Datorie personala a unuia dintre soti. Lipsa dovezilor care sa arate ca datoria este comuna.

In materia obligatiilor contractuale de rezultat sarcina probei se imparte intre creditor – care trebuie sa dovedeasca existenta obligatiei – si debitor – care apoi trebuie sa dovedeasca faptul executarii acestei obligatii sau stingerea ei.

Prin cererea inregistrata pe rolul instantei sub nr. …./2010 si precizata, reclamantul MMC a solicitat obligarea paratilor BIL si BD din contractul de imprumut datat ….2008 la plata sumelor de 10.000 euro, 7000 euro, 1000 dolari USA, constand in imprumutul acordat acestora si nerestituit, precum si la plata dobanzii legale aferente, calculata de data introducerii cererii si pana la achitarea integrala a debitului; de asemenea, s-a solicitat si acordarea cheltuielilor de judecata ocazionate de solutionarea prezentului litigiu.

In motivarea cererii, reclamantul a aratat in esenta ca printr-un singur contract datat …..2008 i-a imprumutat pe parati cu sumele de 10000 Euro, 7000 euro si 1000 dolari USA, insa pana in prezent acestia au refuzat sa-i restituie sumele astfel imprumutate, desi termenul de restituire s-a implinit.

In ceea ce ii priveste pe parati, legal citati fiind, nu au formulat intampinare si nu s-au prezentat in fata instantei cu toate ca au fost citati cu mentiunile „de a depune intampinare” si „personal la interogatoriu”.

In cauza, instanta a incuviintat la solicitarea reclamantului administrarea probei cu inscrisuri, interogatoriul paratilor si audierea unui martor semnatar al contractului de imprumut, proba administrata la termenul din data de 14.02.2011.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

Dupa cum reiese din inscrisul sub semnatura privata existent la fila 11 din dosarul cauzei, la data de ….2008 reclamantul a imprumutat paratului suma de 10.000 euro, 7000 euro si 1000 dolari USA acesta din urma obligandu-se sa restituie in urmatoarele trei luni, termenul total fiind de 1 an si 6 luni.

In consecinta, instanta constata ca raportul juridic dintre cele doua parti in litigiu intra sub incidenta disp. art.1576 si urm. din Codul civil care reglementeaza imprumutul de consumatie (propriu-zis); in acest context, trebuie precizat in primul rand faptul ca dovada contractului de imprumut (care are un caracter consensual) este supusa regulilor generale in materie, astfel incat inscrisul sub semnatura privata aflat la fila 11 din dosar are deplina valoare probatorie, in conditiile art.1191 alin.1 rap. la art.1180 alin.1 C. civ. (dat fiind faptul ca imprumutul este un contract unilateral).

Ca atare, tinand cont in materia obligatiilor contractuale de rezultat sarcina probei se imparte intre creditor – care trebuie sa dovedeasca existenta obligatiei – si debitor – care apoi trebuie sa dovedeasca faptul executarii acestei obligatii sau stingerea ei printr-una din celelalte modalitati prevazute de art.1091 – 1168 C. civ. – si intrucat in speta paratul nu a facut nicio dovada in sensul achitarii imprumutului acordat de catre reclamant si nici nu s-a prezentat in vederea luarii interogatoriului, instanta facand aplicarea art. 225 C.p civila, apreciaza ca fiind vadit intemeiate pretentiile formulate de reclamant cu privire la restituirea sumei in litigiu, motiv pentru care urmeaza sa admita cererea precizata dedusa judecatii si sa dispuna obligarea paratului la restituirea sumelor de 10000 eur, 7000 eur, 1000 dolari USA, reprezentand imprumut acordat si nerestituit.

In ceea ce priveste pretentia accesorie – care se refera la obligarea paratului si la plata dobanzii legale aferente sumei datorate, tinand cont de natura civila a contractului de imprumut in speta, instanta va face aplicarea in cauza a disp. art.3 alin.3 din O.G. nr.9/2000 si va obliga paratul sa plateasca reclamantului dobanda legala aferenta sumei datorate, ce se va calcula de la data introducerii actiunii ( 07.06.2010) si pana la achitarea integrala a debitului.

Potrivit art. 32 lit. c) din Codul familiei, reprezinta datorii comune ale sotilor „obligatiile contractate de fiecare din soti pentru indeplinirea nevoilor obisnuite ale casatoriei”. In temeiul acestui text legal, obligatia este comuna daca sunt indeplinite, in mod cumulativ, urmatoarele cerinte:

1) obligatia sa izvorasca dintr-un act juridic unilateral sau bilateral;

2) obligatia sa fie asumata de catre un singur sot;

3) obligatia sa fi fost asumata pentru implinirea nevoilor obisnuite ale casniciei, acestea insemnand nevoi normale pentru casatoria respectiva.

In cauza, desi primele doua conditii sunt intrunite in privinta contractului de imprumut incheiat de intimat cu contestatorul, instanta apreciaza ca, in ceea ce priveste cea de-a treia cerinta, existenta ei nu a fost dovedita in urma administrarii probatoriului propus de contestator si incuviintat ca atare.

Astfel, din declaratia martorului audiat in cauza, MV care a fost de fata la semnarea contractului de imprumut si care a aratat ca de fata la semnarea contractului s-a aflat si parata, nu se poate retine ca obligatia asumata de paratul-debitor a fost contractata de acesta pentru indeplinirea nevoilor obisnuite ale casatoriei, intrucat depozitia martorului nu cuprinde detalii in acest sens.

Din lectura contractului de imprumut nu rezulta intentia imprumutatului de a se obliga si in numele sotiei sale-parata din prezenta cauza. Exemplificativ este in acest sens urmatoarea clauza prevazuta la pct.1 alin. ultim din contract in care se mentioneaza : „ in caz de neplata a capitalului imprumutat la termenul stabilit sau de neplata a unei rate a dobanzilor, creditorul poate investi prezentul contract cu formula executorie si fara somatie sa treaca la executarea silita a acestui contract, cerand scoaterea la vanzare a bunurilor mele, mobile sau imobile.”

Pentru motivele expuse mai sus, apreciind ca, in speta, reclamantul, caruia ii revenea sarcina probei in conditiile art. 1169 C. civ., nu a facut dovada ca datoria este comuna celor doi parati, instanta va respinge ca nefondata actiunea civila avand ca obiect pretentii, fata de parata MD.

Avand in vedere si disp. art.274 C. proc.civ., precum si dovada privind achitarea taxei de timbru si a timbrului judiciar existente la dosar, va obliga parata si la cheltuieli de judecata in favoarea reclamantului in suma de 841 lei.