Parti sociale - bunuri comune = dividende - bunuri comune

Dosar nr(...) (1658/2009)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A III-A CIVILA

ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

Î N C H E I E R E

Şedinţa publică de la 26.10.2009

Curtea constituită din :

PREŞEDINTE - (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...)

GREFIER - (...) (...)

Pe rol fiind soluţionarea cererii de recurs formulate de recurentul – pârât E. E. şi de recurenta – intervenientă SC”B.” SRL, împotriva deciziei civile nr.505 A din data de 16.04.2009, pronunţate de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a III-a Civilă, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata – reclamantă E. D. – N..

Obiectul cauzei – partaj bunuri comune.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă recurentul – pârât E. E. prin avocat D. J., în baza împuternicirii avocaţiale nr. (...)/14.07.2009, emise de B a r o u l B u c u r e ş t i – Cabinet Individual (fila 13), intimata – reclamantă E. D. – N. prin avocat H. B., în baza împuternicirii avocaţiale nr. (...)/2009, emise de B a r o u l B u c u r e ş t i – T. „B. şi Asociaţii” (fila 20), lipsind recurenta – intervenientă SC „B.” SRL.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Recurentul – pârât prin avocat, depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 4326 lei, conform chitanţei seria (...) nr.(...) (78) din data de 21.10.2009, eliberate de E. sectorul 1 şi timbru judiciar de 5 lei.

Reprezentanţii părţilor arată că nu mai au cereri de formulat sau probe de administrat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în susţinerea, respectiv combaterea motivelor de recurs.

Recurentul – pârât E. E. prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte, a deciziei recurate, cu înlăturarea din masa partajabilă, a dividentelor solicitate, de partea adversă, aferente perioadei 2003 – 2006, întrucât în mod eronat, au fost incluse în masa partajabilă de către instanţa de apel şi cu obligarea pârâtului la plata sultei în valoare de 37537, 51 lei, cu cheltuieli de judecată, depunând chitanţa nr. 163/14.07.2009, reprezentând onorariu avocat.

Obiectul litigiului este reprezentat de contravaloarea părţilor sociale de la SC „B.”. Din cele trei expertize întocmite în speţă, rezultă că dividentele nu au fost încasate nici în perioada de după desfacerea căsătoriei, sens în care solicită a se constata că dividentele solicitate după desfacerea căsătoriei, nu pot fi calificate ca bun comun.

În opinia sa, au fost încălcate prevederile dispoziţiilor art.30 din Codul Familiei

Intimata – reclamantă E. D. – N. prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Arată că motivele invocate vizează problema dividentelor şi sunt reluate criticile formulate în apel.

Consideră că sub un prim aspect, ar fi trebuit să se reţină natura juridică a dividentelor, în sensul că soţii, în timpul căsătoriei, au dobândit părţi sociale din capitalul social al SC „B.” SRL, acestea producând efecte juridice până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a acţiunii de partaj. Mai mult, nu a fost contestată natura de bun comun a dividentelor, invocând dispoziţiile art. 67 din Legea nr.31/1990.

În speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art.36 alin.1 din Codul Familiei şi art.6735 din C o d u l d e procedură civilă. Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.

C U R T E A

Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispoziţiilor art.260 alin.1 din C o d u l d e procedură civilă,

D I S P U N E

Amână pronunţarea la 02.11.2009.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 26.10.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

D. O. N. I. G. E.

GREFIER

T. D.

Dosar nr(...) (1658/2009)

Î N C H E I E R E

Şedinţa publică de la 02.11.2009

CURTEA

În aceeaşi compunere şi pentru aceleaşi motive,

D I S P U N E

Amână pronunţarea la 09.11.2009.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 02.11.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

D. O. N. I. G. E.

GREFIER

T. D.

Dosar nr(...) (1658/2009)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A III-A CIVILA

ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ nr.1518

Şedinţa publică de la 09.11.2009

Curtea constituită din :

PREŞEDINTE - (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...)

GREFIER - (...) (...)

Pe rol fiind pronunţarea asupra cererii de recurs formulate de recurentul – pârât E. E. şi de recurenta – intervenientă SC”B.” SRL, împotriva deciziei civile nr.505 A din data de 16.04.2009, pronunţate de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a III-a Civilă, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata – reclamantă E. D. – N..

Dezbaterile în fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică de la 26.10.2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea consecutiv la data de 02.11.2009 şi apoi la 09.11.2009, hotărând următoarele:

C U R T E A

Asupra recursului din prezenta cauză;

Examinând actele şi lucrările cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial sub numărul 8704/2003, pe rolul Judecătoriei Sector 6 B, la data de 23.04.2003, reclamanta E. D. N. a chemat în judecată pe pârâtul E. E., solicitând ca prin hotărârea care se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate la data de 11.11.1995, prin acordul părţilor, revenirea soţiei la numele avut anterior căsătoriei şi partajarea în cote de 50% fiecare, a bunurilor mobile dobândite în timpul căsătoriei.

Prin sentinţa civilă nr. 5850 din 2.09.2003, instanţa a admis acţiunea formulată sub aspectul desfacerii căsătoriei şi a dispus disjungerea capătului de cerere referitor la partajul bunurilor comune, formându-se dosarul nr. 8704/2003, dosar în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 3541/25.05.2004, prin care s-a admis acţiunea, s-a constatat că părţile au dobândit în cote de 50%, o serie de bunuri mobile în valoare de 63 milioane lei vechi, un apartament situat în B,(...), (...) 48, . 8, .54, sector 6, contravaloarea părţilor sociale şi a drepturilor corespunzătoare cotei de 33,3% din patrimoniul S.C. "B." S.R.L., deţinute de către pârâtul E. E. în cadrul acestei societăţi, cu ieşirea părţilor din indiviziune, cu atribuirea către reclamantă, a bunurilor mobile şi a apartamentului şi a părţilor sociale către pârât, acesta din urmă fiind obligat la plata sumei de 2.786.080.001 lei vechi către reclamantă.

Apelul formulat de către pârâtul E. E. împotriva acestei sentinţe, înregistrat iniţial pe rolul Curţii de A P E L B U C U R E Ş T I sub numărul 2590/2004, a fost soluţionat ca urmare a declinării competenţei la 3.12.2004 în favoarea T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i, Secţia a IV-a Civilă, prin decizia nr. 327 din 27.05.2005, în sensul admiterii apelului, anulării sentinţei civile apelate şi admiterii excepţiei de necompetenţă materială a Judecătoriei sectorului 6 B în soluţionarea fondului.

La data de 17.03.2005, S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de intervenţie voluntară accesorie în interesul pârâtului E. E., cerere pusă in discuţie şi admisă în principiu la data de 27.05.2005.

În fond, cauza a fost înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i, Secţia a III-a civilă sub numărul 2935/2005, dosar în care prin încheierea de şedinţă din 25.10.2005, având în vedere prevederile art. II alin 1 şi 4 din Legea nr. 219/2004, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului spre competentă soluţionare, Judecătoriei sector 6 B.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 sub nr.12485/2005, la data de 09.12.2005, (nr. unic (...)), instanţa de fond fiind învestită cu rejudecarea cauzei.

La termenul din 30.03.2006, reclamanta a depus la dosar o cerere completatoare (fila 158), prin care a solicitat introducerea în masa bunurilor comune, şi a dividendelor acordate de S.C. B. S.R.L., pârâtului, pentru perioada 2003-2006, cerere pusă în discuţia părţilor la acelaşi termen de judecată, aşa cum rezultă din cuprinsul încheierii de şedinţă de la fila 64, ocazie cu care pârâtul şi-a precizat poziţia, arătând că aceste dividende nu sunt bunuri comune, deoarece s-au produs după divorţul părţilor.

Prin sentinţa civilă nr. 4642/05.07.2007, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 B, în dosarul nr(...) (nr. vechi 12485/2005), s-a admis în parte cererea principală precizată şi completată, formulată de reclamanta E. D.-N., împotriva pârâtului E. E.. S-a admis de asemenea, în parte, cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientă SC B. SRL, în interesul pârâtului.

S-a constatat că masa partajabilă se compune din următoarele bunuri: apartamentul nr.54, situat în B,(...), (...)E., sect.6, compus din două camere şi dependinţe, cu o valoare de circulaţie de 163.781,18 lei, bunuri mobile: un set mobilă compus din 2 canapele şi 1 banchetă de 3 persoane culoare cognac, din piele – 5 milioane lei rol, un calculator compus din monitor, hard şi boxe -10 milioane lei rol, o bibliotecă compusă din 5 corpuri şi bar cu scaun din piele - 10 milioane lei rol, un cuier hol - 2 milioane lei rol, una mobilă dormitor compusă din şifonier, pat şi servantă-15 milioane lei rol, una mochetă culoare albastră de cca. 40 ml - 10 milioane lei rol, jaluzele verticale 5ml pentru 2 camere - 5 milioane lei rol, un aragaz cu 4 ochiuri "T." - 1 milioane lei rol, un frigider "ARCTIC" mare – 1 milioane lei rol, una mobilă bucătărie compusă din masă, 4 scaune, o mască, două dulapuri şi două corpuri suspendate - 2 milioane lei rol, un TV "DAEWOO", diagonala 57cm -3 milioane lei rol şi un TV "PANASONIC, diagonala 37 cm - 4 milioane lei rol, părţile sociale depuse ca aport la constituirea S.C. B. S.R.L. ce reprezintă o cotă de 33,33% din capitalul social - în valoare de 1.820.707 lei ron, precum şi dividendele cuvenite asociatului E. E. pe perioada 2003-2006, în valoare de 546.417,08 lei ron.

S-a constatat că părţile au dobândit bunurile ce compun masa partajabilă în valoare totală de 2.537.705,1 lei cu contribuţie egală de 50% fiecare.

S-a dispus sistarea stării de codevălmăşie, prin atribuirea către reclamantă a bunului imobil şi a bunurilor mobile în valoarea de circulaţie de 170.581,18 lei. A atribuit pârâtului, părţile sociale deţinute la SC. B. SRL, în valoare de (...) lei, obligând pe acelaşi pârât la plata unei sulte de 1.098.271,3 lei către reclamantă, în termen de 9 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, cu compensarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că părţile s-au căsătorit la data de 11.11.1995, căsătoria fiind desfăcută prin divorţ conform sentinţei civile nr.5850/02.09.2003, definitivă si irevocabilă.

În privinţa bunului imobil din masa partajabilă, instanţa a reţinut că prin sentinţa civila nr.7889/27.10.2003, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a constatat intervenită la data de 30.12.1996 între numitul I. E. în calitate de vânzător si cei doi soţi, în calitate de cumpărători, vânzarea apartamentului nr.54, situat în B,(...), (...) 48, Sector 6.

S-a stabilit natura de bunuri comune, a bunurilor mobile enumerate de reclamantă în cerere, bunuri pe care paratul le-a recunoscut la interogatoriu ca fiind bunuri comune, dobândite de soţi prin contribuţie egală, fiind de acord totodată cu valoarea precizată de reclamantă, atât în cererea iniţială, cât şi în cadrul interogatoriului, precum şi cu atribuirea acestora către reclamantă.

În privinţa părţilor sociale deţinute de pârât la SC B. SRL, instanţa a reţinut că în baza actului constitutiv al intervenientei, rezultă că societatea a fost înfiinţată la data de 21.10.1998, cu un capital social de 2.000.000 lei Rol, aparţinând asociatului unic E. E. şi începând cu data de 17.06.1999, conform contractului de societate, au fost cooptaţi doi noi asociaţi: E. D. şi E. U., care au participat la majorarea capitalului social cu câte 2.000.000 lei Rol fiecare, deţinând astfel fiecare asociat câte 20 părţi sociale reprezentând 33,33 % din capitalul social (6.000.000 lei Rol). Prin actul Adiţional din 30.10.2003, în baza Hotărârii Adunării Generale a Asociaţiei din data de 15.09.2003, s-a majorat capitalul social de la 6.000.000 lei Rol la 4.008.000.000 lei Rol, asociaţii deţinând astfel câte 13.360 părţi sociale, fiecare in valoare de 100.000 lei Rol - o parte sociala, reprezentând tot 33,33% din capitalul social.

Aceasta majorare de capital a avut la bază, contractul de împrumut încheiat de cei trei asociaţi cu S.C. B. S.R.L. la data de 04.01.2003, prin care aceştia s-au angajat să acorde societăţii, un împrumut în lei, în limita sumei de 9.000.000.000 lei Rol, sumă ce urmează să fie pusă la dispoziţia societăţii în tranşe de împrumut, în funcţie de necesităţile acesteia în cursul anului 2003, cu obligarea S.C. B. S.R.L. de a restitui suma împrumutată. Conform Hotărârii Adunării Generale a Asociaţiei nr.2/15.09.2003, până la această dată, asociaţii împrumutaseră societăţii suma de 4.887.514.514 lei Rol, având fiecare un drept de creanţa de 1.629.171.504,60 lei Rol, din care la majorarea capitalului social, s-au folosit câte 1.334.000.000 lei Rol, asociaţii dobândind astfel 13.360 părţi sociale. Restul sumei a fost reţinută de societate cu titlu de împrumut, precum şi dividendele ce i se cuveneau pârâtului, pentru perioada 2003-2005, acestea nemaifiind ridicate de către pârât, ci rămase în patrimoniul societăţii în temeiul contractului de împrumut din 04.01.2003, pârâtul onorându-şi astfel obligaţia sa asumată prin contract, urmând ca societatea să restituie asociaţilor, sumele împrumutate, cu respectarea clauzelor contractuale.

Prin urmare, instanţa a reţinut că, atât capitalul social iniţial constituit în anul 1998, cât şi cel majorat în septembrie 2003, s-au format ca urmare a aportului adus inclusiv de asociatul E. E., aport ce se compune din sume de bani-bunuri comune ale foştilor soţi (fiind aduse pentru constituirea societăţii în timpul căsătoriei) şi prin urmare, părţile sociale deţinute de pârât la SC B. SRL, în cotă de 33,33%, sunt bunuri comune, deţinute de cele 2 părţi, în cote egale - aspecte necontestate de acestea.

Instanţa de fond a reţinut că divergenţa de opinii dintre părţi, este aceea legată de modalitatea de calcul al părţilor sociale, fiind în acest sens, administrate probele cu expertize de specialitate în mai multe variante.

Astfel, instanţa a reţinut că părţile sociale reprezintă fracţiuni ale capitalului social, dobândite de asociaţi în schimbul aportului social.

Prin urmare, capitalul social este expresia valorică a tuturor aporturilor asociaţilor care participă la constituirea societăţii, fără o existenţă reală, doar cu o semnificaţie contabilă, în funcţie de care se calculează dividendele ce se cuvin asociaţilor, în funcţie de care se împarte activul social în caz de lichidare, în limita căruia sunt urmărite bunurile din patrimoniul societăţii, de către creditorii acesteia. Prin urmare, ceea ce este supus urmăririi de către creditorii societăţii, respectiv împărţirii între asociaţi în caz de lichidare, când se urmăreşte rambursarea valorii aporturilor asociaţilor în limita activului net, este patrimoniul societăţii cu cele 2 componente ale sale, activul social şi pasivul social şi care este format din toate drepturile şi obligaţiile, precum şi din toate bunurile societăţii, bunuri ce sunt valorificate la valoarea lor reală (în urma vânzării la licitaţie publică), atunci când este cazul, şi nu la valoarea contabilă, scriptică din actele societăţii. Aceeaşi soluţie este dată de Legea m.31/1990 şi în cazul excluderii unor asociaţi, care au dreptul la contravaloarea părţii lor din capitalul social şi care nu constă în dreptul de a culege o parte proporţională din patrimoniul social (toate bunurile aduse ca aport sau dobândite în cursul activităţii societăţii, făcând parte din patrimoniul societăţii, asociaţii nemaiputând pretinde un drept în acest sens), ci constă în dreptul de a primi o sumă de bani care să reprezinte însă, valoarea proporţională din patrimoniul social.

Instanţa de fond a notat faptul că în cauză, nu se regăsesc nici una din situaţiile enumerate mai sus, dar a apreciat că se impune a se aplica acelaşi raţionament, întrucât prin partajarea bunurilor care aparţin celor doi soţi în codevălmăşie şi prin atribuirea părţilor sociale către pârât, aşa cum au solicitat ambele părţi, acestea încetează de a mai avea calitatea de bunuri comune, rămânând doar în patrimoniul pârâtului, care va continua pe viitor să beneficieze de toate drepturile ce decurg din deţinerea acestor părţi sociale, inclusiv dreptul de a culege dividendele şi de a primi în caz de lichidare, partea valorică din activul net, calculată proporţional cu procentul deţinut din capitalul social.

Reclamanta, în momentul partajului are dreptul la J din valoarea acestor părţi sociale deţinute de pârât la SC B. SRL, părţi sociale care trebuie evaluate prin raportare la aceleaşi criterii de care ar beneficia şi soţul său în cazul în care s-ar pune problema lichidării societăţii sau a retragerii, excluderii, o soluţie contrară conducând la prejudicierea acesteia, cu atât mai mult cu cât reclamanta a contribuit în mod direct la mărirea patrimoniului în sensul că prin achiziţionarea unor bunuri de valoare mare (terenuri, construcţii), s-a alocat un fond mai mare reinvestirii profitului, în detrimentul beneficiilor ce urmau a fi culese de asociaţi sub forma dividendelor, dividende la care avea dreptul şi reclamanta (1/2 din ce i se cuvenea pârâtului) şi care astfel s-au micşorat.

Instanţa a mai reţinut că în mod greşit, s-a acreditat ideea de către pârât şi intervenienta accesorie, în sensul că prin raportarea părţilor sociale la patrimoniul societăţii, s-ar supune partajului aceasta din urmă, ceea ce nu este posibil pentru că patrimoniul aparţine societăţii şi nu foştilor soţi, -întrucât nu rezultă din nici o probă de la dosar, din modalitatea în care au fost stabilite obiectivele experţilor, că s-ar urmări împărţirea acestui patrimoniu.

Partajul dintre cei doi soţi are ca obiect, printre altele, partajarea contravalorii părţilor sociale (activ net la valoarea reală), partaj care nu echivalează cu partajarea patrimoniului societăţii comerciale şi care este distinctă de problema stabilirii valorii de impunere a terenului şi a clădirilor aparţinând SC B. SRL.

În ceea ce priveşte modalitatea de evaluare a acestor părţi sociale, prima instanţă a luat în calcul a doua variantă a raportului de expertiză contabilă prin care s-a răspuns la obiectivul de a se stabili contravaloarea părţilor sociale deţinute de pârât la SC B. SRL, la activul brut, avându-se în vedere valoarea de circulaţie a terenului şi a construcţiilor aflate în patrimoniul firmei la momentul partajului, conform actelor de la dosar.

Mai precis, instanţa a avut în vedere raportul de expertiză prezentat de expertul consilier al reclamantei - D. N., întrucât valorile indicate se apropie în foarte mare măsură de cele ale expertului desemnat de instanţă - I. B., elaborându-se însă un calcul mult mai detaliat şi mai amănunţit, de natură a lămuri în mai mare măsură instanţa. În plus, expertul consilier, la finalul expertizei legate de obiectivul nr.2, în tabelul de la fila 469 a indicat atât activul brut (calculat în funcţie de valoarea de circulaţie a terenului şi clădirilor), cât şi activul net prin scăderea pasivului, fiind luat în calcul în mod corect - subliniază instanţa - activul net, în funcţie de care să se poată stabili valoarea părţilor sociale deţinute de pârât la SC B. SRL, calcule ce nu rezultă cu atâta transparenţă din raportul de expertiză întocmit de I. B., unde din valoarea activului brut în cele patru variante (fila 460) se calculează cotele ce-i revin pârâtului, prin operaţiunea matematică de împărţirea a acestuia la 3, fără a se mai avea în vedere şi pasivul social care trebuia în prealabil, scăzut din activul brut.

Instanţa de fond nu a primit raportul de expertiză al expertului¬ parte T. N., deoarece aceasta a avut în vedere la stabilirea activului net, balanţa de verificare contabilă din 31.12.2003, apreciind că după această dată, a intervenit divorţul părţilor, însă patrimoniul societăţii este independent de cel al soţilor - afirmaţie susţinută chiar de către pârât şi intervenientă, astfel încât modificările intervenite în activul net al S.C. B. S.R.L. trebuiau avute în vedere, acestea neavând nici o legătură cu bunurile comune ale soţilor.

Fiind stabilit raportul de expertiză contabilă care a fost omologat de instanţă (filele 465-470), instanţa a apreciat asupra raportului de expertiză tehnică construcţii, considerând că trebuie avut în vedere, raportul în varianta 2 T., deoarece acesta a răspuns cel mai bine cerinţelor instanţei, dând dovadă şi de mai mare imparţialitate, spre deosebire de ceilalţi 2 experţi care au încercat să crească şi respectiv să scadă valorile, în sensul urmărit de părţi. Totodată, expertul a răspuns punctual şi argumentat la toate obiecţiunile părţilor (filele 309-317) şi nu a ţinut cont de bunurile înstrăinate de către societate şi care nu se mai aflau în patrimoniul societăţii la data efectuării raportului. Instanţa a luat în calcul raportul de expertiză, astfel cum a fost efectuat, cu utilizarea pentru actualizare a cursului valutar din ziua de 18.05.2006 (ziua redactării raportului), întrucât motivaţia expertului propus de reclamantă în sensul că prin alegerea acestei date - 18.05.2006 în loc de 16.05.2006 (când s-au făcut cercetările pe teren) ar fi fost avantajat pârâtul, selectându-se cotaţia cu nivelul cel mai scăzut - îşi pierde din forţă, având în vedere nivelul inflaţiei în timp. Astfel, în prezent (iunie 2007) cursul leu/euro ar fi mult mai dezavantajos reclamantei faţă de momentul ales de expertul-parte - 30.06.2006 (când un euro valora 3,5686 RON), deşi valorile stabilite prin expertiză trebuie să fie cât mai aproape de cele existente la momentul pronunţării hotărârii.

Numai în situaţia în care ar fi fost supuse partajului, chiar terenul şi construcţia (dacă ar fi fost bunuri comune ale soţilor), s-ar fi avut în vedere imobilele de la momentul divorţului, altfel susţinerea reclamantei însoţită şi de raportul de expertiză întocmit de expertul consilier şi care reflectă punctul său de vedere, nu poate fi avută în vedere, actul de dezmembrare şi de înstrăinare a unei părţi din imobil, fiind perfect valabil până la anularea sa în instanţă (cu condiţia ca susţinerile reclamantei să fie întemeiate).

Instanţa nu a reţinut nici raportul de expertiză întocmit de expertul pârâtului, întrucât acesta a fost combătut cu succes de către expertul desemnat de instanţă, prin răspunsurile la obiecţiuni, formulate într-o manieră pertinentă şi concludentă. De asemenea, instanţa a constatat că expertul-parte a avut în vedere doar 1/3 din imobilele supuse expertizei (corespunzător aportului de capital social).

În ceea ce priveşte dividendele solicitate de reclamantă pentru perioada 2003-2006, instanţa a reţinut că acestea sunt fructe din bunuri comune şi prin urmare, în temeiul art.483 Cod civil, devin şi ele bunuri comune, chiar şi atunci când sunt culese după desfacerea căsătoriei, deoarece titlul de valoare în temeiul căruia sunt culese aceste bunuri (dividende) nu încetează a fi bun comun decât în momentul efectuării partajului, proprietatea comună a foştilor soţi (dobândită în timpul căsătoriei) continuând să-şi păstreze caracterul devălmaş şi după desfacerea căsătoriei prin divorţ, până la data împărţirii.

Prin urmare, toate bunurile dobândite până la data divorţului, ca şi fructele ce derivă din acestea continuă să fie bunuri comune (până la partaj), mai puţin, bineînţeles, bunurile dobândite după desfacerea căsătoriei (I.G., "Tratat de dreptul familiei" - Editura B., 1998, pg.265-266).

În ceea ce priveşte calitatea de fructe civile culese în temeiul titlului de valoare (părţile sociale), aceasta este de necontestat, fiind de altfel recunoscută până la un anumit moment al procesului, de ambele părţi şi venind în completarea dispoziţiilor art.483, 522, 523 Cod civil, fără să existe elemente de contradicţie între textele de lege care reglementează situaţia bunurilor frugifere şi regimul juridic al acestor dividende, recunoaştere care de altfel, este dată şi de doctrină în acest sens (I. G., "Tratat de dreptul familiei", Editura B., 1998, pg.187).

Apărarea pârâtului şi a intervenientei în sensul că dividendele nu pot fi fructe, întrucât au un caracter incert atât sub aspectul existenţei lor, cât şi sub aspectul întinderii, nu poate fi primită întrucât contravine în mod flagrant dispoziţiilor legale, ducând la demontarea acestora (art.522 Cod civil prin care este dată definiţia fructelor naturale - "acelea ce pământul produce de la sine; producţia şi prăsila" (şi acestea au un caracter incert atât sub aspectul existenţei, cât şi al întinderii - dar acest caracter nu anulează calitatea lor de fructe naturale), la fel ca şi dobânzile sumelor exigibile – care, deşi sunt variabile sub aspectul întinderii, îşi păstrează calitatea de fructe civile dată de art. 523 Cod civil).

În ceea ce priveşte evaluarea acestor dividende, solicitate de reclamantă pe perioada 2003 - 2006, s-a avut în vedere că în raportul de expertiză contabilă întocmit de I. B., cât şi în raportul de expertiză efectuat de expertul reclamantei, s-au găsit valori identice.

Deşi expertul reclamantei nu a avut la dispoziţie bilanţul întocmit pentru exerciţiul financiar 2006, pentru a putea verifica profitul net total, acesta a putut deduce din fişa contului 457, dividendele pe anul 2006 (pârâtului revenindu-i 190.586 lei), sumă ce a fost identificată şi de expertul desemnat de instanţă. De altfel, chiar intervenienta, prin adresa nr.227/20.06.2007, comunică situaţia dividendelor pentru perioada 2003 - 2006, ceea ce presupune că s-¬au adoptat hotărâri în legătură cu acestea în cadrul societăţii, inclusiv cu privire la anul 2006.

În ceea ce priveşte aspectul sesizat de cele două părţi, în sensul că dividendele nu au fost ridicate de pârât, fiind reţinute de societate în contul obligaţiei asumate de acesta prin contract de împrumut, instanţa a constatat că dreptul reclamantei la obţinerea a J din contravaloarea acestor dividende, subzistă şi în aceste condiţii, atât timp cât SC B. SRL a stabilit dividendele cuvenite asociaţilor, independent de modalitatea în care pârâtul a înţeles să-şi valorifice acest drept de creanţă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel apelantul pârât E. E. şi apelanta intervenientă SC B. SRL, solicitând instanţei ca prin admiterea apelului, să schimbe în parte sentinţa civilă apelată cu privire la bunurile care intră în masa partajabilă, modul de evaluare al acestora, evaluarea corectă a părţilor sociale şi înlăturarea din masa partajabilă a dividendelor obţinute după desfacerea căsătoriei şi neridicate de pârâtul asociat, criticând sentinţa şi sub aspectul termenului stabilit pentru achitarea sultei de către pârât reclamantei.

Tribunalul a sistematizat argumentele celor doi apelanţi, în funcţie de aceste motive de apel:

Principala critică comună a celor doi apelanţi, se referă la modalitatea de evaluare a părţilor sociale care ar dovedi o serie de confuzii grave făcute de instanţa de fond între noţiunea de capital social si patrimoniul societăţii comerciale şi cu noţiunea de activ net al societăţii comerciale. Se critică faptul că la fond, s-au aplicat instituţii din Legea 31/1990, republicată, privind lichidarea, dizolvarea, vânzarea la licitaţie publică a patrimoniului societăţii comerciale care nu aveau legătură cu partajul bunurilor comune ale soţilor, cu stabilirea in mod incorect a valorii părţilor sociale prin alegerea unei expertize tehnice contabile cu baze şi concluzii greşite, preferând in mod părtinitor, neobiectiv şi incorect o expertiza contabilă efectuata de expertul parte al reclamatei, în locul expertizei oficiale întocmite de expertul desemnat de instanţă.

Cea de a doua critică adusă sentinţei de fond, se referă la stabilirea regimului juridic al dividendelor, cât şi sub aspectul evaluării acestora şi a includerii lor în masa partajabilă, arătându-se că, în raport de regimul matrimonial al soţilor, nu constituie un bun comun decât în măsura în care soţul asociat le-a încasat şi ridicat efectiv de la societate, numai după această operaţiune, celălalt soţ le poate revendica. S-a invocat şi nelegalitatea cererii modificatoare a acţiunii prin care s-a solicitat includerea în masa de partajat, a bunurilor comune pe perioada 2003-2006, întrucât acestea reprezintă bunuri care s-¬au obţinut după desfacerea definitivă a căsătoriei, prin divorţ.

În privinţa stabilirii termenului de 9 luni de la rămânerea definitivă a sentinţei pentru achitarea sultei, s-a apreciat că această măsură reprezintă o încălcare a dispoziţiilor privind partajul judiciar, deoarece numai prevederile art. 6755 din C o d u l d e procedură civilă reglementează regimul juridic al sultei, dar fiind un drept de creanţa, poate fi revendicată în termenul general de prescripţie de 3 ani.

În apel, au fost administrate următoarele probe, astfel cum au fost ele încuviinţate prin încheierea de şedinţă din 24.04.2008: înscrisuri, proba cu expertiză contabilă având ca obiect evaluarea preţului de piaţă al părţilor sociale deţinute de către apelantul pârât la SC B. SRL în raport de activul net al societăţii şi balanţa de verificare de la 31.12.2003, actualizate cu indicele de inflaţie pentru perioada 2003-2007, raport de expertiză contabilă nr. 9282 din 31.10.2008 (filele 144 - 178).

Prin decizia civilă nr. 505A/16.04.2009, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a III-a Civilă a admis apelurile formulate de către apelantul pârât E. E. şi apelanta intervenientă S.C. B. S.R.L., a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a constatat că valoarea părţilor sociale este de 245.256,20 lei şi că valoarea totală a masei partajabile este de 1.126.035,44 lei; a constată că în lotul atribuit pârâtului, valoarea părţilor sociale este de 245.256,20 lei.

Pentru egalizarea loturilor, a obligat pârâtul la plata către reclamantă, a sultei de 228.655,37 lei.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate şi a obligat intimata, la plata sumei de 1500 lei către apelanta S.C. B. S.R.L. şi a sumei de 4810 lei, către apelantul pârât E. E., reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat următoarele:

În privinţa modalităţii de evaluare a contravalorii părţilor sociale deţinute de către pârât la S.C. B. SRL:

În prealabil, tribunalul a răspuns criticilor apelanţilor cu privire la nelegalitatea modificării cererii de chemare în judecată de către reclamantă, la data de 30.03.2006 (fila 158 dosar fond), cerere prin care s-a solicitat includerea în masa partajabilă şi a acestor dividende încasate de către pârât.

În fapt, prin cererea depusă de către reclamantă la 30.03.2006, s-a solicitat includerea în masa partajabilă, a unor bunuri pretins comune, cerere care este admisibilă având în vedere prevederile art. 6737 Cod procedură civilă, cu atât mai mult cu cât în cauză, nu se pronunţase o încheiere în baza art. 6736 Cod procedură civilă.

Tot cu titlu preliminar, tribunalul nu a reţinut criticile apelanţilor cu privire la pretinsele confuzii făcute de instanţa de fond cu privire la distincţia dintre patrimoniul societăţii comerciale, capital social sau activ net, sentinţa apelată indicând cu exactitate definiţia fiecăreia dintre aceste noţiuni.

Principalul aspect în discuţie vizează modalitatea de evaluare a părţilor sociale deţinute de către apelant, în măsura în care nu există un act normativ sau vreo altă prevedere legală care să reglementeze criteriile ce au fost avute în vedere pentru evaluarea acestor părţi sociale.

Instanţa de fond a procedat astfel la o interpretare juridică prin utilizarea metodei analogiei cu acele ipoteze în care asociaţii ar fi în ipoteza valorificării drepturilor patrimoniale împotriva societăţii comerciale (lichidarea societăţii, excludere sau retragere).

În acest scop, s-au stabilit iniţial două obiective care urmau să fie avute în vedere de către experţii contabili –

1. evaluarea părţilor sociale pe baza activului net înregistrat în evidenţele contabile, cu precizarea ca valoarea bunurilor din contabilitate să fie reactualizată cu rata inflaţiei,

2. stabilirea contravalorii părţilor sociale prin raportare la activul brut, cu luarea în considerare a valorii de circulaţie a terenului şi construcţiilor de la adresa(...), aflate în patrimoniul firmei, după evaluarea acestora prin expertiză imobiliară.

În final, prima instanţă a luat în considerare criteriul evaluării contravalorii părţilor sociale prin raportare la activul brut, argumentând pe larg de ce validează un raport de expertiză în detrimentul altuia.

Tribunalul a constatat că în lipsa unui act normativ care să stabilească o modalitate de evaluare a părţilor sociale, trebuie avute în vedere metodele indicate de către doctrină, urmând ca alegerea metodei celei mai adecvate cauzei să se facă prin raportare la circumstanţele specifice speţei.

Doctrina propune mai multe tipuri de evaluare a părţilor sociale: 1. evaluarea nominală care rezultă din împărţirea capitalului social per număr de părţi sociale; 2. evaluarea la valoarea de piaţă care se stabileşte prin raportul de cerere şi ofertă în cadrul unor pieţe reglementate bursier; 3. evaluarea la valoarea de randament care reprezintă profitul net pe o acţiune care se poate capitaliza pe parcursul unui exerciţiu financiar; 4. evaluarea la valoarea matematică contabilă care se stabileşte pe baza posturilor din bilanţul societăţii şi ia în considerare activul net contabil împărţit la numărul de părţi sociale. Tribunalul a constatat, de asemenea, că legislaţia contabilă (Ordinul MFP nr.1376/2004) face referire la faptul că evaluarea părţilor sociale se face prin raportarea activului net contabil la numărul de părţi sociale.

Instanţa de fond a apreciat că evaluarea la activul net ce rezultă din evidenţele contabile, nu ar reflecta valoarea reală a acestor părţi sociale, dispunând raportarea valorică la activul brut, cu includerea valorii de circulaţie a imobilului teren şi construcţie situat în(...).

Trebuie notat însă, că atât din punct de vedere contabil, cât şi juridic, nu există noţiunea de "activ brut", ceea ce face ca alegerea instanţei de fond de a evalua părţile sociale prin raportare la acest "activ", să fie criticabilă. Este de asemenea, criticabilă alegerea instanţei de a dispune o evaluare la preţul de piaţă doar a unora dintre elementele aflate în patrimoniul societăţii, ştiut fiind că în cadrul acestui patrimoniu, există atât o latură activă, cât şi una pasivă, constând din obligaţiile societăţii.

Tribunalul a apreciat în schimb că se impunea evaluarea părţilor sociale prin raportare la preţul de piaţă al părţilor sociale deţinute de către apelantul pârât la SC B. O. SRL, în raport de activul net al societăţii şi balanţa de verificare de la 31.12.2003 (anul în care a fost desfăcută căsătoria părţilor), urmând ca valorile să fie actualizate cu indicele de inflaţie pentru perioada 2003-2007, pentru a preveni ca partea să suporte eventuala devalorizare suferită în această perioadă.

Această alegere a instanţei de apel are în vedere tocmai metodele de evaluare indicate mai sus (evaluarea la valoarea matematică contabilă), cu reactualizarea sumei cu indicele de inflaţie, după data desfacerii căsătoriei părţilor.

În ceea ce priveşte cea de a doua critică, natura juridică a dividendelor, tribunalul a constatat că instanţa de fond a stabilit că acestea au natura juridică a unor fructe civile din bunuri comune, constatând astfel că acestea sunt bunuri comune.

Tribunalul a constatat că dividendele nu pot fi comparate sub aspectul naturii juridice, cu fructele civile, având în vedere că dreptul la dividend este un drept subiectiv de creanţă, personal, accesoriu dreptului de proprietate asupra părţilor sociale şi afectat unei duble condiţii suspensive: ¬înregistrarea unui profit de către societate şi aprobarea de către AGA a unei hotărâri prin care să se distribuie dividendele.

Aşadar, dividendele au o natură juridică sui generis, iar caracterul de bun comun sau propriu al acestui drept de creanţă împotriva societăţii depinde după cum creanţa a fost încasată de către asociat sau nu.

Dacă dividendele au fost încasate de către asociat pe durata cât aceasta este căsătorit, suma de bani încasată cu acest titlu, este comună. În schimb, dacă dividendele nu au fost încasate de către asociat, dreptul la dividende rămâne un drept social, propriu asociatului împotriva societăţii comerciale.

Aşadar, deşi concluzia instanţei de fond este una corectă cu privire la includerea în masa partajabilă a dividendelor încasate de către apelantul pârât, tribunalul a reţinut că natura de bun comun a acestor sume din dividende este dată de faptul că asociatul a încasat aceste sume de bani, contrar celor afirmate prin motivele de apel, având în vedere următoarele aspecte:

Dreptul la plata dividendelor s-a născut după îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii relative la înregistrarea unui profit şi adoptarea unei hotărâri AGA prin care să se fixeze dividendele.

Conform tuturor experţilor care au efectuat expertize în prezenta cauză, aceste două condiţii au fost îndeplinite în prezenta cauză, divergenţele de opinii intervenind asupra modalităţii în care apelantul pârât a ales să valorifice sumele pe care le-a încasat cu acest titlu, precum şi asupra semnificaţiei împrumutului acordat societăţii de către cei trei asociaţi.

Tribunalul a arătat că dividendele pot fi plătite asociatului astfel: în numerar, prin alocarea de noi acţiuni sau în natură (astfel cum indică art. 7 alin. 1 pct. 12 din Codul fiscal).

Toate aceste operaţiuni de plată a dividendelor, indiferent de modalitatea de alocare mai sus precizată, se evidenţiază în contabilitatea societăţii plătitoare de dividende, în contul 457 "E. de plată".

Faptul că anterior încasării efective a acestor drepturi, cei trei asociaţi au încheiat un contract de împrumut la data de 4.01.2003 prin care toţi cei trei asociaţi au împrumutat societatea comercială cu suma de 9 miliarde lei vechi (fila 387 dosar fond), ca o formă de creditare a societăţii, astfel cum s-a şi menţionat în actul adiţional din 30.10.2003 (fila 396 dosar fond) nu schimbă sub nici un aspect aprecierea că apelantul pârât a "încasat" dividendele, astfel cum se reflectă în contabilitatea societăţii aceste operaţiuni.

În concluzie, constatările instanţei de fond în baza raportului de expertiză contabilă întocmit de către expertul I., sunt întemeiate, în masa partajabilă fiind incluse în mod corect şi dividendele încasate de către pârât pe perioada 2003-2006 în valoare de 546.427,08 lei.

În ceea ce priveşte cea de a treia critică, greşita stabilire a unui termen de 9 luni pentru achitarea sultei, tribunalul a constatat că aceasta nu este fondată, având în vedere prevederile art. 67310 alin. 4 Cod procedură civilă, care dispune că instanţa, ţinând seama de împrejurările cauzei, va putea să atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalţi coproprietari şi termenul în care este obligat să le plătească.

Aşadar, soluţia instanţei de fond de stabilire a unui termen de 9 luni pentru achitarea sultei, este legală şi temeinică.

În concluzie, tribunalul, având în vedere constatarea că prima critică formulată de apelanţi, relativă la modalitatea de evaluare a părţilor sociale cuvenite pârâtului este întemeiată, a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa apelată astfel:

Din raportul de expertiză administrat în apel nr. 9282 din 31.10.2008 (filele 144 - 178 dosar apel), rezultă că valoarea activului net contabil rezultat din activul total, minus datoriile, este de 540.014,18 ron.

Conform aceluiaşi raport de expertiză, a rezultat că valoarea părţilor sociale deţinute de către apelantul pârât E. E. este de 180.004,55 Ron.

În urma actualizării acestor valori cu rata inflaţiei pe perioada 2003 – 2007, s-a indicat valoarea de 245.256,20 RON.

Tribunalul a înlocuit în cadrul masei partajabile această valoare, constatând prin urmare că valoarea întregii mase partajabile (compusă din bunul imobil - apartamentul nr.54, situat în B,(...), bI.TD 48, sect.6, valoare de circulaţie de 163.781,18 lei, bunuri mobile în cuantum de 170.581,18 lei, dividende în valoare de 546 417,08 lei), la care se va adăuga valoarea părţilor sociale, este în final de 1.1260.035,44 RON.

Valoarea loturilor a căror componenţă a fost stabilită la fond şi este necontestată în apel, va fi de 563.017,72 fiecare, având în vedere cota egală de contribuţie a celor doi soţi.

Având în vedere că în apel nu a fost contestată componenţa loturilor atribuite la prima instanţă celor două părţi, tribunalul va înlocui valoric în lotul apelantului pârât (căruia la fond i-au fost atribuite în lotul său, dividendele şi contravaloarea părţilor sociale), valorile rezultate din expertiza efectuată în apel, rezultând astfel că lotul atribuit lui este în valoare totală de 791.673,28 lei (valoarea părţilor sociale de 245 256,20 Ron adăugată la valoarea dividendelor de 546.417,08 lei).

Având în vedere faptul că lotul atribuit intimatei reclamante (bunul imobil şi bunurile mobile) are o valoare de 334.362,35 lei, pentru egalizarea valorică a celor două loturi, tribunalul a obligat pârâtul să plătească reclamantei sultă în valoare de 228.655,37 lei, menţinând, pentru considerentele de mai sus arătate, termenul de plată al sultei de 9 luni, în baza art. 67310 alin 4. Cod procedură civilă, precum şi celelalte menţiuni ale sentinţei apelate.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, în termen legal, au declarat recurs, pârâtul E. E. şi intrervenienta S.C. B. S.R.L., criticând-o sub aspectul nelegalităţii, prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă.

Recurenţii au arătat în prealabil, că tribunalul a stabilit în mod corect, contravaloarea părţilor sociale deţinute de recurent, la societate.

I. În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, l-au apreciat incident, ca urmare a faptului că, deşi realizează o corectă dezbatere doctrinară asupra naturii juridice a dividendelor, cu toate acestea, tribunalul nu aplică aceste considerente, aspecte juridice, la situaţia de fapt concretă, dedusă judecăţii.

Astfel, deşi această problemă a includerii sau nu în masa partajabilă, a dividendelor obţinute după desfacerea definitivă a căsătoriei, în perioada 2003-2006, reprezenta un aspect esenţial al dosarului de faţă, tribunalul, fără să îl analizeze, apreciază cu superficialitate, că judecătoria a procedat în mod corect, atunci când le-a inclus, deşi însuşi a arătat că doar dividendele obţinute pe perioada căsătoriei reprezintă bunuri comune.

Tribunalul a omis să motiveze şi dacă dreptul personal de creanţă al asociatului în raport cu societatea comercială, reprezintă sau nu un bun comun şi după desfacerea definitivă şi irevocabilă a căsătoriei, situaţie existentă în cazul pendinte.

Ï.-şi motivarea primei instanţe referitoare la includerea acestor dividende, tribunalul se contrazice faţă de unele dintre propriile sale menţiuni din decizia recurată, folosind aşadar, o motivare străină şi contradictorie acestui dosar.

Recurenţii au arătat că dividendele care reprezintă un drept de creanţă individual şi personal al asociatului, constituie bun comun doar în situaţia excepţională a încasării lor în perioada căsătoriei. După desfacerea acesteia, ele nu mai reprezintă un astfel de bun comun.

În prezenta cauză, aceste dividende nu pot reprezenta un bun comun, nedând vreun drept de creanţă intimatei, neputând fi revendicate, atât timp cât nu au legătură cu aportul iniţial, derizoriu, la capitalul social, al intimatei, ele găsindu-şi izvorul în activitatea economică, comercială, de producţie ori de prestări servicii, după caz, precum şi în managementul competent, temeinic şi eficient, al celor trei asociaţi, astfel încât ele reprezintă un drept propriu la beneficiu, doar al asociatului recurent, fiind un drept doar al asociaţilor societăţii.

Deşi apreciază că dreptul la dividende este afectat şi de cele două condiţii evocate: obţinerea de profit şi aprobarea AGA de distribuire a dividendelor, Tribunalul omite elementul cel mai important, acela că dividendele obţinute şi pretins încasate (pentru că în realitate, nu a încasat nici o sumă de bani) după desfacerea căsătoriei, nu pot fi considerate bunuri comune, potrivit prevederilor Legii 31/1990 şi doctrinei comerciale.

Aşadar, cele trei condiţii reţinute de tribunal: obţinerea de profit, aprobarea AGA de distribuire a dividendelor, precum şi încasarea lor de către recurentul asociat, nu sunt suficiente, fiind nevoie ca încasarea dividendelor să se realizeze în perioada căsătoriei, încasarea lor în afara acestei perioade determinând calificarea ca şi drept de creanţă personal al asociatului.

II. Instanţa de apel greşeşte în continuare, când procedează la propria motivare pentru