Partaj cerut de creditor. Salariul este bun comun.

Dosar nr- - partaj bunuri comune -

(Număr în format vechi 272/MF/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIE Nr. 201

Ședința publică de la 08 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mariana Pascu JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu

- - - - PREȘEDINTE SECTIE

- - - - JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru

Grefier: - -

***************************************************

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta domiciliată în C str. - B, -. 1,. 19 jud. D împotriva deciziei civile nr. 85 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât G domiciliat în C str. - B, -. 1,. 19 jud. D, cu intimata - reclamantă CASA DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE D cu sediul în C,- bis, jud.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru intimata - reclamantă CASA DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE D, lipsind recurenta - pârâtă, și intimatul - pârât

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;

Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului.

Consilier juridic pentru intimata - reclamantă Casa de Asigurări de Sănătate D, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Dolj ca temeinică și legală.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față;

Prin încheierea de admitere în principiu din data de 17.09.2003, s-a admis în principiu acțiunea formulată de reclamanta Casa de Asigurări Sociale de Sănătate D și precizată la data de 11.12.2002 împotriva pârâților și

S-a constatat că soții au dobândit în timpul căsătoriei un apartament situat în C, str. - B, -. 1,. 19, jud. D, cu 4 camere și dependințe, precum și un autoturism 1310. S-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de 1/2 pentru fiecare. S-a numit expert pentru evaluarea la valoarea actuală de circulație a monedei naționale și lotizarea bunurilor, stabilind un onorariu de 1.500.000 lei în sarcina reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin sentința nr. 12267/22.08.2001, dată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 14008/2001, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 26.10.2001 prin nerecurare, s-a admis acțiune reclamantei CAS D formulată împotriva pârâtei, aceasta din urmă fiind obligată la 46.640.968 lei și penalități de întârziere de 0,15% pe fiecare zi de întârziere, începând cu data de 20.12.2000 și până la achitarea integrală a debitului.

La data de 26.10.2001, hotărârea judecătorească sus menționată a fost învestită cu formulă executorie, devenind titlu executoriu nr. 14008/26.10.2001; la data de 2.11.2001 s-a format dosarul de executare nr. 315/E/2001 la BEJ, în care creditoare figurează reclamanta, iar pârâta debitoare.

Prin sentința civilă nr. 24915/01.11.2002, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 27069/2002 a fost admisă contestația formulată de contestatorul G, în contradictoriu cu intimații CAS D și și au fost anulate toate actele de executare silită încheiate în dosarul nr. 315/E/2001. Împotriva hotărârii fiind formulat recurs de către CAS D, ce a făcut obiectul dosarului nr. 1632/CIV/2003.

S-au avut în vedere dispozițiile art. 33 alin 2 codul familiei, art. 493 cod procedură civilă și art. 6731- 6735cod procedură civilă.

Cu privire la beneficiul discuțiunii invocat de pârâtul G s-a arătat că potrivit art. 33 alin. 2 codul familiei: "după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere împărțirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale. În acest din urmă caz, bunurile atribuite prin împărțire fiecărui soț devin proprii."

Dreptul creditorilor personali ai soților de a cere împărțirea bunurilor comune, în timpul căsătoriei, constituie o măsură de excepție prin care se atenuează regula instituită în alin. 1 al art. 33 din codul familiei, potrivit căreia bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți.

Prevederea legală prin care se conferă creditorilor personali ai unuia dintre soți dreptul de a cere împărțeală bunurilor comune este o dispoziție restrictivă, derogatorie de la regimul legal al comunității, fiind de strictă interpretare, soluția fiind de natură să asigure atât destinația economică concretă a comunității de bunuri ale soților - satisfacerea nevoilor comune ale căsniciei - cât și să garanteze și să dea certitudine și securitate raporturilor juridice ale soților cu alte persoane în cadrul circuitului civil general. Astfel, în cazul prevăzut de art. 36 alin. 2 codul familiei împărțirea bunurilor comune cerută de creditorii personali se va efectua în măsura necesară satisfacerii interesului acestor, pentru acoperirea creanței lor.

În consecință, dreptul creditorilor personal ai unuia dintre soți de a cere împărțirea bunurilor comune poate fi exercitat numai după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor și numai dacă bunurile proprii ale acestuia sunt insuficiente pentru acoperirea creanțelor creditorilor personali, acțiunea având astfel caracter subsidiar, respectarea acestor condiții de către creditorii personali înainte de a solicita împărțirea bunurilor comune fiind obligatorie, iar ordinea în care pot fi urmărite bunurile proprii și cele comune este imperativ stabilită de lege.

În speță însă s-a constatat că reclamanta nu a solicitat împărțirea bunurilor comune fără ca în prealabil să fi procedat la urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, iar din probatoriul administrat în cauză a rezultat că nu s-au identificat bunuri proprii ale debitoarei sau surse proprii de venit.

În consecință, în temeiul art. 33, alin. 2.fam, art. 493.pr civ. art. 6731-6735pr.civ, instanța a admis în principiu acțiunea precizată a reclamantei și a dispus ieșirea din indiviziune în cote de pentru fiecare dintre soții pârâți, cu privire la bunurile comune anterior enumerate.

Prin decizia civilă nr. 85 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr- s-a respins apelul declarat de pârâta, împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 17.09.2003 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât G și intimata reclamantă Casa de Asigurări de Sănătate

Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că potrivit art. 33. fam. "Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți. Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere împărțirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale".

În cauza de față, instanța de fond, când a pronunțat încheierea de admitere în principiu din data de 17.09.2003, a avut în vedere aceste dispoziții.

Astfel, s-a arătat că s-a trecut la împărțirea bunurilor comune întrucât în prealabil s-a încercat urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, dar nu a fost identificat nici un bun propriu sau surse proprii de venituri ale acestuia, doveditoare fiind în acest sens adresa nr. 1309/04.02.2003 emisă de AJOFM D, din care rezultă că debitoarea nu figurează ca beneficiară de ajutor de șomaj, adresa nr. 3886/05.02.2003 emisă de Casa Județeană de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, din care rezultă că nu figurează în evidențele CJPAS D ca pensionară, adresa nr. 3895/06.02.2003 emisă de Primăria C, adresa nr. 1417/30.01.2002 întocmită de ITM D, prin care se comunică faptul că debitoarea nu figurează cu contract individual de muncă sau convenție socială.

Ori, în atare situație, în care nu s-au identificat bunuri sau venituri proprii ale debitorului, deși s-a făcut dovada că s-au întreprins toate demersurile necesare în acest sens, în mod corect s-a trecut la împărțirea bunurilor comune.

Faptul că la data de 28.08.2007, s-a înființat poprire pe veniturile debitoarei, pe care i le datorează terțul poprit SC CONF SRL, așa cum rezultă din copia somației depusă la fila 15 dosar -, s-a arătat că nu înseamnă că nu se mai impune partajarea bunurilor comune întrucât nu s-a făcut dovada, dovadă ce-i incuba pârâtei potrivit art. 1191. civ. ce sume sunt poprite, pentru a se putea stabili dacă acestea pot acoperi creanța, pentru că, potrivit art. 33 alin. 2. fam. numai în măsura în care din bunurile proprii se poate acoperi creanța, nu se mai poate cere împărțirea bunurilor comune.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, în termen și motivat.

În motivarea recursului s-a argumentat, pornindu-se de la dispozițiile art. 315 alin. 1 cod procedură civilă că instanța de recurs în ciclul procesual anterior a relevat că ordinea împărțirii bunurilor prevăzută de art. 33 din codul familiei este imperativă și, cât timp debitoarea deține bunuri personale, nu pot fi urmărite bunuri comune, acțiunea fiind lipsită de interes. Aceasta reprezintă o problemă de drept dezlegată de instanța de recurs, obligatorie pentru judecătorii fondului.

Într-un alt motiv de recurs subsecvent s-a arătat că beneficiul discuției invocat în apel în temeiul art. 33 alin. 1 cod familiei are caracterul unei excepții de fond peremptorii care poate fi invocată în orice fază a procesului și face de prisos cercetarea fondului.

Cât timp s-a dovedit că reclamanta are posibilitatea recuperării creanței din bunurile proprii (prin poprire pe salariu), urmărirea bunurilor comune este lipsită de interes.

În aceste condiții instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 33 alin. 2 cod familiei care permite urmărirea bunurilor comune numai după ce s-a săvârșit executarea asupra bunurilor proprii și creanța nu a fost acoperită.

În consecință s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și pe fond respingerea acțiunii creditoarei.

Recursul nu a fost motivat în drept în concordanță cu dispozițiile art. 304 cod procedură civilă.

La termenul din data de 2 iulie 2008 intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului arătând, raportat la dispozițiile art. 33 cod familiei, că s-a trecut la împărțirea bunurilor comune întrucât, în prealabil, s-a încercat urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, făcându-se toate demersurile necesare în acest sens, demersuri care au fost dovedite în cauză, dar nu s-a identificat nici un bun propriu sau surse de venituri proprii ale acestuia.

Faptul că la data de 28.08.2007 s-a înființat poprire pe veniturile debitoarei, pe care i le datorează terțul poprit SC CONF SRL nu înseamnă că nu se mai impune partajarea bunurilor comune, întrucât nu s-a făcut dovada, ce-i incumbă pârâtei, a cuantumului sumelor poprite, pentru a se putea stabili dacă acestea pot acoperi creanța, pentru că, potrivit art. 33 alin. 2 cod familiei, numai în măsura în care din bunurile proprii se poate acoperi creanța, nu se mai poate cere împărțirea bunurilor comune.

S-a precizat și că executorul judecătoresc nu a fost în măsură să recupereze sumele pe care debitoarea le datorează creditoarei reclamante din lipsa fgondurilor proprii, tocmai acest fapt ducând la solicitarea creditoarei de partajare a bunurilor comune.

În recurs nu s-a solicitat și nu s-au administrat probatorii.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 315 alin. 1 cod procedură civilă în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

În speță însă această dispoziție legală invocată de recurentă prin motivele de recurs nu operează în sensul indicat de aceasta, deoarece în ciclul procesual anterior, apelul formulat de pârâtă fusese respins ca inadmisibil, în acest context singura problemă de drept dezlegată de instanța de recurs este cea legată de admisibilitatea apelului, iar nu probleme legate de aplicarea dispozițiilor de drept substanțial la starea de fapt dedusă judecății.

Problema de drept dezlegată de instanța de recurs referitoare la admisibilitatea apelului a fost respectată de instanța de apel, deoarece aceasta în cadrul prezentului ciclu procesual a analizat pe fond apelul pârâtei astfel că nu pot fi reținute ca fondate argumentele aduse de recurentă cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 315 alin. 1 cod procedură civilă.

Referitor la interpretarea și aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 33 cod familiei se constată că aceasta a fost corespunzător efectuată de către instanțele de fond, în condițiile în care, din probatoriile administrate s-a demonstrat de creditoare că nu a trecut la urmărirea bunurilor comune decât în condițiile în care făcându-se demersuri, de asemenea corespunzător reținute de instanțele de fond, însă nu s-au putut identifica bunuri proprii urmăribile ale debitoarei.

Astfel, deși creditoarea a făcut demersuri spre a identifica surse de venituri ale debitoarei cum ar fi salariul, nu a identificat astfel de surse, dimpotrivă, din adresa nr. 1417/30.01.2002 a ITM D rezultă că debitoarea nu figurează cu contract individual de muncă sau convenție civilă.

În acest context susținerea debitoarei că nu s-au urmărit prioritar prin poprire veniturile sale salariale, fără a face nici o dovadă a existenței unor astfel de venituri nu poate fi reținută.

Conform analizei dispozițiilor art. 33 cod familiei se constată și că argumentul recurentei cu privire la urmărirea cu prioritate a veniturilor salariale ale acesteia, nu poate fi reținut, deoarece, așa cum s-a subliniat în doctrină și în practica judiciară, în interpretarea art. 30 cod familiei și retribuția din muncă constituie bun comun din momentul în care aceasta este percepută.

Ori poprirea, ca modalitate de executare, prevăzută de art. 452 și următoarele cod procedură civilă nu obligă terțul poprit să transmită sumele de bani creditorului decât în momentul în care acestea sunt exigibile către debitor, deci, în cazul salariului în momentul în care acesta este bun comun.

Raportat la aceste argumente și văzându-se și dispozițiile art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 85 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât G, cu intimata - reclamantă CASA DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 8 2008

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

-

Detalii: https://legeaz.net/spete-civil-minori-familie/partaj-bunuri-comune-jurisprudenta-201-2008-e5o