Drept de creanta al unuia dintre soti. Prescriptie. Incindenta dispozitiilor art.7 din Decretul 167/1958

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta J. ). N.) D. împotriva deciziei civile nr.386 din 25 noiembrie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...) şi a sentinţei civile nr.5087 din 6 iulie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu reclamantul N. E. şi intervenienţii I. (...) şi I. B., având ca obiect „partaj judiciar”.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au răspuns avocat B. E. E., pentru recurenta pârâtă J. ). N.) D., intimatul reclamant N. E. şi intimata intervenientă I. B., ambii asistaţi de avocat B. E., acelaşi apărător prezentându-se şi pentru intimatul intervenient I. (...).

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, învederându-se că recurenta pârâtă J. ). N.) D. a invocat prin înscrisurile depuse pentru acest termen de judecată, un nou motiv de recurs, de ordine publică, care au fost comunicate părţii adverse.

Avocat B. E., pentru intimatul reclamant N. E. şi intimaţii intervenienţi I. (...) şi I. B., a depus întâmpinare, comunicată, spre observare, apărătorului recurentei pârâte.

Dosarul a fost lăsat la a doua strigare, dând posibilitatea părţilor să observe înscrisurile comunicate.

La a doua strigare a cauzei, ambii reprezentanţi ai părţilor au arătat că au observat întâmpinarea şi, respectiv, motivele suplimentare de recurs şi nu mai au cereri de fomulat, excepţii de invocat şi probe de administrat.

Instanţa, apreciind cauza în stare de soluţionare, a acordat cuvântul asupra recursului civil de faţă.

Avocat B. E. E., pentru recurenta pârâtă J. ). N.) D., a depus concluzii scrise. Cu privire la motivul de ordine publică, nou invocat în temeiul art.306 C.pr.civilă, a susţinut că, în mod greşit, instanţele de fond şi apel au reţinut în favoarea intimatului reclamant un drept de creanţă în cuantum de 35.000 lei, ce a fost reactualizat conform indicelui de inflaţie rezultând suma de 58.856 lei. A arătat că termenul de 3 ani prevăzut de lege, în cursul căruia intimatul reclamant putea să valorifice acest drept de creanţă, a început să curgă de la data de 28 noiembrie 2002, astfel încât acesta era deja prescris la data introducerii acţiunii de partaj.

În raport de această susţinere, în conformitate cu dispoziţiile art.137 alin.1 C.pr.civilă, a solicitat admiterea acestui motiv de recurs, modificarea atât a încheierii de admitere în principiu cât şi a hotărârilor judecătoreşti recurate şi respingerea petitului ce vizează reţinerea unui drept de creanţă în favoarea reclamantului N. E. dar şi a cererii de intervenţie formulată de I. (...) şi I. B..

Cu privire la fondul cauzei, a solicitat într-o primă teză admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri în sensul respingerii petitului formulat de N. E. în ceea ce priveşte dreptul de creanţă în cuantum de 35.000 lei, respingerea cererii de intervenţie formulată de I. (...) şi I. B., cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat că încheierea de admitere în principiu şi ambele hotărâri recurate sunt confuze, contradictorii, nemotivate în fapt şi în drept, fondul litigiului fiind nesoluţionat, instanţele pronunţându-se asupra a ceea ce nu s-a cerut. În raport de aceste susţineri, într-o teza subsidiară, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate şi trimiterea cauzei la Judecătoria Tg.J, pentru ca instanţa de fond să completeze probatoriul în scopul soluţionării tuturor petitelor neanalizate şi nerezolvate.

Avocat B. E., pentru intimatul reclamant N. E. şi intimaţii intervenienţi I. (...) şi I. B., a solicitat respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, pentru că, în raport de dispoz. art. 7 din Decretul 167/1958, dreptul la acţiune nu a început să curgă la data de 28 noiembrie 2002, ci la data promovării partajului.

Pe fond, a susţinut că instanţele, în mod corect, au reţinut dreptul de creanţă în favoarea intimatului reclamant întrucât acesta a primit donaţia, sub forma darului manual, de la intervenienţii I. (...) şi I. B.. A solicitat respingerea recursului.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă;

Prin acţiunea formulată la data de 29.11.2006, reclamantul N. E. a chemat în judecată pe pârâta J. D., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună împărţirea în cote egale a bunurilor comune, şi anume: 24% dintr-un apartament cu 3 camere situat în Târgu-J, strada (...) (...), .2, .1, .1, Judeţul G, restul de 76 % reprezentând partea de bun propriu a reclamantului ca urmare a donaţiei primite de la N. şi unchiul său I. (...) şi I. B., în sumă de 350.000.000 lei la cumpărarea apartamentului cu suma de 460.000.000 lei,o mobilă de dormitor second hand, compusă din şifonier cu 5 uşi, 2 noptiere, pat dublu şi toaletă, un frigider E. de 240 l, second hand, hotă electrică, centrală termică şi calorifere, închiderea balconului, gresie şi faianţă pe hol şi B mică, pus lambriu în balcon, televizor color U. şi televizor tricolor T. (second hand), covor persan pe fond gri 3m/2m, un videocasetofon LG, second hand, cuptor cu microunde L..

Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând să fie introduse la masa de împărţit şi alte bunuri şi îmbunătăţiri: o masă S. de bucătărie şi şase scaune din piele pe suport de inox, o garnitură mobilă pentru sufragerie, un radiocasetofon, un TV color H., o antenă parabolică, un sistem I. Cinema, îmbunătăţiri la apartamentul cu 3 camere: geam termopan pe tocărie de PVC la bucătărie, faianţă şi gresie pentru B mare (achiziţionate dar nemontate), raşchetat parchet, demolat zid pentru edificarea celui de al doilea balcon, acoperiş balcon, D. cu uşă pliantă, achiziţionarea a trei uşi şi montarea acestora, oglindă, WC şi bazin aferent, suporţi de inox în B mică, contravaloarea bunurilor achiziţionate de ei pe perioada cât au locuit în apartamentul rudelor reclamantului :centrală, termică şi manopera de montare, chiuvetă, tapet şi materiale şi manopera pentru zugrăvirea băii şi bucătăriei.

Pârâta a mai solicitat restituirea de către reclamant a bunurilor proprii rămase în apartament.

În cauză, au formulat cerere de intervenţie în interesul reclamatului, numiţii I. B. şi I. (...), solicitând majorarea contravalorii lotului reclamantului cu 75% din contravaloarea apartamentului compus din 3 camere şi dependinţe, arătând că sunt unchii reclamantului şi au înţeles să îl ajute, dându-i suma de 35.000 lei RON proveniţi din vânzarea apartamentului lor din strada A.I.(...), această sumă fiind bun propriu al reclamantului.

Prin încheierea de admitere în principiu din 05.04.2007, Judecătoria Tg-J a admis în parte, în principiu acţiunea formulată de reclamant şi cererea reconvenţională formulată de pârâtă, a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind restituirea bunurilor proprii ale pârâtei şi a respins în principiu cererea de intervenţie în interesul reclamantului formulată de intervenienţii I. (...) şi I..

Instanţa a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuţii egale, următoarele bunuri comune: apartamentul cu 3 camere şi dependinţe, situat în Târgu-J, strada (...) (...), .2, .1, .1, Judeţul G, cu toate îmbunătăţirile existente,centrală termică şi calorifere, televizor color U. şi televizor tricolor T. , covor persan pe fond gri 3m/2m, mobilă de dormitor compusă din şifonier cu 5 uşi, 2 noptiere, pat dublu şi toaletă, frigider E. de 240 l, hotă electrică, videocasetofon LG, cuptor cu microunde L., masa de bucătărie cu 6 scaune din vinilin şi ţeavă cromată, mobilă de sufragerie, compusă din bibliotecă, corpuri suprapozabile şi şifonier, radiocasetofon, antenă parabolică, un sistem audio I. Cinema, faianţă şi gresie pentru B mare, neaplicate, a dispus ieşirea reclamantului şi pârâtei din starea de codevălmăşie, conform cotelor arătate şi efectuarea unei expertize tehnice pentru evaluarea bunurilor şi formarea loturilor.

Prin cererea formulată la 14.06.2007 reclamantul a solicitat, ca printr-o încheiere suplimentară, să se dispună majorarea lotului său cu contravaloarea ratelor achitate de el de la 01.09.2005 la zi la creditul contractat de pârâtă la BCR G, iar prin cererea depusă la 05.07.2007, pârâta a recunoscut existenţa împrumutului şi a arătat că modalitatea de plată a ratelor la acest credit este cea menţionată de reclamant.

Prin încheierea din 13.09.2007 instanţa a dispus admiterea cererii formulată de reclamant, a constatat că reclamantul şi pârâta au, pe lângă bunurile reţinute în încheierea din 05.04.2007, şi o datorie comună, în cote egale de ½ fiecare, creditul neachitat la BCR- contractul de credit nr.1487/27.11.2002, a majorat lotul reclamantului cu contravaloarea ratelor achitate de reclamant la acest credit începând de la 01.09.2005 şi a dispus refacerea raportului de expertiză, urmând a se ţine seama şi de dispoziţiile acestei încheieri.

Pe baza probelor administrate Judecătoria Tg-J, prin sentinţa civilă nr.8252 din 22 noiembrie 2007, a admis în parte acţiunea cu completarea ulterioară şi cererea reconvenţională. A fost anulat ca netimbrat capătul de cerere privind restituirea bunurilor proprii ale pârâtei şi a fost respinsă cererea de intervenţie în interesul reclamantului.

S-a omologat raportul final de expertiză întocmit de experţii H. T. şi J. G în varianta unică de lotizare propusă de experţi, cu menţiunea ca disponibilul de 318,82 USD aflaţi în contul aferent creditului nr. 2051. A 01.0.(...).0149 USD 3 pe numele pârâtei, reprezentând plata excedentară împrumutului, efectuată de reclamant, a fost atribuit pârâtei.

În lotul atribuit reclamantului s-au inclus apartamentul şi toate bunurile mobile, mai puţin televizorul H., reclamantul datorând sultă pârâtei de 84.031,94 lei

În lotul atribuit pârâtei s-a inclus TV color H. şi sulta primită de la reclamant.

Prin decizia civilă nr.145 din 15 aprilie 2008 a T r i b u n a l u l u i G o r j - Secţia Civilă, dată în dosar nr(...), a fost respins ca nefondat apelul declarat de către reclamantul-pârât N. E. şi de către intervenienţi, iar sentinţa a fost menţinută, dar prin decizia civilă nr. 222 din 24 septembrie 2008 dată de Curtea de A p e l C r a i o v a, au fost admise recursurile acestora. S-a dispus modificarea deciziei T r i b u n a l u l u i G o r j, au fost admise apelurile reclamantului şi, respectiv intervenienţilor, a fost desfiinţată sentinţa civilă nr. 8252 din 22.11.2007 a J u d e c ă t o r i e i T â r g u-J şi încheierea de admitere în principiu.

În rejudecare, instanţa a pronunţat încheierea de admitere în principiu din 23 martie 2009, prin care a admis în parte, în principiu, acţiunea, aşa cum a fost completată ulterior, a reţinut şi a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuţii egale, aceleaşi bunuri, însă s-a reţinut că la apartament părţile au efectuat îmbunătăţiri constând în : închiderea balconului, gresie şi faianţă pe hol şi B mică, pus lambriu în balcon, geam termopan pe tocărie de PVC la bucătărie, faianţă şi gresie pentru B mare (neaplicate), raşchetat parchet, demolat zid pentru edificarea celui de al doilea balcon (materiale şi manoperă), acoperiş balcon, D. cu uşă pliantă, achiziţionarea a trei uşi şi montarea acestora, oglindă, WC şi bazin.

S-a dispus majorarea lotului reclamantului cu suma de 35.000 lei, reprezentând banii donaţi de către intervenienţi numai nepotului lor.

Pentru a pronunţa această încheiere instanţa a reţinut că la apartamentul intervenienţilor, cât au locuit, părţile au montat chiuvetă, tapet şi au zugrăvit, iar din probele administrate, s-a reţinut că banii daţi de către cei doi intervenienţi către nepotul lor, reclamantul-pârât, sunt o adevărată donaţie făcută acestuia, suma fiind folosită pentru achitarea parţială a imobilului în litigiu. De asemenea s-a reţinut că din probele coroborate cu cele reţinute de către Curtea de A p e l C r a i o v a, care a dezlegat această problemă de drept, a rezultat că intervenienţii au donat reclamantului apartamentul cu două camere, dându-i numai acestuia banii obţinuţi prin vânzarea imobilului.

Pe baza probelor administrate, Judecătoria Tg-J prin sentinţa civilă nr.5087/06 iulie 2009 a admis în parte acţiunea, aşa cum a fost completată ulterior, a admis în parte cererea reconvenţională, a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind restituirea bunurilor proprii ale pârâtei.

A fost admisă cererea de intervenţie în interesul reclamantului.

S-a omologat raportul de expertiză în varianta a II-a de lotizare şi s-au atribuit părţilor bunurile conform acesteia, fiind atribuit pârâtei un televizor color H. şi sultă de la reclamantul-pârât în sumă de 27.693,50 lei.

Restul bunurilor au fost atribuite reclamantului.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta, susţinând că instanţa de rejudecare nu a motivat nici în încheierea de admitere în principiu şi nici în sentinţă soluţia de admitere a acţiunii reclamantului şi de admitere a cererii de intervenţie a intervenienţilor I. (...) şi I. B., încălcând dispoziţiile art.261 pct.5 C.pr.civ., iar dispozitivul şi considerentele hotărârilor sunt confuze şi contradictorii acordând altceva decât s-a cerut şi nu este soluţionat fondul litigiului.

Că, dacă reclamantul şi pârâta au fiecare câte o cotă de 50 % din masa bunurilor comune , peste cota de 50 % reclamantului nu i se poate majora lotul cu titlul de contribuţie suplimentară, iar reclamantul nu a cerut majorarea lotului cu o anumită sumă de bani.

Prin decizia civilă 386 din 25 noiembrie 2009 a T r i b u n a l u l u i G o r j s-a respins apelul ca nefondat.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că prin decizia civilă nr.222 din 24.09.2008, Curtea de A p e l C r a i o v a a reţinut că instanţa de fond nu a examinat fondul cauzei din moment ce nu a făcut o calificare juridică a cererilor cu care a fost investită şi nu s-a pronunţat asupra uneia din aceste cereri, respectiv cea vizând constatarea dreptului de creanţă al reclamantului pentru suma primită cu titlul de donaţie de la intervenient.

Din probele administrate la instanţa de fond, respectiv depoziţiile martorilor coroborate cu contractele de vânzare cumpărare depuse în primul ciclu procesual, susţinerile şi apărările părţilor a rezultat că părţile au locuit într-un apartament cu două camere proprietatea intervenienţilor (intervenienta fiind soră cu mama reclamantului) ce au permis vânzarea apartamentului şi folosirea banilor obţinuţi pentru achiziţionarea de către reclamant şi pârâtă a unui apartament cu 3 camere, soţii achitând diferenţa de preţ.

Astfel, soţii au cumpărat apartamentul cu 3 camere pe numele lor prin contractarea unui împrumut la BCR G pentru diferenţa de preţ şi deci în mod corect a reţinut instanţa că apartamentul cu trei camere este bun comun, întrucât este dobândit în timpul căsătoriei, iar suma bani daţi de cei doi intervenienţi către nepotul lor a fost calificată corect de instanţă ca o donaţie făcută acestuia, suma fiind folosită pentru achitarea parţială a imobilului din litigiu.

Tribunalul a constatat că instanţa de fond s-a pronunţat pe obiectul cererilor formulate în raport de temeiul juridic invocat şi nu a acordat mai mult decât s-a cerut.

Din practicaua sentinţei se constată că apărătorii părţilor au solicitat omologarea raportului de expertiză în varianta II de lotizare, iar instanţa de fond în considerentele sentinţei a motivat legal că sulta la care va fi obligat reclamantul către pârâtă este în cuantum de 27.693,50 lei reprezentând diferenţa dintre sulta stabilită de expertul desemnat şi contravaloarea donaţiei, actualizată în funcţie de inflaţie, reprezentând dreptul său de creanţă, sumă neluată în considerare de către expert la întocmirea raportului de expertiză.

Este adevărat că apelanta a susţinut că preţul real al apartamentului a fost cel din contract, că au avut bani să-l achite fără donaţia făcută, însă din probele administrate a reieşit o altă stare de fapt, iar reclamantul a dovedit că a primit suma de 35.000 lei de la intervenienţi, reprezentând preţul primului imobil vândut şi în mod corect instanţa a dispus majorarea lotului său.

La formarea şi lotizarea loturilor cu respectarea încheierii de admitere în principiu instanţa de fond a respectat dispoziţiile art.741 C.pr.civ., ţinându-se seama de folosirea bunurilor de către părţi , cota pe care o are fiecare din bunul supus partajului sau alte împrejurări de fapt care să ducă la echitabila partajare a bunurilor.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând, în principal, reţinerea unui drept de creanţă pentru reclamant.

S-a arătat că instanţele nu au clarificat cui aparţine dreptul de creanţă, adică reclamantului sau intervenienţilor, considerând că s-au pronunţat pe o cerere inexistentă, cât timp reclamantul a solicitat să i se reţină o cotă mai mare la achiziţionarea apartamentului, iar nu un drept de creanţă. S-a considerat nelămurită situaţia juridică a pretinsului drept de creanţă şi s-a susţinut că a fost în mod nelegal reactualizat, cu încălcarea încheierii de admitere în principiu.

Recurenta a mai invocat nerespectarea deciziei de casare anterioară şi a voinţei părţilor, exprimată prin cererile formulate, a arătat că reţinerea dreptului de creanţă nu este justificată de probele administrate, făcându-se referire la conţinutul declaraţiilor martorilor, la înscrisul denumit „ convenţie” şi la sumele de bani plătite pentru vânzarea şi, respectiv, cumpărarea apartamentului părţilor, arătându-se că în mod greşit s-a considerat că suma de bani a fost dată doar pentru reclamant, pârâta fiind pusă într-o situaţie de inferioritate. S-a criticat administrarea din nou a probei cu expertiză tehnică.

Prin motivele suplimentare de recurs formulate la data de 18.02.2010, s-a invocat, ca motiv de nelegalitate de ordine publică, prescripţia dreptului de la acţiune al reclamantului, apreciindu-se că acţiunea pentru reţinerea dreptului de creanţă a fost introdusă după împlinirea termenului de 3 ani care a început să curgă la data când reclamantul a primit suma de bani de la interveninţi.

Recursul nu este fondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente.

Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantului nu este fondată, fiind incidente în cauză dispoz. art. 7 din Decretul 167/1958.

Potrivit art. 1 din decretul privind prescripţia extinctivă, dreptul la acţiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripţie, termenul de prescripţie stabilit de art. 3 fiind de trei ani. Art. 7 din Decretul 167/1958 stabileşte că prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune.

În speţă, dreptul la acţiune al reclamantului nu s-a născut la data când a primit suma de bani de la familia sa, sumă ce a fost investită în achiziţionarea unui bun comun, ci la data când a avut interesul să solicite recunoaşterea dreptului său, respectiv atunci când dreptul său a fost negat de pârâtă. Astfel, data la care începea să curgă termenul este data când a fost promovată acţiunea de partaj, pentru că anterior acestei date nu s-a negat de către pârâtă dobândirea anumitor bunuri comune sau proprii şi nu exista interesul de a se cere, în timpul căsătoriei părţilor, stabilirea situaţiei juridice a unor bunuri.

În atare situaţie, având în vedere dispoz. art. 7 din decret, nu este suficient a invoca prescripţia, ci a ţine seama de data când ea a început să curgă, date fiind şi dispoz. art. 14 alin. 3 din decret potrivit cu care între soţi prescripţia nu curge.

Criticile vizând fondul cauzei sunt, de asemenea, nefondate.

Instanţele de fond s-au pronunţat în limitele investirii lor, cu respectarea principiului disponibilităţii şi a prevederilor art. 315 c.p.c., care obligă instanţa de rejudecare să respecte dezlegările de drept făcute de instanţa de casare.

În considerentele deciziei civile 222 din 24 septembrie 2008, Curtea de A p e l C r a i o v a, ca instanţă de recurs, a stabilit că reclamantul a investit instanţa cu o cerere în constatarea existenţei dreptului său de creanţă pentru o sumă de bani ce reprezenta parte din preţul de achiziţie al apartamentului bun comun. Curtea a arătat că solicitarea reclamantului de i se reţine o cotă majorată din apartament nu are un conţinut legal, deoarece instanţa nu poate reţine cote diferenţiate de contribuţie pentru fiecare bun, ci doar o cotă egală sau diferenţiată pe totalul bunurilor partajabile, iar în măsura în care unul dintre soţi solicită să i se reţină o cotă de contribuţie mai mare cu privire la un singur bun, el investeşte instanţa cu constatarea creanţei născute din starea de proprietate comună.

În acest mod, instanţa de casare a dezlegat problema de drept a calificării juridice a unui capăt din cererea reclamantului, în raport de care a dispus rejudecarea pricinii, instanţa de trimitere fiind obligată să judece litigiul ţinând seama de modul în care problema de drept a fost soluţionată în recurs.

În raport de prev. art. 315 c.p.c., este nefondată susţinerea recurentei din motivele de recurs în sensul că decizia 222/2008 nu a fost respectată sau că această decizie nu a tranşat calificarea cererii ca fiind una pentru constatarea unui drept de creanţă. Recurenta s-a limitat la cele dispuse de curte în finalul deciziei, fără a examina alineatele 1—4 din fila 7 a deciziei de casare.

Stabilind că reclamantul a investit instanţa cu acest capăt de acţiune, este evident că judecătoria s-a pronunţat asupra unei cereri ce a fost formulată, admiterea cererii de intervenţie formulată în interesul reclamantului fiind consecinţa admiterii acţiunii. Potrivit art. 49 c.p.c., prin cererea de intervenţie accesorie, se urmăreşte apărarea unor drepturi ale părţii în favoarea căreia se intervine, iar nu obţinerea unui drept propriu pentru intervenienţi. Pentru acest motiv, admiţând cererea de intervenţie, judecătoria nu a reţinut un drept de creanţă pentru intervenienţi, ci pentru reclamant, potrivit cu calificarea acţiunii acestuia stabilită în recurs, susţinerea recurentei privind obligaţia ambilor soţi de a plăti intervenienţilor o sumă de bani fiind în contradicţie cu efectele art. 49 c.p.c.

Referirile recurentei la conţinutul probelor administrate nu pot fi analizate în calea extraordinară a recursului, deoarece sunt aspecte de fapt, care exced motivelor de nelegalitate, criticile vizând temeinicia deciziei. Cum plata unei sume de bani de către intervenienţi este o stare de fapt, ce a fost probată cu martori şi înscrisuri, aprecierea probelor este la latitudinea instanţelor de fond, aşa încât susţinerile din finalul motivelor de recurs nu sunt critici de nelegalitate.

Cât priveşte efectele juridice ale admiterii capătului de acţiune pentru constatarea existenţei unui drept de creanţă, s-a majorat corect lotul reclamantului cu suma de 35 000 lei, al cărei regim juridic este guvernat de dispoziţiile art. 30 c.fam. Suma de bani primită de reclamant de la familia sa constituie o donaţie sub forma darului manual, pentru care nu se cere îndeplinită condiţia formei autentice, şi reprezintă bun propriu al acestuia. Atunci când o donaţie primită în timpul căsătoriei de unul dintre soţi de la membrii familiei sale nu este făcută în mod expres pentru ambii soţi, există prezumţia simplă că ea constituie bun propriu al soţului înrudit cu donatorii. Această prezumţie simplă nu a fost răsturnată de pârâtă, care nu a dovedit că intervenienţii au înţeles să îi doneze suma de bani .

Reactualizarea sumei de 35 000 lei prin sentinţă constituie aplicarea principiului nominalismului monetar, în sensul că prin reactualizarea cu coeficientul de devalorizare a monedei naţionale se stabileşte care este valoarea sumei de bani la zi, fără a se aplica dobânzi, care sunt daune moratorii. În condiţiile inflaţiei, reactualizarea sumelor de bani constituie o modalitate de a aplica principiul echităţii, stabilindu-se valoarea actuală a aceleiaşi sume, care s-a devalorizat prin simpla trecere a timpului.

Efectuarea unei noi expertize după casare este justificată prin aceea că de la data primului raport de evaluare până la judecata pricinii în al doilea ciclu procesual valoarea bunurilor s-a modificat, iar potrivit art. 673 c.p.c., valoarea bunurilor partajabile se stabileşte potrivit datei la care se realizează efectiv partajul, fiind în interesul ambelor părţi să se determine valoarea actuală a bunurilor. În exercitarea rolului său activ prevăzut de art. 129 c.p.c, instanţa are posibilitatea de a pune în discuţie administrarea oricăror probe considerate utile, chiar dacă părţile nu le solicită expres.

Constatând că nu sunt incidente motive de nelegalitatea deciziei atacate, în sensul art. 304 c.p.c., recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta J. ). N.) D. împotriva deciziei civile nr.386 din 25 noiembrie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...) şi a sentinţei civile nr.5087 din 6 iulie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu reclamantul N. E. şi intervenienţii I. (...) şi I. B..

Decizie ireveocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 22 Februarie 2010.

CURTEA DE A P E L C R A I O V A - SECŢIA I CIVILĂ ŞI PT. CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE- DECIZIE NR. 245