Executare silita perimata. Implinirea termenului de prescriptie.

Dosar nr(...)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A

SECŢIA CIVILĂ, MINORI ŞI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.21/FM

Şedinţa publică din 21 martie 2008

Complet specializat pentru

cauze cu minori şi de familie

Preşedinte – (...) (...)

Judecător – (...) (...)

Judecător – (...) (...)

Grefier – (...) (...)

S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenţii pârâţi B. T. şi B. E., domiciliaţi în localitatea N. (E.),(...), judeţul C, împotriva deciziei civile nr. 573 din 6 decembrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C.”E.” S.A., cu sediul în localitatea Poarta Albă, judeţul C, având ca obiect – partaj bunuri comune.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică recurenţii pârâţi personal asistaţi de avocat T. H. în baza împuternicirii avocaţiale seria (...) nr.(...)/21/03.2008, depusă la dosar, lipsind intimata reclamantă.

Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispoziţiile art.87 şi următoarele Cod procedură civilă.

În referatul oral asupra cauzei, grefierul referă că recursul este declarat în termen, motivat, însă nu s-a făcut dovada achitării taxei de timbru.

După referatul grefierului;

Apărătorul recurenţilor pârâţi depune dovada achitării taxei de timbru conform chitanţei seria (...) (...) (...) PJ/11.03.2008 în valoare de 20,00 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.

Intrebat fiind apărătorul recurenţilor pârâţi, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau acte noi de depus.

Instanţa luând act de declaraţia acestuia, constată dosarul în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra recursului.

Apărătorul recurenţilor pârâţi având cuvântul solicită constatarea nulităţii celor două hotărâri pronunţate în cauză, deoarece au fost pronunţate de instanţe necompetente materiale.

Instanţa întreabă pe apărătorul recurenţilor pârâţi, dacă în raport de obiectul acţiunii şi în raport de dispoziţiile art.2 pct.1 lit.b Cod pr.civilă, mai susţine nulitatea celor două hotărâri, câtă vreme cererile de împărţeală judiciară sunt de competenţa judecătoriei în primă instanţă, indiferent de valoarea masei partajabile.

Apărătorul recurenţilor pârâţi arată că nu mai susţine excepţia invocată anterior. Pe fondul recursului, susţine că acţiunea de partaj introdusă de reclamantă este lipsită de interes, pentru că nu a fost promovată în cadrul procedurii de executare silită, iar dreptul de a cere executare silită s-a prescris. Pe de altă parte, creditorul nu poate solicita partajarea bunurilor comune ale debitorului într-o acţiune de sine-stătătoare.

Mai susţine apărătorul că executarea este perimată de drept conform art.389 cod pr.civilă, întrucât creditorul a lăsat cauza în nelucrare mai mult de 6 luni – de la data de 2.03.2003 şi până la data introducerii prezentei acţiuni. În raport de aceste considerente, acţiunea reclamantei nu este formulată în cadrul unei proceduri de executare silită legal desfăşurată şi este lipsită de interes.

Mai invocă abuzul de drept şi arată că instanţa de apel nu a manifestat nici un fel de preocupare pentru analizarea acţiunii, respectiv a faptului că intimata a pretins pentru o creanţă de 5000 dolari USD, partajarea unui imobil cu o valoare mult mai mare. Creditoarea avea o paletă largă de debitori obligaţi în solidar, precum şi active ale patrimoniului acestora ce puteau fi urmărite silit, însă aceasta a înţeles să execute creanţa numai prin vânzarea imobilului proprietatea pârâţilor.

În final, solicită admiterea recursului şi respingerea acţiunii formulate de reclamantă ca lipsită de interes.

Instanţa rămâne în pronunţarea asupra recursului.

C U R T E A :

Asupra recursului civil de faţă:

Prin acţiunea înregistrată la 02.10.2006, reclamanta S.C. E. S.A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii B. E. şi B. T., ca prin hotărâre judecătorească să dispună partajarea bunurilor dobândite de pârâţi în timpul căsătoriei.

În motivare s-a arătat că prin sentinţa penală nr. 954/2002 a J u d e c ă t o r i e i M e d g i d i a, care constituie titlu executor, pârâtul B. T. a fost obligat, în solidar cu alte persoane, la plata sumei de 5000 USD în favoarea reclamantei.

Cum ceilalţi inculpaţi nu dispun de bunuri mobile sau imobile, procedura executării silite a fost declanşată împotriva pârâtului debitor, în dosarul de executare nr.596/2002, în cadrul căruia s-a instituit măsura sechestrului asupra imobilului situat în E.,(...), compus din teren în suprafaţă de 1065 mp şi construcţie.

A mai susţinut reclamanta că imobilul sechestrat este bun comun al soţilor B. şi că, pe cale de consecinţă, se impune partajarea lui conform cotelor de contribuţie ce vor fi dovedite de către fiecare dintre pârâţi.

Pârâtul B. T. a invocat prin întâmpinare excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a sentinţei penale nr. 954/2002 a J u d e c ă t o r i e i M e d g i d i a - în susţinerea căreia a arătat că termenul în care reclamanta putea cere executarea silită s-a împlinit şi că întreruperea acestuia nu poate fi invocată pentru că s-a perimat cererea de executare formulată anterior - şi excepţia autorităţii de lucru judecat - raportată la sentinţa civilă nr. 1797/12.11.2004 a J u d e c ă t o r i e i M e d g i d i a, prin care s-a perimat cererea de partaj formulată de reclamantă în dosarul nr.2089/2003 al J u d e c ă t o r i e i C o n s t a n ţ a, care a avut ca obiect contestaţia introdusă de pârâţi împotriva executării silite declanşată în dosarul nr.596/2002 al B.E.J. N. B..

La termenul din 08.02.2007 J u d e c ă t o r i a C o n s t a n ţ a a respins excepţiile invocate de pârât, iar prin sentinţa civilă nr.1383, pronunţată la acelaşi termen de judecată, a admis acţiunea reclamantei, a constatat că pârâţii sunt coindivizari ai imobilului situat în E.,(...), în valoare de 699.588 RON, cu câte o cotă de 1/2 fiecare, a dispus ieşirea acestora din indiviziune, a atribuit imobilul către pârâtul B. T. şi l-a obligat la plata unei sulte în valoare de 349.794 RON către pârâta B. E..

Pentru a hotărî în acest sens prima instanţă a reţinut că, potrivit sentinţei penale nr.954/25.03.2002 a J u d e c ă t o r i e i M e d g i d i a, pârâtul B. T. are calitatea de debitor al S.C. E. S.A. pentru suma de 5000 USD şi că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor pentru intentarea acţiunii oblice, respectiv inactivitatea debitorului, interesul serios şi legitim al creditorului în partajarea bunului comun al pârâţilor şi existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, stabilită prin titlul executor reprezentat de hotărârea penală menţionată anterior.

Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de pârâţi a fost respins ca nefondat de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a prin decizia civilă nr. 573/06.12.2007.

La pronunţarea hotărârii s-au avut în vedere următoarele:

- cererea de partajare a imobilului dobândit de pârâţi în timpul căsătoriei a fost formulată printr-o acţiune principală, nu printr-o cerere incidentală, în cadrul contestaţiei la executare promovată de debitor împotriva formelor de executare propriu zisă.

- partea care se consideră vătămată printr-un act de executare poate formula contestaţie în condiţiile art.399 - 401 din C o d u l d e procedură civilă, iar în cadrul acesteia poate invoca prescripţia dreptului creditorului de a cere executarea silită.

- excepţia autorităţii de lucru judecat a fost în mod corect respinsă câtă vreme contestaţia la executare promovată de apelanţii pârâţi a fost perimată prin sentinţa civilă nr.11797/2004 a J u d e c ă t o r i e i C o n s t a n ţ a, deci soluţionată printr-o excepţie de procedură, nu pe fond.

- pretinsa disproporţie dintre valoarea creanţei urmărite şi valoarea de circulaţie a imobilului nu prezintă relevanţă deoarece instanţa de fond este în măsură să analizeze doar împlinirea condiţiilor stabilite de art.493 din Codul civil, respectiv calitatea de codevălmaş a unuia dintre debitori.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii B. E. şi B. T. şi au invocat greşita aplicare a prevederilor art. 389 şi art. 493 din C o d u l d e procedură civilă, susţinând, în esenţă, următoarele:

- prescripţia dreptului de a cere executarea silită a fost greşit raportată la calea procesuală prin intermediul căreia reclamanta a solicitat partajarea bunurilor dobândite de debitor în regimul comunităţii de bunuri pentru că partajul cerut pe calea acţiunii de sine stătătoare este lipsit de interes dacă nu vizează executarea creanţei.

- promovarea acţiunii de faţă în cadrul unei proceduri de executare silită rezultă din chiar considerentele cererii - unde a fost indicat dosarul de executare silită nr.596/2002 al B.E.J. N. E. - şi din textul indicat drept temei juridic al acesteia, respectiv art.493 din C o d u l d e procedură civilă, care aparţine normelor ce reglementează procedura executării silite.

- executarea silită în cadrul căreia s-a solicitat partajul bunurilor comune este perimată de drept deoarece, pe de o parte, cererea de partaj formulată de intimată în cadrul contestaţiei la executare promovată de recurent în dosarul nr. 2089/2003 al J u d e c ă t o r i e i C o n s t a n ţ a a fost perimată prin sentinţa civilă nr.1797/2004 a aceleiaşi instanţe, iar pe de altă parte, pentru că de la data ultimului act de executare efectuat în dosarul de executare nr.596/2002 al B.E.J. N. B., respectiv 02.03.2003, au trecut mai mult de 6 luni.

- intimata creditoare nu mai este titulara unei creanţe aptă de a fi executată silit pentru că titlul executor este reprezentat de o hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă în 2002, iar executarea silită declanşată în temeiul acestuia în 2003 este perimată de drept.

- tribunalul nu a examinat cererea reclamantei şi prin prisma abuzului de drept care a fost invocat prin considerentele cererii de apel şi a fost raportat la faptul că intimata reclamantă a solicitat în mod abuziv partajarea unui imobil cu o mare valoare de circulaţie pentru executarea unei creanţe de numai 5000 USD, deşi recuperarea datoriei se putea realiza prin urmărirea celorlalţi debitori, obligaţi în solidar cu recurentul, sau prin executarea altor active ale patrimoniului debitorului recurent.

Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport cu criticile formulate instanţa reţine următoarele:

Prescripţia dreptului de a cere si obţine executarea silită este o sancţiune procesuală pentru creditor şi un beneficiu legal pentru debitor care, aşa cum rezultă din art. 405 alin. 3 din C o d u l d e procedură civilă, constituie o cauză legală de stingere a puterii executorii a oricărui titlu executoriu, cu consecinţa stingerii dreptului creditorului de a obţine executarea silită, a stingerii obligaţiei debitorului de a se supune executării silite (naşte dreptul de a se opune executării silite), a stingerii obligaţiei instanţei de executare şi a organului de executare de a da curs executării (naşte dreptul de a refuza executarea).

În cauză, titlul executor pe care se întemeiază cererea de partajare a imobilului dobândit de pârâţi în regimul comunităţii de bunuri, este reprezentat de sentinţa penală nr.954/25.03.2002 a J u d e c ă t o r i e i M e d g i d i a, definitivă prin decizia penală nr. 585/25.06.2002 a T r i b u n a l u l u i C o n s t a n ţ a şi irevocabilă prin decizia penală nr.545/P/13.09.2002 a Curţii A p e l d e C, prin care pârâtul B. T. a fost obligat - în solidar cu alte persoane - la plata sumei de 5000 USD către S.C. E. S.A. Poarta Albă.

Executarea silită a acestei hotărâri judecătoreşti a fost cerută de reclamanta creditoare la 09.12.2002, în dosarul de executare nr.596/2002 al B.E.J. N. B., din a cărui examinare rezultă că ultimul act de executare efectuat este procesul verbal de stabilire preţ din 31.03.2005. Continuarea procedurii de executare a fost împiedicată de caracterul de bun comun al imobilului urmărit, iar acţiunea de faţă, prin care reclamanta a solicitat împărţirea bunurilor dobândite de debitorul său în regimul comunităţii de bunuri, a fost introdusă la 02.10.2006.

Potrivit art.405 alin.1 şi 2 din C o d u l d e procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.

Din coroborarea prevederilor legale menţionate cu aspectele de fapt la care s-a făcut referire anterior rezultă că prescripţia dreptului reclamantei de a cere executarea silită a sentinţei penale nr. 954/25.03.2002 a J u d e c ă t o r i e i M e d g i d i a a început să curgă la 25.06.2002 şi s-a împlinit la 25.06.2005, fără ca în acest interval de timp executarea să fi fost săvârşită astfel că, pe cale de consecinţă, titlu executoriu şi-a pierdut puterea executorie prin împlinirea termenului de prescripţie, potrivit art.405 alin.3 din C o d u l d e procedură civilă.

Deşi actul începător de executare este prevăzut de art.4052 alin.1 din acelaşi cod printre cauzele de întrerupere a cursului prescripţiei, cererea de executare silită formulată de reclamantă la 09.12.2002 nu a produs un astfel de efect pentru că s-a perimat de drept, în condiţiile art.389 alin.1 din acelaşi cod, ca urmare a trecerii unui termen mai mare de 6 luni de la data îndeplinirii ultimului act de executare, efectuat în speţă la 31.03.2005, ori potrivit art. 4052 alin.3, prescripţia nu este întreruptă dacă cererea de executare s-a perimat.

Rezultă, din cele ce preced, că termenul de prescripţie al dreptului de a cere executarea silită a sentinţei penale nr. 954/25.03.2002 a J u d e c ă t o r i e i M e d g i d i a – pe care se întemeiază calitatea invocată de reclamantă în speţă, de creditor al pârâtului codevălmaş – se împlinise la data introducerii prezentei acţiuni, iar ca urmare a pierderii puterii executorii a titlului, reclamanta nu mai justifică interes în promovarea acţiunii de împărţeală întemeiată pe dispoziţiile art. 493 alin.1 din C o d u l d e procedură civilă.

Utilizarea acestei instituţii procesuale are la bază interesul de a pune în executare hotărârea judecătorească ce conferă titularului ei calitatea de creditor al debitorului codevălmaş, interes care nu se poate, însă, satisface oricând, ci este limitat în timp, în mod indirect, prin prescripţia extinctivă.

Pe cale de consecinţă, cum hotărârea judecătorească ce-i conferea reclamantei calitatea de creditor al pârâtului B. T. şi-a pierdut puterea executorie ca urmare a neexecutării ei înăuntrul termenului de prescripţie, nu mai există nici un interes practic pentru împărţirea imobilului dobândit în regimul comunităţii de bunuri de pârâtul debitor după prescripţia dreptului de executare silită, iar acţiunea formulată de reclamantă în temeiul art.493 alin.1 din C o d u l d e procedură civilă este lipsită de interes.

Considerentele expuse conduc la concluzia că dispoziţiile ce reglementează procedura executării silite au fost în mod greşit aplicate în cauză astfel că, în temeiul art.304 pct.9 din C o d u l d e procedură civilă, recursul va fi admis şi se va modifica în tot hotărârea atacată în sensul admiterii apelului, al schimbării sentinţei instanţei de fond şi respingerii acţiunii reclamantei ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul civil declarat de recurenţii pârâţi B. T. şi B. E., domiciliaţi în localitatea N. (E.),(...), judeţul C, împotriva deciziei civile nr. 573 din 6 decembrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C.”E.” S.A., cu sediul în localitatea Poarta Albă, judeţul C.

Modifică în tot decizia recurată, în sensul că admite apelul, schimbă în tot sentinţa apelată şi respinge acţiunea reclamantei ca lipsită de interes.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 21 martie 2008.

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...) (...)

(...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Jud.fond I.E.

Jud.apel : C.E.

C.D.

Red.dec.Jud.I.(...)

05.05.2008/ 4 ex.