Cota de contributie majorata numai cu privire la unul din bunurile comune.

Necontestarea si nevalorizarea bunurilor mobile de catre fosti soti. Contestarea imobilului bun devalmas sub aspectul cotei de contributie. Posibilitatea instantei de recurs de a stabili cota de contributie numai în raport cu imobilul.

Potrivit dispozitiilor art. 30 Codul Familiei bunurile mobile si imobile dobândite de soti în timpul casatoriei sunt bunuri comune. Prezumtia relativa a achizitionarii bunurilor cu contributia egala a sotilor poate fi infirmata prin orice mijloc de proba de oricare din parti care la împarteala ar pretinde o contributie mai mare.

În situatia în care fosti soti nu contesta bunurile mobile si nu le valorizeaza, instanta de recurs va avea în vedere la stabilirea masei bunurilor devalmase doar bunurile imobile, valorizate si va stabili cota de contributie a fiecarui fost sot.

Practica de data recenta a statuat în chip statornic ca, este considerat bun comun doar partea din imobil corespunzatoare sumei achitata de soti, asa încât la stabilirea cotelor din bunurile comune cuvenite fiecaruia, contributia mai mare a unui sot trebuie sa se regaseasca în favoarea sa.

Includerea imobilului în lotul fostului sot a carui contributie mai mare la dobândirea acestuia a fost dovedita si care locuieste în imobil apare ca echitabila.

Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia civila nr.103/13 septembrie 2006.

Prin sentinta civila nr.127 din 26.02.2005 Judecatoria Hateg a admis actiunea civila formulata de reclamantul C.D. în contradictoriu cu pârâta D.C.S., precizata ulterior, si a admis cererea reconventionala formulata de pârâta –reclamanta reconventionala, împotriva pârâtului – reclamant reconventional si a dispus împartirea bunurilor comune dobândite de parti în timpul casatoriei prin formarea a doua loturi.

În lotul reclamantului a fost inclus apartamentul situat în Hateg, str. Sarmisegetuza, bl.14 C , sc. A, et.3 ap.16 , judetul Hunedoara, înscris în C.F. nr.2410/16 Hateg, nr. top. 239/15/16 cu valoare de circulatie de 170.000.000 lei si doua bunuri mobile : 1 aragaz si un dulap.

În lotul pârâtei au fost incluse: un televizor color, un tablou, un covor persan, bibelouri, carti si sulta de ? din valoarea apartamentului – respectiv prin obligarea reclamantului la plata în favoarea pârâtei a sultei de 85 milioane lei.

Împotriva acestei sentinte au declarat apel ambele parti. Tribunalul Hunedoara, investit dupa solutionarea conflictului negativ de competenta prin decizia nr.7307/2005 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, solutionând apelurile, prin decizia civila nr. 92/A din 16.03.2006 a respins ca nefondat apelul pârâtei D.C.N. si a luat act de retragerea apelului reclamantului. Prin ambele hotarâri judecatoresti s-a retinut ca partile au dobândit în timpul casatoriei prin contributie egala, bunuri imobile – respectiv apartamentul, identificat anterior – si bunuri mobile – a caror partajare nu a fost contestata de parti.

Instantele de fond si apel au înlaturat sustinerile apelantei conform carora aceasta a avut o contributie proprie de 2/3 la achizitionarea apartamentului în litigiu.

Împotriva deciziei instantei de apel a declarat recurs, în termenul legal prev. de art. 301 Cod procedura civila D.C.N. formulând critici de nelegalitate, circumscrise motivelor de modificare prev. de art. 304 pct.8,9 Cod procedura civila . Sub un prim aspect, principal, recurenta a solicitat modificarea sentintei instantei de fond si a deciziei instantei de apel, cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare la instanta de fond, în circumstantierea motivului prev. de art. 304 pct. 8 Cod procedura civila. În motivarea acestei critici s-a aratat ca, prin cerere reconventionala a solicitat în mod expres atribuirea apartamentului în litigiu cu obligarea la plata unei sulte corespunzatoare fata de reclamantul – pârât reconventional. Instanta de fond prin hotarârea pronuntata a schimbat natura si întelesul vadit neîndoielnic al cererii reconventionale, nepronuntându-se transant si explicit asupra cererii deduse judecatii, iar considerentele nu contin motivele si criteriile care au stat la baza solutiei de atribuire a apartamentului reclamantului –pârât reconventional.

 Astfel, recurenta a aratat ca desi reclamantul nu a solicitat prin cererea introductiva includerea în lotul sau, iar probele dovedesc ca aceasta a locuit în apartament din anul 2001 si a adus substantiale îmbunatatiri totusi a fost atribuit intimatului.

Sub un al doilea aspect, recurenta a invocat nelegalitatea si netemeinicia hotarârii atacate în circumstantierea motivului de modificare prev. de art.304 pct.9 Cod procedura civila. Prin întâmpinare, intimatul - reclamantul a solicitat respingerea recursului, pârâtei - recurente , motivat de faptul ca prin motivele de apel aceasta nu a contestat hotarârea privind atribuirea imobilului în favoarea fostului sot ci, motivul de apel a vizat doar eventuala sa contributie proprie de 670.000 lei. S-a aratat, de catre intimat ca a avut o contributie mai mare la achizitionarea apartamentului, iar sustinerile recurentei ca reclamantul are si o alta locuinta nu sunt reale, deoarece acea casa unde locuieste este a mamei sale. S-a mai aratat ca, atribuirea apartamentului în favoarea sa are caracter reparatoriu, în raport cu împrejurarea ca de peste 6 ani nu a mai putut folosi acest bun.

Prin decizia civila nr.103/13.09.2006 Curtea de Apel Alba Iulia judecând recursul declarat de pârâta, prin prisma criticilor formulate si din oficiu în limitele prev. de art.306 ( 2) Cod procedura civila, a constatat ca recursul este fondat si l-a admis, a modificat în parte decizia atacata în sensul admiterii apelului declarat de pârâta împotriva sentintei civile nr.127/26.02.2004 pronuntata de Judecatoria Hateg în dosar nr.61/2003 pe care a schimbat-o în parte si a constatat ca partile au dobândit cu titlu de bun comun apartamentul si ca pârâta reclamanta reconventionala are o cota de contributie de 72,3% la dobândirea imobilului; a modificat loturile sub aspectul componentei si a inclus în lotul reclamantei – reconventionale imobilul si a obligat-o pe aceasta la plat sultei în favoarea reclamantului – pârât reconventional în cuantum de 47.600.000 lei (ROL) pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare: Potrivit art.30 din Codul familiei bunurile dobândite în timpul casatoriei sunt bunuri comune .Prezumtia relativa a achizitionarii bunurilor cu contributia egala a sotilor poate fi infirmata prin orice mijloc de proba de oricare din parti, care la împarteala ar pretinde o contributie mai mare. Curtea de Apel va analiza prioritar critica privitoare la cotele de contributie ale partilor ( fosti soti ) la dobândirea imobilului bun comun, care este întemeiata, sub acest aspect hotarârile instantelor de fond si apel facând o gresita aplicare a legii, în sensul disp. art.304 pct.9 Cod procedura civila.

Analiza se limiteaza la imobil deoarece bunurile mobile nu au fost contestate de parti, nici sub aspectul existentei, nici a modalitatii de partajare. De altfel, partile din proces nu au valorificat aceste bunuri mobile. Astfel, din probele administrate rezulta ca partile au fost casatorite în perioada 1993 – 2001 . În acest interval au dobândit bunuri mobile si garsoniera înscrisa în C.F. nr.2410/16 – Hateg, nr. top.239/15/16. Analizând prin actiunea înregistrata în 2003 reclamantul a solicitat partajul bunurilor comune, aratând ca a avut o contributie mult mai mare decât pârâta la achizitionarea tuturor bunurilor , salariul sau fiind triplu în raport cu al sotiei. Sub aspectul achizitionarii imobilului ( garsoniera), reclamantul a aratat ca a fost ajutat de mama sa, care a contractat un important împrumut bancar. A solicitat ca, dupa administrarea probelor, instanta sa stabileasca caruia dintre soti sa i se atribuie locuinta în natura si care este cuantumul sultei la care va fi obligat celalalt sot. Prin întâmpinare si cerere reconventionala, pârâta a solicitat sa se constate ca, la dobândirea garsonierei a avut o contributie proprie de 670.000 lei. De aceea a solicitat ca aceasta suma sa fie avuta în vedere inclusiv la atribuirea apartamentului în natura în favoarea sa, iar sulta sa se stabileasca prin scaderea sumei mentionate din valoarea actuala a imobilului . Prin precizarile de actiune si întâmpinare, reclamantul a solicitat instantei sa constate ca a avut o contributie de 2/3 la achizitionarea imobilului, iar afirmatia pârâtei privitoare la contributia sa proprie de 670.000 lei nu este reala. Ulterior printr-o noua precizare de actiune a aratat ca a avut contributia de ? la achizitionarea garsonierei astfel ca partajarea sa se dispuna în functie de aceste cote.

De asemenea, reclamanta a aratat ca suma de 1.500.000 lei necesara achitarii garsonierei a fost obtinuta printr-un împrumut contractat de acesta la Bankcoop Hateg, girat de mama sa, din economiile partilor, iar o parte infima este darul de nunta .

În contextul celor sustinute de parti, Curtea de Apel retine ca garsoniera în litigiu a fost achizitionata si achitata de parti, dupa casatorie. În acest sens fiind declaratiile martorilor D. T.: „… sotii au cumparat garsoniera de la fratele sau si împreuna au venit la el, achitându-si 1.500.000 la valoarea din 1993” si var cu pârâta „… a fost de fata când fratele pârâtei a scos de la Caritas suma de 800.000 lei pentru a-i da pârâtei în vederea achitarii imobilului „… nasa partilor arata ca fratele pârâtei i-a dat bani acesteia pentru achitarea garsonierei.

Expertiza efectuata în cauza a concluzionat ca pretul de circulatie al garsonierei este de 100.556.000lei, iar valoarea corespunzatoare celor 670.000 lei cu care pârâta a contribuit la cumpararea acesteia este de 45.250.000 . Obiectiunile formulate de reclamant au fost axate pe faptul ca expertul nu a tinut seama de valoarea de piata a garsonierei si nu a actualizat suma pretinsa de pârâta de 670.000 lei, tinând cont de indicele de inflatie din perioada 1993 – 2003. La rândul sau, pârâta prin obiectiunile la expertiza a aratat ca expertul nu a tinut seama de faptul ca îmbunatatirile le-a facut singura, dupa divortul de sot. Raspunzând obiectiunilor, expertul a aratat ca valoarea de circulatie este de 170 milioane lei, iar actualizarea valorii de 670.000 lei platita de pârâta în exclusivitate este de 54.167.490 lei.

În cauza, Curtea de Apel a analizat cotele de contributie a sotilor la dobândirea garsonierei, deoarece pe parcursul procesului în toate fazele procesuale, întreaga sustinere si probatiune a fost concentrata pe acest bun. Restul bunurilor mobile nu au fost contestate, nici ca existenta, nici ca modalitate de partajare în cererile formulate partile neindicându - le valoarea. De altfel în concluziile scrise si orale au aratat expres : „… cel mai important bun devalmas este imobilului – garsoniera – mentionat”…. .

Sub acest aspect, Curtea de Apel Alba Iulia a retinut ca fondata critica recurentei privitoare la cotele de contributie la dobândirea garsonierei, bun comun. Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat ca recurenta pârâta a fost împuternicita prin procura din 27.09.1993 de fratele sau sa ridice de la Caritas Cluj o suma de bani. Din declaratiile martorilor rezulta ca aceasta suma a fost data de fratele sau, recurentei pârâte tocmai pentru a achita garsoniera.

În succesiunea evenimentelor, la data de 30.09.1993 ( deci dupa 3 zile de la scoaterea banilor de la Caritas) s-a achitat împrumutul de 670.000 lei la banca de catre intimatul - reclamant. Asadar, chiar daca sustinerile intimatului – reclamant, conform carora a facut un împrumut la banca, girat de mama sa pentru a obtine o parte din banii necesari achitarii garsonierei sunt reale, acel împrumut de 1 milion lei a fost achitat în parte, respectiv suma de 670.000lei din banii proveniti de la fratele recurentei.

În raport cu probele anterior mentionate si care confirma aceasta succesiune a faptelor, intimatul – reclamant nu a dovedit ca suma de 670.000 lei din împrumutul de 1 milion a fost achitata în alt mod decât cel dovedit de recurenta. Ca atare, contrar celor retinute de instanta de fond si apel care au stabilit ca sotii au avut o contributie egala la achizitionarea garsonierei, prin mijloacele de proba mentionate s-a dovedit ca recurenta a avut o cota majoritara, constând în suma de 670.000 lei ( valoare apartament 1.500.000 lei ) obtinuta de la fratele sau, evident în considerarea calitatii sale de sora.

În raport cu dispoz.art.673/9 Cod procedura civila, Curtea de Apel a atribuit garsoniera recurentei pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Intimatul reclamant nu a solicitat în mod expres atribuirea garsonierei, decât cu ocazia concluziilor scrise depuse la instanta de fond . Acesta, în actiune, si în precizarile ulterioare a solicitat ca instanta sa dispuna atribuirea garsonierei în functie de cota de contributie a fiecaruia. Cum, în cauza s-a dovedit contributia mai mare a recurentei si faptul ca aceasta a locuit în acest imobil dupa divort, si a efectuat îmbunatatiri prin mijloace materiale proprii ( necontestate de intimat ), Curtea de Apel tinând seama de toate aceste aspecte atribuie recurentei garsoniera cu obligarea sa la plata sultei în favoarea intimatului. În raport cu stare de fapt si probele administrate solutia este echitabila, deoarece, practica judiciara de data recenta a consacrat în chip statornic ca, este considerat bun comun, doar partea din imobil, corespunzatoare sumei achitate de soti.

Cum, suma de 670.000 lei a fost achitata de recurenta prin contributie proprie (suma provenind de la fratele sau ), atribuirea garsonierei în favoarea recurentei este justificata. Aceasta abordare concorda dispozitiilor legale în vigoare privind întinderea cotelor din bunurile comune care se stabileste tinând seama de sumele platite de fiecare în parte si de cele achitate în comun. Chiar daca numai în tacere , codul familiei permite folosirea criteriilor orientative pentru a aprecia ca, atunci când s-a dovedit contributie personala mai mare a unui sot la dobândirea unui bun comun, aceasta contributie sa se regaseasca în favoarea sa. Prin aceste argumente, Curtea a raspuns criticii formulate de recurenta privitoare la gresita aplicare a legii, care a fost întemeiata. Critica referitoare la nepronuntarea instantei de fond asupra cererii reconventionale includerea garsonierei în lotul intimatului – reclamant , a fost practic examinata si Curtea, a raspuns implicit acestei critici, atunci când a examinat si a dispus includerea garsonierei în lotul recurentei, prezentând considerentele pe raza carora si-a întemeiat solutia. Pentru toate aceste considerente Curtea de Apel Alba a admis recursul pârâtei si a constatat ca partile au dobândit garsoniera în timpul casatoriei cu o cota de contributie de 72,3 % . Considerentele pentru care Curtea de Apel a atribuit garsoniera recurentei au fost dezvoltate anterior, iar obligarea acesteia la plata sultei de 47.600.000 lei se justifica si rezulta din valoarea garsonierei de 170.000.000 lei din care s-a dedus cota de contributie a intimatului reclamant de 27,7 %.