Creanta rezultata din plata ratelor. Suma datorata din vanzarea autoturismului.

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A

SECŢIA CIVILĂ, MINORI ŞI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ŞI

ASIGURĂRI SOCIALE

Complet specializat pentru cauze cu minori şi de familie

Dosar nr(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 54/FM

Şedinţa publică din 10 iunie 2009

Completul de judecată constituit din:

PREŞEDINTE - (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...)

Grefier - (...) (...)

Pe rol, soluţionarea recursurilor civile formulate de:

1. reclamantul E. N., domiciliat în C, şoseaua N. nr. 93, (...) . A, . 14, judeţul C, împotriva deciziei civile nr. 767 din 11 decembrie 2008 şi a încheierii din 2 februarie 2009, ambele pronunţate de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a în dosarul civil nr(...) şi

2. pârâta E. F., domiciliată în C,(...), (...)B4, . A, . 25, judeţul C şi cu domiciliul procesual ales la Societatea civilă de avocaţi E. & E., cu sediul în C, strada I.G. (...) nr. 41, etaj 1, . 1, judeţul C, împotriva deciziei civile nr. 767 din 11 decembrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a în dosarul civil nr(...), a sentinţei civile nr. 10031 din 9 iunie 2008 şi a încheierii din 10 decembrie 2007, ambele pronunţate de J u d e c ă t o r i a C o n s t a n ţ a în dosarul civil nr(...), având ca obiect partaj bunuri comune.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 27 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da părţilor posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise şi o eventuală înţelegere scrisă între acestea, privind sulta, cheltuielile de întreţinere şi alte utilităţi, a amânat pronunţarea la data de 03 iunie 2009 şi, respectiv, 10 iunie 2009, pentru când a soluţionat astfel:

C U R T E A

Asupra recursurilor civile de faţă ;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele :

Prin acţiunea înregistrată pe rolul J u d e c ă t o r i e i C o n s t a n ţ a sub nr. 2640/2005, reclamantul E. N. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta E. F. să dispună desfacerea căsătoriei părţilor şi partajarea bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei in cote egale de 50 % .

Prin sentinta civila nr. 5051/23.05.2005 J u d e c a t o r i a C o n s t a n t a a admis actiunea de divort si a disjuns cererea de partaj care a fost reinregistrata pe rolul acestei instante la data de 4.07.2005 sub nr. 6893/2005, nr. format nou (...).

In cuprinsul actiunii principale reclamantul E. N. a solicitat partajarea bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei in cote egale de 50 % pentru fiecare sot. A aratat reclamantul ca in timpul casatoriei cei doi soti au dobandit prin contributie egala mai multe bunuri mobile , un apartament in mun. Constanta(...) si o suprafata de teren de 450 mp in intravilanul localitatii O..

Pârâta E. F. a formulat intampinare si cerere reconventionala prin care a solicitat includerea in masa de partaj si a altor bunuri mobile decat cele aratate de reclamant, despre o parte din ele afirmand ca are o contributie exclusiva fiind daruite de parintii ei si partajarea bunurilor comune in cota de 60 % pentru ea si 40 % pentru reclamantul pârât.

A aratat pârâta reclamanta ca a fost angajata a BNR avand venituri mari , in timp ce reclamantul pârât era student si obtinea venituri mici fiind angajat ca electrician. In aceasta perioada partile au achizitionat o garsoniera cu un credit obtinut de pârâta de la serviciu beneficiind de mai multe facilitati. Dupa vanzarea garsonierei partile au facut un nou credit si au achizitionat apartamentul.

Reclamantul pârât a depus intampinare la cererea reconventionala aratand ca a obtinut N. venituri mai mari decat pârâta reconvenienta, ca facilitatile in privinta creditului s-au referit la modalitatea de plata nu la cuantumului acestuia si ca imobilul din str. (...) (...) a fost vandut nefiind in patrimoniul partilor.

Pârâta reconvenienta a formulat succesiv mai multe cereri de completare a masei succesorale cu diferite sume de bani reprezentand cheltuieli comune de intretinere si rate la creditul facut de parti la BCR , cereri depuse inclusiv dupa pronuntarea incheierii de admitere in principiu .

De asemenea , reclamantul pârât a solicitat completarea masei succesorale cu titlu de cheltuieli comune achitate exclusiv de el reprezentand rate catre BCR , credit achitat la BRD, cheltuieli de intretinere si sume achitate pentru energie F. .

Partile au solicitat incuviintarea probelor cu inscrisuri, martori si interogatorii, admise de instanta ca utile pentru justa solutionare a cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 10031 din 09 iunie 2008, J u d e c ă t o r i a C o n s t a n ţ a a admis acţiunea formulată de reclamantul E. N. şi cererea reconvenţională formulată de pârâta E. F. (fostă E.).

S-a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei şi prin contribuţie comună şi egală de 50% următoarele bunuri:

-imobile un apartament situat in Constanta(...) (...)b4 . A 25 compus din trei camere si dependinţe, cu o suprafata utila de 65,29 mp si balcon in suprafaţa de 12,61 mp, identificat cu nr. cadastral 2772/25 , in valoare de (...) lei, suprafata de 832 mp conform acte si 825,87 mp conform masuratori, teren situat in intravilanul localităţii O. T. 29 parcela 206/42 jud. Constanta in indiviziune cu numiţii E. D. si E. S., in valoare de 81145 lei ;

-mobile : o E. din fibra de sticla cu lungimea de 6,40 m , latimea de 1,40 m si adâncimea de 0,65 m cu capacitate de maxim 6 persoane cu valoare de 5000 lei, 1 televizor color Samsung, 1 videocasetofon Samsung, 1 calculator E. 2, o pianina, 1 aragaz, o hota, o masina de spalat T. H., 1 aparat aer conditionat, 1 butelie, 1 chiuveta inox bucatarie, 1 bazin wc, 1 chiuveta cu picior baie.

S-a constatat ca părţile au următoarele datorii comune care au fost suportate exclusiv de :

- reclamantul pârât 855 lei cheltuieli comune de intretinere si 2453 USD contravaloare rate credit ,

- pârâta reclamanta 5528,13 lei cheltuieli comune de intretinere si 6001 USD contravaloare rate credit.

S-a dispus iesirea din indiviziune a partilor cu privire la bunurile comune prin formarea si atribuirea a doua loturi in natura , dupa cum urmeaza :

- lotul 1 compus din suprafata de 832 mp conform acte si 825,87 mp conform masuratori , teren situat in intravilanul localitatii O. T. 29 parcela 206/42 jud. Constanta in indiviziune cu numitii E. D. si E. S. , in valoare de 81145 lei si o E. din fibra de sticla cu lungimea de 6,40 m , latimea de 1,40 m si adâncimea de 0,65 m cu capacitate de maxim 6 persoane cu valoare de 5000 lei atribuit reclamantului parat E. N. ,

- lotul 2 compus din apartament situat in Constanta(...) (...)b4 . A 25 compus din trei camere si dependinte , cu o suprafata utila de 65,29 mp si balcon in suprafata de 12,61 mp , identificat cu nr. cadastral 2772/25 , in valoare de (...) lei , 1 butelie , 1 chiuveta inox bucatarie , 1 bazin wc , 1 chiuveta cu picior baie atribuit paratei reclamante E. F. .

A fost obligată parata reclamanta E. F. sa plateasca reclamantului parat E. N. suma de (...),5 lei cu titlu de sulta.

S-a luat act si s-a consfiinţit tranzactia partilor privind bunurile mobile

A fost obligat reclamantul parat sa plateasca paratei reclamante suma de 2336,56 lei din cheltuielile comune de intretinere si suma de 1774 USD , in echivalent lei din ziua platii, contravaloare rate credit.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel ambele părţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 767 din 11 decembrie 2008, T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a a respins ca nefondat apelul reclamantului E. N. şi a admis apelul pârâtei E. F..

S-a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul obligării pârâtei E. F., către pârâtul E. N. la plata unei sulte de 136.937,06 lei.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că suma obţinută din înstrăinarea autoturismului marca WV Golf, achiziţionat de părţi în timpul căsătoriei, nu a fost însuşită exclusiv de către reclamant, ci a fost cheltuit în interesul familiei, respectiv pentru creşterea celor două fiice minore ale părţilor, situaţie în care în mod corect nu a fost inclusă în masa bunurilor comune.

Onorariul de expertiză achitat de pârâtă şi neutilizat urmează a fi restituit acesteia la cererea adresată J u d e c ă t o r i e i C o n s t a n ţ a.

S-a mai reţinut că nici creditul de 1000 dolari şi nici sumele achitate pentru plata energiei electrice şi cheltuielile de întreţinere nu pot fi restituite pârâtei, întrucât aceasta nu a făcut dovada că le-a plătit din banii proprii.

Instanţa de apel a reţinut însă, că pârâta a achitat pentru plata imobilului ce a constituit domiciliu comun al soţilor, o sumă de 9527 dolari, din banii proprii, situaţie în care reclamantului îi incumbă obligaţia de a-i restitui J din această sumă, cu consecinţa reducerii sultei datorată de pârâtă la valoarea de 136.937,06 lei.

Referitor la apelul reclamantului instanţa de apel a reţinut că acesta este nefondat, cota de contribuţie a soţilor la dobândirea bunurilor comune se raportează la toate bunurile comune, şi nu la fiecare bun în parte, nefiind posibilă stabilirea unor cote diferenţiate de contribuţie pentru fiecare bun, respectiv pentru barcă, aşa cum solicită apelantul.

La data de 23 ianuarie 2009 apelantul reclamant E. N. a solicitat, în temeiul art. 281 Cod procedură civilă, îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 767 din 11 decembrie 2008, în sensul că din suma de 9.527 USD achitată de fosta sa soţie cu titlu de credit imobiliar trebuie dedusă suma de 6001 USD, avută deja în vedere de prima instanţă, apelantul datorând numai o cotă de J din 3.526 USD achitată de pârâtă la BCR în 2008, după pronunţarea primei sentinţe.

Prin încheierea din 02 februarie 2009 s-a respins cererea reclamantului motivat de faptul că cererea acestuia nu se încadrează în dispoziţiile art. 281 Cod procedură civilă,erorile semnalate de apelantul reclamant vizând modalitatea în care instanţa de apel a concluzionat în mod definitiv cu privire la cuantumul sumei datorate cu titlu de sultă, incluzând la calculul acestei sulte valoarea creditului restant, respectiv 9527 USD, achitată de reclamant din fonduri proprii.

La data de 20 martie 2009 reclamantul E. N. a declarat recurs atât împotriva deciziei civile nr. 767 din 11 decembrie 2008, cât şi împotriva încheierii de îndreptare de eroare materială, pronunţată la 02 februarie 2009 de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a.

Recurentul a susţinut că instanţa de apel, în mod greşit a calculat sulta ce îi este datorată de către pârâtă, această eroare de calcul putând fi îndreptată în procedura reglementată de art. 281 Cod procedură civilă.

S-a mai susţinut că decizia civilă nr. 767 din 11 decembrie 2008 este nelegală, întrucât la stabilirea sultei, instanţa de apel a luat în calcul suma de 9.527 USD achitată de pârâtă din banii proprii, fără a se avea în vedere că prima instanţă a luat în calcul la stabilirea sultei suma de 6001 USD, iar în apel chiar pârâta a solicitat ca reclamantul să suporte şi diferenţa de J din 3.526 USD.

La rândul ei pârâta reconvenientă E. F. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 767 din 11 decembrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a, pe care a criticat-o pentru nelegalitate, conform art. 304 Cod procedură civilă pentru următoarele motive:

-instanţa nu a inclus în masa bunurilor comune contravaloarea autoturismului marca WV Golf, achiziţionat de parte în timpul căsătoriei şi înstrăinat de către reclamant fără acordul soţiei sale.

-neincluderea în masa de împărţit a datoriei de 9.527 lei şi calcularea sultei datorată reclamantului în raport şi de sumele plătite din venituri proprii de către recurentă pentru plata imobilului bun comun.

-nerestituirea onorariului de expertiză imobiliară, în sumă de 300 lei achitat de pârâtă la instanţa de fond, în condiţiile în care proba nu s-a mai administrat întrucât părţile au încheiat o tranzacţie.

-neincluderea în masa partajabilă a sumei de 1.000 dolari, contractată cu titlu de credit de soţi, dar achitată exclusiv de pârâtă în perioada separaţiei în fapt.

-neincluderea tuturor cheltuielilor comune – energie electrică, cheltuieli întreţinere locuinţă aferente anilor 2005, 2006, 2007 şi 2008, în valoare totală de 928,87 lei.

-Instanţa de apel a calculat în mod greşit sulta datorată de pârâtă reclamantului, aceasta datorându-i o sultă de 151.057,5 lei.

La termenul de judecată din 27 mai 2009 recurenta E. F. a invocat un nou motiv de recurs, respectiv nulitatea hotărârii instanţei de apel, motivat de faptul că imobilul ce i-a fost atribuit, a fost evaluat la momentul partajului efectuat la prima instanţă, iar această valoare nu are în vedere consecinţele crizei economice ce a determinat o reducere a valori de circulaţie a imobilelor cu 30-35%.

Referitor la această critică, instanţa reţine că a fost invocată după împlinirea termenului legal de recurs, reglementat de art. 301 Cod procedură civilă şi nu constituie un motiv de ordine publică, ce poate fi invocat şi din oficiu de instanţă, chiar după împlinirea acestui termen.

Evaluarea bunurilor supuse partajării se realizează la momentul partajului, în faţa instanţei de fond sau, după caz, în faţa instanţei de apel, în condiţiile în care apelul este o cale devolutivă de atac, iar părţile au posibilitatea să completeze sau să solicite refacerea probelor – inclusiv a expertizelor de evaluare realizate în faţa primei instanţe.

Recursul nu este însă o cale devolutivă de atac, ci o cale extraordinară în care se verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, raportat la motivele strict reglementate de art. 304 pct.1-9 Cod procedură civilă, situaţie în care evaluarea bunurilor nu se mai poate invoca.

De altfel, se reţine că părţile au dobândit în timpul căsătoriei două imobile: un apartament şi un teren intravilan, fiecărui soţ fiindu-i atribuit câte un imobil.

În condiţiile crizei economice, aşa cum susţine recurenta, ambele imobile au înregistrat o scădere a valorii de circulaţie, situaţie în care niciunul dintre soţi nu a fost dezavantajat de modul de evaluare al imobilelor, cu ocazia partajului efectuat în faţa primei instanţe.

Asupra recursurilor declarate de reclamantul E. N..

Din oficiu, instanţa a invocat tardivitatea recursului declarat de reclamantul E. N. împotriva deciziei civile nr. 767 din 11 decembrie 2008.

Conform dispoziţiilor art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Din analiza lucrărilor dosarului, se constată că reclamantului E. N. i-a fost comunicată decizia civilă nr. 767/2008 a T r i b u n a l u l u i C o n s t a n ţ a la data de 22 ianuarie 2009, iar recursul a fost declarat la data de 20 martie 2009, după împlinirea termenului legal.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 103, coroborat cu art. 301 Cod procedură civilă, se va respinge recursul reclamantului împotriva deciziei civile nr. 767/2008 pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a, ca tardiv formulat.

Analizând legalitatea încheierii pronunţată la 02 februarie 2009 de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a, în raport de criticile recurentului E. N. se reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Greşelile asupra numelui, calităţii şi susţinerilor părţilor sau cele de socoteli, precum şi orice alte greşeli materiale strecurate într-o hotărâre judecătorească pot fi îndreptate din oficiu sau în urma unei simple cereri printr-o încheiere a instanţei. Pe această cale nu se poate urmări însă îndreptarea hotărârii cu privire la un aspect de fond al raporturilor dintre părţi, întrucât nu prezintă caracterul unei erori materiale.

În speţă, reclamantul a solicitat pe această cale recalcularea sultei ce i se cuvine, motivat de împrejurarea că instanţa de apel a reţinut în mod eronat că pârâta a achitat după pronunţarea primei instanţe o sumă de 9.527 USD, iar din probatoriul administrat în cauză, rezultă că după pronunţarea hotărârii primei instanţe, prin care s-au stabilit masa partajabilă şi datorii comune ale soţilor - pârâta a achitat numai suma de 3.526 USD.

Instanţa de apel a reţinut în mod corect că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 281 Cod procedură civilă, întrucât erorile de calcul în sensul textului legal citat se referă strict la greşeli de calcul aritmetic, în timp ce algoritmul avut în vedere de către instanţă pentru a ajunge la sulta stabilită în hotărâre nu poate forma obiectul unei cereri de îndreptare eroare materială, ci constituie o eroare de judecată, de interpretare a probelor, ce poate fi remediată numai prin intermediul căilor legale de atac.

Cu privire la recursul declarat de pârâta reconvenientă, Curtea constată că acesta este fondat şi urmează a fi admis în parte, pentru următoarele considerente:

În faţa primei instanţe, la solicitarea părţilor, s-a încuviinţat efectuarea unei expertize de evaluarea imobilelor, a ambarcaţiunii şi a bunurilor mobile achiziţionate de părţi în timpul căsătoriei.

Cu chitanţa nr. (...)/1 din 05 februarie 2008, pârâta a achitat un onorariu de expert în valoare de 300 lei în vederea efectuării unei expertize mobiliare de către experta O. N. (fila 283 fond), dar această expertiză nu a mai fost efectuată, nemaifiind utilă cauzei conform art. 201 Cod procedură civilă, în condiţiile în care părţile au încheiat o tranzacţie cu privire la bunurile mobile.

În condiţiile în care expertiza nu a mai fost efectuată, iar onorariul nu a fost utilizat, pretenţia pârâtei de a i se restitui acest onorariu este întemeiată, critica adusă hotărârii primei instanţe, sub acest aspect fiind fondată, motiv pentru care urmează a se modifica hotărârea recurată, în sensul că se va dispune restituirea către pârâtă a onorariului de expertiză neutilizat.

Se reţine a fi fondată şi critica ce vizează soluţia instanţei de a nu include în masa partajabilă preţul autoturismului marca WV Golf, înstrăinat de recurentul reclamant în timpul divorţului. Sumele de bani obţinute din vânzarea unor bunuri comune, constituie, la rândul lor, bunuri comune ale părţilor, ca efect al subrogării.

Cu factura nr. (...) din 05 iunie 2005 reclamantul a înstrăinat numitei O. D. autoturismul marca WV Golf 19E, fără acordul soţiei, acţiunea de divorţ fiind înregistrată deja pe rolul J u d e c ă t o r i e i C o n s t a n ţ a, de la data de 22 noiembrie 2004 (fila 227 dosar fond).

Deşi reclamantul a susţinut că preţul de 4.000 lei – bun comun – a fost utilizat în gospodărie şi pentru întreţinerea minorelor, temeinicia acestor susţineri nu a fost probată.

După cum soţii au două categorii de bunuri, tot aşa au şi două feluri de datorii: personale şi comune.

Datoriile comune sunt determinate limitativ de lege. Cheltuielile făcute cu administrarea oricăruia din bunurile comune constituie datorii comune conform art. 32 lit.a Codul Familiei. De asemenea, intră în această categorie şi obligaţiile contractate de fiecare dintre soţi pentru îndeplinirea nevoilor obişnuite ale căsătoriei.

Constituie cheltuieli de administraţie, în primul rând, acelea făcute cu întreţinerea şi cu punerea în valoare a bunurilor comune, cum ar fi plata impozitelor, taxelor, plata cheltuielilor de furnizare a energiei electrice, apei şi alte cheltuieli de întreţinere a locuinţei, precum şi cheltuieli efectuate pentru preîntâmpinarea unui eventual risc.

În speţă, se reţine că reclamantul a pretins şi prima instanţă a constatat ca fondată susţinerea acestuia conform căreia în perioada separaţiei în fapt a părţilor a plătit din veniturile proprii cheltuielile comune de întreţinere ale locuinţei în valoare de 855 lei, sumă ce a fost avută în vedere la stabilirea drepturilor de creanţă pe care fiecare soţ le are împotriva celuilalt soţ.

Prin urmare, nu poate fi reţinută ca fondată susţinerea acestuia, în sensul că suma de 4.000 lei, obţinută din vânzarea autoturismului bun comun a fost utilizată pentru suportarea unor cheltuieli comune de administrare.

Nu poate fi reţinută nici susţinerea acestuia conform căreia preţul de 4.000 lei a fost utilizat pentru întreţinerea minorelor rezultate din căsătorie, în perioada în care soţia sa se afla în străinătate.

Din declaraţiile martorului N. E., audiat la propunerea reclamantului, rezultă că după separaţia în fapt a părţilor în anul 2004, minorele au locuit la bunici materni, iar martorul nu cunoaşte dacă tatăl a contribuit material la întreţinerea minorelor prin plata unei pensii de întreţinere (fila 23 dosar nr. 2640/2005 al T r i b u n a l u l u i C o n s t a n ţ a).

Se impune, în consecinţă, ca preţul de 4.000 lei obţinut din vânzarea autoturismului marca WV Golf să fie partajat în cote egale între foştii soţi. Cum reclamantul a încasat integral acest preţ, fără a remite pârâtei cota de 1/2 , se impune modificarea hotărârii recurate, în sensul obligării reclamantului să îi restituie fostei soţii suma de 2.000 lei.

Se reţine a fi fondată şi critica ce vizează includerea în masa de împărţit a datoriei de 9.527 USD şi modalitatea de calcul a sultei datorată reclamantului, ca urmare a formării şi atribuirii celor două loturi.

Bunurile comune constituind proprietatea în devălmăşie, iar soţii neavând stabilite de la început, adică de la dobândire, drepturile lor asupra unui anumit bun sau a unei anumite cote din bunurile respective, urmează ca aceste drepturi să se determine numai la împărţirea patrimoniului comunitar.

Unicitatea sub care se prezintă universalitatea judiciară a bunurilor comune, privită ca o masă de drepturi şi obligaţii, face ca în mod corelativ, la încetarea stării de comunitate, împărţirea să se realizeze, de asemenea, prin unicitatea de cote stabilite pentru fiecare codevălmaş, în raport de contribuţia sa reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu, iar nu prin pluralitatea de cote, adică nu prin diferenţierea cotelor în raport de anumite bunuri.

De aceea, cotele de contribuţie corespund aportului fiecărui soţ la dobândirea bunurilor comune se stabilesc asupra totalităţii bunurilor comune şi nu pe categorii de bunuri mobile sau imobile şi nici asupra unui anumit bun, chiar dacă acel bun ar reprezenta o valoare mult mai importantă în comparaţie cu restul masei sau dacă un soţ a contribuit mai mult la plata acelui bun, în raport cu restul masei.

În speţă, se reţine că în mod judicios instanţele de fond şi de apel au reţinut că soţii au avut o contribuţie egală de 50% fiecare la dobândirea bunurilor comune, situaţie în care se impunea ca acest aspect să se reflecte şi în modalitatea de stabilire a sultei, după crearea şi alcătuirea celor două loturi.

Prima instanţă a reţinut în mod corect că după atribuirea lotului nr.1 în deplină proprietate reclamantului E. N. (lot cu o valoare totală de 86.145 lei) şi atribuirea către pârâtă a lotului nr.2 cu o valoare de 388.260 lei, aceasta din urmă datorează fostului soţ o sultă de 151.057,5 lei.

În condiţiile în care soţii au avut o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune, iar cu ocazia împărţirii acestora, nu este posibilă crearea şi atribuirea unor loturi egale ca valoare foştilor soţi pentru egalizarea valorică a loturilor, se datorează o sultă de către fostul soţ căruia i-au fost atribuite bunuri în natură de o valoare mai mare decât valoarea cotei sale de contribuţie la dobândirea bunurilor comune.

Prin urmare, critica recurentei pârâte, în sensul că instanţa de apel a dedus în mod eronat din valoarea sultei datorate reclamantului o parte din datoria comună, (credit bancar) plătită de pârâtă din banii proprii este fondată, hotărârea instanţei de apel urmând a fi modificată sub acest aspect.

Imobilul situat în C,(...), (...)18 b4, .A, .25 – bunul comun al soţilor a fost achiziţionat în urma contractării unui credit bancar, sumele împrumutate prin contractul de credit nr. 105 din 16 aprilie 2003 încheiat cu B.C.R. – Sucursala P. C, constituind datorii comune, conform art. 32 lit.c Codul Familiei, şi ele trebuie suportate de asemenea în cote egale de 1/2 de fiecare dintre soţi.

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că reclamantul a achitat rate aferente acestui credit în valoare de 2.453 USD, iar pârâta a achitat rate în valoare de 9.527 USD, astfel: 6001 USD până la momentul pronunţării hotărârii instanţei de fond şi diferenţa de 3.526 USD în anul 2008.

În raport de sumele plătite de fiecare soţ în contul datoriei comune se impune recalcularea dreptului de creanţă al reclamantei, care a plătit o sumă superioară cotei sale de 1/2 din datoria comună.

După deducerea sumei de 2.453 USD achitată de reclamant din totalul creditului restituit de pârâtă – 9.527 lei, rezultă o diferenţă de 7.074 USD, sumă ce a fost achitată exclusiv din bani proprii de către pârâtă şi care se impune a fi suportată în cote egale de ambii soţi.

În concluzie, se reţine că pârâta are un drept de creanţă în valoare totală de 3.537 USD.

Pentru considerentele expuse, se impune modificarea atât a sentinţei cât şi a deciziei recurată, sub aspectul stabilirii dreptului de creanţă al pârâtei în raport cu reclamantul, în sensul că reclamantul va fi obligat să restituie fostei soţii echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 3.537 USD, reprezentând contravaloarea creditului imobil achitat de pârâtă, din venituri proprii, după separaţia în fapt.

Critica recurentei pârâte ce vizează neincluderea tuturor cheltuielilor legate de energie electrică şi asociaţia de locatari, în valoare totală de 5.992 lei aferentă anilor 2005 – 2008 se reţine a fi nefondată.

Prin sentinţa civilă nr. 10031 din 09 iunie 2008 J u d e c ă t o r i a C o n s t a n ţ a a reţinut că pârâta a suportat din venituri proprii cheltuieli comune în valoare de 5.528,13 lei, iar reclamantul a suportat cheltuieli comune în valoare de 855 lei.

După efectuarea compensării parţiale, reclamantul a fost obligat să restituie pârâtei 2.336,56 lei corespunzător cotei sale de 1/2 din masa partajabilă.

Susţinerea recurentei în sensul că trebuia inclusă în masă cheltuielile comune în sumă de 5.992 lei, în loc de 5528,12 lei se reţine a fi nefondată, în condiţiile în care începând cu data de 26 octombrie 2007, reclamantul s-a mutat din imobilul bun comun, iar pârâta a fost cea care a folosit locuinţa.

Cheltuielile de întreţinere şi plata energiei electrice fiind determinate de consumul realizat numai de pârâtă, obligaţia de a suporta aceste cheltuieli îi incumbă pârâtei, fiind singura care a beneficiat de aceste servicii publice (fila 214 dosar fond).

Nefondată se reţine a fi şi critica ce vizează includerea în masa partajabilă a sumei de 1.000 dolari contractată cu titlu de credit, pârâta nefăcând dovada că a achitat în timpul căsătoriei, din bani proprii acest credit folosit în interesul familiei. Cum nici în recurs nu au fost produse înscrisuri noi sub acest aspect, se reţine că instanţa de apel a soluţionat în mod judicios această cerere.

De altfel, se reţine că ambii soţi au contractat în timpul căsătoriei credite bancare pentru nevoi personale, aceste sume fiind cheltuite pentru administrarea bunurilor comune şi întreţinerea gospodăriei soţilor (fila 45, dosar Judecătorie C).

Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va admite recursul pârâtei reconveniente E. F. şi se vor modifica în parte atât decizia, cât şi sentinţa, conform celor mai sus arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca tardiv recursul formulat de reclamantul E. N., domiciliat în C, şoseaua N. nr. 93, (...) . A, . 14, judeţul C împotriva deciziei civile nr. 767 din 11 decembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a.

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva încheierii din 2 februarie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a în dosarul civil nr(...).

Admite recursul pârâtei reconveniente E. F., domiciliată în C,(...), (...)B4, . A, . 25, judeţul C şi cu domiciliul procesual ales la Societatea civilă de avocaţi E. & E., cu sediul în C, strada I.G. (...) nr. 41, etaj 1, . 1, judeţul C.

Modifică în parte decizia şi sentinţa, astfel:

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 151.057 lei cu titlu de sultă.

Obligă reclamantul să restituie pârâtei reconveniente echivalentul în lei la dataplăţii a sumei de 3537 USD reprezentând contravaloare credit imobil achitat de pârâtă.

Obligă recurentul să restituie pârâtei suma de 2.000 lei reprezentând cota de 1/2 din preţul autoturismului înstrăinat.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei referitoare la apelul reclamantului şi restul dispoziţiilor sentinţei cu privire la partajarea bunurilor mobile şi imobile şi cu privire la cheltuielile de întreţinere.

Dispune restituirea către pârâtă a onorariului de expertiză de 300 lei plătit cu chitanţa (...)/1/15 februarie 2008 către Biroul local de expertiză C.

Obligă intimatul reclamant la 280 lei cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 iunie 2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTORI,

(...) (...) (...) (...)

(...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Red.hot.jud.fond P. E.

Red.dec.jud.apel E. N.

Red.hot.jud.recurs M.E./16.06.2009

Tehnored.gref.AB/2 ex./30.06.2009