Dividendele reprezinta un drept de creanta. Patrimoniul societatii nu poate face obiectul partajului.


CURTEA DE A P E L A L B A I U L I A

SECŢIA PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 57/2009

Şedinţa publică de la 04 Mai 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...) – preşedinte secţie

Judecător (...) (...) N.

Grefier N. P. Creţa

Pe rol se află pronunţarea asupra recursului declarat de pârâta J. T. N. şi de reclamantul E. E. împotriva sentinţei civile nr. 331/A/2008 pronunţată de către T r i b u n a l u l H u n e d o a r a având ca obiect partaj bunuri comune.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Se constată că s-au înregistrat la dosar concluzii scrise formulate de părţi.

Cauza a fost dezbătută la data de 27 aprilie 2009 când cei prezenţi au pus concluzii orale consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2605/2008 pronunţată de J u d e c ă t o r i a D e v a în dosar nr(...) a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamantul E. E., împotriva pârâtei J. T. N..

S-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă J. T. N. împotriva reclamantului-pârât E. E..

S-a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, reclamantul-pârât cu o cotă de contribuţie de 1/3 parte, iar pârâta-reclamantă cu o cotă de contribuţie de 2/3 parte, următoarele bunuri comune, în valoare totală de (...) lei :

- imobilul situat în D, str. (...) , (...) .14, jud. H, înscris în CF 5153 D, nr. top 3184/X compus din două camere, bucătărie , debara, baie, hol, 2 balcoane, în suprafaţă de 59,76 mp, în valoare de 124.000 lei

- un autoturism Toyota T. cu nr. de înmatriculare HD-01-70 , în valoare de 4000 lei

- mobila dormitor, în valoare de 1600 lei

- mobilă sufragerie , în valoare de 2000 lei

- mobilă bucătărie , în valoare de 800 lei

- un frigider Arctic , în valoare de 100 lei

- un aragaz T., în valoare de 100 lei

- 2 ceasuri cu radio, în valoare totală de 100 lei.

S-a constatat că dreptul valoric cuvenit reclamantului-pârât din masa bunurilor comune este de 44233,33 lei, iar dreptul valoric cuvenit pârâtei-reclamante este de 88466,66 lei.

S-a dispus sistarea stării de indiviziune prin atribuirea tuturor bunurilor mobile şi a imobilului pârâtei-reclamante şi o obligă pe aceasta să plătească reclamantului-pârât suma de 44233,33 lei cu titlu de sultă.

A fost obligat reclamantul-pârât E. E. să plătească pârâtei-reclamante suma de 33221 lei reprezentând contravaloarea cotei sale de contribuţie ce-i revine din patrimoniul social al S.C. D. F. T. S.R.L.D.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 101/2005 a J u d e c ă t o r i e i D e v a s-a pronunţat divorţul părţilor, că în perioada convieţuirii lor, acestea au dobândit imobilul apartament, un autoturism Toyota T. şi bunuri mobile de uz casnic; că existenţa acestor bunuri nu a fost contestată, valorile bunurilor mobile s-au stabilit pe baza recunoaşterii părţilor, iar la imobil pe baza expertizei în construcţii.

În ce priveşte contribuţia lor la dobândirea bunurilor de 1/3 pentru reclamant şi 2/3 pentru pârâtă, s-a reţinut că reclamantul a afectat o parte din venituri întreţinerii copilului minor avut dintr-o căsătorie anterioară; că părinţii pârâtei au contribuit cu bani la achiziţia bunurilor comune; că avansul de 72.560 lei pentru cumpărarea apartamentului s-a plătit cu banii deţinuţi de pârâtă la CEC, anterior căsătoriei, aşa încât din totalul valorii masei bunurilor partajabile reclamantului îi revine un drept valoric de 44.233,33 lei, iar pârâtei 88.466,66 lei. Dat fiind că pârâta deţine o cotă mai mare şi a rămas în posesia bunurilor mobile, toate aceste bunuri şi apartamentul i-au fost atribuite ei prin partaj, cu obligarea sa la sultă către reclamant.

S-a reţinut apoi că reclamantul E. E. este asociat la S.C.D. F. T. S.R.L. D cu cotă de participare la beneficii de 0,7444% ; că părţile lui sociale la firmă intră în masa bunurilor comune ca şi valoare, astfel că pârâta trebuie să primească ½ din valoarea lor, precum şi din cota ce-i revine reclamantului din patrimoniul social al firmei.

S-a arătat apoi că o parte din profitul net al societăţii a fost distribuit egal către cei 4 asociaţi, inclusiv fondul de rezervă, fiecăruia, inclusiv reclamantului revenindu-i 25 % ; că fondul de rezervă este de 71.475 lei, iar sediul firmei are o valoare de circulaţie de 140.608 lei, astfel că reclamantului îi revine 66.442 lei.

De asemenea s-a arătat că după divorţ reclamantul a încasat dividende pentru anul 2003, când părţile erau căsătorite, însă pentru că au fost primite după desfacerea căsătoriei, ele constituie un bun propriu al reclamantului, ce nu intră la partaj.

Din contribuţia reclamantului la patrimoniul social al S.C. D. F. T. S.R.L. D, respectiv din suma de 66.442 lei, s-a apreciat că pârâta urmează a primi de la reclamant ½, adică33.221 lei.

Împotriva hotărârii au declarat apel ambele părţi.

Reclamantul E. E. a solicitat a se modifica sentinţa şi a se constata că părţile au dobândit bunurile în cote egale şi a se înlătura de la partaj suma de 66.442 lei reprezentând 25 % din patrimoniul societăţii la care e asociat.

În motivarea apelului a arătat că el deşi are o contribuţie excedentară la masa partajabilă a solicitat doar recunoaşterea cotei de ½ din bunuri, că nu se justifică cu probe o contribuţie a pârâtei de 2/3 parte la dobândirea bunurilor; că el a dovedit cu un martor ocular faptul primirii de la tatăl său a sumei de 50.000 lei pentru achiziţia apartamentului. A mai învederat apoi , reclamantul că asupra patrimoniului unei societăţi comerciale nu se poate dispune decât în condiţiile Legii 31/1990 şi de către adunarea generală a asociaţilor, aşa încât el nu poate fi obligat să-i plătească fostei soţii vreo sumă din acest patrimoniu.

Apelul reclamantului s-a timbrat legal cu 1.500 lei, iar al pârâtei J. T. de asemenea cu 245 lei.

Pârâta a solicitat în apel a se modifica parţial sentinţa în sensul de a se include la partaj şi suma de 6803 lei cu titlu de dividende aferente anului 2003 şi a se atribui autoturismul în lotul reclamantului, cu recalcularea sultei.

În motivarea apelului, pârâta a arătat că dividendele încasate de reclamant fiind aferente anului 2003, reprezintă un drept de creanţă ce trebuie inclus la partaj ” deoarece are caracter de bun comun, indiferent de data încasării lor ; că autoturismul este înmatriculat pe numele reclamantului şi trebuia atribuit lui.

Prin decizia civilă nr. 331/A/2008, T r i b u n a l u l H u n e d o a r a – secţia civilă a admis ca fondate apelurile declarate de reclamantul E. E. şi pârâta J. T. N. împotriva sentinţei civile nr. 2605/2008 a J u d e c ă t o r i e i D e v a, pe care a modificat-o parţial după cum urmează.

A constatat că sub durata căsătoriei părţile au dobândit prin contribuţie egală următoarele bunuri: - suma de 12.303,83 lei cu titlu de dividende - suma de 13.421 lei reprezentând părţi sociale la o societate comercială.

A atribuit aceste bunuri reclamantului E. E. şi l-a obligat pe acesta să plătească pârâtei J. T. N. 1/2 din aceste bunuri, respectiv suma de 12.862,41 lei cu titlu de sultă.

A înlăturat obligarea reclamantului de la plata sumei de 33.221 lei reprezentând cotă din patrimoniul S.C.D. F. T. S.R.L. D.

Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 1455 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată în apel , după compensarea lor parţială.

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul a reţinut că prima instanţă a apreciat corect că la dobândirea bunurilor mobile de uz casnic şi la imobil părţile au avut contribuţii diferite, pe baza concluziilor ce s-au desprins din materialul probator al cauzei.

Astfel martorul pârâtei, audiat în cauză şi actele de la fila 33-34 dosar fond au confirmat că părinţii pârâtei au contribuit atât cu plata avansului pentru imobil cât şi la dobândirea bunurilor de uz casnic.

Martorii propuşi de reclamant au relatat împrejurarea că un unchi al reclamantului ar fi împrumutat pe părţi cu unele sume de bani care sume au fost însă restituite de părţi în timpul căsătoriei, precum şi de tatăl reclamantului.

Declaraţiile acestor martori ( f 18 apel şi 119 fond) nu se mai coroborează însă cu alte probe şi sunt neconcludente în stabilirea acestor aspecte. Astfel, un martor nu ştie dacă şi cum s-au restituit banii împrumutaţi de la unchiul reclamantului însă ştie şi el, că avansul la imobil s-a achitat de părinţii pârâtei, iar celălalt martor arată că aceste sume date de unchiul reclamantului au fost restituite de reclamant şi tatăl său, însă în timpul căsătoriei părţilor, fără ca martorul să precizeze ceva şi despre cuantumul acestor sume şi în condiţiile în care a vizitat casa părţilor o singură dată.

Prin urmare nu se poate reţine dacă şi în ce cuantum reclamantul a avut o contribuţie excedentară la achiziţia apartamentului, însă prezumându-se că această contribuţie ar fi existat , acest aspect nu duce însă la reţinerea unor cote egale de participare a părţilor la achiziţia imobilului şi nici a bunurilor mobile, reclamantul având şi obligaţii de întreţinere faţă de un minor al său.

Soluţia primei instanţe a fost apreciată ca netemeinică în ce priveşte cuprinderea în masa bunurilor partajabile a unei părţi din patrimoniul societăţii comerciale la care era asociat reclamantul.

Astfel, cu excepţia contravalorii părţilor sociale ale reclamantului şi a dividendelor încasate de acesta , orice alte pretenţii ale pârâtei referitoare la patrimoniul social şi la activitatea societăţii comerciale sunt lipsite de fundament juridic.

În hotărârea atacată s-a reţinut nelegal că parte din valoarea patrimoniului social al firmei la care e asociat pârâtul constituie un drept de creanţă ce intră în comunitatea de bunuri a părţilor.

Fondul de rezervă al S.C D. F. T. S.R.L. D, ca şi sediul acestei societăţi fac parte din patrimoniul acestei persoane juridice, şi nu pot constitui obiect de partaj între terţe persoane, fizice , cum sunt părţile din prezenta cauză.

Astfel în dosar nu s-a dovedit că imobilul ce constituie sediul societăţii ar fi constituit vreodată, proprietatea reclamantului şi a pârâtei şi ar fi fost apoi inclus în capitalul social al firmei sau în patrimoniul ei, de către părţi.

Fondul de rezervă al societăţii reprezintă active sau valori de care poate dispune, exclusiv, societatea comercială, ca persoană juridică.

În ce priveşte însă suma de bani cu care reclamantul a contribuit ca aport social la capitalul societăţii, această sumă are caracter de bun comun al părţilor, de care a dispus în favoarea sa reclamantul şi care trebuie inclusă în valoare reactualizată, de 13.421 lei ( potrivit expertizei) în masa bunurilor partajabile.

În acest sens s-a constatat fondat apelul reclamantului şi al pârâtei şi a fost modificată parţial sentinţa atacată. A fost exclusă de la partajul părţilor suma de 33.221 lei reprezentând cotă din patrimoniul societăţii la care a fost asociat reclamantul şi au fost incluse la partaj doar sumele de 12.303, 83 lei reprezentând dividende aferent anului 2003 ( când părţile convieţuiau), şi 13.421 lei reprezentând valoarea actualizată a părţilor sociale deţinute de reclamant la societate.

Este irelevantă în cauză împrejurarea că dividendele au fost încasate de reclamant după divorţul părţilor, deoarece suma ridicată cu acest titlu de reclamant şi reprezentând drepturi de creanţă ce trebuiau primite în 2003- 2004 şi afectate necesităţilor de viaţă celor doi soţi, ele fac astfel parte din proprietatea codevălmaşă a acestora. În consecinţă, acest drept de creanţă al reclamantului, născându-se în timpul căsătoriei cu pârâta şi de care a beneficiat exclusiv reclamantul, nu poate fi atribuit decât acestuia, ca şi valoare a părţilor sociale, urmând ca reclamantul să fie obligat la o sultă de ½ parte din contravaloarea acestor drepturi în favoarea pârâtei.

În ce priveşte cota de ½ parte ce se cuvine pârâtei se va avea în vedere faptul că aceasta a solicitat a se reţine contribuţia egală a părţilor la dobândirea acestor drepturi, reclamantul nefăcând dovada că sumele depuse ca părţi sociale la societate ar fi avut alt caracter, de bun propriu şi nu comun.

Cererea pârâtei de a-i fi atribuit reclamantului autoturismul nu este cu nimic justificată, câtă vreme ea a rămas în posesia acestui bun de la separarea în fapt din 2004 şi l-a folosit şi ulterior până în prezent, iar reclamantul nu solicită atribuirea lui.

În considerarea dispoziţiilor art. 276 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1455 lei, restul cheltuielilor fiind compensate.

Împotriva deciziei civile nr. 331/A/2008 a T r i b u n a l u l u i H u n e d o a r a au declarat recurs în termen şi legal timbrat cele două părţi.

Prin recursul său invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, pârâta J. T. N. a solicitat modificarea parţială a deciziei atacate în sensul menţinerii hotărârii instanţei de fond în ceea ce priveşte obligarea reclamantului E. E. la plata sumei de 33.221 lei şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 30 Codul familiei şi dispoziţiile Legii nr. 31/1990 referitoare la patrimoniul social al societăţilor comerciale şi drepturile asociaţilor.

Soluţia de înlăturare a obligării reclamantului la plata a ½ din valoarea patrimoniului social al SC F. D. T. SRL este rezultatul unei confuzii între dreptul de proprietate asupra patrimoniului social şi dreptul de creanţă al asociatului privind cota valorii ce corespunde părţilor sale sociale.

E. de aceasta soluţia instanţei de apel este nelegală în ceea ce priveşte compensarea cheltuielilor de judecată, neexistând nici un temei pentru această compensare, în condiţiile în care lipseşte motivarea calculului pe care instanţa l-a făcut.

Prin recursul său, reclamantul E. E., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, solicită modificarea hotărârii atacate în sensul partajării bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei în cotă de ½ parte pentru fiecare, respectiv obligarea pârâtei la plata unei sulte în cuantum de 66350 lei şi înlăturarea de la masa partajabilă a sumei de 12303,83 lei reprezentând dividende şi 13421 lei reprezentând părţi sociale.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în ceea ce priveşte contribuţia soţilor la dobândirea bunurilor comune, instanţele de fond şi apel au făcut o greşită interpretare a probelor administrate în cauză, înlăturând fără temei probele administrate în favoarea reclamantului, respectiv declaraţiile martorilor L. G şi M. U.. Toate bunurile au fost dobândite în mod egal prin achiziţionarea lor în comun iar cadourile au fost date ambilor soţi şi nu doar unuia dintre soţi astfel încât se impune reţinerea unei cote egale de contribuţie.

Se susţine totodată că hotărârea este nelegală şi sub aspectul includerii în masa partajabilă a sumei de 13421 lei reprezentând părţi sociale, atâta timp cât contribuţia la capitalul social al SC D. F. T. SRL a fost de 60 lei.

Simplul fapt al trecerii timpului nu poate conduce la o atât de mare creştere a valorii iniţiale a capitalului social.

Modul în care suma a fost actualizată nu a avut în vedere faptul că ceea ce aduce un profit într-o societate este munca investită iar nu capitalul social.

De altfel, arată recurentul, cei 60 lei cu care a contribuit la constituirea capitalului social au fost banii săi proprii.

Ultima critică a recurentului vizează includerea în masa partajabilă a sumei de 12303,83 lei reprezentând dividende încasate în noiembrie 2005 de la SC D. F. T. SRL.

Sub acest aspect se arată că dreptul său de creanţă pentru dividendele aferente anului 2004 s-a născut odată cu hotărârea luată în acest sens de către AGA.

Cum această hotărâre a fost luată în noiembrie 2005, după desfacerea căsătoriei părţilor, urmează că dividendele nu pot fi bun comun.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că recursurile părţilor sunt nefondate pentru considerentele ce vor urma:

Sub aspectul primei critici formulate de reclamant, Curtea are a observa că aceasta nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Prin modul în care instanţele au interpretat probaţiunea administrată s-a realizat o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în materie.

Prezumţia că ambii soţi au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune a fost înlăturată de probaţiunea administrată în cauză.

Astfel, în mod corect instanţele de fond şi de apel au apreciat concludenţa probelor testimoniale administrate şi a înscrisurilor depuse la dosar, atunci când au stabilit că ajutorul dat de părinţii pârâtei la plata avansului pentru apartament şi achitarea bunurilor mobile, cât şi prin cuantumul veniturilor realizate, contribuţia sa la dobândirea bunurilor comune a depăşit-o pe a reclamantului.

În acest context este de reţinut că reclamantul nu a făcut dovada unor venituri superioare, aşa cum pretinde şi mai mult cele existente au fost diminuate cu cota de ¼ reprezentând pensia de întreţinere pe care a achitat-o în favoarea fiului său minor.

Cea de-a doua critică formulată se priveşte a fi şi ea nefondată.

Reclamantul nu a făcut dovada că suma de bani adusă ca aport la constituirea societăţii comerciale a constituit bunul său propriu.

Fiind vorba de un bun comun, utilizat pentru a constitui aport la societate, în mod corect tribunalul a reţinut că valoarea actualizată a acestei sume este supusă împărţelii fiind fără relevanţă sub acest aspect munca depusă de reclamant în cadrul societăţii.

Chiar dacă reclamantul a cesionat pe parcursul soluţionării apelului părţile sociale pe care le deţinea, el nu a făcut dovada, aşa cum susţine, că această transmitere s-a făcut la valoarea nominală.

Cât priveşte ultima critică a reclamantului, netemeinicia ei rezultă din faptul că dreptul de creanţă privind dividendele aferente anului 2003 s-a născut în perioada căsătoriei.

Chiar dacă repartizarea beneficiilor s-a realizat prin hotărâre AGA ulterior desfacerii căsătoriei, dreptul asociaţilor la dividende derivă din art. 67 al Legii nr. 31/1990.

Neîntemeiat se priveşte a fi şi recursul pârâtei J. T. N..

În ceea ce priveşte prima critică, Curtea constată că în mod corect tribunalul a înlăturat de la masa bunurilor comune valoarea părţii din patrimoniul social al SC F. D. T. SRL.

Patrimoniul societăţii are drept titular societatea ca persoană juridică, fiind autonom de patrimoniul asociaţilor care au constituit societatea. Tocmai în scopul evidenţierii caracterului său autonom patrimoniul societăţii este denumit şi patrimoniu social.

Cât priveşte cea de-a doua critică vizând modul în care tribunalul a stabilit cheltuielile judiciare în sarcina pârâtei, Curtea constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 176 Cod procedură civilă, în condiţiile în care ambele apeluri au fost admise iar reclamantul a suportat o parte substanţială din taxa de timbru aferentă sumei de 33221 lei, pentru care apelul său a fost admis.

Urmare soluţiei de respingere a recursurilor părţilor, în cauză nu vor fi acordate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul E. E. şi pârâta J. T. N. împotriva deciziei civile nr. 331/A din 18.12.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a - Secţia Civilă.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 04 mai 2009.

Preşedinte Judecător Judecător

(...) (...) (...) (...) (...) (...) N.

C.O. – semnează C.O. - semnează

vicepreşedintele vicepreşedintele

Curţii de Apel Curţii de Apel

D. O. D. O.

Grefier

P. Creţa

C.O. - semnează

Prim grefier

F. H.

Red. N.

Tehnored. A.Ţ/2ex. 17.07.2009

J.F. D. C.V.

J.A. O. C.A., D. M.A.