Necesitatea stabilirii prealabile vanzarii bunului prin buna invoiala a cotelor de contribuţie ale părţilor la dobândirea bunurilor comune şi a creanţelor născute din starea de coproprietate.

Încuviinţarea vânzării prin bună învoială în temeiul dispoziţiilor art.673 indice 11 alin.1 Cod procedură civilă nu se poate dispune exclusiv pe baza acordului părţilor fără a se stabili în prealabil cotele de contribuţie ale părţilor la dobândirea bunurilor comune.

În acest sens, sunt şi dispoziţiile art.673 indice 5 alin.2 Cod procedură civilă conform cărora împărţeala se face, ca regulă, în natură şi numai atunci când împărţirea în natură nu este posibilă şi niciunul dintre soţi nu cere atribuirea ori deşi i s-a atribuit bunul provizoriu, nu depune sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, în condiţiile art.673 indice 11 alin.1 Cod procedură civilă se poate dispune vânzarea bunului.

Având în vedere că printre criteriile de care instanţa urmează să ţină seama la formarea şi atribuirea loturilor se regăseşte şi acela referitor la mărimea cotei - părţi ce se cuvine fiecărui coproprietar, Curtea apreciază că era necesar să se facă aplicarea dispoziţiilor art.673 indice 5 alin.1 Cod procedură civilă pentru că numai astfel se poate da eficienţă spiritului reglementării legale în materia procedurii de împărţeală judiciară, vânzarea bunurilor prin bună învoială sau prin executor judecătoresc fiind o soluţie subsidiară celor de împărţire în natură ori de atribuire a bunurilor în natură către unul dintre coproprietari.

Prin încheierea pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti la data de 30.06.2006 în dosar nr.8511/303/2006 s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art.673 indice 11 Cod procedură civilă, vânzarea prin bună învoială de către reclamantul F.N. şi de către pârâta F.A. a imobilului situat în Bucureşti, str.Cărăbuşului, nr.28, bl.145, sc.A, et.1, ap.8, sector 6, fixându-se termen pentru a se prezenta instanţei dovada efectuării vânzării, la data de 15.12.2006.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a luat act de cererea părţilor în sensul de a se încuviinţa vânzarea prin bună învoială şi că niciuna nu solicită atribuirea bunului; în acest sens, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a făcut aplicarea dispoziţiilor art.673 indice 11 Cod procedură civilă.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel la data de 10.08.2006, apelanta pârâtă F.A., solicitând admiterea apelului şi obligarea intimatului - reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de apel, apelanta - pârâtă a arătat că măsura dispusă de prima instanţă este, în parte, nelegală şi netemeinică întrucât părţile au puncte de vedere diferite cu privire la cota de contribuţie a fiecăruia, la dobândirea bunurilor comune.

În acest sens, a menţionat apelanta - pârâtă că intimatul - reclamant a solicitat prin acţiune, o cotă majorată în vreme ce aceasta a solicitat, prin întâmpinare şi completarea la întâmpinare, depusă la termenul din 30.06.2006, stabilirea unor cote egale de contribuţie în ceea ce priveşte bunul imobil.

A susţinut apelanta - pârâtă că în lipsa unui acord al părţilor cu privire la determinarea cotelor de contribuţie la dobândirea bunurilor comune, în temeiul dispoziţiilor art.673 indice 5 alin.1 Cod procedură civilă, prima instanţă trebuia să stabilească aceste cote, anterior dispunerii vânzării bunului.

O altă critică formulată în apel a vizat împrejurarea că apelanta - pârâtă a solicitat printr-o completare la acţiune, obligarea intimatului - reclamant la plata creanţelor născute din starea de proprietate comună asupra apartamentului nr.8, situat în imobilul din Bucureşti, str.Cărăbuşului, nr.28, bl.145, sc.A, et.1, ap.8, sector 6 respectiv, impozitul datorat în perioada 2002 - 2006, aspect care nu a fost reţinut în încheierea apelată.

A solicitat, de asemenea, apelanta - pârâtă să se reţină în sarcina intimatului - reclamant obligaţia de a contribui în cotă de 50% la cheltuielile ocazionate de întocmirea documentaţiei cadastrale şi intabulare a apartamentului ce face obiectul partajului şi îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul încheierii apelate în sensul că în mod greşit s-a menţionat că anul pronunţării în şedinţă publică este 2005, în loc de 2006.

Prin decizia civilă nr. 1342 A din 01.11.2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a Civilă a respins apelul ca nefondat, reţinând că din practicaua încheierii de şedinţă de la 30.06.2006 rezultă că părţile personal au solicitat instanţei încuviinţarea ca vânzarea apartamentului să se facă prin bună învoială şi să se stabilească un termen în acest sens, astfel că au fost respectate dispoziţiile art.67311 Cod procedură civilă.

A apreciat instanţa de apel că aspectele învederate de apelanta - pârâtă în sensul că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cotelor de contribuţie ale părţilor la dobândirea imobilului şi asupra cererii de obligare a reclamantului la plata impozitului aferent apartamentului, urmează să fie analizate de către instanţa întrucât examinarea în apel a acestor cereri le-ar răpi părţilor un grad de jurisdicţie.

Cu referire la cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea apelată, Tribunalul Bucureşti a arătat că aceasta urmează a fi îndreptată în conformitate cu prevederile art.281 Cod procedură civilă, la cererea părţii interesate, de instanţa care a pronunţat încheierea.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul prevăzut de art.301 Cod procedură civilă, recurenta - pârâtă F.A., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în temeiul dispoziţiilor art.304 pct.7,8,9 şi 10 Cod procedură civilă, iar în subsidiar, casarea deciziei şi a încheierii prin care s-a dispus vânzarea prin bună învoială a bunului imobil şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În motivarea cererii de recurs, recurenta - pârâtă a susţinut că instanţele de fond au încălcat dispoziţiile art.673 indice 5 pct.1 Cod procedură civilă, pronunţând şi respectiv, menţinând încheierea prin care s-a dispus vânzarea bunului prin bună învoială înainte de a stabili cotele de contribuţie la dobândirea acestora şi creanţele născute din starea de coproprietate.

S-a arătat, de asemenea, că instanţa de apel nu a ţinut seama de susţinerile apelantei pârâte şi de înscrisurile depuse la dosar cu referire la existenţa unui alt bun imobil în masa partajabilă, respectiv imobilul compus din teren şi construcţie situat în Bucureşti, şos. Bucureşti - Târgovişte, nr.89, sector 1.

Sub aspectul analizării, încuviinţării şi administrării probatoriului, recurenta - pârâtă a arătat că instanţa de apel a respins cererea de emitere a unei adrese către Administraţia Financiară a sectorului 1 Bucureşti, nu a avut în vedere două adrese pe care l-a depus la dosar şi nici adeverinţa depusă prin serviciul registratură.

Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei achitată cu chitanţa nr.8543360/1 eliberată de C.E.C. Victoria la 03.12.2007; s-a depus timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.

Intimatul - reclamant nu a depus întâmpinare dar s-a prezentat în faţa Curţii şi a solicitat respingerea recursului.

Analizând criticile formulate de recurenta - pârâtă, dispoziţiile legale incidente în speţă şi decizia recurată, Curtea reţine că urmează a fi analizate numai aspectele care vizează motivele de nelegalitate a deciziei recurate menţionate de art.304 pct.1- 9 Cod procedură civilă, faţă de caracterul extraordinar al recursului.

Prin urmare, nu pot face obiect de analiză în recurs criticile care privesc stabilirea situaţiei de fapt şi interpretarea probelor.

Pe de altă parte, Curtea constată că faţă de limitele învestirii respectiv apel împotriva încheierii prin care s-a dispus vânzarea prin bună învoială a apartamentului nr.8 situat în Bucureşti, str.Cărăbuşului, nr.28, bl.145, sc.A, et.1, sector 6 în temeiul dispoziţiilor art.67311 alin.4 Cod procedură civilă, Tribunalul Bucureşti nu avea a analiza susţinerile apelantei - pârâte cu privire la existenţa în masa bunurilor de împărţit a unui alt imobil.

Curtea, făcând aplicarea dispoziţiilor art.306 alin.3 Cod procedură civilă a constatat că se circumscrie prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă critica recurentei - pârâte în sensul că instanţa de apel menţinând soluţia primei instanţe, a interpretat şi aplicat greşit prevederile art.673 indice 11 alin.1 şi 673 indice 5 alin.1 Cod procedură civilă în sensul că atunci când a reţinut că formularea de către părţi a unei cereri de vânzare a bunului prin bună învoială este suficientă pentru încuviinţarea acesteia.

Curtea reţine că prin sentinţa civilă nr.4698/30.06.2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr.122/303/2002 s-a soluţionat parţial cererea de partaj a bunurilor comune formulată de reclamantul F.N. în contradictoriu cu pârâta F.A. stabilindu-se cotele de contribuţie la dobândirea bunurilor comune ale codevălmaşilor exclusiv cu privire la bunurile mobile; prin aceeaşi hotărâre s-a dispus disjungerea cererii de partaj bunuri imobile formându-se dosarul nr.8511/303/2006 în care la aceeaşi dată, 30.06.2006, s-a pronunţat încheierea ce a făcut obiectul controlului judiciar în apel.

Prin urmare, cererea de partaj bunuri comune a fost fracţionată de prima instanţă care a pronunţat încheierea de încuviinţare a vânzării prin bună învoială exclusiv pe baza acordului părţilor fără a face în prealabil aplicarea dispoziţiilor art.673 indice 5 Cod procedură civilă în sensul de a stabili cotele părţi ce se cuvin părţilor şi creanţele născute din starea de coproprietate.

Curtea reţine că prin cererea depusă în dosarul nr.122/303/2002 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti pârâta F.A. a solicitat obligarea reclamantului la plata a jumătate din sumele achitate cu titlu de impozit pentru apartamentul ce face obiectul procesului de partaj.

Deşi dispoziţiile art.673 indice 14 alin.1 şi 2 Cod procedură civilă, indiferent de modalitatea utilizată pentru efectuarea cererii de împărţeală, instanţa urmează să pronunţe o hotărâre, iar sumele ce ar rezulta din vânzare urmează a fi împărţite de instanţă, înainte de a se proceda la încuviinţarea cererii de vânzare a bunului, instanţa de judecată, în lipsa învoielii părţilor trebuie să stabilească cotele părţi ale coproprietarilor şi creanţele născute din starea de coproprietate.

În acest sens, sunt şi dispoziţiile art.673 indice 5 alin.2 Cod procedură civilă conform cărora împărţeala se face, ca regulă, în natură şi numai atunci când împărţirea în natură nu este posibilă şi niciunul dintre soţi nu cere atribuirea ori deşi i s-a atribuit bunul provizoriu, nu depune sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, în condiţiile art.67311 alin.1 Cod procedură civilă se poate dispune vânzarea bunului.

Având în vedere că printre criteriile de care instanţa urmează să ţină seama la formarea şi atribuirea loturilor se regăseşte şi acela referitor la mărimea cotei - părţi ce se cuvine fiecărui coproprietar, Curtea apreciază că era necesar să se facă aplicarea dispoziţiilor art.673 indice 5 alin.1 Cod procedură civilă pentru că numai astfel se poate da eficienţă spiritului reglementării legale în materia procedurii de împărţeală judiciară, vânzarea bunurilor prin bună învoială sau prin executor judecătoresc fiind o soluţie subsidiară celor de împărţire în natură ori de atribuire a bunurilor în natură către unul dintre coproprietari.

Pentru ca părţile să poată aprecia dacă au posibilitatea de a plăti coproprietarilor contravaloarea cotelor lor părţi este necesar să se determine în prealabil care este în concret cota fiecăruia.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul, a casat decizia civilă nr.1342 A din 01.11.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a Civilă şi încheierea pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti la data de 30.06.2006 în dosarul nr.8511/303/2006 şi a trimis cauza spre continuarea judecăţii, Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie - decizia civilă nr.551 R din 01.04.2008