Munca in gospodarie a sotiei. Efecte.

Bunul donat in timpul casatoriei unuia dintre soti reprezinta un bun propriu; cota de contributie pentru sotia care nu a obtinut venituri din munca dar care a depus o munca in gospodarie; declaratii cu efecte patrimoniale facute de soti in timpul casatoriei, efecte; bun de uz personal-bun propriu; hotarare care sa tina loc de act de vanzare-cumparare, neindeplinirea obligatie de plata a pretului.

S-au dispus urmatoarele:

"Respinge actiunea formulata de reclamanta pârâta M N cu domiciliul ales la cab. av. Toni Cristian Baltag cu sediul în Iasi str. Tatarasi nr. 65 în contradictoriu cu pârâtul reclamant S D cu domiciliul în Iasi str. ...

Admite cererea reconventionala formulata de pârâtul - reclamant în contradictoriu cu reclamanta pârâta.

Constata ca masa bunurilor de împartit se compune din apartamentul situat în Iasi str..., în valoare de 274.00 lei , masina de spalat Indesit în valoare de 1630 lei, un ciocan rotopercutor în valoare de 476 lei, o bormasina cu acumulator în valoare de 190 lei si o bormasina Black/Decker în valoare de 140 lei.

Respinge cererea reclamantei privind constatarea nulitatii absolute a declaratiilor autentificate sub nr. 2298 din 18 apr. 2006 si 2300 din 18 apr. 2006 la BNP Stela Badarau.

Respinge cererea reclamantei privind instituirea sechestrului judiciar asupra bunurilor comune.

Constata cota de contributie de 100% a pârâtului - reclamant la dobândirea bunurilor comune. Atribuie întreaga masa de bunuri pârâtului reclamant.

Admite cererea de interventie în interes alaturat pârâtului - reclamant S D formulata de intervenienta R G cu domiciliul ales la Cab. av. Doina Stupariu cu sediul în Iasi str. Lt. Caranda nr. 12. Admite cererea de interventie în interes propriu formulata de intervenienta R G în contradictoriu cu reclamanta pârâta MN si pârâtul reclamant S D.

Prezenta hotarâre tine loc de contract de vânzare cumparare cu privire la apartamentul situat în Iasi str. ...., cumparatoare fiind RG iar vânzator pârâtul reclamant S D.

Obliga reclamanta pârâta la plata sumei de 2480 lei în contul expertului consultant Mihalache Nicu si a sumei de 1300 lei în contul expertului Ruginosu Maria.

Obliga intervenienta la plata sumei de 1300 lei catre expertul Ruginosu Maria. Obliga reclamanta pârâta la plata cheltuielilor de judecata catre pârâtul reclamant, 3324 lei reprezentând taxa de timbru si timbru judiciar.

Obliga pârâtul reclamant la plata cheltuielilor de judecata catre intervenienta, 3653 lei reprezentând taxa de timbru si 1500 lei reprezentând onorariu expert".

Pentru a se pronunta în acest mod, prima instanta a retinut ca: Partile s-au casatorit la 28.08.2003 iar casatoria lor a fost desfacuta prin sentinta civila nr. 10217/27.09.2006. Solicita partile partajarea bunurilor comune, sustinând existenta unei mase si a unor cote diferite.

De asemenea, solicita reclamanta pârâta constatarea nulitatii absolute a declaratiilor autentificate sub nr. 2298 din 18 apr. 2006, respectiv 2300 din 18 apr. 2006 la BNP Stela Badarau. Cu privire la cererea reclamantei s-a pronuntat instanta de judecata prin sentinta civila nr. 1861/13.02.2008, apreciind ca cererea este inadmisibila si lipsita de interes, sentinta ce a fost casata si cauza reînregistrata pe rolul instantei în dosarul ce a fost conexat la prezenta cauza, pentru a se pronunta o solutie pe fondul cauzei.

Cu privire la solicitarea reclamantei instanta retine urmatoarele: La data de 19 apr. 2006, cu o luna înainte de sesizarea instantei în vederea desfacerii casatoriei, partile merg la BNP Stela Badarau, unde dau trei declaratii autentificate de catre notar, doua declaratii angajament date de catre pârâtul reclamant prin care acesta se obliga sa o ajute pe reclamanta sa obtina cetatenie româna si sa îi dea suma de 5000 euro la vinderea apartamentului, respectiv declaratia 2300 prin care aceasta declara ca nu a avut nici o contributie baneasca la dobândirea apartamentului supus partajarii, consimtind ca acesta sa îl intabuleze ca bun propriu.

Solicita reclamanta constatarea nulitatii declaratiilor invocând disp art. 30 alin. 2 cod fam si faptul ca a fost conditionata sa dea aceasta declaratie pentru a fi sprijinita în vederea obtinerii cetateniei române.

În ce priveste primul motiv de nulitate instanta apreciaza raportat la cuprinsul declaratiei autentificate sub nr. 2300 ca nu este incident motivul de nulitate invocat de reclamanta. Astfel art. 30 alin. 2 se refera la conventiile încheiate între soti în vederea instituirii unui alt regim decât cel al comunitatii de bunuri pentru bunurile dobândite în timpul casatoriei. Prin declaratia a carei nulitate cere a fi constatata reclamant nu se stabileste caracterul comun sau propriu al bunurilor ce intra în patrimonial sotilor ci declara reclamanta ca apartamentul s-a achizitionat cu aportul exclusiv al pârâtului, fapt ce poate face obiectul probatiunii în cadrul actiunii de partaj, codul familiei prezumând caracterul comun al bunurilor dobândite de soti dar cota de contributie a sotilor putând face obiectul probatiunii.

Cu privire la constrângerea la care ar fi fost supusa reclamanta în scopul recunoasterii contributiei exclusive a reclamantului la dobândirea bunului apreciaza instanta ca din probele administrate nu rezulta ca aceasta ar fi fost supusa vreunei constrângeri la momentul la care a declarat în fata notarului.

Înscrisurile depuse la dosar de catre reclamanta, respectiv cererea privind iesirea din tara fara a i se aplica sanctiunea interdictiei si copia sentintei nr. 18/CA/20 feb. 2006 precum si copia actelor de rezidenta nu fac dovada constrângerii reclamantei în scopul recunoasterii unei cote majorate.

Anterior acestei declaratii obtinuse reclamanta anularea masurii privind obligarea sa la parasirea teritoriului României dispuse în noiembrie 2005, prin sentinta nr. 18/CA/20 feb 2006 a Curtii de Apel Iasi, irevocabila.

Cu privire la declaratia autentificata sub nr. 2298 data de pârâtul reclamant nu arata reclamanta în ce consta nulitatea acesteia. Apreciaza instanta ca aceasta se bucura de validitatea unui înscris autentic, reclamanta neproducând dovezi ce ar putea conduce la constatarea vreunui motiv de nulitate

Va retine instanta cu privire la componenta masei se împartit urmatoarele:

Apartamentul situat în Iasi str. ..., dobândit de soti în timpul casatoriei se bucura de prezumtia de comunitate instituita de art. 30 cod fam, partile recunoscând caracterul de bun comun al acestuia. În ce priveste bunurile mobile solicitate a fi incluse în masa bunurilor de partajat de catre reclamanta instanta va retine urmatoarele: Singurele bunuri mobile cu privire la care reclamantul recunoaste ca se pot include în masa bunurilor comune sunt masina de spalat Indesit, un ciocan rotopercutor, o bormasina cu acumulator si o bormasina Black/Decker.

Acestea vor fi incluse în masa bunurilor de împartit având în vedere ca nu se contesta de catre parti caracterul de bun comun.

Nu a probat reclamanta în nici un fel existenta bunurilor mobile solicitate a fi partajate. Din înscrisurile depuse de pârâtul reclamant la dosar instanta retine ca aragazul Beko, frigiderul Indesit, aparatul de vibromasaj, camera de tineret Ionut, mobila de hol Torino, TV Platinuim au fost achizitionate de catre pârâtul reclamant anterior încheierii casatoriei, asa cum rezulta din facturile si chitantele depuse la filele 86 - 94 dosar, acestea având regimul de bunuri proprii ale pârâtului reclamant.

Va retine instanta si caracterul de bunuri proprii ale reclamantului în ce priveste masina de tuns si sculele de pescuit, acestea fiind afectate uzului personal al pârâtului reclamant. Cu privire la celelalte bunuri indicate de catre reclamanta ca facând parte din masa bunurilor comune având în vedere ca nu a facut reclamanta dovada existentei lor iar pârâtul le contesta existenta nu vor fi cuprinse de catre instanta în masa bunurilor comune.

În ce priveste cota de contributie a sotilor la dobândirea bunurilor comune astfel stabilita instanta apreciaza ca întemeiata solicitarea pârâtului reclamant în constatarea unei cote de contributie de 100% la dobândirea bunurilor pentru urmatoarele considerente:

Sustine reclamanta cota sa de contributie de 50% afirmând ca a beneficiat de ajutorul surorii sale pe parcursul casatoriei si ca a lucrat la firma pe care sotii o detineau, firma deschisa tot cu ajutorul surorii si ca din vânzarea acesteia s-au obtinut banii necesari achizitionarii si amenajarii apartamentului.

Din înscrisurile depuse la dosar rezulta ca firma N SRL era în stare de functionare la data de 13.04.2005, dupa achizitionarea apartamentului bun comun la data de 26 apr. 2004. Desi instanta a dispus efectuarea de adrese pentru a se confirma trimiterea de bani prin serviciul Western Union din partea surorii pârâtei reclamante, din raspunsul trimis de unitatea bancara solicitata, rezulta ca nu s-au efectuat trimiteri de bani de catre sora reclamantei prin intermediul societatii lor.

Martorii audiati la solicitarea pârâtului reclamant, respective N A si M D sustin varianta acestuia conform careia apartamentul bun comun a fost dobândit de catre soti cu banii pe care parintii pârâtului i-au dobândit din vânzarea unui alt apartament. Declaratiile acestora se coroboreaza cu înscrisurile depuse la filele 102 - 106 dosar, din care rezulta ca parintii pârâtului reclamant au înstrainat la data de 23 apr. 2004 un apartament în b-dul Chimieie cu pretul de 320.000.000 lei.

La 24.04.2004 pârâtul reclamant încheia antecontractul pentru apartament, iar la data de 26 apr. 2004 s-a încheiat contractul de vânzare cumparare pentru apartamentul bun comun, achizitionat cu pretul de 280.000.000 lei.

Mai sustine martora M D ca reclamanta a venit în casatorie fara nici un leu si ca singurul care a obtinut venituri a fost pârâtul, reclamanta aducându-si rudele sa locuiasca în apartament. Declaratiile martorilor audiati la solicitarea reclamantei nu se coroboreaza cu înscrisurile aflate la dosar, în ce priveste achizitionarea apartamentului si mobilarea acestuia, sumele de bani trimise de sora reclamantei din Austria nefiind confirmate de adresa bancii, iar din facturile depuse de pârât rezulta ca mobilierul solicitat a fi partajat a fost dobândit anterior casatoriei partilor.

Sustin martorele IO si DA ca reclamanta administra barul apartinând sotilor dar nu rezulta din probele administrate în cauza ca aceasta activitate a fost una aducatoare de profit. Mai sustine martora IO ca la începutul relatiei cu pârâtul reclamanta era studenta, nerealizând venituri.

Reclamanta pârâta declara si ea ca nu a contribuit la achizitionarea apartamentului, fiind de acord cu intabularea acestuia ca bun propriu al pârâtului reclamant.

Coroborând toate probele administrate si apreciind ca la cota de contributie la dobândirea bunurilor comune instanta are în vedere, veniturile realizate de soti pe întreg parcursul casatoriei, aportul efectiv al fiecaruia la dobândirea si conservarea bunurilor, cheltuielile sotilor de natura sa duca la scaderea aportului în familie, apreciaza instanta ca reclamantul a dovedit cota de contributie exclusiva la dobândirea bunurilor comune.

Va retine instanta valoarea imobilului determinata conform raportului de expertiza Ruginosu Maria, prin scaderea din valoarea actuala de piata a apartamentului a valorii îmbunatatirilor aduse de catre intervenienta, respectiv 310.000 lei - 36.000 lei = 274.000 lei iar cu privire la bunurile mobile valoare dovedita cu facturile depuse la dosar.

Va atribui instanta întreaga masa de bunuri pârâtului reclamant, în considerarea cotei exclusive de contributie stabilita în favoarea acestuia.

În ce priveste cererea de interventie în interes alaturat pârâtului aceasta va fi admisa, instanta urmând a atribui apartamentul pârâtului reclamant.

Apreciaza instanta întemeiata si cererea de interventie în interes propriu formulata de intervenienta pentru urmatoarele considerente:

Rezulta din înscrisurile depuse la dosar, antecontract de vânzare cumparare, chitanta, ca între pârât si intervenienta s-a încheiat la data de 24.05.2006 un antecontract de vindere cumparare cu privire la apartamentul supus partajarii, aceasta achitând suma de 5000 euro la momentul încheierii acestui antecontract catre pârât.

De conventia încheiata cu acesta a avut cunostinta si reclamanta, asa cum rezulta din declaratia martorului RD audiat la solicitarea intervenientei, din raspunsurile la interogatoriu si întâmpinarea la cererea de partaj formulata de reclamanta.

Imediat dupa încheierea antecontractului intervenienta a intrat în posesia apartamentului, efectuând îmbunatatiri la acesta, evidentiate în raportul de expertiza efectuat în cauza.

La data perfectarii antecontractului pârâtul reclamant beneficia de declaratia prin care reclamanta pârâta consimtea la înscrierea apartamentului ca bun propriu al pârâtului.

Sustine pârâtul reclamant ca antecontractul încheiat cu intervenienta cuprinde o clauza de dezicere, de care întelege sa uzeze motiv pentru care instanta nu poate pronunta o hotarâre care sa tina loc de act de vindere cumparare între parti cu privire la apartament.

Din cuprinsul antecontractului încheiat între parti rezulta ca acestea s-au obligat sa vânda respectiv sa cumpere apartamentul în litigiu stabilind pretul din care intervenienta a achitat o parte.

Refuzul, la acest moment, de încheiere a contractului de vânzare cumparare, la aproape trei ani de la data încheierii antecontractului si în conditiile în care intervenienta a investit sume importante de bani în apartament apare ca nejustificat.

Faptul ca în cuprinsul antecontractului este cuprinsa mentiunea ca, în cazul în care pârâtul reclamant din orice motive s-ar razgândi, da dreptul la restituirea dublului sume primite cu titlu de avans nu duce la imposibilitatea intervenientei de a solicita respectarea obligatiei asumate de catre promitentul vânzator si respectiv la solicitarea pronuntarii unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare cumparare, în temeiul dis part. 1073 - 1077 cod civil.

Aceasta clauza nu este una de dezicere propriu-zisa care da dreptul partii la denuntarea unilaterala a contractului ci reprezinta o clauza de arvuna, prevazuta de disp art. 1298 cod civil.

Cum rezulta din probele administrate ca intervenienta si-a respectat obligatiile asumate prin antecontract fata de pârâtul reclamant, aceasta încercând sa plateasca o suma de bani si reclamantei pârâte în vederea mentinerii antecontractului, dovedind buna credinta la momentul încheierii conventiei si pe parcursul derularii ei si apreciind ca refuzul pârâtului reclamant de a încheia contractul declarat atât în fata instantei cât si prin notificarea adresata intervenientei este unul nejustificat, va admite instanta cererea de interventie în interes propriu formulata de intervenienta si va pronunta o hotarâre care sa tina loc de act de vindere cumparare , în conformitate cu disp art. 1073 cod civil.

În temeiul dis part. 274 Cod procedura civila va obliga reclamanta pârâta la plata cheltuielilor de judecata catre pârâtul reclamant, 3324 lei reprezentând taxa de timbru si timbru judiciar si pârâtul reclamant la plata cheltuielilor de judecata catre intervenienta, 3653 lei reprezentând taxa de timbru si 1500 lei reprezentând onorariu expert.

Împotriva acestei sentinte, au declarat apel în termen legal reclamanta-pârâta M N si pârâtul - reclamant S D criticând-o pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.

Critica apelantul S D sentinta primei instante sub aspectul modalitatii de solutionare a cererii de interventie în interes propriu formulata de R G. Precizeaza apelantul ca prima instanta nu s-a pronuntat numai cu privire la pronuntarea unei hotarâri care tine loc de act autentic de vânzare-cumparare, fara a se referi la chestiunea îmbunatatirilor.

O atare cerere privind restituirea contravalorii îmbunatatirilor efectuate de intervenienta putea fi formulata, sustine apelantul , numai daca antecontractul ar fi fost desfiintat, iar intervenienta ar fi restituit pârâtului posesia si folosinta bunului.

Cel mai important motiv apel, arata apelantul este faptul ca desi instanta de fond arata ca hotarârea tine loc de act autentic de vânzare-cumparare, nu face nicio referire cu privire la pretul vânzarii, respectiv obligatia cumparatoarei de a achita diferenta de pret.

Apelanta M N critica sentinta primei instante pentru urmatoarele motive: In primul rând sustine aceasta ca din perspectiva art.261 Cod procedura civila prima instanta nu a motivat în fapt si în drept hotarârea.

În al doilea rând sustine apelanta ca prima instanta în mod gresit retinut circumstanta ca banii necesari pentru achizitionarea apartamentului au fost primiti de la parintii intimatului, si drept urmare acest imobil i se cuvine în totalitate acestuia, fara a face aplicarea dispozitiilor art.31 lit. b, potrivit carora dispunatorul a dorit ca acesti bani au fost atribuiti ambilor în vederea înzestrarii, pentru a-si realiza caminul conjugal.

De asemenea, instanta nu a tinut cont de ajutorul material oferit de sora apelantei în mod sistematic, aceasta trimitându-i prin serviciul Western Union suma de 5000 euro.

Nu s-a luat în calcul nici faptul ca apelanta a prestat o activitate sustinuta în firma-proprietatea fostilor soti. În al treilea rând prima instanta a încadrat gresit si nelegal operatiunile existente în declaratiile notariale autentificate sub nr.2298 din 19.04.2006, 2299 din 19.04.2006, respectiv 2300 din 19.04.2006.Sustine apelanta ca în mod evident acestea îmbraca caracterul unei tranzactii vorbind de concesii reciproce si fiind într-o indisolubila conexitate.

În opinia apelantei cele trei declaratii notariale nu pot fi disjunse, acestea formând un tot unitar, exprimând un consens din punct de vedere juridic.

La baza acestei tranzactii a stat o cauza imorala susceptibila de a atrage nulitatea absoluta a oricarei conventii: drepturile referitoare la statutul unei persoane fizice-cum este cetatenia-fiind inalienabile.

Pe lânga aspectul mentionat mai sus arata apelanta ca prima instanta trebuia sa aiba în vedre si dispozitiile art.30 Codul familiei care sanctioneaza cu nulitatea absoluta orice conventie încheiate de soti cu privire la bunurile comune.

În ceea ce priveste atribuirea bunului imobil, apelanta solicita ca acesta sa îi fie atribuit si drept urmare solicita si respingerea cererii de interventie în interes propriu formulata de intervenienta R G. În drept a invocat dispozitiile art.282-298 Cod procedura civila. În apel nu au fost administrate probe noi.

Analizând actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de apel invocate de reclamanta-pârâta M N, pârâtul-reclamant S D si raportat la dispozitiile legale incidente în cauza, tribunalul constata ca apelurile sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Apelul formulat de reclamanta-pârâta M N: Primul motiv al apelului invocat de apelanta se refera la nemotivarea hotarârii primei instante. Ori, examinând cuprinsul hotarârii apelate, considerentele acesteia, nu se poate retine ca acesta nu este motivata si nu cuprinde motivele în fapt si în drept, dupa cum în mod gresit a sustinut apelanta. Faptul ca retinerea situatiei de fapt s-a facut numai din perspectiva probelor administrate de pârâtul-reclamant, în mod exclusiv fara a avea în vedere si probele administrate de aceasta, sau ca nu indicat din ce cauza le-a retinut numai pe acelea si de ce le-a înlaturat pe ale apelantei reprezinta o gresita apreciere a probelor ca operatie pe care instanta trebuie sa o faca pentru a determina puterea probanta si valoarea fiecarei probe în parte.

Al doilea motiv al apelului vizeaza de fapt cota de contributie de 100% la dobândirea bunurilor comune retinuta în favoarea pârâtului-reclamant. Bunurile dobândite de soti în timpul casatoriei constituie patrimoniul comun al acestora si prin natura lor implica dreptul de proprietate în devalmasie fara o determinare de la început a unei anume cote pentru fiecare.

Astfel, potrivit art. 30 si urmat. din Codul familiei, bunurile dobândite de oricare dintre soti în timpul casatoriei sunt bunuri comune de la data dobândirii lor, iar la desfacerea casatoriei se împart potrivit învoielii sau, în caz contrar prin hotarâre judecatoreasca, în raport de partea de contributie a fiecaruia.

O parte din acestea, anume cele prevazute în art.31 din acelasi cod, desi dobândite în timpul casatoriei, sunt, prin exceptie bunuri proprii acest caracter urmând a fi însa dovedit. De regula în aceste situatii opereaza prezumtia ca ambii soti au contribuit deopotriva în mod egal la dobândirea bunurilor. Însa, aceasta prezumtie poate fi rasturnata cu ajutorul unor probe convingatoare din care sa rezulte ca aportul unuia din soti a fost mai mare decât al celuilalt.

În cauza de fata sotii s-au casatorit la data de 28.08.2003 si au divortat în anul 2006, prin sentinta civila nr.1021 din 27.09.2006 a Judecatoriei Iasi. Din reexaminarea materialului probator administart în fata primei instante tribunalul retine ca pârâtul-reclamant are o contributie majora, dar nu totala la dobândirea bunurilor comune. Astfel, tribunalul retine urmatoarele: la data de 26.04.2004 sotii au încheiat contractul de vânzare-cumparare pentru apartamentul bun comun, achizitionat cu pretul de 280.000.000 lei.

Parintii acestuia au vândut în aceeasi perioada, respectiv la data de 23.04.2004 un apartament cu pretul de 320.000.000 lei. Fata de perioada scurta de timp ce a trecut între cele doua momente si având în vedere si declaratiile martorilor audiati se poate retine faptul ca banii pentru cumpararea apartamentului bun comun au fost obtinuti de pârâtul-reclamant ca ajutor de la parintii acestuia.

Sustinerea apelantei potrivit careia în cauza s-ar face aplicarea dispoz art.31 lit.b Codul familiei ,partea finala banii constituind un ajutor acordat sotilor, iar intentia parintilor pârâtului-reclamant a fost de a gratifica ambii soti nu este corecta.

Practica judecatoreasca este în sensul ca darurile de nunta facute de parintii unuia dintre soti, care sunt donatii, devin bunuri comune, în timp ce donatiile facute tot de parintii unuia dintre soti, dar în timpul casatoriei, si nu cu ocazia serbarii nuntii, nu pot fi considerate ca fiind acordate în favoarea ambilor, întrucât în acest caz nu se poate presupune intentia gratificarii ambilor soti, trebuind sa se faca proba vointei dispunatorului în acest sens, proba care se poate face cu orice mijloc de proba.

Ori în acest caz, apelanta nu a facut o asemenea proba. Componenta masei bunurilor comune nu a fost contestata de niciunul din soti. Au fost retinute ca bunuri comune de prima instanta:apartamentul în valoare de 27.400 lei, o masina de spalat Indesit în valoare de 1630 lei, un ciocan rotopercutor si doua bormasini.

Cota fiecarui sot se determina în functie de aportul pe care l-a avut fiecare în tot timpul casatoriei la dobândirea bunurilor comune, în contributia sotiei cuprinzându-se si munca în gospodarie.

Retinându-se ca apartamentul este bun comun, ajutorul dat de parintii pârâtului-reclamant la cumpararea acestuia reprezinta un aport al acestuia la dobândirea bunurilor comune, ce trebuie avut în vedere la stabilirea cotei de contributie, însa nu trebuie absolutizata.

Retinerea unei cote de 100% în favoarea pârâtului-reclamant avându-se în vedere acest aport si faptul ca apelanta a recunoscut în cuprinsul declaratiei ca nu a contribuit la achizitionarea apartamentului este nelegala. Dupa cum am aratat mai sus, masa bunurilor comune nu este constituita doar din apartament, iar contributia sotilor nu este stabilita diferentiat pentru fiecare bun în parte.

Chiar daca din punct de vedere material apelanta nu a contribuit la dobândirea paratamentului, totusi nu poate fi ignorat faptul ca partile au fost casatorite timp de trei ani, ca acesta casatorie a fost reala, ca apelanta si-a îndeplinit sarcinile obisnuite ale casatoriei, ca a muncit în gospodarie(gatea, facea menaj), ca l-a ajutat pe pârâtul-reclamant la administrarea societatii chiar daca nu a avut contract de munca, ca acesta a fost sprijinita de sora sa, aspecte care rezulta din declaratiile martorilor propusi de apelanta(DA si I O).

Fata de cele expuse mai sus, tribunalul constata ca reclamanta-pârâta a avut o contributie la dobândirea bunurilor comune prin munca în gospodarie, prin faptul ca a fost ajutata de sora sa financiar,prin ajutorul acordat pârâtului-reclamant la administrarea societatii, dar instanta apreciaza ca aceasta contributie este de 5% si nu 50% cum a solicitat apelanta, contributia exclusiva a pârâtului-reclamant fiind nelegala si netemeinica.

În ceea ce priveste declaratiile notariale autentificate, tribunalul constata cele ce succed: În primul rând nu poate fi retinuta interpretarea apelantei ca toate acestea formeaza un tot unitar, acestea formând o tranzactie, un contract lovit de nulitate absoluta din doua considerente:pe de o parte existenta unei cauze ilicite, iar pe de alta parte cazul de nulitate prevazut de art.30 Codul Familiei. Aceste înscrisuri sunt independente unele de altele, fiecare din acestea cuprinzând manifestari de vointa distincte si care produc efecte juridice, de asemenea,diferite.

Referitor la cauza ilicita potrivit art.968 Cod civil cauza este nelicita "când este prohibita de legi, când este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice" .Pe de alta parte art.967 Cod civil instituie prezumtia de valabilitate a cauzei, sarcina probei în dovedirea cauzei ilicite revenind celui care o invoca. Ori în cauza apelanta nu a probat acest lucru.

În ceea ce priveste aplicarea art.30 Codul Familiei, tribunalul constata ca este incident doar în cazul declaratiei autentificate sub nr.2300/19.04.2006 prin care apelanta recunoaste calitatea de bun propriu a apartamentului.

Prin aceasta declaratie practic se instituie un alt regim matrimonial asupra bunurilor dobândite în timpul casatoriei, având ca urmare micsorarea comunitatii de bunuri,fapt ce este sanctionat cu nulitatea absoluta.

Critica apelantei privitoare la atribuirea apartamentului nu poate fi retinuta în cauza avându-se în vedere pe de o parte cota stabilita în favoarea pârâtului-reclamant, iar pe de alta parte neputând fi ignorat ajutorul acordat acestuia de catre parinti la cumpararea acestuia.

Apelul declarat de pârâtul-reclamant S D: Singura critica formulata de apelant vizeaza solutionarea cererii de interventie în interes propriu formulata de R G. Pentru admiterea unei asemenea actiuni, reclamanta, în speta intervenienta trebuia sa faca dovada ca si-a îndeplinit propriile obligatii, iar pârâtul refuza sa si le îndeplineasca pe ale sale.

Ori în cazul de fata nu poate fi pronuntata o hotarâre care sa tina loc de contract de vânzare-cumparare atât timp cât intervenienta nu a facut dovada îndeplinirii obligatiei de plata a pretului catre pârât.

Simpla existenta a banilor în contul sau nu face dovada acestui fapt. În consecinta, în mod gresit prima instanta a admis aceasta cerere. Fata de cele expuse mai sus, tribunalul retine ca parte din criticile apelantilor sunt de natura a demonstra nelegalitatea si netemeinicia sentintei civile apelate si în consecinta toate aspectele retinute de catre tribunal ca fiind întemeiate impun admiterea apelurilor si schimbarea în parte hotarârii în sensul si limitele aratate.

În ceea ce priveste cererea apelantului privind acordarea cheltuielilor de judecata avansate în apel, acesta urmeaza a fi respinsa întrucât nu au fost dovedite. Pentru aceste motive Tribunalul a admis apelul declarat de reclamanta pârâta M N si apelul declarat de pârâtul-reclamant S D împotriva sentintei civile nr. 2366 din 18.02.2009 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentinta pe care o schimba în parte în sensul ca: A admis în parte actiunea formulata de reclamanta pârâta M N în contradictoriu cu pârâtul reclamant S D. A constatat nulitatea absoluta a declaratiei autentificata sub numarul 2300 din 19.04.2006 la BNP Stela Badarau. Respinge cererea privind constatarea nulitatii absolute a declaratiei autentificate sub nr. 2298 si nr. 2299 din 19 aprilie 2006. A admis în parte cererea reconventionala formulata de pârâtul-reclamant în contradictoriu cu reclamanta pârâta si în consecinta: A constatat cota de contributie de 95 % a pârâtului - reclamant si de 5 % a reclamantei-pârâte la dobândirea bunurilor comune.

A obligat pe pârâtul reclamant S D sa plateasca reclamantei pârâta M N suma de 12822 cu titlu de sulta aferente cotei retinuta în favoarea sa. A respins cererea de interventie în interes propriu formulata de intervenienta R G în contradictoriu cu reclamanta pârâta M N si pârâtul reclamant S D. A pastrat celelalte dispozitii ale sentintei apelate care nu contravin prezentei decizii.