Evacuarea coproprietarului până la soluţionarea acţiunii de partajare a bunurilor comune. Netemeinicie

 

Apartamentul dobândit de soţi în timpul căsătoriei constituie bun comun. Proprietatea soţilor asupra bunurilor comune este o proprietate comună în devălmăşie, caracteristic acesteia fiind faptul că cei doi soţi sunt împreună proprietari asuprabunului, fără ca dreptul de proprietate să fie divizat pe cote-părţi şi fără ca bunul săfie împărţit corespunzător acestor cote.

Soţii exercită împreună atributele dreptului de proprietate asupra apartamentului,astfel că nici dreptul de folosinţă nu poate fi divizat între aceştia.

Prevederile art. 6132 C. proc. civ. sunt dispoziţii speciale de strictă aplicare, neputând fi extinse la alte situaţii. Doar instanţa care judecă divorţul poate, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să ia măsura vremelnică de atribuire a folosinţei exclusive a locuintei ce constituie bun comun al soţilor, pe timpul judecării acestui proces.

Dacă unul dintre foştii soţi exercită abuziv drepturile conferite de lege asupra locuinţei ce constituie bun comun, soluţia de a pune capăt acestui abuz nu este acţiunea în evacuare, ci acţiunea de partajare a bunurilor comune.

C.A. Craiova, Secţia civilă, decizia nr. 114 din 16 ianuarie 2006,

în Dreptul familiei. Practică judiciară, p. 207-209

Prin actiunea civilă formulată de Judecătoria Craiova, reclamantul C.M. a chemat-o în judecată pe pârâta V.I., solicitând evacuarea acesteia din locuinĠt proprietate comună,pentru imposibilitatea convietuirii din cauza comportamentului violent al pârâtei.

Prin sentinta civilă nr. 13764 din 25 noiembrie 2004 a Judecătoriei Craiova, s-a admis acĠiunea şi s-a dispus evacuarea pârâtei din locuinĠa în litigiu, în mod provizoriu, până la solutionarea actiunii de partaj bunuri comune, retinându-se că aceasta are un comportament

violent şi provoacă certuri, făcând imposibilă convieĠuirea părĠilor.

 

Împotriva acestei sentinĠe a declarat apel pârâta, motivând că acĠiunea este inadmisibilă, deoarece are un drept de coproprietate asupra locuinĠei, care nu poate fi negat prin evacuarea sa.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 1802 din 5 iulie 2005, a respins apelul declarat de pârâtă, reĠinând că, din probe, a rezultat că pârâta este cea care determină şi întreĠine o stare conflictuală, care face imposibilă convieĠuirea.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs pârâta, susĠinând că acĠiunea reclamantului este inadmisibilă, ea neputând fi evacuată dintr-un apartament bun comun.

Recursul este întemeiat.

Apartamentul dobândit de soĠi în timpul căsătoriei constituie bun comun. Proprietatea sotilor asupra bunurilor comune este o proprietate comună în devălmăşie, caracteristic acesteia fiind faptul că cei doi soti sunt împreună proprietari asupra bunului, fără ca

dreptul de proprietate să fie divizat pe cote-părĠi şi fără ca bunul să fie împărĠit corespunzător acestor cote.

Sotii exercită împreună atributele dreptului de proprietate asupra apartamentului, astfel că nici dreptul de folosinĠă nu poate fi divizat între aceştia.

În conformitate cu principiul egalitătii dintre soti, aceştia administrează şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele, potrivit art. 35 alin. (1) C. fam.

De asemenea, potrivit art. 35 alin. (2) C. fam., oricare dintre soti, exercitând singur aceste drepturi, este socotit că are şi consimĠământul celuilalt soĠ, existând un mandat tacit reciproc, în limitele prevăzute în partea a doua a alin. (2) din acest articol.

Existenta mandatului tacit reciproc în timpul căsătoriei este în interesul soĠilor, dar şi al terĠilor de bună-credinĠă.

Sotii, prin vointa lor sau prin vointa unuia dintre ei, nu pot să înlăture dispozitiile imperative ale art. 35 C. fam. în relatiile cu terĠii şi, cu atât mai mult, în relaĠiile dintre ei.

Folosinta exclusivă a locuintei ce constituie bun comun al sotilor poate fi atribuită numai de instantă, în conditiile art. 6132

C. proc. civ., numai în timpul procesului de divort, pe cale

de ordonanĠă preşedintială, aceasta constituind o măsură vremelnică cu privire la folosirea locuintei.

Aceste dispozitii imperative, în privinta folosirii locuintei ce constituie bun comun al sotilor, nu pot fi extinse şi la alte împrejurări sau situatii.

Cu atât mai mult, după despărtirea sotilor prin divort, în urma unei hotărâri definitive şi irevocabile, evacuarea unuia dintre soti nu poate avea loc pe calea unei actiuni de drept comun, în evacuare.

În situatia în care unul dintre foştii soti exercită abuziv drepturile conferite de lege asupra locuintei ce constituie bun comun, solutia de a pune capăt acestui abuz nu este actiunea în evacuare, ci ieşirea din indiviziune printr-o actiune de partaj a bunurilor comune.

În consecintă, fată de considerentele expuse, constatând că hotărârile atacate s-au pronuntat cu aplicarea greşită a legii, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a fost admis recursul declarat de pârâtă, modificate ambele hotărâri,în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a actiunii în evacuare formulate de reclamantul C.M.