Lipsa de folosinta a apartamentului bun comun.

JUDECĂTORIA SIGHIȘOARA

 

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 732/2015

Ședința publică de la 15 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ B________

Grefier A___ B_____

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta I____ L____ A__________ și pe pârâtul M____ C____, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta personal, asistată de avocat B_____ M_____, prezent personal pârâtul, asistat de avocat P___ C______.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Reprezentanții părților învederează că aceștia nu au ajuns la nicio înțelegere. Atât reprezentanta reclamantei, cât și avocatul pârâtului depun la dosar, înscrisuri reprezentând corespondența acestora prin e-maill.

Avocat B_____ arată că, în afara probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu mai are alte probe de propus.

Avocat P___ învederează că pârâtul mai are cereri în probațiune. Solicită încuviințarea probei cu martori, pe care să-i prezinte fără citație, teza probatorie fiind faptul că, pârâtul nu s-a opus niciodată ca reclamanta să folosească apartamentul și, nici nu s-a opus la vinderea acestuia, ba mai mult, întotdeauna a încercat să-i pună la dispoziție apartamentul, însă reclamanta a fost cea care nu a fost de acord.

Avocata reclamantei se opune probei cu audierea martorilor.

Instanța, consideră inutilă proba cu martori, așa fiind respinge această probă solicitată de către reprezentantul pârâtului.

Nemaifiind alte cereri, în temeiul dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă instanța, considerându-se lămurită, declară încheiată cercetarea procesului și procedează la dezbaterea fondului în continuare în ședință publică, la același termen de judecată.

În temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei și considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentanta reclamantei având cuvântul în fond, solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată. Să se constate că, în timpul căsătoriei reclamanta împreună cu pârâtul au cumpărat, în contribuție egală un apartament situat în Sighișoara, _______________________________ a fost cumpărat cu un împrumut bancar, pe care foții soți l-au achitat, în cote egale. Din decembrie 2008, reclamanta datorită destrămării relațiilor de familie, a părăsit împreună cu fiica părților, rezultată din căsătoria lor, acest apartament și a locuit la părinții ei, din decembrie 2008 și până în 11martie 2015. În tot acest timp în apartament a locuit pârâtul. La un moment dat pârâtul a locuit în locuință cu noua lui familie. În 11 martie 2015, în urma unui proces de evacuare, pârâtul a plecat din locuință, când s-au încheiat procesele verbale de predare-primire a acestui apartament. Reclamanta a început această cauză, după terminarea procesului de partaj, prin care aceasta dorește să obțină de la pârât, contravaloarea lipsei de folosință a acestui apartament. Au fost invocate disp. art. 636 din N.C.civ., care prevede exercitarea în comun a dreptului de folosință, a bunurilor comune și obligarea la despăgubiri a pârâtului, întrucât acesta a fost cel care a exercitat, în mod exclusiv folosința apartamentului. Înainte de introducerea acțiunii de partaj, între reclamantă și pârât, s-au purtat mai multe discuții cu privire la folosința apartamentului. Datorită cheltuielilor cu procesul de partaj, inclusiv și în fața avocatului, s-au încheiat procese verbale de conciliere. Într-o primă fază, pârâtul care era deja într-o perspectivă de căsătorie a pus problema posibilității de a prelua el acest apartament. S-a încercat din partea reclamantei posibilitatea atribuirii apartamentului pârâtului, pentru a prelua acesta ratele. S-au purtat numeroase discuții între părți, reclamanta a așteptat, s-au încheiat acte, dar acest lucru nu s-a realizat. Reclamanta nu dorește altceva, decât ca pârâtul să-i plătească lipsa de folosință a bunului comun, pe care a cuantificat-o, raportând-o ca fiind chiria pentru acest apartament, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentantul pârâtului având cuvântul, solicită respingerea acțiunii formulată de reclamantă, respingerea în totalitate a pretențiilor reclamantei, ca fiind nefondate, neîntemeiate și nici chiar legale. Cu privire la excepția invocată a prescripției dreptului material la acțiune, care a fost unită cu fondul, solicită să se aibă în vedere că, cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 11 decembrie 2014, iar în situațiunea în care instanța nu va fi de acord cu întâmpinarea formulată de pârât și va admite acțiunea reclamantei, aceasta să se facă doar în parte, pentru termenul de trei ani în urmă, sub aspectul discuției prescripției, respectiv 11.12.2011. Pe fondul cauzei, așa cum se cunoaște de către instanță, părțile au avut calitatea de soți, o perioadă de timp, după care au divorțat, după care în anul 2013, s-a promovat partajul. Legea spune că, prin partaj, cu privire la situația unor bunuri, în momentul în care se dă o hotărâre rămasă definitivă, acea hotărâre definitivează și stinge toate datoriile dintre părți. Cu toate pârâtul nu a înțeles să invoce o excepție a inadmisibilității, apreciază că cererea are un fine de neprimire, un inadmisibil, în sensul că, s-a pronunțat o hotărâre de partaj cu privire la acest bun, că toate datoriile, creanțele dintre părți au fost stinse prin acea hotărâre de partaj. Nu se poate veni, cu privire la același bun, cu o altă cerere în pretenții. Cu privire la temeiul de drept arată că, s-a făcut o cererea introductivă unde s-a folosit titulatura de chirie, după care în precizarea de acțiune, s-a arătat că, de fapt nu este vorba de o chirie ci o lipsă de nefolosință a apartamentului. Atât cererea introductivă cât și în precizarea de acțiune au fost întemeiate pe disp. art. 636 și 647 N.C.p.c. Pârâtul trebuia să îndeplinească doar două condiții: să nu schimbe destinația apartamentului, aspect ce a fost dovedit prin interogatoriul părților și cea de–a doua condiție, că nu a adus atingere dreptului celuilalt coproprietar. Toate probele arată că nu există nici un act de împotrivire, nici un fel de notificare din partea reclamantei și atunci, în lipsa oricăror probe și lipsa unei sincerități totale a reclamantei, aceasta nu a fost împiedicată niciodată să locuiască în acest apartament. Singura opoziție de care aceasta vorbește, ar fi că s-a dus cu un client și nu a putut să-i prezinte apartamentul spre vânzare. Cu privire la prețul chiriei, arată că acesta nu se poate raporta, având în vedere niște oferte, din zone diferite ale orașului. O chirie poate fi determinată printr-o expertiză. Nu se poate asimila nici măcar cu apartamentul vecinului din același __________________ se cunosc dotările din acel apartament cu dotările din apartamentul despre care se face vorbire. Nu poate fi stabilit un preț de 150 pro bono, și de unde se poate ști dacă această chirie este cea adecvată și raportată la imobilul din litigiu. Nu se știe nimic de acest imobil, astfel că nu se poate stabili un cuantum corect.

INSTANȚA

Prin cererea de chemare in judecata depusa la data de 11 decembrie 2014 reclamanta I____ L______ l-a chemat in judecata pe fostul soț M____ C____, solicitând instanței ca prin hotărâre judecătoreasca sa dispună obligarea paratului la plata sumei de 20 000 lei reprezentând chirie, a cate 75 euro lunar in echivalent in lei la data plătii, corespunzător cotei de proprietate ½ din apartamentul proprietate ___________________________ ____________________/9 din CF xxxxx Sighișoara, top 3329/3/IX, începând cu luna noiembrie xxxxx pana la data pronunțării sentinței si in continuare in același cuantum cu același titlu pana la data eliberării efective a apartamentului de către parat, cu plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea cererii a arătat ca a fost căsătorita cu paratul, din 12 aprilie 2007 pana la data desfacerii căsătoriei din25 noiembrie 2009, au un minor născut din căsătorie, Emilianne născuta la 17 august 2007, iar după separarea in fapt reclamanta s-a mutat cu minora in locuința părinților ei, paratul rămânând in apartamentul proprietate _____________ folosit după noiembrie 2009 si pana la sistarea coproprietății , in mod exclusiv.

Prin sentința nr. 1613 din 3.12.2014 a Judecătoriei Sighișoara s-a constatat cota de proprietate egala de cate ½ parte a fiecărui soț din acest apartament si s-a dispus atribuirea in natura a imobilului apartament reclamantei si a fost obligata la plata sultei de 5379 euro Pentru cei 7 ani in care paratul a locuit in imobil, timp in care reclamanta a locuit împreuna cu minora lor in casa părinților ei, si pentru ca paratul a profitat astfel de un bun in proprietate ______________________________, pe care o apreciază la suma de 75 euro lunar, daca in localitatea Sighișoara o chirie pentru un _______________ este de 150 euro lunar.

In probațiune a depus înscrisuri, cu oferte imobiliare , taxa de timbru de 1105 lei, corespondenta privata dintre părți pe durata separării in fapt si după divorț, proces verbal de predare apartament din 21 martie 2015, sentința de desfacerea căsătoriei dintre părți si de partaj bunuri comune.

Prin întâmpinarea din 9 feb. 2015 paratul a ridicat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele solicitate pentru perioada ce excede perioadei de 3 ani, anteriori chemării in judecata, iar pentru restul pretențiilor a arătat ca nu exista rea credința din partea paratului in ocuparea imobilului apartament, avea calitatea de coproprietar SI PARATA PUTEA REVENI ORICAND IN LOCUINTA SA , ORI EA A PARASIT-O DELIBERAT; este adevărat ca pe întreaga perioada au achitat in părți egale ratele aferente creditului imobiliar contractat de ambii soți pentru cumpărarea acestei locuințe in care a rămas după separarea in fapt a soților numai paratul. A precizat ca nu exista un prejudiciu suportat de reclamanta sub forma lipsirii acesteia de a culege chirie s nu a existat nici o notificare din partea acesteia de a elibera paratul imobilul pentru cota indiviza de ½. Pe de alta parte chiria pretinsa este __________________________ si se opune integral la plata acestei chirii.

Reclamanta si-a modificat cererea de chemare in judecata la primul termen de judecata arătând ca ceea ce pretinde cu titlu de chirie este vorba de contravaloarea lipsei de folosința a imobilului bun comun, aflat in coproprietatea lor si a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material arătând ca excepția este neîntemeiata, ca reclamanta a plătit si după separarea in fapt ratele aferente creditului acordat de banca pentru cumpărarea acestui apartament , a plătit ca si paratul o rata egala cu acesta, in condițiile in care paratul a locuit numai el in tot acest timp din noiembrie 2009 si pana la predarea lui in martie 2015 a folosit singur si exclusiv. In acest timp reclamanta a făcut mai multe încercări de a vinde acest apartament dar nu a reușit, paratul nu permitea vizionarea locuinței posibililor cumpărători. Nu este adevărat ca reclamanta ar fi avut posibilitatea de a reintra in locuința întrucât paratul s-a recăsătorit si reclamanta a fost nevoita sa locuiască la părinții ei, iar daca ar fi închiriat apartamentul ar fi obținut o chirie de 75 euro pe luna pentru jumătate apartament.

La interogatoriu părțile au recunoscut ca reclamanta a plecat de la de locuința ________________ sa rămână in aceasta paratul după noiembrie 2009, au stabilit atunci ca fiecare sa achite băncii jumătate din rata de credit pe care o aveau împreuna aferenta creditului de cumpărare a acestei locuințe din Sighișoara ____________________/9; ca au discutat mult timp varianta ca paratul sa preia integral rata pentru apartament si sa locuiască acolo inclusiv după 17 mai 2013 când reclamanta a renunțat la o prima cerere de partaj, ca este adevărat ca paratul nu i-a îngrădit niciodată dreptul de a veni la locuința, de a rămâne in locuința dar ca reclamanta nu a mai dorit acest lucru , ca de fapt nu a mai intenționat sa se mute in locuința reclamanta si nici in prezent nu s-a mutat deși locuința la cerere i-a fost atribuita in natura după partaj, ca paratul nu a schimbat destinația acestui imobil in tot acest timp in care a locuit fără reclamanta.

Instanța văzând actele si lucrările dosarului si după ascultarea părților retine următoarele: reclamanta si paratul s-au căsătorit la data de 12.04.2017 si au divorțat la data de25.11.2009. din căsătoria lor a rezultat minora Emilianne născuta la 17 august 2007. La data de 13 mai 2008 au cumpărat cu credit bancar imobilul din Sighișoara ____________________ ___________________ titlu bun comun in timpul căsătoriei. S-au separat in fapt anterior desfacerii căsătoriei, reclamanta s-a mutat împreuna cu copilul lor minor in locuința părinților ei, paratul rămânând sa locuiască cu acordul reclamantei in locuința ce a fost domiciliul conjugal, bunul comun al soților, achiziționat cu credit bancar.

Abia in 29 iulie 2013 reclamanta a depus la Judecătoria Sighișoara cererea de partaj judiciar si a cerut împărțirea imobilului bun comun, apartamentul din litigiu, cu privire la care prin sentința civila nr. 1614/3.12.2014 Judecătoria Sighișoara decide ca este bun dobândit de soți in timpul căsătoriei, cu aport comun si egal , l-a atribuit la cerere in natura reclamantei care urmează sa achite o sulta compensatoriei pentru cota de ½ paratului de 5379 euro si ratele aferente creditului bancar. Paratul a predat apartamentul reclamantei după hotărârea de partaj in martie 2015.

Ambii foști soți au recunoscut ca după divorț noiembrie 2009 si pana la predarea imobilului apartament in martie 2+15 numai paratul a locuit in acesta împreuna cu alte persoane, ca reclamanta a locuit cu minora Emilianne in casa părinților ei, , ca in tot timpul după divorț si pana la pronunțarea partajului au plătit in cote egale si ratele bancare, împrejurare care a fost reținuta de instanța de partaj ca reprezentând aport comun si egal al foștilor soți la dobândirea imobilului.

Reclamanta considera in cererea sa de chemare in judecata ca paratul in calitate de coproprietar a apartamentului din Sighișoara _____________________/9 in perioada de timp noiembrie 2009 si pana in martie 2015 care a folosit integral si exclusiv imobilul, ar trebui sa-i plătească o despăgubire reprezentând lipsa folosinței imobilului pe acest interval de timp de către ea care avea aceeași calitate de coproprietar cu a paratului si care asemenea paratului a achitat ratele imobilului, aspect ce a fost reținut la aportul soților in dobândirea locuinței.

A cuantificat aceasta despăgubire ceruta inițial sub denumirea de chirie , ulterior de lipsa de folosința la suma de 20 ooo lei, respectiv de cate 75 euro lunar in 64 luni , corespunzătoare cotei de ½ parte din imobil.

In cazul pretențiilor vizând lipsa de folosința a imobilului reclamanta si-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 636 c civ, privind dreptul la despăgubiri a celui care folosește exclusiv imobilul împotriva voinței celorlalți coproprietari. Raportat la pretențiile formulate pentru perioada noiembrie 2009 –decembrie 2011 , perioada dinaintea celor 3 ani anteriori introducerii acțiunii, cererea fiind depusa la 11 decembrie 2014, s-a ridicat excepția prescripției dreptului material întemeiata pe prevederile Decretul nr. 167/1958.

Părțile nu aveau calitatea de soți in acest interval de timp pentru a nu curge prescripția si astfel sunt aplicabile prevederile din decret 167/1958, cum urmează:

ART. 1

Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege;

ART. 3

Termenul prescripției este de 3 ani.

ART. 8

Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.

Dispozițiile alineatului precedent se aplică prin asemănare și în cazul îmbogățirii fără just temei.

Astfel instanța considera întemeiata excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretenții vizând lipsa de folosința pentru perioada menționată.

Instanța in analiza temeiniciei cererii reclamantei cu privire la pretențiile pentru perioada ultimilor trei ani anterior chemării in judecata a paratului retine ca imobilul apartament este proprietatea ____________________ a celor doi soți in acest interval dec. 2011 si dec. 2014, care este data chemării in judecata si data partajului judiciar.

Caracteristic proprietății comune pe cote-părți obișnuite este faptul că bunul care face obiectul dreptului de proprietate aparține concomitent mai multor titulari.

Fracționarea dreptului de proprietate pe cote părți este realizată doar la nivel abstract, iar nu material, astfel încât fiecăruia dintre foștii soți îi revine o cotă-parte din acest drept exprimată matematic în fracții ori procente. Fiecare coproprietar poate dispune în mod liber de cota sa din drept, astfel o poate înstrăina sau o poate greva cu drepturi reale de garanție care nu presupun deposedarea. In legătură cu cota sa parte din drept, fiecare coproprietar are exclusivitatea. Principiul enunțat își găsește reglementarea in art. 634 al. 1 din noul cod civil intrat in vigoare la 1 oct. 2011, potrivit cu care “fiecare coproprietar este titularul exclusiv al unei cote-părți din dreptul de proprietate și poate dispune în mod liber de aceasta în lipsă de stipulație contrară”.

Folosința (jus utendi) cuprinde atât utilizarea bunului, cât și culegerea fructelor acestuia și este o prerogativa a dreptului de proprietate , astfel ca toți coproprietarii au dreptul de a folosi bunul concomitent sau succesiv. Modul concret, practic in care ei utilizează bunul nu presupune neapărat o înțelegere expresa intre coproprietari, si atunci si o simpla îngăduința/ permisiune reciproca pentru utilizarea bunului total sau parțial de către unul dintre coproprietari este suficienta.

Conform art. 639 c civ, “modul de folosire a bunului comun se stabilește prin acordul coproprietarilor, iar în caz de neînțelegere, prin hotărâre judecătorească”.

Folosința materiala a bunului obliga la 2 reguli de respectat de către coproprietari, astfel cel care folosește bunul exclusiv sa nu-i schimbe destinația si modul de utilizare a bunului si sa nu împiedice exercițiul folosinței celuilalt copărtaș, pentru ca daca unul dintre coproprietari este prejudiciat de o folosire abuziva din partea celuilalt coproprietar , fără deci a avea acordul tacit sau expres al acestuia, cel prejudiciat poate solicita despăgubiri constând in echivalentul lipsei de folosința .

Conform art. 636 al. 2 c civ cel care, împotriva voinței celorlalți proprietari, exercită în mod exclusiv folosința bunului comun poate fi obligat la despăgubiri. Această soluție s-a aplicat și în reglementarea anterioară, temeiul despăgubirilor fiind reprezentat de îmbogățirea fără justă cauză.

In speța reclamanta a recunoscut ca paratul a avut acordul ei sa rămână in locuința , imobil aflat in coproprietate, ca niciodată nu a solicitat vreun partaj de folosința a acestui imobil cf. art. 639 c civ, ca paratul nu a schimbat destinația locuinței, si modul de utilizare a bunului, ca nu i-a îngrădit niciodată accesul in imobil si i-a permis folosința acestuia, doar ca după plecarea din locuința nu a mai vrut sa meargă acolo , nu a mai dorit sa locuiască acolo. Astfel sunt neîntemeiate pretențiile reclamantei privind plata despăgubirilor pentru lipsa folosinței imobilului si instanța ii va respinge integral cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretenții formulate și solicitate din perioada noiembrie 2009 – decembrie 2011 de către reclamantă I____ L______ A__________, domiciliată în Sighișoara, __________________, ____________, jud. M____, contra pârâtului M____ C____ domiciliat în Sighișoara, _____________________, _________________ și respinge cererea reclamantei pentru plata sumei de 1875 euro, la o valoare a chiriei =lipsă folosință locuință, de câte 75 euro, lunar, ca fiind prescrisă.

Respinge cererea reclamantei I____ L______ A__________ contra pârâtului M____ C____ de obligare a pârâtului la plata sumei de câte 75 euro/ lunar sau echivalentul în lei pentru perioada decembrie 2011 – 11 decembrie 2014, total de 2700 euro, reprezentând lipsă folosință locuință, ce a reprezentat bun comun al părților pentru întreaga perioadă, de la adresa din Sighișoara, _____________________, _________________.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.

Pronunțata in ședința publica azi 15 iunie 2015.

Președinte Grefier

B________ G_______ B_____ A___

Citeste mai mult: https://www.avocatura.com/speta/440349/pretentii-judecatoria-sighisoara.html#ixzz5Kw4Ta228