Datorii comune. Obligatii care nu sunt scadente.

Împrumut contractat în timpul casatoriei, în baza unui contract de credit încheiat cu banca pe numele reclamantei. Chemarea în judecata a bancii pentru opozabilitate cu privire la modalitatea de stingere a obligatiilor dintre fostii soti dupa desfacerea casatoriei, nu are nicio consecinta juridica asupra obligatiilor de plata asumate de acestia fata de banca.

Prin cererea introdusa la aceasta instanta, reclamanta F.I. i-a chemat în judecata civila pe pârâtii S. Fl. si, pentru opozabilitate, R. B. S.A., pentru ca, prin hotarârea ce se va pronunta: sa se constate ca, în timpul casatoriei cu pârâtul S.Fl. au contractat creditul în valoare de 20.254 lei pe numele reclamantei de la pârâta – banca împrumutatoare R.B. S.A. – Ag. R. d.V., credit din care a ramas de rambursat suma de 16.023,46 lei la data de 08.10.2010, prin actul aditional nr.1 din aceeasi data - 08.10.2010 a fost restructurat; obligarea, la rându-i, si a pârâtului sa plateasca cota de ˝ din valoarea creditului ramas de rambursat bancii împrumutatoare.

În motivarea cererii, în fapt, s-a aratat ca a fost declarata desfacuta casatoria încheiata cu pârâtul, prin sentinta civila nr. 119/2009 pronuntata de Jud .R.d V. În timpul casatoriei, cei doi au contractat, pe numele reclamantei, creditul în valoare de 20.254 lei si pe care, ca urmare a despartirii de catre pârât reclamanta a ajuns în imposibilitatea de a-l achita, motiv pentru care a solicitat restructurarea sumei ramasa de rambursat, de 16.023,46 lei, la data de 08.10.2010. Desi creditul a fost contractat în timpul casatoriei, dupa despartirea în fapt a celor doi, pârâtul a refuzat sa mai contribuie, în vreun fel, la achitarea acestuia, situatie care a condus la intentarea actiunii în cauza.

În drept, au fost invocate dispoz. art. 30 din Codul Familiei.

În dovedire au fost depuse înscrisuri si s-a solicitat interogatoriul pârâtului.

În contradictoriu R. B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si exceptia inadmisibilitatii actiunii.

Privind lipsa calitatii procesuale pasive a sustinut ca nu are nici o obligatie de îndeplinit fata de reclamanta, întrucât si-au executat obligatia prevazuta în contractul de împrumut, punându-i la dispozitie suma de bani ce a format obiectul contractului.

Cererea reclamantei ce vizeaza datorii comune, acumulate de soti în timpul casatoriei acestora, nu are nici o consecinta juridica asupra obligatiilor pe care si le-au asumat fata de banca, în consecinta, fiind nejustificata chemarea în judecata a institutiei bancare.

Privind exceptia inadmisibilitatii actiunii s-a sustinut ca a fost acordat creditul initial, de 20.254 lei, pentru o perioada de 96 de luni, ultima rata fiind scadenta la 24.04.2016, în baza contractului de credit nr. RF06945091545/2008.

Încheierea acestui contract este rezultatul acordului de vointa dintre banca si împrumutata S.( actualmente F.) I.

Prin dispozitiile art. 4.2 din contractul de credit partile au stipulat obligatia împrumutatei de a rambursa creditul acordat si plata oricaror sume acordate în baza contractului de credit cu veniturile sale prezente si viitoare, venituri provenite din orice surse proprii si ale sotului/sotiei.

La încheierea contractului s-a avut în vedere întreaga documentatie depusa de solicitantii creditului (cei doi soti ), declaratiile date de acestia si informatiile furnizate, valoarea veniturilor, aprobarea creditului fiind efectuata cu respectarea conditiilor impuse de Normele de creditare, potrivit art. 11.7 din contract.

S-a apreciat ca banca nu poate fi chemata în judecata pentru opozabilitate, întrucât este parte în contractul de credit si nu este de acord nici cu divizarea obligatiei de plata asumata de catre reclamanta, în calitate de împrumutata.

Desfacerea casatoriei s-a sustinut ca nu constituie un motiv în temeiul caruia sa i se impuna bancii conditii de restituire a creditului, cu atât mai mult cu cât legiuitorul nu prevede vreo dispozitie în acest sens.

Nu-i pot fi opozabile efectele desfacerii casatoriei, cu privire la obligatia de restituire a creditului, dat fiind ca sunt doua raporturi juridice distincte diferite, relatia contractuala cu banca si comunitatea de bunuri a fostilor soti.

Prin contractul de credit în cauza, pâna la rambursarea integrala, subzista obligatia indiviza si solidara a celor doi soti, urmarirea veniturilor codebitorului, în persoana pârâtului în speta, putând sa intervina în contextul executarii silite, ci nu în faza derularii contractului în ce priveste respectarea graficului de rambursare.

Obligatia solidara a celor doi fosti soti fata de banca împrumutatoare, vizând rambursarea integrala, rezulta si din dispozitiile art.5 din contract conform carora „împrumutatul se obliga sa ramburseze creditul acordat si plata oricaror sume datorate, în baza contractului, cu veniturile sale prezente si viitoare, provenite din orice sursa respectiv si din cele ale sotului/sotiei”.

În drept au fost invocate dispozitiile art.969 si art. 942 Cod civil.

În dovedire au fost depuse înscrisuri si s-a administrat proba cu interogatoriul pârâtului.

În cauza s-a pronuntat sentinta civila nr.2681/2011 prin care s-a admis în parte actiunea, s-a stabilit ca reclamanta si pârâtul, în cote de ˝ , în timpul casatoriei au contractat un credit din care a ramas de rambursat suma de 15.764,89 lei plus dobânda. S-a respins capatul privind obligarea pârâtului sa plateasca bancii R. cota de ˝ din creditul contractat pe numele reclamantei.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta si pârâta R.B., recurs care a fost admis prin decizia civila nr. 270/2012 a Trib. Tel., casata sentinta si trimisa cauza spre rejudecare.

În motivarea deciziei instanta de control judiciar a retinut ca instanta de fond nu a solutionat fondul pricinii atâta timp cât limitele cererii de chemare în judecata nu au fost clar determinate, urmând ca în rejudecare instanta sa puna în vedere reclamantei sa-si precizeze actiunea sub aspectul obligatiei de plata invocate în sarcina pârâtului S. Fl.

Procedând la rejudecarea cauzei în fond, dupa casare, reclamanta si-a precizat actiunea sub aspectul obligatiei de plata invocate în sarcina pârâtului S. Fl. în sensul ca solicita ca pârâtul sa fie obligat sa îi plateasca cota de ˝ din datoria ramasa neachitata în suma de 16.023,46 lei la R.B., cu titlu de sulta.

În cauza nu s-au mai administrat probe iar pârâtul, desi legal citat, nu s-a prezentat la termenele de judecata si nu a formulat întâmpinare.

Din analiza probatorilor administrate în dosarul de fond, instanta a retinut ca prin sentinta civila nr. 119 /2009 pronuntata de Jud .R. d.V., ramasa irevocabila, s-a dispus desfacerea prin acord a casatoriei încheiate între cei doi soti S.Fl. si S. I.

În timpul casatoriei a fost încheiat contractul de credit nr. RF06945091545/2008 între R.B.S.A. - Buc., prin Ag. R.d.V, în calitate de împrumutatoare, si S. I. – reclamanta în cauza, în calitate de împrumutata, suma împrumutata fiind de 20.254 lei, utilizata pentru nevoi personale nenominalizate, rambursabila în 96 de luni, ultima rata fiind scadenta la 24.04.2016. Contractul de credit a fost semnat numai de catre cele doua parti, reclamanta, în calitate de împrumutata, si banca - prin reprezentantii sai, în calitate de împrumutator, în ce priveste garantiile rambursarii, în art. 5 din contract consemnându-se garantarea restituirii creditului cu veniturile împrumutatei - prezente si viitoare, provenite din orice sursa, precum si ale sotului/sotiei.

Din interogatoriul luat de reclamanta pârâtului în sedinta publica din 14.10.2011, acesta a recunoscut ca a fost folosit creditul pentru cheltuielile comune ale familiei iar fata de data despartirii partilor în fapt – decembrie 2008 – pâna în luna octombrie 2010 inclusiv, ratele aferente, stabilite conform graficului de rambursare, au fost achitate în cote de câte ˝ de catre fiecare dintre cei doi soti, din luna noiembrie 2010, din cuantumul ratei lunare rezultata din acelasi grafic de rambursare achitând numai reclamanta, însa cota de ˝ cuvenita acesteia, aspect recunoscut si de catre reclamanta în aceeasi sedinta publica, din 14.10.2011.

Instanta mai retine ca prin actul aditional nr.1/2010, data la care creditul ramas de rambursat era de 15.764,87 lei plus dobânda de 258,59 lei, reclamanta, în calitate de debitor principal, a obtinut acordul bancii privind marirea termenului de rambursare, respectiv pâna la 08.08.2017 ( fata de 24.04.2016, stabilit initial).

În cauza, pârâta R.B. a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, exceptie pusa în discutia partilor în sedinta publica de astazi, 28.06.2012.

Analizând mai întâi, conform art. 137 Cod procedura civila, exceptia invocata, instanta a constatat ca este întemeiata în cauza dedusa judecatii si care vizeaza raspunderea sotilor fata de obligatiile asumate împreuna în timpul casatoriei si care deriva din contractul de credit, banca nu are nicio obligatie de îndeplinit fata de reclamanta, deoarece si-a executat obligatia din contract si a pus la dispozitia acesteia suma de bani din contractul de credit.

Chemarea în judecata a bancii în calitate de pârâta nu se justifica, cu privire la modalitatea de stingere a obligatilor dintre fostii soti întrucât nu are nicio consecinta juridica asupra obligatilor de plata asumate de acestia fata de banca.

B.R. S.A nu poate fi chemata în judecata „pentru opozabilitate”, asa cum a procedat reclamanta, întrucât este parte în contractul de credit în baza caruia are drepturi de creanta constituite în favoarea sa, neexistând un temei de drept pentru opozabilitate .

În concluzie, instanta, pentru considerentele mai sus expuse, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei R.B. S.A. si, pe cale de consecinta, a respins actiunea ca fiind introdusa împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.

Analizând cauza pe fond, fata de pozitia procesuala a reclamantei si a pârâtului instanta a retinut ca reclamanta si pârâtul au o datorie comuna.

Astfel, potrivit dispozitiilor art.32 lit.b din Codul Familiei (în forma în vigoare la data când s-a încheiat contractul de credit) sunt datorii comune obligatiile ce au fost contractate în timpul casatoriei, respectiv si obligatiile contractate de fiecare sot pentru îndeplinirea nevoilor obisnuite ale casniciei.

În cazul în speta instanta a retinut ca împrumutul de 20.254 lei contractat prin contractul nr. RF06945091545/23.04.2008, modificat prin actul aditional nr.1/8.10.2010, data la care valoarea creditului de rambursat a fost de 15.767,87 lei plus dobânzile si comisioanele aferente de 258,59 lei, este o datorie comuna, realizata în cote egale de ˝ de catre fiecare dintre fostii soti.

Referitor la capatul din actiunea reclamantei prin care solicita ca pârâtul sa fie obligat sa-i plateasca acesteia cota de ˝ din datoria comuna ramasa neachitata la banca, în suma de 16.023 lei, instanta l-a respins ca prematur formulat.

În primul rând, pentru reclamanta nu s-a nascut înca un drept de creanta, întrucât împrumutul la banca în suma de 16.023,46 lei nu a fost achitat de catre aceasta în calitate de titular si conform graficului de rambursare este esalonat lunar pâna la 8.08.2017.

Dreptul de creanta al reclamantei fata de pârât se naste la data achitarii fiecarei rate scadente, asa încât cererea acesteia apare ca prematur formulata devreme ce solicita o plata viitoare si care ar duce la îmbogatirea fara just temei a reclamantei.

În acest moment pârâtul nu are nicio obligatie fata de reclamanta, iar obligatia acestuia de achitare a cotei de ˝ din împrumutul neachitat apare în situatia recurgerii la executarea silita de catre banca împrumutatoare, asa cum de altfel partile contractante au stabilit prin clauza inserata la art.5 din contract, deci la solicitarea bancii si nicidecum a reclamantei, în calitate de împrumutata.

Conform art. 969 cod civil (text de lege în vigoare), conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante, parte contractanta în contractul de împrumut fiind reclamanta, în calitate de împrumutata si banca, în calitate de împrumutatoare.

Concluzionând, instanta, pentru considerentele mai sus expuse si în temeiurile de drept indicate, a admis în parte actiunea reclamantei, constatând ca suma de 16.023,46 lei reprezinta o datorie comuna a partilor si a respins, ca prematur formulat, capatul privind obligarea pârâtului sa-i plateasca reclamantei cota de ˝ din datoria comuna ramasa neachitata.

Instanta a respins actiunea fata de pârâta R.B. S.A. – Ag. R. d.V., pentru lipsa calitatii procesuale pasive.

În temeiul art. 276 Cod procedura civila, pârâtul a fost obligat sa-i plateasca reclamantei jumatate din cuantumul cheltuielilor de judecata reprezentând taxa judiciara de timbru, în raport de cota din datoria comuna retinuta în sarcina acestuia.

Banca nu are calitate procesuala pasiva, în cauza ce vizeaza raspunderea sotilor fata de obligatiile asumate împreuna în timpul casatoriei si care deriva din contractul de credit, pentru ca aceasta nu are de îndeplinit nicio obligatie fata de reclamanta – împrumutata, deoarece si-a executat obligatia din contract si a pus la dispozitia reclamantei suma de bani din contractul de credit.

Banca nu poate fi chemata în judecata pentru opozabilitate, întrucât este parte în contractul de credit în baza caruia are drepturi de creanta constituite în favoarea sa, neexistând un temei de drept pentru opozabilitate.

Detalii: http://legeaz.net/spete-civil/chemare-in-judecata-chemare-in-1645-2012