Contract de imprumut cu gaj general in care este inscrisa clauza - se imprumuta contravaloarea unor actiuni cesionate sotiei imprumutatului. Executare silita bun comun

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã

Decizia nr. 5554/Dosar nr. 4654/2003

Asupra recursului în anulare de faţã:

Din examinarea lucrãrilor din dosar, constatã urmãtoarele:

Prin cererea înregistratã la nr. 1739, la data de 30 aprilie 2002, contestatorul C.F. a solicitat sã se anuleze formele de executare din dosarul Biroului Executorului Judecãtoresc F.M., nr. 213/2002 şi sã se constate nulitatea contractului de împrumut cu gaj general, autentificat sub nr. 7096 din 14 iulie 1998, în baza cãruia s-a pornit executarea.

Judecãtoria Câmpina, prin sentinţa civilã nr. 2570 din 4 septembrie 2002, a respins excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silitã şi a admis cererea de suspendare a executãrii silite pânã la soluţionarea definitivã a contestaţiei la executare.

Au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de contestatorul C.F. (contestaţia la executare şi constatarea nulitãţii contractului de împrumut, autentificat sub nr. 7096/1998).

De asemenea, a fost respinsã cererea reconvenţionalã formulatã de intimatul I.H.Y.

Pentru a pronunţa aceastã hotãrâre, instanţa de fond a reţinut cã, la data de 13 iulie 1998, în baza contractului nr. 7095, intimatul a cesionat acţiuni cãtre soţia contestatorului, iar contestatorul s-a obligat, împreunã cu toţi cesionarii înscrişi în contract, sã plãteascã valoarea acţiunilor în sumã de 30.000 dolari SUA, în rate lunare de câte 3000 dolari, începând cu data de 10 noiembrie1998.

Între contestator şi intimat a fost încheiat şi un alt contract, împrumut cu gaj general, în care se consemneazã cã intimatul a împrumutat contestatorului suma de 10.000 dolari SUA, reprezentând contravaloarea acţiunilor cesionate, şi cã suma urmeazã a fi restituitã în 10 rate lunare de câte 1.000 dolari SUA.

Martorul audiat la cererea contestatorului a declarat cã la data încheierii contractului de vânzare a acţiunilor contestatorul nu a plãtit preţul, iar contractul de împrumut a fost încheiat pentru ca intimatul sã se asigure cã va primi c/val. acţiunilor. Declaraţia martorului se coroboreazã cu menţiunile fãcute în contractul de împrumut.

Prin cererea reconvenţionalã, formulatã de intimat, s-a solicitat sã se constate cã chitanţa care atestã plata sumei de 970 dolari SUA de cãtre contestator este falsã, însã pentru cã nu s-au indicat mijloacele de apãrare, se aplicã dispoziţiile art. 182 C. proc. civ.

Reţine instanţa de fond, cã scopul mediat, ca element al cauzei juridice a actului, fiind intenţia intimatului de a primi contravaloarea acţiunilor cedate contestatorului, actul de împrumut nu este afectat de nulitate absolutã. Nu a existat eroare asupra motivului determinant la încheierea contractului, iar excepţia prescrierii dreptului de a cere executarea silitã nu este întemeiatã, pentru cã restituirea sumei urma sã se facã în rate şi pentru fiecare ratã curge termenul de prescripţie de la data scadenţei, iar contestatorul a îndeplinit voluntar un act de executare, achitând suma de 970 dolari SUA.

Se mai reţine, cã, potrivit art. 66 din Legea nr. 36/1995, contractele autentice sunt titluri executorii, iar conform art. 376 C. proc. civ., aceste contracte pot fi investite cu formulã executorie. Obligaţia asumatã de contestator este o datorie comunã, în îndeplinirea nevoilor obişnuite ale cãsniciei.

Tribunalul Prahova, prin decizia civilã nr. 2847 din 6 decembrie 2002, a respins recursul declarat de contestator împotriva acestei hotãrâri, reţinând cã în contractul încheiat de pãrţi nu lipseşte contraprestaţia, iar contestatorul, care a semnat actul în faţa notarului, îi contestã valabilitatea dupã patru ani de la data încheierii lui.

Reţine instanţa de recurs, cã actului încheiat de pãrţi nu-i lipseşte scopul imediat, dreptul intimatului de a cere executarea silitã nu este prescris, bunul comun poate fi urmãrit pentru aceastã datorie comunã, soţia contestatorului nu a contestat executarea silitã, iar investirea contractului autentic a fost fãcutã cu respectarea art. 66 din Legea nr. 36/1995 şi art. 376 C. proc. civ.

Împotriva acestor hotãrâri, Procurorul General al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie a declarat, la data de 28 august 2003, recurs în anulare, susţinând cã hotãrârile atacate au fost date cu încãlcarea esenţialã a legii, pentru urmãtoarele considerente:

- Instanţele au nesocotit dispoziţiile art. 3 şi art. 12 din Decretul nr. 167/1958, deoarece fãcând aplicarea principiului consacrat de art. 12 din decret, faţã de data la care creditorul a cerut executarea, 27 martie 2002, dreptul la executarea silitã a ratelor scadente în lunile noiembrie şi decembrie 2001, ianuarie, februarie şi martie 2002, era prescris.

- Instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pe prevederile art. 32 lit. c) C. fam., reţinând cã pentru împrumutul contractat de contestator poate fi urmãrit imobilul bun comun, însã potrivit acestui text, soţii rãspund cu bunurile comune pentru obligaţiile contractate de fiecare dintre ei pentru îndeplinirea nevoilor obişnuite ale cãsniciei. Or, obligaţia este comunã dacã a fost asumatã în acest scop.

Nu se poate susţine însã cã un împrumut de 10.000 dolari SUA, care în mod evident excede nevoilor obişnuite ale cãsniciei, se înscrie în aceste nevoi. De aceea, instanţa nu trebuia sã îngãduie executarea silitã asupra imobilului care face obiectul proprietãţii comune a contestatorului şi soţiei sale.

- Deşi s-a reţinut cã împrumutatul nu a primit suma de 10.000 dolari SUA, a fost respinsã cererea pentru constatarea nulitãţii contractului.

Or, dacã F.C. s-a obligat sã restituie o sumã pe care nu a primit-o, contractul este lipsit de cauzã, iar în actele reale, când lipsa cauzei se datoreazã nepredãrii bunului, urmarea este nulitatea absolutã a acestora. Lipsa cauzei contractului de împrumut nu este acoperitã de faptul reţinut de instanţã, cã intimatul creditor ar fi urmãrit sã se asigure cã va primi contravaloarea acţiunilor cesionate.

Recursul în anulare va fi respins, pentru urmãtoarele considerente.

Potrivit actelor depuse la dosar, în luna iulie 1998, s-au încheiat douã contracte semnate de ambele pãrţi.

La data de 13 iulie 1998 s-a încheiat contractul de cesiune, prin care intimatul H.I.Y. a cedat soţiei contestatorului întregul capital ce îl deţinea la SC A. SA Bucureşti, în valoare de 11.000 dolari SUA, reprezentând aport în naturã.

În contract existã menţiunea cã cedentul pierde calitatea de acţionar la aceastã societate, iar prin acelaşi contract mai mulţi acţionari au cedat capitalul social deţinut la SC A. SA tot soţiei contestatorului. Doar acţiunile cedentului C.T. au fost preluate de 5 cesionari, printre care sunt înscrişi contestatorul şi soţia sa.

Contractul de cesiune este semnat de contestator, care a reprezentat-o pe soţia sa, fiind împuternicit prin procurã specialã, iar în contract s-a înscris clauza referitoare la preţul tuturor acţiunilor cesionate, stabilit la suma de 30.000 dolari SUA şi obligaţia de platã a sumei, asumatã de toţi cesionarii, printre care este înscris şi contestatorul.

A doua zi (14 iulie 1998) a fost încheiat contractul care face obiectul procesului, intitulat împrumut cu gaj general, în care se consemneazã cã intimatul H.I.Y. dã cu împrumut contestatorului suma de 10.000 dolari SUA reprezentând contravaloarea acţiunilor cesionate de la SC A. SA.

Aceste contracte, ambele semnate de pãrţile din proces, nu produc efecte în mod separat. Legãtura dintre ele rezultã din clauzele contractului, intitulat impropriu, contract de împrumut cu gaj general, în care este înscrisã clauza cã se împrumutã contravaloarea acţiunilor de la SC A. SA, cesionate de intimat.

Întrucât, conform menţiunii din contractul de cesiune, intimatul, la data de 13 iulie 1998, a pierdut calitatea de acţionar la SC A. SA, situaţie cunoscutã de contestator, este evident cã suma de 10.000 dolari SUA înscrisã în contractul care face obiectul procesului, reprezintã parte din suma datoratã, conform contractului de cesiune, pentru acţiunile cedate de intimat soţiei contestatorului.

Pentru a stabili intenţia pãrţilor, în raport cu toate circumstanţele cauzei şi a determina înţelesul exact al contractului, instanţa de fond a admis, la cererea contestatorului, proba cu martori, iar martorul A.E.M.M. a declarat cã a doua zi dupã încheierea contractului de cesiune a mers la intimat, împreunã cu contestatorul, pentru a stabili modalitatea de platã a acţiunilor cumpãrate, deoarece la data cumpãrãrii nu a fost plãtitã contravaloarea acţiunilor. Aratã martorul, cã s-a întocmit contractul, intitulat de împrumut, pentru ca intimatul sã aibã garanţia cã va primi banii pentru acţiunile vândute.

Prin urmare, interpretând contractul dupã textul actului încheiat şi nu dupã modul cum a fost numit de pãrţi, se constatã cã voinţa realã a pãrţilor a fost ca F.C. sã se angajeze faţã de intimat (creditor în contractul de cesiune) sã execute singur prestaţia din contractul de cesiune, în limita sumei de 10.000 dolari SUA.

Convenţia este legalã, deoarece contractul fiind creaţia voinţei pãrţilor, care se obligã numai în mãsura în care doresc acest lucru, actul prin care contestatorul, cu acceptul creditorului, s-a obligat sã plãteascã datoria de 10.000 dolari SUA, contravaloarea acţiunilor cumpãrate de soţia sa, nu este lipsit de cauzã şi nici nu are cauzã ilicitã.

Prin încheierea contractului, scopul urmãrit de creditor a fost de a-şi asigura realizarea creanţei, iar cel urmãrit de contestator a fost de a executa singur prestaţia datoratã conform contractului de cesiune, pentru acţiunile cumpãrate de soţia sa, în limita sumei de 10.000 dolari SUA.

Cã aceasta a fost intenţia realã a pãrţilor, rezultã şi din unele elemente extrinseci, cum ar fi discuţiile purtate la momentul încheierii contractului, relatate de martorul audiat în cauzã, precum şi din faptul cã intimatul nu a cerut şi executarea creanţei stabilite prin contractul de cesiune, aşa cum a precizat contestatorul, prin apãrãtor.

Criticile privind prescripţia dreptului de a cere executarea silitã pentru parte din creanţã (5 rate) şi imposibilitatea urmãririi unui bun comun pentru datoria unuia din soţi, vizeazã însãşi executarea silitã, iar, pe aceste temeiuri, în prezenta cauzã, prin contestaţia la executare s-a solicitat anularea actelor de executare în dosarul executorului judecãtoresc nr. 213/2002.

De aceea, nu este lipsit de importanţã faptul cã la data înregistrãrii recursului în anulare actele de executare din dosarul 213/2002 erau deja anulate prin sentinţa civilã nr. 1637 din 13 august 2003 a Judecãtoriei Câmpina, hotãrâre pronunţatã, pe un alt temei juridic, tot într-o contestaţie la executare.

Prin aceastã hotãrâre (rãmasã irevocabilã prin respingerea recursului), s-a constatat cã executarea începutã în dosarul de executare nr. 213/2002 este perimatã şi cã, formulându-se o nouã cerere de executare la 16 iunie 2003, dupã împlinirea termenului de prescripţie, dreptul de a cere executarea silitã este prescris pentru întreaga sumã.

Întrucât executarea silitã pentru creanţa stabilitã prin contractul care face obiectul procesului nu mai poate continua în dosarul de executare nr. 213/2002, iar excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silitã a fost admisã pentru întreaga creanţã, este irelevantã analiza motivelor de recurs care privesc prescripţia parţialã a dreptului de creanţã, raportat la data formulãrii primei cereri de executare silitã (27 martie 2002) şi condiţiile în care un bun comun poate sã facã obiectul urmãririi silite.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, se va respinge recursul în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei civile nr. 2847 din 6 decembrie 2002 a Tribunalului Prahova şi sentinţei civile nr. 2570 din 4 septembrie 2002 a Judecãtoriei Câmpina.

Irevocabilã. Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi 12 octombrie 2004.