamentului, rezultă suma de 82.251,57 RON. Din această valoare, instanţa de fond a stabilit şi părţile nu au contestat în apel, că E. N. are un drept de creanţă de 1/2, adică 41.125,78 RON. La această valoare se adaugă valoarea actualizată a îmbunătăţirilor făcute de părţi la apartament în timpul căsătoriei, tot în cote egale.

Valoarea actualizată a îmbunătăţirilor este de 7968,5 RON. Cota lui E. N. este de 3884,2 RON.

Totalizând, valoarea dreptului de creanţă al lui E. N. asupra apartamentului proprietatea fostei soţii este de 45.100 RON.

Pentru aceste argumente, al doilea motiv de apel apare fondat, urmând a obliga pe I. N. să plătească lui E. N. suma de 45.100 RON.

Ultimul motiv de apel formulat de E. N. nu este fondat întrucât, în cauză nu s-a făcut dovada altui împrumut în afara celor pe care instanţa le-a enumerat anterior.

Impotriva deciziei civile nr.126/2008 a T r i b u n a l u l B r ă i l a a declarat recurs reclamanta invocând următoarele :

In ceea ce priveşte cheltuielile de întreţinere pentru lunile ianuarie-aprilie 2005 arată recurenta că ea este cea care le-a achitat, instanţa fiind în eroare cu privire la acest aspect (depune chitanţele).

In ceea ce priveşte suma de 41.125,78 lei RON reprezentând dreptul de creanţă al pârâtului, instanţa a comis o eroare întrucât pârâtul nu are dreptul la ½ din restul de credit rămas neachitat. Astfel, reclamanta I. N. a plătit avans la achiziţionare suma de 40.449 lei (în decembrie 1980, din suma de 106.400 lei suma totală de plată pentru apartament). Instanţa reţine această sumă în mod eronat ca fiind actualizată la 4748,43 RON. Este imposibil ca aproape ½ din valoarea apartamentului să fie actualizată la suma derizorie raportată la valoarea actualizată a apartamentului şi anume 87.426,40 RON.

Corecte sunt concluziile expertizei contabile care stabileşte dreptul de creanţă al pârâtului la 30 % din valoarea apartamentului îmbunătăţit, prin urmare îi revin 26.227,92 RON. Mai mult, instanţa adaugă încă o dată valoarea actualizată a îmbunătăţirilor apartamentului.

In legătură cu împrumuturile efectuate de pârât instanţa, în afară de concluziile scrise ale acestuia nu are nici un argument sau probă în favoarea adăugării la cei 2700 RON recunoscuţi de reclamantă a împrumuturilor de la BRD şi la D..

Instanţa a socotit greşit că împrumutul de 2000 Euro nu a profitat ambilor soţi câtă vreme divorţul a fost pronunţat la 30 martie 2005 iar părţile (conform celor reţinute de instanţă) au locuit în acelaşi apartament dar separate, prin urmare, toate cheltuielile au fost comune inclusiv întreţinerea precum şi impozitul.

In drept şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art.304 pct.7,9 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului pentru că deşi se invocă motive de nelegalitate în fapt argumentele sunt pe netemeinicie.

Cu privire la primul motiv de recurs a precizat că după despărţirea în fapt din 06.12.2004 el nu a mai locuit efectiv în acest apartament, venind în mod ocazional pentru copii şi pentru a-şi lua lucrurile.

Referitor la dreptul său de creanţă asupra apartamentului apreciază corect raţionamentul instanţei de apel pentru că trebuie luată-n calcul valoarea de circulaţie a apartamentului de la momentul efectuării partajului şi nu actualizarea ratelor achitate de părţi.

In legătură cu împrumuturile luate în consideraţie de instanţa de apel apreciază că sunt în concordanţă cu probele din dosar.

Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că recursul este fondat prim prisma celui de-al doilea motiv de recurs.

Astfel, apartamentul nr.35 din B, str.(...), (...).1, este achiziţionat de recurentă anterior căsătoriei ceea ce atrage statutul de bun propriu al acesteia potrivit art.31 lit.a din Codul familiei.

La data cumpărării s-a stabilit un preţ de 106.349 lei vechi, din care s-a achitat cash suma de 40.449 lei iar pentru restul s-a contractat un împrumut de la CEC cu termen de rambursare de 20 de ani. De la data achiziţionării apartamentului şi până la data căsătoriei recurenta a achitat singură ratele împrumutului, iar după această dată a achitat din veniturile comune ratele deşi era o datorie personală a sa. Acest fapt determină naşterea unui drept de creanţă în favoarea intimatului pârât, drept al cărui cuantum este dat de valoarea actualizată a sumelor pe care le-a plătit pentru achitarea ratelor (1/2 din cei 62.870 lei).

De menţionat că dacă recurenta a achitat avansul şi o parte din rate singură acest fapt nu duce la naşterea unui drept de creanţă în favoarea sa aşa cum a socotit instanţa de apel, pentru că ea era proprietara bunului în cauză pe care se stabilesc un preţ, achitase un avans, avea obligaţia restituirii unui împrumut, deci avea o datorie personală, datorie la achitarea căreia a contribuit şi pârâtul.

Cum recurenta a optat pentru convertirea dreptului de creanţă al intimatului-pârât în cotă procentuală din valoarea actualizată a apartamentului şi cum expertiza din apel a menţionat că această cotă e de 30 %, pentru considerentele de mai sus urmează a se constata incidenţa-n cauză a disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă şi implicit a se constata că dreptul de creanţă al intimatului e de 30 % din 87.000 lei (valoarea apartamentului potrivit expertizei din apel) = 26.100 lei.

La această valoare trebuie adăugat dreptul de creanţă al intimatului-pârât născut ca urmare a contribuţiei sale la îmbunătăţirile apartamentului, contribuţie constând în 50 % din 7968,5 lei potrivit ultimei variante a expertizei B. din apel.

In total dreptul de creanţă al intimatului pârât e de 30.084,2 lei în loc de 45.100 lei cum a reţinut instanţa de apel.

Motivele de recurs 1,4 presupun o reapreciere a probelor de către instanţă, fapt nepermis de nici unul din punctele de la art.304 cod procedură civilă, iar motivul al III-lea de recurs nu poate fi primit pentru că instanţa de apel s-a bazat în luarea deciziei nu pe simplele afirmaţii ale intimatului ci pe probe de specialitate – expertiza contabilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

A d m i t e recursul declarat de reclamanta I. N., cu domiciliul în B,(...), (...).1, .3, .35 împotriva deciziei civile nr.126/18 iunie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B r ă i l a în dosarul civil nr(...).

Modifică decizia civilă nr.126/2008 a T r i b u n a l u l B r ă i l a numai în ceea ce priveşte cuantumul dreptului de creanţă al intimatului E. N. (drept născut ca urmare a plăţii de rate la apartament şi efectuării de îmbunătăţiri) şi anume 30.084,2 lei în loc de 45.100 lei.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

I r e v o c a b i l ă.

Pronunţată în şedinţa publică din 20.02.2009.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Red.LŞ-10.03.2009

Dact.MH-12.03.2009/2 ex.

Fond: L.E.

Apel: A.M.D.-L.N.