Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor

În conditiile art. 4 din Legea nr. 319/1944 sotul supravietuitor are un drept de abitatie temporar numai daca nu detine un alt spatiu de locuit.

Prin decizia civila nr. 1088 din 25 septembrie 2001 pronuntata în dosar nr. 3228/2001 Tribunalul Arad a respins apelul declarat de pârâta T.A. împotriva sentintei civile nr. 381 din 24 iunie 2001 pronuntata de Judecatoria Ineu în dosar nr. 324/2001. Astfel, tribunalul a confirmat solutia primei instante, prin care a fost admisa actiunea formulata de reclamantii O.G. si O.E. împotriva pârâtei T.A. si s-a dispus evacuarea pârâtei din imobil, pentru lipsa de titlu. Instanta de fond a retinut ca reclamantii au devenit proprietarii imobilului în urma sistarii starii de indiviziune, iar pârâta ocupa imobilul fara nici un titlu. Împotriva sentintei primei instante pârâta a declarat apel, invocând în favoarea sa un drept de abitatie, drept conferit de Legea nr. 319/1944, precum si un drept de retentie, datorita faptului ca reclamantii nu au achitat sulta stabilita prin hotarârea de iesire din indiviziune.

Tribunalul a apreciat ca apelul este neîntemeiat, retinând ca în cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 4 din Legea nr. 319/1944, deoarece a trecut mai mult de un an de la iesirea din indiviziune. Recursul declarat de pârâta a fost apreciat ca neîntemeiat. Astfel, sentinta civila nr. 273 din 6 aprilie 2000 prin care s-a dispus iesirea din indiviziune a fost pusa în executare, iar în dosarul executional nr. 362 s-a facut compensarea conform art. 1144 C. civ, ramânând ca reclamantii sa mai achite pârâtei suma de 1.918.459 lei. În ce priveste dreptul de abitatie invocat de pârâta recurenta, Curtea a retinut ca dispozitiile art. 4 din Legea nr. 319/1944 nu sunt incidente în speta, deoarece a trecut mai mult de un an de la momentul iesirii din indiviziune, în conditiile în care dreptul de abitatie este consacrat în favoarea sotului supravietuitor numai timp de un an, socotit din momentul iesirii din indiviziune si conditionat de lipsa unei alte locuinte. Or, pârâta locuieste efectiv în alt imobil si mai detine o cota parte de X dintr-un alt imobil.

În consecinta, Curtea a apreciat ca nu este incident motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., retinând ca atât prima instanta, cât si tribunalul au interpretat corect dispozitiile art. 4 din Legea nr. 319/1944.

 

C.A. Timisoara, Sectia civila, decizia nr.217 din data de 30 ianuarie 2002