Cote de contributie diferentiate. Nelegalitate.

CURTEA DE  A P E L   B U C U R E Ş T I - SECŢIA A III A CIVILĂ

ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI FAMILIE

                                         DECIZIA CIVILĂ NR. 419

    Şedinţa publică de la  3 martie 2009

Pe rol se află soluţionarea cererilor de recurs formulate de recurentul reclamant-pârât E. J. N. şi de recurenta pârâtă-reclamantă N. (...) N., împotriva deciziei civile nr.1078 A din 22.09.2008, pronunţată de  T r i b u n a l u l   B u c u r e ş t i - Secţia a IV-a Civilă, în dosarul nr(...).

E. are ca obiect – partaj bunuri comune.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se prezintă recurentul reclamant-pârât E. J. N., prin avocat J. N., în baza împuternicirii avocaţiale nr.(...) din 19.01.2009, emisă de  B a r o u l   B u c u r e ş t i – Cabinet Individual şi recurenta pârâtă-reclamantă N. F. N., prin avocat I. B. I, în baza împuternicirii avocaţiale nr.(...) din 11.11.2008, emisă de  B a r o u l   B u c u r e ş t i – Cabinet Individual.

          Procedura de citare este legal îndeplinită.

          S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei împrejurarea că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, din partea avocatului recurentei pârâte – reclamante o cerere prin care solicită lăsarea dosarului la sfârşitul şedinţei de judecată.

          Se mai învederează instanţei faptul că recurentul reclamant - pârât a depus întâmpinare la recursul formulat de recurenta pârâtă reclamantă în 2 exemplare şi recurenta pârâtă - reclamantă a depus întâmpinare la recursul formulat de recurentul reclamant - pârât.

          Curtea comunică un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar de recurentul reclamant - pârât către recurenta pârâtă – reclamantă şi un exemplar de pe întâmpinarea formulată de recurenta pârâtă – reclamantă către recurentul reclamant – pârât.

 

          Avocaţii  părţilor, având pe rând cuvântul, arată că nu solicită termen pentru a lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinărilor comunicate azi în şedinţă publică.

          Avocatul recurentului reclamant – pârât solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri - cele depuse la dosar.

          Avocatul recurentei pârâte – reclamante solicită încuviinţarea aceleiaşi probe şi, în plus, ataşează o adresă de la Institutul Naţional de Statistică Activitatea E. Informaţii Statistice (fila 64).

          Curtea, după deliberare, încuviinţează proba cu înscrisurile depuse la dosar de ambele părţi şi, din oficiu, pune în discuţie excepţia nulităţii recursului formulat de recurentul reclamant pârât E. J. N. pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art.304 din  C o d u l   d e procedură civilă; acordă cuvântul pe excepţie şi în dezbaterea recursurilor.

          Avocatul recurentului reclamant – pârât solicită respingerea excepţiei nulităţii recursului, considerând că motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art.304 pct.9 din  C o d u l   d e procedură civilă.

          Pe fond, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi motivat, modificarea deciziei civile atacate, în sensul de a se dispune ieşirea din indiviziune asupra bunurilor comune dobândite de părţi în timpul căsătoriei în cote egale de ½  pentru fiecare dintre soţi, să se constate unica cotă de contribuţie de 50% pentru fiecare parte la dobândirea bunurilor mobile şi imobile şi să se respingă capătul din cererea reconvenţională  referitor la dreptul de creanţă al pârâtei – reclamante cu privire la îmbunătăţirile aduse în apartament.

          Consideră că prin atribuirea unei cote de 72% în favoarea pârâtei  reclamante, instanţa a încălcat prezumţia legală prevăzută de art.30 din Codul Familiei, că soţii au o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune, iar pârâta reclamantă nu a făcut dovada clară că avansul a fost achitat de mama acesteia pentru ea, astfel încât instanţa de fond şi de apel au reţinut în mod eronat acest fapt.

          Arată că din probele administrate în cauză rezultă că ambele părţi susţin fapte contradictorii despre plata avansului pentru imobilul în cauză, că declaraţiile martorilor pârâtei – reclamante cu privire la plata avansului sunt în mod vădit diferite, iar declaraţiile martorilor reclamantului – pârât sunt clare; rezultă din coroborarea acestora cu celelalte probe că avansul a fost achitat de către cei doi soţi cu banii de la părinţii reclamantului.

           Apreciază că instanţa de fond şi apel în mod greşit a admis capătul de cerere privind dreptul de creanţă al pârâtei pentru îmbunătăţirile efectuate în imobil de către aceasta şi l-a obligat pe reclamant la plata sumei de 1.421 Ron, întrucât din probele administrate în cauză, declaraţiile martorilor şi interogatoriile luate părţilor, rezultă că aceste îmbunătăţiri au fost efectuate de mama pârâtei – reclamante, pe cheltuiala sa.

            Referitor la recursul declarat de pârâta – reclamantă, solicită a fi respins, ca nefondat şi a se avea în vedere că instanţa de apel în mod corect a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul B. J..

De asemenea, decizia de respingere a instanţei de apel cu privire la solicitarea recurentei – pârâte de a achita sulta la care va fi obligată într-un termen de 12 luni, în mod eşalonat, este corectă, acest fapt nefiind prevăzut de  C o d u l   d e procedură civilă, iar, prin aceasta, recurentul reclamant pârât ar fi prejudiciat .

           Avocatul recurentei pârâte-reclamante solicită, în principal, să se constate nulitatea recursului formulat de partea adversă, întrucât criticile din recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art.304 din  C o d u l   d e procedură civilă.

          În subsidiar, solicită respingerea recursului formulat de reclamantul  pârât E. J. N., ca nefondat, cu obligarea reclamantului – pârât la plata cheltuielilor de judecată.

          Referitor la recursul său, solicită a fi admis, cu consecinţa casării deciziei civile atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare pentru stabilirea cotelor de contribuţie a părţilor la dobândirea imobilului în litigiu conform procentelor de 86,5% pentru recurenta pârâtă – reclamantă N. F.  N. şi de 13,5 % pentru recurentul reclamant – pârât E. N..

          Arată că instanţa de apel a omologat şi a avut în vedere la pronunţarea deciziei raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul B. J. şi nu a luat în considerare corapoartele experţilor parte, în special cel efectuat de către ing. U. J., deoarece valoarea de 97.712,50 euro, la care a ajuns expertul pentru apartamentul în litigiu, este indiscutabil exagerată.  

          Depune la dosar note scrise.

 

C U R T E A,

         

Deliberând asupra recursurilor civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B sub nr(...), la data de 21.07.2005, reclamantul E. J. N. a chemat-o în judecată pe pârâta N. F. N., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună partajarea bunurilor comune, mobile şi imobile, dobândite în timpul căsătoriei, in cote egale.

La data de 26.09.2005, pârâta N. F. N. a formulat cerere reconvenţională, solicitând partajarea bunurilor comune, constatându-se cota sa de contribuţie de 72%, iar a reclamantului de 28%, la dobândirea acestora, constatarea că are o creanţă faţă de reclamant pentru îmbunătăţirile necesare şi utile făcute la apartamentul în litigiu, a căror valoare a estimat-o la 30.000.000 lei (ROL), ce va fi actualizată în raport de rata inflaţiei şi constatarea că bunurile, indicate de reclamant ca fiind bunuri comune - un mobilier de dormitor, un aragaz marca Indesit şi un televizor Samsung color – sunt, în realitate, bunuri proprii ale sale.

Prin sentinţa civilă nr. 945 din 07.02.2007, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 B, s-a admis, în parte, atât cererea principală formulată de reclamantul-pârât E. J. N., cât şi cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă N. F. N., constatându-se că părţile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri comune: un apartament situat în B, str. (...) K. (...), nr.2, b1.2,  .A,  .8,  .45, sector 2, în valoare de 138.832 Ron, o mochetă în valoare de 500 Ron, o bibliotecă N. tip Plus, în valoare de 1.000 Ron şi o bucătărie B., în valoare de 1.000 Ron; cota de contribuţie a pârâtei reclamante la dobândirea bunurilor comune este de 72% şi a reclamantului este de 28%.

Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de fond a dispus ieşirea părţilor din indiviziune, atribuind în natură pârâtei-reclamante apartamentul situat în B, str. (...) K. (...), nr.2,  .2,  . A,  .8,  .45, sector 2 şi următoarele bunuri mobile: o mochetă, o bibliotecă N. tip Plus, mobila de bucătărie B., valoarea lotului fiind de 141.332 Ron şi obligând pârâta-reclamantă la plata către reclamantul­-pârât a sultei în cuantum de 36.979,46 Ron, constatând un drept de creanţă al pârâtei- reclamante faţă de reclamantul - pârât, pentru îmbunătăţirile aduse imobilului din B, str. (...) K. (...), nr.2, b1.2,  . A,  .8,  .45, sector 2 şi obligând reclamantul-pârât la plata sumei de 1.421 Ron, reprezentând echivalentul cotei de 28% din valoarea îmbunătăţirilor.

Instanţa a constatat, de asemenea, că au calitate de bunuri proprii ale pârâtei-reclamante următoarele: un mobilier de dormitor în valoare de 250 Ron, un aragaz marca Indesit în valoare de 150 Ron, un TV Samsung în valoare de 80 Ron şi un tablou în valoare de 80 Ron şi a compensat cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel atât reclamantul E. J. N., cât şi pârâta N. F. N., ambii criticând soluţia instanţei de fond pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1078 A din 22.08.2008,  T r i b u n a l u l   B u c u r e ş t i - Secţia a IV-a Civilă a admis apelul declarat apelantul – pârât E. J. N. împotriva sentinţei instanţei de fond, a respins apelul declarat de apelanta – reclamantă N. F. N. împotriva aceleiaşi sentinţe, a schimbat în parte sentinţa civilă atacată, în sensul că a stabilit că valoarea imobilului supus partajării este de 355.002 lei; a obligat pârâta – reclamantă la plata către reclamantul – pârât a sumei de 100.100,56 lei cu titlu de sultă, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei civile atacate.

Prin aceeaşi decizie, instanţa de apel a obligat apelanta la plata către apelant a sumei de 3.009,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că art.  30 Codul Familiei dispune că bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor.

Aşadar, un bun este comun dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii: este dobândit de oricare dintre soţi în timpul căsătoriei şi nu face parte din categoria bunurilor pe care art. 31 Codul familiei le consideră bunuri proprii.

Comunitatea de bunuri este, prin urmare, un efect legal al căsătoriei şi, deci, bunul dobândit de oricare dintre soţi, în condiţiile menţionate, este comun, chiar dacă numai unul dintre ei a contribuit efectiv la dobândire, dar contribuţia soţilor la dobândirea bunurilor comune este presupusă de lege şi nu este o condiţie pentru considerarea bunurilor ca fiind comune.

De aceasta contribuţie se ţine seama pentru determinarea părţilor ce se cuvin soţilor în cazul împărţirii bunurilor comune.

Tribunalul a constatat că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a principiilor care guvernează comunitatea de bunuri, reţinând temeinic şi legal o contribuţie de 28% a apelantului E. J. N. şi de 72% a apelantei N. F. N. la dobândirea bunurilor comune.

Instanţa de fond a dat eficienţă dispoziţiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod de procedură civilă, fiind corect reţinute împrejurările de fapt ale cauzei şi normele de drept aplicabile.

Pe baza unei analize pertinente a probatoriului administrat, instanţa a arătat care sunt considerentele ce au determinat reţinerea cotelor de contribuţie la dobândirea bunurilor comune, fiind înlăturate motivat acele probe care nu s-au dovedit verosimile.

Reanalizând probatoriul administrat de prima instanţă, coroborat cu probele administrate în apel, se observă că prima instanţă a stabilit corect cota de contribuţie a celor doi foşti soţi la dobândirea bunurilor comune, fapt pentru care vor fi înlăturate, ca nefondate, criticile formulate de cei doi apelanţi cu privire la acest aspect.

Concluzionând, se impune precizarea că, deşi relaţiile patrimoniale dintre soţi se întemeiază pe principiul egalităţii în drepturi a femeii cu bărbatul, ceea ce înseamnă că, în timpul căsătoriei, soţii administrează, folosesc şi dispun împreună de bunurile comune, în condiţii de perfectă egalitate, odată încetată comunitatea de bunuri, bunurile nu vor fi atribuite întotdeauna în părţi egale soţilor, deoarece criteriul în raport de care se determină părţile soţilor este contribuţia pe care fiecare dintre ei a avut-o la dobândirea şi conservarea bunurilor.

În ceea ce priveşte bunurile comune mobile a căror partajare s-a solicitat, tribunalul a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect acele bunuri care au fost recunoscute de părţi şi au fost dovedite prin răspunsurile la interogatoriu coroborate cu înscrisuri doveditoare, astfel încât această critică formulată de apelantul E. J. N. urmează a fi înlăturată ca nefondată, inclusiv critica ce vizează caracterul de bunuri proprii ale apelantei a următoarelor bunuri: mobilier de dormitor, aragaz Indesit, TV Samsung, un tablou.

Deopotrivă nefondate sunt şi criticile formulate de ambii apelanţi cu privire la dreptul de creanţă al apelantei, astfel cum a fost reţinut de prima instanţă, urmând a fi înlăturate ca atare.

În aprecierea sa, tribunalul a găsit întemeiată critica privind stabilirea valorii reale de circulaţie a apartamentului bun comun supus partajului, critică formulată de apelantul E. J. N..

Este de principiu că, în cadrul operaţiunilor de partaj, în aplicarea principiului egalităţii copartajanţilor, trebuie luată în considerare valoarea bunului de la data judecăţii, iar evaluarea trebuie făcută de regulă, la valoarea de circulaţie.

Aşa fiind, tribunalul a reţinut că imobilul bun comun al părţilor, supus partajului, are o valoare de circulaţie de 97.528,01 Euro, astfel cum a fost calculată prin raportul de expertiză întocmit de expert J. B., respectiv 355.002 lei, sumă rezultată prin raportare la cursul de schimb valutar practicat de BNR la data de 22.09.2008.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul-pârât E. N. şi pârâta-reclamantă N. F. N..

Recurentul E. N. a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul dispunerii partajării şi ieşirii din indiviziune asupra bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, în cote egale de 1/2, pentru fiecare dintre soţi, constatării şi reţinerii cotei unice de contribuţie de 50% pentru fiecare soţ, la dobândirea bunurilor mobile şi imobile, respingerii capătului din cererea reconvenţională cu privire la dreptul de creanţă al pârâtei – reclamante referitor la îmbunătăţirile efectuate în apartament în cuantum de 1458 Euro şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, după reiterarea situaţiei de fapt şi a probelor administrate în cauză, recurentul a susţinut că, prin atribuirea unei cote de 72% în favoarea pârâtei – reclamante, instanţa a încălcat prezumţia legală prevăzută de art.30 din Codul Familiei, care stabileşte că soţii au o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, ambele instanţe reţinând eronat, fără a exista o dovadă clară, că avansul pentru imobilul în litigiu a fost achitat de mama pârâtei - reclamante.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind dreptul de creanţă al pârâtei-reclamante pentru îmbunătăţirile efectuate în imobil de către aceasta, recurentul a arătat că, din probele administrate în cauză, a rezultat că aceste îmbunătăţiri au fost efectuate de mama pârâtei – reclamante şi doar aceasta avea un drept de creanţă şi putea solicita părţilor sumele ce i se cuveneau.

Recurenta N. F. N. a solicitat admiterea recursului, admiterea apelului său şi casarea deciziei civile nr. 1078 A din 22.09.2008, pronunţată de  T r i b u n a l u l   B u c u r e ş t i - Secţia a IV-a Civilă, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Un prim motiv de recurs s-a raportat la faptul că instanţa de apel a omologat şi a avut în vedere, la pronunţarea deciziei, doar raportul de expertiză tehnică întocmit de expert B. J., neluând în considerare rapoartele experţilor parte, respectiv, cel mai pertinent dintre acestea, aparţinând inginerului U.u J., deşi acestea erau necesare, fiind de neconceput cum, la data de 13.03.2006, apartamentul în litigiu a fost evaluat la suma de 39.886 Euro, iar, la data de 19.05.2008, acelaşi apartament apare ca fiind evaluat la suma de 97.712,50 Euro.

Un alt motiv de recurs s-a raportat la faptul că decizia instanţei de apel este nemotivată, întrucât, deşi a solicitat, printr-un motiv de apel, ca instanţa să reţină un procent de 86,5% de contribuţie a sa la masa bunurilor comune, în speţă, a apartamentului, tribunalul a respins, fără a argumenta acest motiv, care constituia o majorare a unei câtimi, în sensul prevăzut de art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă şi nu o cerere nouă, în sensul art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă.

Recurenta a apreciat că decizia instanţei de apel este nemotivată şi sub aspectul respingerii cererii sale de eşalonare a plăţii sultei, lucru perfect posibil din punct de vedere legal, potrivit  art. 1101 Cod civil; nelegală fiind şi modalitatea în care instanţa de apel a înţeles să calculeze sulta cuvenită apelantului, instanţa aplicând procentele de 72% şi 28% la valoarea apartamentului, stabilită de expertul B. J., fără a motiva ce se întâmplă cu suma rămasă de plată către banca de unde s-a obţinut creditul pentru apartament.

În acelaşi sens, instanţa de judecată nu a luat în calcul şi nici nu a analizat susţinerile sale, dovedite prin probele administrate în cauză, referitoare la modalitatea de plată a apartamentului.

Prin întâmpinarea formulată la recursul formulat de recurentul E. N., recurenta N. F. N. solicită respingerea acestuia, ca nefondat, considerând că el nu reprezintă decât o reluare a motivelor de apel, astfel încât nu poate fundamenta o altă soluţie, mai favorabilă recurentului.

În etapa procesuală a recursului, a fost administrată proba cu înscrisuri noi, în sensul art. 305 Cod procedură civilă, pentru ambele părţi.

În şedinţa publică din 03.03.2009, recurenta N. F. N. a invocat excepţia nulităţii recursului exercitat de recurentul E. J. N., pentru imposibilitatea încadrării motivelor de recurs în motivele reglementate de art. 304 Cod procedură civilă.

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate de ambele părţi şi deliberând cu prioritate, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, asupra excepţiei procesuale, de procedură, absolută, peremptorie a nulităţii recursului exercitat de recurentul E. J. N., invocată de recurentă, Curtea reţine următoarele:

În actuala reglementare, recursul are configuraţia unei căi extraordinare de atac ce poate fi exercitată, în mod exclusiv, pentru motive de nelegalitate, iar nu şi de netemeinicie, reglementate în mod exhaustiv în dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.

În raport de această structură a recursului, Curtea apreciază că recursul exercitat de recurentul E. J. N. vizează şi aspecte de nelegalitate, respectiv pretinsa încălcare a prezumţiei legale prevăzute de art. 30 din Codul Familiei şi modul în care s-a stabilit un drept de creanţă în favoarea recurentei N. F. N., astfel încât nu este incidentă sancţiunea nulităţii recursului reglementată de art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, pentru imposibilitatea încadrării acestuia în motivele prevăzute de art. 304 pct.1 – 9 Cod procedură civilă, cu precizarea, pe care Curtea o consideră necesară, că instanţa de recurs nu are atributul de a analiza probele invocate de recurent şi nici să stabilească o altă situaţie de fapt pe baza acestora, motivul de recurs, reglementat de art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă, pe care îl invocă, în realitate, recurentul, în prima parte a cererii de recurs, fiind abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000, aprobată prin Legea nr.  219/2005.

Pentru considerentele expuse, instanţa va respinge, ca nefondată, excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul E. J. N..

Sub aspectul fondului cauzei, examinând modul în care instanţa de apel a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale care reglementează procedura partajului de bunuri comune între soţi, Curtea apreciază că este operant motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:

Astfel, Curtea observă că instanţa de fond a stabilit în mod distinct cotele de contribuţie ale foştilor soţi, respectiv, o cotă de contribuţie egală la dobândirea bunurilor mobile şi o cotă de contribuţie diferenţiată, de 28 % a reclamantului - pârât şi de 72 % a pârâtei – reclamante, la dobândirea bunului imobil, constând în apartamentul situat în B, str. (...) K. (...), nr. 2,  . 2,  . A,  . 8,  . 45, sector 2.

Or, în cazul comunităţii de bunuri, pentru a stabili contribuţia soţilor, în vederea efectuării partajului, nu putem distinge între bunuri mobile şi bunuri imobile, ci acestea împreună, evident, în cazul în care există, constituie masa partajabilă, cu privire la care se stabileşte cota de contribuţie şi asupra căreia se impută aceasta.

Cum în cauza dedusă judecăţii, instanţa de fond a stabilit în mod distinct cotele de contribuţie ale foştilor soţi, în raport de bunurile mobile şi imobile, iar nu cu privire la întreaga masă partajabilă, soluţie însuşită de instanţa de apel, Curtea apreciază că s-au pronunţat hotărâri nelegale, astfel încât devine incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Reluând argumentul că, în etapa procesuală a recursului, nu se pot analiza probele şi nu se poate stabili o altă situaţie de fapt în baza unei noi evaluări a acestora, singura atribuţie a instanţei de recurs, în speţă, fiind aceea de a stabili modul în care au fost interpretate şi aplicate dispoziţiile legale relevante în această materie de către instanţele de fond şi de apel, Curtea consideră că se impune, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, pentru a se respecta garanţiile procesuale şi parcurgerea în mod real a gradelor de jurisdicţie, tribunalul urmând a avea în vedere şi celelalte motive de recurs ce nu se mai impun a fi examinate în această etapă, dar care pot contura situaţia de fapt în cauza dedusă judecăţii.

Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă, va admite recursurile exercitate de recurentul E. J. N. şi de recurenta N. (...) N. împotriva deciziei civile nr. 1078 din 22.09.2008, pronunţată de  T r i b u n a l u l   B u c u r e ş t i - Secţia a IV-a Civilă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza, spre rejudecarea apelurilor, la  T r i b u n a l u l   B u c u r e ş t i.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Respinge, ca nefondată, excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul E. J.-N..

Admite recursurile declarate de recurentul – reclamant – pârât E. J. N. şi de recurenta – pârâtă – reclamantă N. (...) N. împotriva deciziei civile nr. 1078 din 22.09.2008, pronunţată de  T r i b u n a l u l   B u c u r e ş t i - Secţia a IV-a Civilă, în dosarul nr(...).

Casează decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecarea apelurilor, la  T r i b u n a l u l   B u c u r e ş t i.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 03.03.2009.

 

PREŞEDINTE                          JUDECĂTOR                                        JUDECĂTOR

(...) (...)               (...) (...) (...)          (...) H. (...)

 

 

 

 

 

 

 

 

                                                                                                GREFIER

                                                                               M. D.

 

 

 

 

 

 

 

Red.B.E.Ţ.

Tehnodact.C.S.

Ex.2/16.04.2009

T.B.Secţia a IV-a Civ. – S.N. 

                                   - C.D.

Jud.sector 2 E..        – A.E.