Cota majoritara pentru sotul care a obtinut venituri din dividende.

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A III A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR. 1737

Şedinţa publică din 15.12.2009

Curtea constituită din:

Preşedinte - (...) (...) (...)

Judecător - (...) (...)

Judecător - (...) F. (...)

Grefier - F. D.

- XX -

Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de recurenta reclamantă pârâtă H. P., împotriva deciziei civile nr. 409 A din 26.03.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât reclamant H. E..

Cauza are ca obiect acţiune civilă pentru partaj bunuri comune.

La apelul nominal se prezintă avocaţii N. F., în calitate de reprezentant al recurentei reclamante pârâte H. P., în baza împuternicirii avocaţiale nr. (...)/1.10.2009, eliberată de B a r o u l B u c u r e ş t i, respectiv H. E., în calitate de reprezentant al intimatului pârât reclamant H. E., în baza împuternicirii avocaţiale nr. (...) din 20.10.2009, eliberată de B a r o u l B u c u r e ş t i.

Se face referatul cauzei, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:

Avocatul recurentei arată că nu are alte cereri de formulat şi nu solicită administrarea unor probe noi în recurs.

Avocatul intimatului declară că nu a formulat întâmpinare, însă înţelege să invoce excepţia inadmisibilităţii motivelor 2 şi 3 de recurs, care vizează netemeinicia hotărârii.

Curtea, faţă de împrejurarea că părţile nu mai au alte cereri de formulat, constată pricina în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbaterea recursului, precum şi asupra excepţiei inadmisibilităţii, invocată astăzi de către apărătorul intimatului, întrucât această excepţie nu vizează în întregime recursul.

Avocatul recurentei reclamante pârâte H. P. solicită admiterea recursului, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 din C o d u l d e procedură civilă, susţinând că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, astfel cum a detaliat în motivele de recurs depuse în scris la dosar.

Astfel, tribunalul nu a analizat unul dintre motivele de apel, respectiv cel care viza neincluderea în masa partajabilă a dividendelor, iar, prin încheierea de şedinţă din 17.01.2008, a respins cererea privind efectuarea unei expertize pentru stabilirea cuantumului dividendelor, motivând această măsură prin faptul că nu s-a dovedit că dividendele nu au fost folosite pentru nevoile căsătoriei şi nici că acestea au fost obţinute în timpul căsătoriei. Instanţa nu a ţinut seama, însă, de faptul că pârâtul reclamant a ridicat aceste dividende după desfacerea căsătoriei, deşi ele erau calculate pentru anii 2002, 2003, deci înainte de pronunţarea divorţului.

Solicită, aşadar, a se reveni asupra măsurii dispuse prin încheierea de şedinţă şi a i se acorda dreptul de a proba cererea sa.

Precizează că, în apel, a formulat această critică a sentinţei apelate, în mod explicit, iar instanţa nu a analizat acest motiv de apel.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la cota de contribuţie a părţilor, consideră că instanţa nu a ţinut cont de probele administrate, ci s-a bazat pe o prezumţie.

Subliniază că acest motiv poate fi invocat în recurs, potrivit art. 304 pct. 9 din C o d u l d e procedură civilă, care vizează atât nelegalitatea cât şi netemeinicia hotărârii atacate.

Susţine şi cel de-al treilea motiv de recurs, arătând că, în apel, a depus la dosar extrase din publicitatea imobiliară care dovedesc faptul că imobilul din Pipera a fost supraevaluat.

Menţionează că şi această critică se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 din C o d u l d e procedură civilă, deoarece vizează netemeinicia, motivat de faptul că instanţa de apel a respins cererea reclamantei pârâte privind efectuarea unei noi expertize.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că înţelege să formuleze separat cerere privind cheltuielile de judecată.

Avocatul intimatului pârât reclamant H. E. solicită respingerea cererii de recurs, ca nefondată şi menţinerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică şi legală.

Susţine inadmisibilitatea punctelor 2 şi 3 din motivele de recurs, arătând că acestea nu se încadrează în prevederile art. 304 din C o d u l d e procedură civilă, întrucât se tinde la o reinterpretare a probelor, aspect care nu vizează exclusiv nelegalitatea hotărârii.

Cu privire la motivul de recurs legat de neincluderea în masa partajabilă a dividendelor, solicită a se observa că în niciuna dintre cele două acţiuni introductive de instanţă nu se regăseşte un astfel de capăt de cerere, părţile incluzând în cererile lor numai partajarea acţiunilor deţinute la societatea comercială S. S.A.

Recurenta susţine că tribunalul nu s-a pronunţat asupra acestui motiv de apel, dar se contrazice arătând că instanţa s-a antepronunţat, respingându-i cererea de efectuare a unei expertize pentru stabilirea cuantumului dividendelor.

Cu privire la cotele de contribuţie a părţilor, apreciază că instanţa a ţinut seama de toate probele administrate în cauză, reţinând corect contribuţia fiecăruia dintre soţi la dobândirea bunurilor.

În legătură cu critica privind supraevaluarea imobilului, solicită a se observa că, în mod corect, au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de către specialişti desemnaţi de instanţă, iar nu anunţuri publicitare prezentate de partea adversă.

Depune la dosar concluzii scrise şi arată că urmează a solicita pe cale separată obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.2542/02.04.2007, Judecătoria sectorului 2 B a admis, în parte, cererea reclamantei pârâte H. P. împotriva pârâtului reclamant H. E. şi, în parte, în principiu, cererea conexă formulată de pârâtul reclamant H. E. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă H. P..

Instanţa a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri mobile şi imobile: imobil construcţie situat în sat S., comuna T., judeţul A, edificat în baza autorizaţiei de construire nr.1/5.05.1998, emisă de Primăria comunei T., pe terenul dobândit de către reclamantul-pârât, conform actului de donaţie autentificat sub nr.1194/28.04.1998 de BNP E. N.; cota indiviză de 1/2 din imobilul teren în suprafaţă de 500 mp şi construcţia edificată pe acesta, compusă din subsol, parter, etaj, astfel: subsol - garaj şi anexe; parter - locuinţă cu cinci camere; etaj - locuinţă cu cinci camere, suprafaţa utilă totală fiind de 474,31 mp, situat în sat Pipera, comuna E.,(...)/12, judeţul I, dobândit conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.342/14.02.2001 de BNP N.; bunuri mobile aflate în imobilul din sat S., comuna T., judeţul A: mobilier de sufragerie, dormitor, set canapea şi fotolii, mobilier bucătărie şi D., aragaz - 2 bucăţi, frigider, televizor, hotă, cafetieră, precum şi bunurile mobile aflate in imobilul construcţie din sat Pipera, comuna E.,(...)/12, judeţul I, respectiv: televizor, mobilier sufragerie, mobilier living, mobilier cameră de zi, televizor, set canapea şi fotolii, mobilier bucătărie, combină muzicală, frigider, aragaz, congelator, radiocasetofon, hotă, cafetieră, prăjitor pâine, set bijuterii; acţiuni în procent de 59,8% din capitalul social deţinut de pârâtul ¬ - reclamant în cadrul SC S. SA, cu sediul în judeţul I, comuna Tunari, Calea E. nr.74.

S-a constatat că reclamanta-pârâtă are o cotă de contribuţie la dobândirea bunurilor comune de 30%, iar pârâtul-reclamant 70% şi s-a dispus sistarea stării de devălmăşie a părţilor asupra masei partajabile.

Au fost omologate raportul de expertiză imobiliară, întocmit de expert E. H., raportul de expertiză mobiliară, întocmit de expert D. E., raportul de expertiză contabilă, întocmit de expert E. E. D., raportul de expertiză tehnică construcţii civile, întocmit de expert D. D., raportul de expertiză tehnică bunuri mobile, întocmit de expert T. B..

Au fost atribuite în lotul reclamantei-pârâte următoarele bunuri: cota indiviză de 1/2 din imobilul teren în suprafaţă de 500 mp şi construcţia edificată pe acesta, compusă din subsol, parter, etaj, astfel: subsol-garaj şi anexe; parter - locuinţă cu cinci camere; etaj - locuinţă cu cinci camere, suprafaţa utilă totală fiind de 474,31 mp, situat în sat Pipera, comuna E.,(...)/12, judeţul I, precum şi următoarele bunuri mobile: televizor, mobilier sufragerie, mobilier living, mobilier cameră de zi, televizor, set canapea şi fotolii, mobilier bucătărie, combină muzicală, frigider, aragaz, congelator, radiocasetofon, hotă, cafetieră, prăjitor pâine, set bijuterii, în valoare totală de 692.647 lei/Ron.

Au fost atribuite în lotul pârâtului-reclamant următoarele bunuri: imobil construcţie situat în sat S., comuna T., judeţul A, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză imobiliară întocmit de expert D. D., precum şi următoarele bunuri mobile aflate în acest imobil: mobilier de sufragerie, dormitor, set canapea şi fotolii, mobilier bucătărie şi D., aragaz - 2 bucăţi, frigider, televizor, hotă, cafetieră; acţiuni în procent de 59,8% din capitalul social deţinut de pârâtul-reclamant în cadrul SC S. SA.

A fost obligată reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant suma de 251.015 lei, cu titlu de sultă şi s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr.150/03.03.2003, definitivă şi irevocabilă, a Judecătoriei Sector 2 B s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părţi la data de 09.11.1970, în timpul căsătoriei părţile dobândind bunurile mobile şi imobile enumerate anterior.

Tot în acea perioadă pârâtul-reclamant a devenit acţionar al SC S. SA, având în vedere adresa nr.17885/12.11.2003 emisă de Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, din care reiese că, în calitate de asociat al acestei societăţi, deţine un procent de 59,8% din capitalul social.

Prin încheierea pronunţată în temeiul dispoziţiilor art.6736 Cod procedură civilă, la data de 04.11.2005, instanţa a reţinut că la dobândirea bunurilor comune, reclamanta-pârâtă are o cotă de contribuţie de 30%, iar pârâtul-reclamant de 70%.

Cu privire la aceste cote, instanţa a constatat că părţile, deşi au avut locuri de muncă pe toată durata căsătoriei, au contribuit diferit la dobândirea bunurilor comune. Astfel, reclamanta-pârâtă s-a ocupat îndeaproape şi în majoritatea timpului de creşterea şi educarea celor doi copii ai părţilor, precum şi de întreţinerea gospodăriei, în condiţiile în care pârâtul-reclamant efectua deplasări dese în interes de serviciu, fapt ce rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi.

Pârâtul-reclamant a avut în cadrul căsniciei o contribuţie mai mare sub raport material, instanţa constatând, de asemenea, că majoritatea bunurilor au fost dobândite după anul 2000, în perioada în care acesta îşi desfăşura activitatea la SC S. SA.

A apreciat instanţa că achiziţionarea unor bunuri cu importanţă valorică într-o perioadă scurtă de timp raportat la durata căsniciei ca urmare a activităţii profesionale a unuia din soţi trebuie să înlăture prezumţia de dobândire a bunurilor în cote egale. S-a mai reţinut că bunurile astfel achiziţionate fac dovada unor câştiguri mult peste medie, care se datorează, în parte, şi abilităţilor personale pe plan profesional ale pârâtului - reclamant.

În aceste condiţii, fiind recunoscută şi contribuţia celuilalt soţ datorită sprijinului material şi moral acordat pe întreaga perioadă a căsniciei, instanţa a constatat că pârâtul-reclamant a răsturnat prezumţia contribuţiei egale a părţilor la dobândirea bunurilor comune.

Pentru identificarea, evaluarea şi formarea loturilor s-a dispus efectuarea expertizelor de specialitate imobiliară-construcţii civile, auto, mobiliară şi contabilă.

La termenul din 06.09.2006, în temeiul art.6737 Cod procedură civilă, autoturismul Renault D. a fost scos din masa partajabilă, având în vedere acordul părţilor în acest sens, precum şi înscrisul aflat la fila 389 (Volum III dosar).

Prin raportul de expertiză imobiliară, întocmit de expert E. H., a fost identificată suprafaţa de teren de 500 mp şi construcţia situată pe aceasta situată în sat Pipera, comuna E.,(...)/12, judeţul I, în valoare totală de 1.363.620 lei/Ron, cota indiviză de 1/2 având o valoare de 681.810 lei/Ron.

Conform raportului de expertiză mobiliară, întocmit de expert D. E., valoarea bunurilor mobile reţinute în masa partajabilă şi aflate în imobilul din comuna E., sat Pipera,(...)/12, judeţul I, a fost de 10.837 J./Ron.

Potrivit raportului de expertiză contabilă, întocmit de expert E. E. D., valoarea de circulaţie a acţiunilor deţinute de pârâtul-reclamant la SC S. SA, reprezentând 59,8 % din capitalul social, a fost de 465.571,10 lei/Ron.

Conform raportului de expertiză tehnică construcţii civile, întocmit de expert D. D., construcţia situată în sat S., comuna T., judeţul A, edificată în baza autorizaţiei de construire nr.1/5.05.1998, în suprafaţă utilă de 234,1 mp., are o valoare de 309.774 lei/Ron.

Prin raportul de expertiză tehnică bunuri mobile, întocmit de expert T. B., s-a concluzionat că bunurile mobile situate în imobilul din sat S., comuna T., judeţul A au o valoare de 4.116 lei/Ron.

Faţă de valorile constatate prin rapoartele de expertiză omologate, instanţa a reţinut că valoarea masei partajabile este de 1.472.108 lei/Ron.

Potrivit art.36 Codul familiei, la desfacerea căsătoriei bunurile se împart între soţi potrivit învoielii, iar dacă soţii nu se învoiesc va hotărî instanţa de judecată. În temeiul art.728 Cod civil, instanţa a dispus sistarea stării de devălmăşie asupra masei partajabile.

Faţă de dispoziţiile art.741 Cod civil şi faţă de opţiunile părţilor, instanţa a dispus formarea loturilor astfel cum s-a arătat mai sus, loturi pe care le-a atribuit părţilor, fiind obligată reclamanta - pârâtă să plătească pârâtului - reclamant o sultă pentru egalizarea loturilor.

Împotriva acestei hotărâri, precum şi a încheierii de admitere în principiu pronunţată la data de 04.11.2005, a declarat apel reclamanta ¬- pârâtă H. P., solicitând schimbarea în parte a acestora, în sensul constatării unor cote egale de contribuţie pentru fiecare dintre foştii soţi la dobândirea bunurilor comune şi împărţirea bunurilor potrivit acestor cote, în principiu conform loturilor constituite de prima instanţă, dar cu stabilirea sultei potrivit noilor valori ale loturilor.

S-a arătat de către apelantă că în mod eronat instanţa a apreciat că intimatul - pârât - reclamant a avut o cotă mai mare de contribuţie, respectiv de 70%, de vreme ce din probele administrate nu a rezultat o diferenţă semnificativă la dobândirea întregii mase de bunuri, ci doar diferenţe izolate (constatate greşit de instanţă).

Deşi instanţa reţine că părţile au desfăşurat o activitate remunerată pe toată durata căsătoriei (din 1970 până în 2003), iar în mare parte a acestei perioade veniturile soţilor au fost aproape egale (astfel cum rezultă din copiile cărţilor de muncă), totuşi stabileşte o contribuţie mai mare pentru intimat.

Mai mult decât atât, deşi instanţa reţine că apelanta a avut o contribuţie totală şi exclusivă la munca în gospodărie, atât prin activitatea de îngrijirea a celor doi copii, cât şi a întregii familii, a casei de locuit, această contribuţie nu o adaugă la cea rezultată din veniturile din muncă, ci o comprimă nejustificat, apreciind, în final, că are o cotă mai mică de contribuţie.

Sub acest aspect, împrejurările izolate pe durata mare a căsătoriei, în sensul că pârâtul-reclamant a beneficiat de venituri mai mari, nu au relevanţă, astfel cum a apreciat instanţa, deoarece contribuţia soţilor se calculează raportat la întreaga perioadă a căsătoriei, iar nu doar la un an – doi.

În opinia apelantei, nu există probe care să răstoarne această prezumţie de egalitate a cotelor de contribuţie, declaraţia singurului martor audiat la cererea intimatului nefiind relevantă sub acest aspect. Astfel, martorul nu cunoştea venitul intimatului şi, deşi acesta afirmă că din experienţa sa poate spune că bani obţinuţi de soţ pe şantier erau destinaţi casei, nu se poate şti cum experienţa proprie a martorului atrage concluzii asupra vieţii şi activităţii familiei părţilor. Aşadar, analiza declaraţiei martorului nu a fost făcută de instanţă în mod corespunzător, câtă vreme trebuia să se ţină seama că aceasta viza fapte nepercepute în mod direct prin propriile simţuri, echivoce, cu referiri la păreri personale asupra unor aspecte necunoscute.

Dimpotrivă, din declaraţia martorilor audiaţi la propunerea apelantei a rezultat că soţii au avut o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune, mai ales că părinţii reclamantei – pârâte au ajutat soţii permanent, atât cu bani, cât şi la creşterea copiilor.

În plus, concluzia instanţei, în sensul că pregătirea profesională a intimatului ar fi un element care ar atrage majorarea cotei sale de contribuţie, este una criticabilă, deoarece nu a rezultat că sumele de bani obţinute de pârâtul – reclamant pentru întreaga durată a căsătoriei ar fi fost net superioară celor obţinute de soţie, mai ales că achiziţionarea tuturor bunurilor comune s-a făcut treptat, din banii strânşi în timp (din economii gestionate de apelantă, din sume de bani obţinute din vânzarea altor bunuri dobândite înainte de 2000), iar nu din sume obţinute numai în anul 2000 şi următorii, numai de intimat. Din declaraţia martorei H. N. B. rezultă că atât acţiunile dobândite la SC S. SA, cât şi imobilele dobândite de soţi au fost achiziţionate din banii comuni obţinuţi din vânzarea unor bunuri deţinute anterior, din veniturile soţilor, precum şi din ajutorul dat de părinţii şi de rudele apelantei.

Referitor la provenienţa unor sume de bani pe care intimatul a susţinut că le-a dobândit din munca sa, apelanta a aratat că nu a fost dovedită în totalitate această situaţie, astfel că, în lipsa unor asemenea dovezi, instanţa trebuia să aprecieze contribuţia soţilor la dobândirea bunurilor comune ca fiind egală.

În acest sens, prezumţia egalităţii contribuţiei soţilor la dobândirea bunurilor comune rezultate din chiar regimul comunităţii de bunuri (aceasta din urmă fiind o prezumţie legală absolută) nu poate fi răsturnată în mod facil numai prin dovedirea unei contribuţii mai mari la dobândirea doar a unui bun, de vreme ce comunitatea de bunuri în devălmăşie priveşte întreaga masă a bunurilor de împărţit, întreaga perioadă a căsătoriei.

O a doua critică a vizat împrejurarea că instanţa a cuantificat contribuţia apelantei doar cu referire la sprijinul material şi moral acordat pe perioada căsniciei, întreţinerea gospodăriei, creşterea copiilor, ca şi când aceasta ar fi fost casnică, deşi activitatea sa era dublată cu succes de o activitate profesională remunerată corespunzător (astfel cum rezultă din carnetul de muncă), care făcea ca şi contribuţia sa la dobândirea bunurilor să fie egală cu a soţului său.

În al treilea rând, apelanta a apreciat că raportul de expertiză contabilă a fost întocmit în mod greşit, sub aspectul valorii dividendelor obţinute de soţi din acţiunile deţinute de intimat la SC S. SA, astfel că nu trebuia omologat.

La calcularea activului net contabil, expertul a folosit o formulă de calcul greşită, deoarece raportat la acesta se calcula şi valoarea de circulaţie a unei acţiuni la societate.

Valoarea corectă şi reală a acţiunilor ar fi fost în total de 14.500.000.000 lei vechi, în loc de 4.650.000.000 lei, iar partajul ar fi trebuit să aibă în vedere valoarea corectă, pentru a nu fi dezavantajată apelanta prin scăderea valorii lotului său.

De asemenea, valoarea dividendelor supuse partajului a fost greşit stabilită. Astfel, pe de o parte, trebuia avută în vedere cota procentuală din dividende aferentă perioadei 01.01.2003 - 16.09.2003, iar, pe de altă parte, trebuia urmărită şi repartizarea acestor dividende (obţinute în timpul căsătoriei) în cursul anilor financiari 2004 - 2005.

În plus, expertul nu a avut în vedere că la sfârşitul anului 2001 intimatul ridicase dividende în valoare de 8.000.000.000 lei, numai de la SC S. SA, din cele 12 miliarde pe care societatea le obţinuse în acel an financiar.

Aşadar, apelanta a apreciat că în apel se impune refacerea raportului de expertiză contabilă, urmând a se ţine seama şi de criticile sale în această fază procesuală.

O ultimă critică a vizat modul în care a fost evaluat, prin expertiza tehnică imobiliară efectuată în faţa primei instanţe, imobilul din satul S., comuna T., judeţul A, în mod greşit fiindu-i respinse apelantei obiecţiunile la acest raport. Astfel, expertul nu a luat în considerare toate construcţiile şi amenajările realizate în timpul căsătoriei, respectiv împrejmuire executată îngrijit, cu placaj din piatră naturală, stâlpişori din beton, glafuri, fosa septică, garajul pentru două maşini, foişor cu bucătărie de vară complet echipată, amenajări curte executate de o societate specializată, fântână cu acoperiş şi instalaţie de aducţiune apă, instalaţie exterioară cu gaz E.. Calculele au fost eronate atât în ceea ce priveşte suprafeţele imobilului, cât şi cu privire la coeficientul de individualizare, mai ales raportat la preţul practicat în zonă pe piaţa imobiliară (imobilul fiind situat într-o zonă turistică importantă, cu acces direct spre drumul naţional).

Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, ca nefondat.

Cât priveşte critica referitoare la constatarea greşită a cotelor de contribuţie, intimatul a arătat că în sprijinul acesteia au fost expuse considerente pur generale şi irelevante în raport de împrejurările concrete ale speţei. Astfel, sub aspectul susţinerii privind salariile „aproape egale ale soţilor", intimatul a precizat că falsitatea acesteia rezultă din simpla analiză comparativă a carnetelor de muncă, pe baza cărora se poate constata, în anii 1970 - 1990, un raport procentual favorabil net în contul intimatului.

Aceasta, întrucât în vreme ce apelanta a ocupat servicii comune (tehnician, muncitor, merceolog etc), intimatul a deţinut permanent funcţii de conducere pe şantierele ţării, câştigând salarii foarte mari pentru acele perioade. F. intimatul a beneficiat şi a adus la bugetul familiei dividendele obţinute din compania S. SA (un I. de proporţii specializat în lucrări de mare anvergură tehnologică în domeniile termoficării, construcţiilor, automatizărilor, etc).

Astfel, dividendele au reprezentat partea cea mai importantă a sumelor de bani de care soţii au dispus pentru a putea achiziţiona bunurile ce se partajează.

A arătat intimatul că acţiunile au fost dobândite de acesta prin însăşi dobândirea calităţii de asociat - cofondator al companiei, adică la înfiinţarea firmei, astfel că nici soţii în ansamblu şi nici intimatul nu au cumpărat aceste acţiuni de pe piaţă de la terţ, soţii nedobândindu-le prin vreo altă manieră de efort comun ori în schimbul sumelor deţinute/câştigate de ei.

Din actele de la dosar se observă că nici una din cele două clădiri valoroase nu a fost de fapt „achiziţionată" de către soţi de la vreun vânzător (cum se pretinde), ci ele pur şi simplu au fost edificate de intimat şi de firma sa construcţii cu oamenii, costurile şi tehnologia SC S. SA, iar unul dintre cele două terenuri aferente imobilelor este oricum moştenit de intimat de la părinţi.

Sub aspectul împrejurării că apelanta s-a ocupat la începutul căsniciei de creşterea şi educaţia copiilor (minori, în acea perioadă) şi de întreţinerea gospodăriei, este de observat că instanţa în mod corect nu a exclus nici propria contribuţie a intimatului în această materie.

Instanţa a ţinut cont de contribuţia de ansamblu a apelantei, tocmai pentru că această parte nu a făcut deloc proba contribuţiei proprii de orice fel la dobândirea oricăror bunuri pe care foştii soţi le partajează, adică după momentul anului 2000. Instanţa a reţinut o evidenţă: faptul că indiferent cât de mult a durat căsnicia, toate bunurile de valoare care se împart s-au dobândit exclusiv în ultimii ani de căsătorie, adică numai în perioada când copiii majori nici măcar nu mai gospodăreau ori locuiau cu părinţii şi mai ales când intimatul a început să lucreze în cadrul propriei companii.

Sub aspectul greşitei omologării a raportului de expertiză contabilă, intimatul a apreciat că apelanta reia susţinerile haotice de la faza fondului, vorbind despre „împărţirea valorii dividendelor", deşi cu prilejul expertizei s-a stabilit valoarea de circulaţie a acţiunilor SC S. SA. E. au fost deja atribuite intimatului în cadrul SC S. SA în fiecare an de la înfiinţarea societăţii şi au fost folosite deja de părţi pentru dobândirea bunurilor care astăzi s-au partajat.

Cât priveşte „celelalte societăţi", problema acestora s-a discutat şi s-¬a lămurit în faţa primei instanţe pe baza informaţiilor furnizate de Registrul Comerţului: aceste firme ori sunt unele la care intimatul nu mai avea calitatea de asociat ori acţionar cu mult timp înaintea procesului de divorţ, la altele intimatul nu a deţinut niciodată părţi sociale ori acţiuni, iar la restul însăşi compania SC S. SA a deţinut ori deţine acţiuni în calitate de acţionar şi nu intimatul, ca subiect de drept.

Sub aspectul evaluării imobilului din judeţul A, intimatul a arătat că susţinerile apelantei sunt simple reluării ale obiecţiunilor la raportul de expertiză, care au fost detaliate şi just soluţionate de prima instanţă.

În apel, tribunalul a încuviinţat cererea de probe a apelantei, dispunând efectuarea unor expertize tehnice imobiliare şi contabilă.

Prin decizia civilă nr.409 A/26.03.2009, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a III-a Civilă a admis apelul formulat de către apelanta-reclamantă-pârâtă H. P., a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a constatat că valoarea totală a masei partajabile este de 4.526.683 lei, iar sulta datorată pârâtului - reclamant de reclamanta-pârâtă este de 4.411,1 lei, a menţinut celelalte dispoziţii, a obligat intimatul la plata către apelantă a sumei de 24.689,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru, a timbrului judiciar şi a onorarilor de expert.

Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte critica referitoare la constatarea eronată pe care prima instanţă a făcut-o asupra cotelor pe care cei doi soţi au avut-o la dobândirea bunurilor comune, susţinerile apelantei în sensul că nu au fost apreciate corect probele administrate, respectiv declaraţiile martorilor audiaţi, au fost găsite neîntemeiate.

Astfel, împrejurarea că martorul O. E. Ş., audiat la propunerea intimatului, a declarat că poate afirma că banii obţinuţi de intimat erau destinaţi casei, pe baza „experienţei" sale, nu este de natură a conduce la concluzia că declaraţia acestuia trebuia înlăturată, referirea la experienţa sa fiind în mod evident rezultatul unei exprimări defectuoase.

De asemenea, aprecierea pe care martorii audiaţi la propunerea apelantei (H. N. B. şi (...) N.) au făcut-o, în sensul că cei doi soţi au avut o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune, nu era de natură a obliga instanţa să reţină cota indicată de martori, ţinând seama că aceasta se stabileşte pe baza tuturor probelor administrate în cauză sub acest aspect, iar aprecierea situaţiei de fapt, ce rezultă din probe, este atributul instanţei de judecată.

Cât priveşte susţinerea apelantei referitoare la achiziţionarea acţiunilor la SC S. SA (constituirea societăţii comerciale), cât şi a imobilelor dobândite de soţi cu sume obţinute din vânzarea unor bunuri, din veniturile soţilor şi din ajutorul dat de părinţii şi de rudele apelantei, împrejurări ce ar rezulta tot din declaraţia martorei H. N. B., tribunalul a considerat că nu poate constitui o critică fondată. Astfel, este de remarcat, pe de o parte, că nu se poate vorbi de acţiuni achiziţionate la constituirea societăţii, dat fiind că aceasta a fost înfiinţată cu minimul de capital permis de lege (acţiunile la SC S. SA dobândind valoare semnificativă ulterior, ca rezultat al activităţii profitabile a societăţii, ce rezultă din contractele comerciale încheiate cu diverşi beneficiari).

Pe de altă parte, nu se face dovada de către apelantă a bunurilor ce ar fi fost înstrăinate, a banilor obţinuţi folosiţi la „achiziţionarea" celor două imobile, neputând fi luată în considerare teza susţinută în faţa instanţei de fond (pe baza declaraţiei martorei H.) că apartamentul din str.(...) (...), dobândit de soţi în timpul căsătoriei, a fost vândut şi achiziţionat cel din Calea N., iar suma rezultată din vânzarea acestuia din urmă s-a folosit (din câte ştie martora de la N. apelantei) la înfiinţarea firmei. Aceasta, întrucât, dreptul de proprietate asupra imobilului din Calea N. a aparţinut, astfel cum rezultă din contractul de vânzare - cumpărare nr(...), numitei H. B., fiica părţilor, iar, pe de altă parte, societatea comercială a fost înfiinţată în anul 1995 (conform adresei Oficiului Registrului Comerţului) în timp ce apartamentul a fost înstrăinat în anul 2000.

În plus, în ceea ce priveşte cele două imobile supuse partajului, apelanta a recunoscut la interogatoriu că acestea au fost edificate de două firme de construcţie.

Referitor la critica vizând aprecierea greşită pe care prima instanţă a făcut-o cu privire la valoarea cu care eforturile apelantei în gospodărie şi cu îngrijirea şi creşterea copiilor se reflectă în cota sa de contribuţie la dobândirea bunurilor comune, tribunalul a considerat, de asemenea, susţinerea neîntemeiată.

Astfel, din analiza copiilor de pe carnetele de muncă depuse la dosar, tribunalul a constatat că veniturile realizate de intimat din salariu pe perioada anilor 1970-1998 au fost constant superioare (aproximativ duble) în raport cu cele realizate de intimată. Or, ţinând seama că ulterior acestei perioade veniturile ce au fost obţinute din dividende, raportat la cota pe care intimatul o deţinea din capitalul societăţii comerciale, au reprezentat valori considerabile (ca urmare a activităţii pe care intimatul a desfăşurat-o, în calitatea de director general al societăţii), în această perioadă fiind, de altfel, edificate şi cele două imobile supuse partajului (1998, cel din S. şi 2000, cel din Pipera), tribunalul a apreciat ca fiind stabilită corect, ca urmare a luării în considerare a întregii perioade a căsătoriei sub aspectul veniturilor şi muncii în gospodărie, cota de contribuţia a celor doi soţi la dobândirea bunurilor comune.

În ceea ce priveşte criticile pe care apelanta le-a făcut referitor la erorile cuprinse în raportul de expertiză contabilă şi în cel privind imobilul din S., tribunalul nu le-a mai analizat, ţinând seama că a încuviinţat, prin încheierea de şedinţă de la 15.11.2007, refacerea acestor expertize. Rapoartele de expertiză contabilă şi imobiliară au fost depuse la dosar la filele 165 şi următoarele, respectiv 122 şi următoarele, dispunându-se, în plus, în şedinţa publică de la 17.01.2008, reevaluarea imobilului din Pipera, pentru a fi respectată regula conform cu care trebuie să se ţină seama de valoarea pe care bunurile supuse partajării le au la data când se efectuează partajul, ţinând seama că în faţa primei instanţe acest din urmă imobil a fost evaluat la data de 27.02.2006.

Luând în considerare valorile rezultate prin efectuarea celor trei expertize (care au constatat o valoare de 134.623 euro sau 485.746 lei la cursul de 3,6082 pentru imobilul din Comuna S., de 370.500 de euro sau 1.351.579 lei la un curs de 3,6480 lei/euro pentru cota de 1/2 pe care părţile o deţin din imobilul situat în Pipera şi, respectiv, de 2.674.405 lei pentru acţiunile de 59,80 din capitalul societăţii S.), tribunalul a apreciat că, numai în ceea ce priveşte acest aspect, apelul declarat de apelanta - reclamantă este fondat.

În acest sens, ţinând seama de cotele pe care foştii soţi le-au avut la dobândirea bunurilor comune, de 30% apelanta - reclamantă şi de 70% intimatul - pârât, tribunalul a constatat că valoarea totală a masei partajabile este 4.526.683 lei, iar sulta datorată de reclamanta - pârâtă pârâtului - reclamant este de 4.411,1 lei.

În baza art.274 Cod procedură civilă, intimatul a fost obligat la plata către apelantă a sumei de 24.689,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru, a timbrului judiciar şi a onorariilor de expert.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta pârâtă H. P., arătând că soluţia pronunţată este netemeinică şi nelegală.

Invocând dispoziţiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, recurenta a precizat că tribunalul nu s-a pronunţat asupra unuia dintre motivele de apel invocate, şi anume pe cel privind dividendele.

Astfel, sentinţa instanţei de fond a fost criticată deoarece instanţa nu a inclus în masa partajabilă dividendele aferente acţiunilor deţinute de părţi, în indiviziune, la S.C. S. S.A., pentru anul 2002 şi 2003, deci până la desfacerea căsătoriei, ca şi cele ce au fost încasate de pârâtul-reclamant H. E. după desfacerea căsătoriei, până la partajul bunurilor, în temeiul art.67 alin.2 din Legea nr.31/1990.

Deşi din raportul de expertiză efectuat de expertul E. E. D. rezultă că la 30.09.2003 pârâtul-reclamant mai avea de încasat 265.377.521 lei vechi, ca dividende pe anul 2002, iar din evidenţa depusă la S.C. S. S.A. reieşea că acesta avea dreptul la suma de 4.717.000.000 lei dividende pentru anul 2003, aceste sume nu au fost incluse în masa partajabilă. Expertul nu a stabilit cuantumul dividendelor pentru anul 2003, motivând că data divorţului, respectiv 30.09.2003, nu este fine de an financiar.

Potrivit art.67 alin.2 din Legea nr.31/1990, dividendele se cuvin proprietarilor acţiunilor, în raport de cota lor de participare la capitalul social, iar, conform art.91 din această lege, capitalul este constituit din acţiunile emise de societate.

Prin urmare, orice proprietar al acţiunilor primeşte dividende, în raport de numărul de acţiuni, atât timp cât este proprietarul acelor acţiuni, dreptul la dividende după cesionarea acestora cuvenindu-se cesionarului, potrivit art.67 alin.6 din Legea nr.31/1990.

Articolul 102 alin.4 din acelaşi act normativ prevede că atât timp cât o acţiune este proprietate indiviză a mai multor persoane, acestea sunt răspunzătoare în solidar.

Din interpretarea prevederilor legale menţionate reiese că proprietarii acţiunilor au dreptul de a primi dividende şi obligaţia de a vărsa contravaloarea acţiunilor. Cum valoarea acţiunilor s-a stabilit că a fost vărsată din bani comuni, iar dreptul de proprietate asupra acestora este unul indiviz, chiar dacă în faţa societăţii apare numai unul din proprietari, drepturile şi obligaţiile specifice acţiunilor sunt comune.

Potrivit doctrinei şi practicii judecătoreşti, s-a statuat că dividendele sunt bunuri comune pe toată durata căsătoriei, chiar dacă acţiunile sunt bunuri proprii, numai ale unuia dintre soţi.

Aşadar, dividendele se cuvin şi după desfacerea căsătoriei proprietarilor acţiunilor, până la sistarea stării de devălmăşie. La partajarea acţiunilor, instanţa poate dispune atribuirea acestora numai unuia dintre coproprietari şi obligarea lui la plata contravalorii acţiunilor ce se cuvin celuilalt coproprietar sau partajarea în natură a acţiunilor, atribuind fiecărui coproprietar un număr de acţiuni.

În consecinţă, prin atribuirea unui număr de acţiuni în mod logic reclamanta pârâtă ar fi trebuit să primească şi dividendele pentru acţiuni, deoarece legea nu permite ca acestea să fie încasate de o altă persoană decât de deţinătorul lor.

A arătat recurenta că instanţa de apel i-a respins proba cu expertiză pentru stabilirea cuantumului dividendelor, considerând, prin încheierea din 17.01.2008, că reclamanta pârâtă nu a dovedit că aceste dividende nu au fost folosite pentru achiziţionarea de bunuri şi pentru nevoile căsătoriei, precum şi pentru faptul că dividendele pentru perioada pe care aceste acţiuni le-au produs după data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii de divorţ, respectiv 30.09.2003, nu mai fac obiectul partajului, în acest mod tribunalul antepronunţându-se înainte de administrarea probelor.

Recurenta a mai precizat că instanţa de apel nu a ţinut cont de împrejurarea că parte din dividendele pentru anul 2002 nu au fost ridicate de intimat în timpul căsătoriei, ci după desfacerea acesteia, iar cele pe anul 2003 au fost încasate de acesta după Adunarea Generală din 30.03.2004, astfel că nu mai puteau fi folosite la achiziţionarea bunurilor supuse partajului şi nici la nevoile căsătoriei.

Hotărârea recurată a fost criticată şi sub aspectul reţinerii eronate a cotei de contribuţie a reclamantei pârâte la dobândirea bunurilor comune.

Raportându-se la probele administrate, instanţele anterioare, conform susţinerilor recurentei, nu au observat că în afara veniturilor pe care reclamanta pârâtă le-a obţinut, şi care au fost mai mici decât cele ale pârâtului reclamant, aceasta a prestat aproape întreaga muncă în gospodărie, ocupându-se de creşterea şi educarea copiilor, în lipsa soţului care era plecat o mare parte de timp pe şantier.

De asemenea, aceste instanţe au reţinut că imobilul din Pipera a fost construit de pârâtul reclamant din dividende, deşi din contractul de vânzare-cumpărare nr.342/14.02.2001 reiese că acesta a fost achiziţionat de părţi în anul 2001, chiar dacă a fost construit în anul 2000. Imobilul din S. a fost edificat în anul 1998, la acel moment dividendele de la societatea S. SA pentru anul în curs fiind ridicate de pârâtul reclamant, în cuantum de 135.000.000 lei.

Recurenta a adus critici şi în legătură cu declaraţia martorei H., în combaterea depoziţiei acesteia invocând actele din dosar, din care reiese că imobilul din Calea N. a fost plătit de aceasta prin rate lunare şi doar înstrăinat de intimat, conform procurii dată de fiica părţilor la 26.01.2000.

Aşadar, probele administrate în cauză au reliefat faptul că cel puţin imobilul din Pipera a fost achiziţionat după vânzarea apartamentului din Calea N., banii fiind folosiţi de pârâtul reclamant în scopul dezvoltării firmei şi achiziţiei acestui bun, cu atât mai mult cu cât fiica părţilor s-a călugărit şi a lăsat banii părinţilor ei.

O ultimă critică susţinută de recurentă a vizat supraevaluarea imobilului din Pipera, fapt ce rezultă din compararea preţurilor de pe piaţa imobiliară pentru bunuri asemănătoare. Deşi ofertele înfăţişate au fost mult diferite, instanţa de apel a respins solicitarea de efectuare a unei noi expertize, în lipsa unui preţ real stabilit de expert.

Intimatul pârât reclamant a depus concluzii scrise.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Prin avocat, intimatul pârât a arătat că motivele 2 şi 3 de recurs sunt inadmisibile, întrucât acestea vizează netemeinicia hotărârii recurate, iar nu nelegalitatea acesteia.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea, raportându-se la situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel, faţă de temeiurile juridice invocate de recurentă, constată următoarele:

Primul motiv susţinut de reclamanta – pârâtă H. P. a vizat nepronunţarea instanţei de apel asupra criticilor legate de neincluderea în masa partajabilă a dividendelor aferente acţiunilor deţinute de părţi, în indiviziune, la SC „S.” SA, pentru perioada 2002 – 2003 .

D. constată, verificând considerentele deciziei recurate, că tribunalul s-a referit la modalitatea de achiziţionare a acţiunilor în cauză, reţinând în acest sens înfiinţarea societăţii cu minimul de capital pretins de lege. În plus, instanţa de apel a apreciat că reclamanta – pârâtă nu a probat constituirea SC „S.” SA, implicit dobândirea acţiunilor, cu suma obţinută din vânzarea unor bunuri, din veniturile soţilor ori din ajutorul dat de părinţii şi rudele recurentei.

Chiar dacă aceste argumente nu sunt suficiente pentru justificarea soluţiei pronunţate, Curtea are în vedere şi considerentele tribunalului din încheierile de şedinţă de la 15.11.2007, când s-a încuviinţat administrarea unei noi probe (o expertiză contabilă, prin care să se determine valoarea de circulaţie a acţiunilor, în procent de 59,8% din capitalul SC „S.” SA), respectiv de la 17.01.2008, când instanţa a respins cererea de completare a obiectivelor expertizei contabile, privind stabilirea cuantumului dividendelor, apreciind că, pe de o parte, nu s-a probat că acestea nu au fost folosite pentru achiziţionarea de bunuri şi pentru nevoile căsătoriei, iar, pe de altă parte, pentru că cele produse după data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii de divorţ, respectiv 30.09.2003, nu mai fac obiectul partajului.

În acest context, din perspectiva art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea va suplini, în cele ce urmează, lacunele şi inadvertenţele motivării instanţei de apel, reţinând că un soţ poate să aducă un bun comun ca aport într-o societate comercială, în condiţiile Codului Familiei. Dacă bunul este mobil, se aplică prezumţia de mandat tacit, deoarece aducerea bunului ca aport social este un act de dispoziţie. Dacă bunul este imobil, pentru aducerea lui ca aport în societatea comercială este necesar consimţământului expres al celuilalt soţ.

La constituirea unei societăţi comerciale, chiar dacă un soţ aduce drept aport social un bun comun, titlul de valoare constituie bun propriu al acestuia. Soluţia rezultă din dispoziţia potrivit căreia contractul de societate trebuie să nominalizeze, să arate aportul fiecărui asociat, în numerar sau alte bunuri şi valoarea lor, Prevederile din Legea nr.31/1990 constituie norma specială în raport de Codul Familiei, astfel că specialia generalibus derogant. Beneficiile realizate de soţul asociat prin societatea comercială sunt bunuri comune, conform art.30 şi 31 din Codul Familiei.

În speţă, chiar plecând de la premisa susţinută de recurentă, în sensul că valoarea acţiunilor a fost vărsată din bani comuni, titlul de valoare este bun propriu al intimatului, numai dividendele putând constitui bun comun şi numai dacă sunt încasate în timpul căsătoriei.

Cum în cauză s-a reţinut calitatea de bun comun a acţiunilor deţinute de pârâtul – reclamant în cadrul SC „S.” SA (în procente de 59,8% din capitalul social), aspect necriticat de H. E. ulterior pronunţării hotărârii primei instanţe, se constată că dividendele încasate în timpul căsătoriei urmează regimul juridic al fructelor civile produse de bunurile comune.

În consecinţă, în mod corect a apreciat tribunalul că nu pot face parte din masa partajabilă dividendele pentru anul 2002, întrucât acestea nu au fost ridicate de intimat în timpul căsătoriei, şi nici cele pentru anul 2003, deoarece au fost încasate ulterior datei de 30.09.2003.

Invocarea dispoziţiilor art.67, 91 şi 102 din Legea nr.31/1990 de către recurenta H. P. nu este de natură a conduce la o altă soluţie în prezenta cauză, cât timp singurul titular al acţiunilor deţinute la SC „S.” SA este intimatul H. E., partajarea bunurilor proprii nefiind posibilă sub acest aspect. În speţă, reclamanta pârâtă nu a probat calitatea sa de coproprietar al acţiunilor – cotă de participare la capitalul social al societăţii menţionate, astfel încât nu poate solicita nici atribuirea unei părţi din acestea.

Faţă de cele arătate anterior, Curtea constată că nu se poate vorbi de o greşită aplicare a dispoziţiilor legale în privinţa partajării dividendelor produse de acţiunile deţinute de intimat la SC „S.” SA pentru a fi incidente prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Cea de-a doua critică a recurentei H. P. s-a referit la reţinerea eronată a cotei de contribuţie a părţilor la dobândirea bunurilor comune.

Curtea constată că în situaţia împărţirii bunurilor com