Contributie de 70% pentru sot si 30% pentru sotie.

CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A

SECŢIA CIVILĂ, MINORI ŞI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 117/FM Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2009

S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta reclamantă E. (B.) B., domiciliată în C,(...), (...) 4, . B, . 43, judeţul C, împotriva deciziei civile nr. 226/31.03.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a, în dosarul civil nr(...), în contradictoriu cu intimatul pârât B. J., domiciliat în C, b-dul 1 (...) nr. 1, (...) 9, . 3, . 10, judeţul C, având ca obiect partaj bunuri comune.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 7.12.2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 14.12.2009 şi 15.12.2009, când a pronunţat următoarea hotărâre:

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă:

Prin cererea înregistrată sub nr(...) pe rolul J u d e c ă t o r i e i C o n s t a n ţ a, reclamanta E. B. B. a chemat în judecată pe pârâtul B. J., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună împărţirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cu obligarea pârâtului la restituirea bunurilor personale, cu cheltuieli de judecată.

În susţinerea acţiunii, a arătat reclamanta că, în timpul căsătoriei, părţile au cumpărat prin contribuţie egală, apartamentul situat în C,(...), (...) 80, . C, cu preţul de 28.000 USD, din care 8.000 USD au provenit din darul de nuntă, iar 20.000 USD din împrumutul bancar de la B.R.D.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 30, 31, 36 Codul familiei, art. 740–741 Cod civil, art. 6731 Cod procedură civilă.

În dovedire s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriu, martori şi expertiză.

Pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat să se constate că are o cotă de contribuţie de 80% la dobândirea bunului comun.

În contraprobă a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu şi martori.

Prin sentinţa civilă nr. 2966/15.03.2007 instanţa a admis în parte acţiunea şi, în parte, cererea reconvenţională, în sensul că a constatat că masa partajabilă este compusă din imobilul apartament situat în municipiul C,(...), (...) 80, . C, . 1, . 46, judeţul C, în valoare de 53.745 Euro; că părţile au dobândit imobilul în timpul căsătoriei, reclamanta cu o cotă de contribuţie de 30%, iar pârâtul-reclamant cu o cotă de contribuţie de 70%.

A dispus ieşirea din indiviziune, în sensul că a atribuit imobilul apartament situat în municipiul C,(...), (...) 80, . C, . 1, . 46, judeţul C, în valoare de 53.745 Euro către pârâtul-reclamant, pe care l-a obligat la plata sultei de 4.046,99 Euro către reclamantă, urmând ca pârâtul-reclamant să preia în exclusivitate datoria către B.R.D. C.

Pentru a hotărî în acest fel a reţinut instanţa de fond că părţile s-au căsătorit la data de 29.05.2004, iar prin sentinţa civilă F.N. din 13.06.2006 a J u d e c ă t o r i e i C o n s t a n ţ a pronunţată în dosarul nr. 4986/2006, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părţi.

În timpul căsătoriei părţile au cumpărat apartamentul situat în C,(...), (...) 80, . C, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4693 din 05.0.8.2004 la B.N.P. D. E.. Pentru acest imobil operează prezumţia comunităţii de bunuri prevăzută de art. 30 alin. 3 Codul familiei, pe care niciuna dintre părţi nu a încercat să o răstoarne.

Prin raportul de expertiză ing. E. T. imobilul apartament a fost identificat şi evaluat.

Din contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului în cauză a reieşit că preţul acestuia a fost de 28.000 USD, iar din susţinerile ambelor părţi a reieşit că suma de 8.000 USD s-a achitat ca avans din darul de nuntă, iar suma de 20.000 USD a fost împrumutată de la Banca Română Pentru Dezvoltare, prin contractul nr. 450 din 10.08.2004, astfel cum reiese din ordinul de plată (fila 37 dosar) şi din graficul ratelor (filele 17-21 dosar).

Din declaraţiile martorilor a reieşit că părţile nu au locuit în imobil, ci la părinţii pârâtului-reclamant, întrucât apartamentul a intrat în renovări. Din aceleaşi declaraţii a rezultat că îmbunătăţirile aduse de părţi până la separarea lor în fapt nu au fost substanţiale, constând în principal în înlocuirea uşii de acces în apartament, lucru ce s-a realizat pe cheltuiala părinţilor reclamantei.

Instanţa a reţinut din declaraţiile aceloraşi martori, faptul că ambele părţi au prestat o muncă remunerată pe parcursul căsătoriei.

Din fişa fiscală a pârâtului, din adeverinţa de salarizare de la fila 16 dosar, şi mai ales din răspunsul nr. 4 la interogatoriul luat reclamantei de către pârât a rezultat că acesta din urmă a realizat în timpul căsătoriei venituri de aproximativ 10 ori mai mari decât reclamanta.

Instanţa a înlăturat declaraţia martorei T. (...), ce a declarat faptul că părţile îşi achitau cheltuielile gospodăriei cât timp au locuit la părinţii pârâtului şi că acesta din urmă le dădea părinţilor săi şi o parte din veniturile realizate de el, întrucât nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă, mai mult decât atât aceasta fiind o mărturie indirectă.

Prin urmare, deşi părţile au obţinut venituri în timpul căsătoriei, instanţa a constatat că veniturile pârâtului-reclamant au fost mai mari decât ale reclamantei, care însă şi ea mai obţinea venituri suplimentare cu caracter sporadic, pe care nu le-a putut dovedi cu înscrisuri, ci doar cu martori.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel reclamanta E. (B.) B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin prisma următoarelor considerente:

- în mod eronat instanţa de fond a soluţionat capătul de cerere privind constatarea contribuţiei egale a părţilor la dobândirea bunurilor comune.

Astfel, instanţa de fond nu a reţinut faptul că în timpul căsătoriei părţile au obţinut venituri al căror cuantum a fost egal, apelanta este singura care a prestat toată munca în gospodărie, în timp ce intimatul-pârât nu s-a interesat niciodată de menajul familiei. Toate cheltuielile de întreţinere ale familiei au fost suportate din veniturile reclamantei, părinţii acesteia au ajutat soţia în mod continuu; de la momentul desfacerii căsătoriei reclamantei nu i s-a mai permis accesul în imobilul bun comun, astfel încât acesteia îi era imposibil să achite ratele către bancă pentru imobil.

- în mod eronat, instanţa de fond a reţinut ca valoare de circulaţie a imobilului supus partajului suma de 53.745 euro echivalent în lei. Apelanta apreciază că această valoare este una inferioară valorii reale de piaţă pentru un imobil situat în acea zonă.

Prin întâmpinare (fila 14) intimatul-pârât a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În suplimentarea probatoriilor, în temeiul dispoziţiilor art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă, s-a administrat proba testimonială, declaraţiile martorilor fiind consemnate la filele 35–36 şi s-a efectuat un raport de expertiză (filele 40 şi urm.) având ca obiectiv evaluarea imobilului în litigiu.

Soluţionând pe fond cauza, T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a a pronunţat decizia civilă nr. 226 din 31 martie 2009, prin care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta E. B., împotriva sentinţei civile nr. 6456 din 10 aprilie 2008 pronunţată de J u d e c ă t o r i a C o n s t a n ţ a, în contradictoriu cu pârâtul B. J..

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că pârâtul în timpul căsătoriei a realizat venituri substanţiale comparativ cu reclamanta, care a realizat venituri de aproximativ 4.000.000 lei, dar numai aferent lunilor martie, aprilie, mai 2004. După desfacerea căsătoriei, pârâtul a fost acela care a achitat ratele la apartament, ceea ce demonstrează, având în vedere şi împrejurarea că realiza venituri substanţiale comparativ cu pârâta care a lucrat o perioadă mică de timp şi a obţinut venituri mici, că a avut o contribuţie mai mare la dobândirea bunurilor comune prin cotă de 70% şi soţia de numai 30%.

În ceea ce priveşte valoarea apartamentului, prin raportul de expertiză efectuat în apel, s-a stabilit o valoare inferioară decât cea stabilită la fond, aspect nefavorabil reclamantei, ce i-ar cauza acesteia o situaţie mai grea în propria cale de atac.

În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 226 din 31 martie 2009, a declarat recurs reclamanta E. B. B., ca fiind nelegală şi netemeinică.

Şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă.

Critica soluţiei se referă la două aspecte.

1. În mod greşit atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut că soţul pârât a avut o contribuţie de 70% la dobândirea bunurilor comune, comparativ cu reclamanta, care are o contribuţie mai mică - de 30% - deşi probele existente la dosar atestă contribuţia egală a soţilor la dobândirea bunurilor comune, avându-se în vedere că realizau venituri aproximativ egale.

2. A doua critică se referă la faptul că în mod greşit s-a reţinut ca valoare de circulaţie pentru imobilul supus partajului valoarea de 53.745 EURO.

În apel a fost încuviinţată efectuarea unei expertize pentru evaluarea imobilului supus partajului, care a stabilit o valoare mai mică decât cea stabilită la fond.

Instanţa de apel nu a analizat modalitatea în care a fost partajat imobilul, apreciind că nu a fost învestită şi sub acest aspect.

A solicitat instanţei de apel ca la partajare să aibă în vedere toate criteriile potrivit cu care se face împărţeala masei partajabile, în aşa fel încât să nu se nesocotească drepturile copărtaşilor, să satisfacă nevoile lor actuale şi în consecinţă, partajul să fie echitabil.

Instanţa de apel, nesocotind aceste criterii, l-a favorizat pe intimatul pârât.

Pentru cele menţionate, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, schimbării în parte a sentinţei apelate, în sensul reţinerii că soţii au avut o contribuţie de 50% la dobândirea bunurilor supuse partajului.

Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:

Reclamanta E. B. a învestit instanţa, în contradictoriu cu soţul său, pârâtul B. J., cu o acţiune civilă, solicitând împărţirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei şi anume un apartament situat în C,(...), (...) 80, . C, . 1, . 46, judeţul C.

Pârâtul, formulând cerere reconvenţională, a solicitat să se constate de către instanţă că a avut o contribuţie de 70%, iar pârâta de 30%.

Ambele instanţe, la partajul acestui bun, au avut în vedere drept criteriu, contribuţia soţilor la dobândirea lui.

Din probele administrate în cauză rezultă că intimatul pârât a realizat în timpul căsătoriei venituri substanţial mai mari decât reclamanta. De altfel, chiar recurenta reclamantă la interogatoriu a recunoscut că soţul său realiza lunar venituri de 10 ori mai mari decât cele realizate de către ea.

Cu acte, pârâtul a făcut dovada că, cheltuielile de întreţinere pentru apartamentul în litigiu, în timpul căsătoriei, au fost achitate de către părinţii săi.

După divorţ, ratele la apartament au fost achitate de către soţul pârât.

Toate cele menţionate mai sus au fost avute în vedere la stabilirea contribuţiei majoritare a pârâtului de 70% la dobândirea acestui bun şi de 30% pentru reclamantă.

Susţinerea recurentei că veniturile realizate de către ea în timpul căsătoriei au fost aproximativ egale cu cele realizate de către intimat este înlăturată de către instanţă, avându-se în vedere probele administrate în cauză.

Cea de-a doua critică a recurentei că, valoarea apartamentului de 53.745 EURO este mult inferioară valorii reale de piaţă, este nefondată.

În apel, în urma administrării probei cu expertiza tehnică, s-a stabilit o valoare inferioară celei stabilite la instanţa de fond.

Avându-se în vedere că în propria cale de atac nu i se poate crea recurentei o situaţie mai grea, instanţa de apel, în mod corect a luat în calcul valoarea stabilită de prima expertiză.

În ceea ce priveşte atribuirea apartamentului, criticile formulate nu sunt întemeiate.

Recurenta, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat dezdăunarea prin sultă. Privitor la sultă a formulat critici că aceasta nu a fost calculată corespunzător, critici care sunt înlăturate, avându-se în vedere că aceasta a fost calculată în mod corespunzător, raportat la contribuţia fiecărui soţ la dobândirea acestui bun.

Pentru considerentele expuse, curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta reclamantă E. (B.) B., domiciliată în C,(...), (...) 4, . B, . 43, judeţul C, împotriva deciziei civile nr. 226/31.03.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a, în dosarul civil nr(...), în contradictoriu cu intimatul pârât B. J., domiciliat în C, b-dul 1 (...) nr. 1, (...) 9, . 3, . 10, judeţul C.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2009.

Preşedinte,