Ce actiune poate face creditorul pentru ca executorul sa poata continua executarea unui bun comun.

 

TRIBUNALUL T_____

SECȚIA CIVILĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 537

Ședința publică de la data de 08 Iunie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE S_______ R____

Judecător R_____ A______ V____

Grefier D______ B______

Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelanta-reclamantă S.C. A_______ S.A., cu sediul în T_____, ________________________, județul T_____, împotriva sentinței civile nr. 61 din 16 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria T_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect „partaj forțat”, în contradictoriu cu intimații-pârâți G______ C_________ și G______ M____, ambii cu domiciliul în T_____, _______________________, ____________________________________.

Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 27.05.2015,fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 03.06.2015 și, ulterior la data de 08.06.2015, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Asupra apelului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T_____ la data de 7.07.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXX reclamanta S.C. A_______ S.A. T_____ a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâții G______ C_________ și G______ M____, solicitând partajul bunului imobil apartament situat în T_____, ______________________, ______________, apt.6, proprietatea comună a acestora, în vederea satisfacerii creanței în cuantum de 2695,53 lei.

În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că deține o creanță față de pârâtul G______ C_________ în cuantumul precizat, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2486/21.06.2013 a Judecătoriei T_____, la care se adaugă cheltuieli de executare de 394 lei, iar în procedura de executare silită imobilul în cauză a fost identificat ca fiind singurul bun al debitorului, deținut în coproprietate cu soția sa.

A precizat reclamanta, că întrucât nu există dovezi ale unei contribuții majoritare a vreunuia dintre pârâți la dobândirea bunului, se impune partajarea în cote egale și atribuirea în proprietatea debitorului G______ C_________, cu obligarea acestuia la plata unei sulte.

În drept au fost invocate prevederile art. 817 din Codul de procedură civilă, iar în susținerea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri (filele nr. 8 - 18).

Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 193,68 lei.

Pârâții nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat la termenul de judecată pentru a-și exprima poziția procesuală față de cererea reclamantei.

În procedura de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată i s-a pus în vedere reclamantei să indice valoarea obiectului cererii și să achite diferența de taxă judiciară de timbru corespunzător acesteia, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 cu privire la cererile în materia partajului judiciar.

Reclamanta a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, ce a fost respinsă prin încheierea din data de 17.09.2014.

Prin cererea înregistrată la data de 12.12.2014, reclamanta a precizat că dosarul are ca obiect contestație la executare prin care se cere împărțirea bunurilor comune în temeiul art. 711 alin. 4 și art. 817 din Codul de procedură civilă, solicitând instanței să judece cauza în raport de acest obiect.

La termenul de judecată din data de 09.01.2015 instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 61 din 16 ianuarie 2015 Judecătoria T_____ a admis excepția inadmisibilității acțiunii și, pe cale de consecință, a respins contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. A_______ S.A., în contradictoriu cu intimații G______ C_________ și G______ M____, ca inadmisibilă.

Relativ la excepția inadmisibilității acțiunii prima instanță a reținut următoarele:

Din cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și din argumentele aduse în susținerea acesteia, se constată că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii pe calea contestației la executare, în condițiile în care reclamanta nu contestă acte ale executorului judecătoresc și nici nu reclamă refuzul acestuia de a îndeplini un act de executare în condițiile legii.

Față de obiectul acțiunii, sunt aplicabile dispozițiile art. 817 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Totodată, conform prevederilor art. 817 alin. 2 din Codul de procedură civilă „Până la soluționarea partajului, prin hotărâre rămasă definitivă, urmărirea imobilului este de drept suspendată. Dacă nu s-a făcut decât cerere de partaj, până la soluționarea acesteia, prin hotărâre rămasă definitivă, se suspendă prescripția dreptului la acțiune contra debitorului coproprietar sau devălmaș”.

Din interpretarea acestor dispoziții rezultă cu certitudine că pentru realizarea creanței în situația în care se pune în discuție urmărirea unor bunuri comune ale debitorului și ale altei persoane, creditorul trebuie să inițieze o acțiune în partaj, distinctă de procedurile de executare silită.

Legiuitorul a instituit astfel un impediment temporar la executarea silită a imobilului proprietate comună, prin interdicția creditorilor personali ai unui debitor coproprietar de a urmări partea acestuia din proprietatea ______________________________________ regimului proprietarii comune, creditorii unuia dintre coproprietari pot urmări silit cota-parte ideală din bun aparținând debitorului lor doar după partajarea bunurilor imobile comune.

Dispozițiile legale permit într-adevăr ca împărțirea bunurilor comune să poată fi realizată și în cadrul judecării contestației la executare, potrivit art. 711 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dar aceste situații privesc ipoteza în care debitorul sau terțul coproprietar al bunului formulează o astfel de cerere, acțiunea având caracterul unei cereri în materia executării silite.

În condițiile în care reclamanta și-a modificat obiectul acțiunii potrivit art. 204 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin cererea depusă la data de la data de 12.12.2014, arătând în mod expres că acțiunea are ca obiect „contestație la executare prin care se cere împărțirea bunurilor comune”, întemeiată pe dispozițiile art. 711 alin. 4 și art. 817 din Codul de procedură civilă, cererea este inadmisibilă, întrucât nu s-a urmat procedura prevăzută de dispozițiile art. 817 din Codul de procedură civilă.

Referitor la cererea înregistrată la data de 25.09.2014, prin care reclamanta _____________________ a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru pronunțarea unei hotărâri prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept privitoare la timbrajul acțiunilor în materia partajului cerut pe calea contestației la executare, prima instanță a constată că aceasta este inadmisibilă.

Astfel, s-a arătat că, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, o astfel de sesizare poate fi formulată dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constată că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia instanța supremă nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii. În condițiile în care prezenta cauză se află în judecata pe fond, nu se poate da curs cererii reclamantei.

Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel reclamanta S.C. A_______ S.A., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.

Astfel, a arătat apelanta că, în mod nejustificat a respins prima instanță cererea de amânare a cauzei formulată de reclamantă, întrucât consilierul juridic se afla în concediu de odihnă. Acesta era persoana împuternicită să reprezinte societatea. _____________________ societății sunt angajate mai multe persoane cu pregătire juridică, însă doar persoana nominalizată în delegația depusă la dosar avea calitatea de a reprezenta unitatea în calitatea legală de consilier juridic, aceasta fiind delegat.

Mai mult, celelalte persoane cu pregătire juridică din unitate se aflau în aceeași perioadă în concediu de odihnă și, așa cum s-a precizat în cererea de amânare, nu existau posibilități legale de substituire. In acest mod prima instanța a încălcat dreptul la apărare, reclamanta neavând cunoștință de excepția inadmisibilității invocate din oficiu chiar la termenul de judecată la care prima instanță a rămas în pronunțare, care a fost și primul termen de judecată.

De asemenea, apelanta a mai susținut că, cererea din 12.12.2014 a fost doar o reluare a unei cereri precizatoare din 25.09.2014 și nu reprezintă o cerere modificatoare, cum greșit reține instanța în încheierea din 09.01.2015, precum și în sentința apelată, ci doar o cerere precizatoare cu privire la temeiul juridic invocat.

Prin cererea introductivă s-a precizat ca temei de drept art. 817 din NCPC, dispoziție legală, care se află în cartea „despre executarea silită”. Ulterior față de interpretarea greșită dată de prima instanță cu privire la timbrajul acțiunii reclamanta a fost nevoită a preciza că acțiunea a fost formulată având în vedere mijlocul procedural prevăzut de art. 711 alin. 4 din NCPC, care nicidecum nu poate fi socotită ca o modificare a acțiunii deoarece nu s-au modificat sau adăugat noi capete de cerere.

Este greșită interpretarea dată de prima instanță dispozițiilor art. 711 alin. 4 din NCPC, deoarece aceste dispoziții folosesc sintagma de „parte interesată”, nicidecum sintagmele „debitor”, sau „terț coproprietar”.

Sintagma „parte interesată” prevăzută de art. 711 alin. 4 din NCPC, îl privește și pe creditorul din dosarul de executare, care prin coroborarea cu dispozițiile art. 817 din NCPC, justifică interesul procesual de a solicita partajarea bunurilor comune ale debitorului său.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 717 raportat la art. 480 alin. 3 și urm. din NCPC.

Intimații G______ C_________ și G______ M____ nu au formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente.

Astfel, prin sentința civilă nr.2486 din 21 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria T_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a admis acțiunea formulată de apelanta din prezenta cauză în contradictoriu cu pârâtul G______ C_________ și s-a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 1.436,58 lei, din care suma de 1.297,98 lei cu titlu de contravaloare servicii de alimentare cu apă și canalizare și suma de 138,60 lei penalități de întârziere, precum și suma de 50,30 lei cheltuieli de judecată.

Reclamanta S.C. A_______ S.A. a trecut la executarea silită a titlului executoriu prin cererea depusă la data de 14 august 2013 la B___ V___ I_____ și M______, fiind constituit dosarul de executate nr.996/2013.

În cadrul procedurilor de executare silită s-a stabilit că singurul bun al debitorului este apartamentul situat în municipiul T_____, _____________________ ____________ ________________ coproprietate cu soția G______ M____.

La data de 29 mai 2014 executorul judecătoresc a încheiat procesul-verbal în care se arată că s-a comunicat creditoarei faptul că trebuie să solicite instanței de executare partajarea apartamentului și stabilirea cotei-părți a debitorului G______ C_________ în vederea urmăririi și vânzării la licitație conform prevederilor art. 817 al. 1 și 2 Cod procedură civilă.

De la început trebuie subliniat faptul că reclamanta apelantă, prin cererea depusă la data de 12 decembrie 2014 arată expres că acțiunea sa are ca obiect ”contestație la executare prin care se cere împărțirea bunurilor comune” întemeiată pe dispozițiile art. 711 al.4 și art. 817 Cod proc. civ.

Contestația la executare este mijlocul procesual specific fazei executării silite prin care se realizează controlul judecătoresc asupra legalității actelor de executare sau asupra executării silite însăși, precum și asupra încheierilor întocmite de executorul judecătoresc în cadrul executării silite. Totodată, pe calea contestației la executare se realizează controlul judecătoresc asupra încheierii de învestire cu formulă executorie, precum și a celei prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite.

De asemenea, prin intermediul contestației la executare se poate contesta refuzul executorului judecătoresc de a efectua o executare silită sau de a îndeplini un act de executare silită în condițiile legii și totodată, se poate solicita lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu.

Din dispozițiile art. 711 Cod procedură civilă rezultă în ce poate consta obiectul contestației la executare.

Astfel, potrivit al. 1 al art. 711 Cod procedură civilă împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.

Conform al. 2 al aceluiași articol, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

În fine, așa cum prevede al.3 al art. 711 Cod procedură civilă după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, o anulare a încheierii de învestire cu formulă executorie și a încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă au fost date fără îndeplinirea condițiilor legale.

Rezultă din textul de mai sus, că obiectul contestației la executare poate fi reprezentat de actele de executare sau executarea silită însăși, încheierile întocmite de executorul judecătoresc în exercitarea atribuțiilor sale inclusiv încheierea de încuviințare a executării silite, precum și încheierea instanței de învestire cu formulă executorie; lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu; și refuzului executorului judecătoresc de a efectua o executare silită sau de a îndeplini un act de executare silită, în condițiile legii.

Din cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta apelantă și din susținerile acesteia, se constată și de către instanța de control judiciar, că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii pe calea contestației la executare, deoarece contestatoarea apelantă nu contestă nimic din prevederile menționate mai sus ale art. 711 Cod procedură civilă.

Pe de altă parte, în cazul particular al bunurilor imobile proprietate comună, potrivit art. 817 al. 1 Cod procedură civilă, creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau devălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi partajul lor. La cererea creditorului, acțiunea de împărțeală poate fi notată în cartea funciară.

Așadar, existența proprietății comune asupra bunului urmărit împiedică temporar urmărirea silită a acestuia pentru realizarea creanțelor creditorilor personali ai unui debitor coproprietar sau devălmaș.

Înainte de a proceda la executarea silită, apelanta reclamantă trebuie să solicite partajul bunului aflat în devălmășie.

Potrivit art.817 al.2 Cod procedură civilă până la soluționarea partajului, prin hotărâre rămasă definitivă, urmărirea imobilului este de drept suspendată. Dacă nu s-a făcut decât cererea de partaj, până la soluționarea acesteia, prin hotărâre rămasă definitivă, se suspendă prescripția dreptului la acțiune contra debitorului coproprietar sau devălmaș.

În speță, bunul imobil urmărit se află în devălmășie, iar cota parte a debitorului nu este arătată sub forma unei fracții în cartea funciară a imobilului, astfel că apelanta nu poate solicita valorificarea cotei acestuia din imobil, deoarece această cotă nu este cunoscută.

Legiuitorul permite ca împărțirea bunurilor comune să poată fi realizată în cadrul judecării contestației la executare, potrivit art. 711 al. 4 Cod procedură civilă, dar această prevedere privește doar ipoteza în care debitorul sau terțul coproprietar al bunului formulează o astfel de cerere, acțiunea având caracterul unei cereri în materia executării silite.

Deci, doar debitorul sau terțul coproprietar sau devălmaș pot formula o astfel de cerere, nu și creditorul, cum este în prezenta cauză.

Față de toate aceste considerente, văzând și dispozițiile legale menționate mai sus, instanța urmează a respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelanta-reclamantă S.C. A_______ S.A., cu sediul în T_____, ________________________, județul T_____, împotriva sentinței civile nr. 61 din 16 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria T_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect „partaj forțat”, în contradictoriu cu intimații-pârâți G______ C_________ și G______ M____, ambii cu domiciliul în T_____, _______________________, _____________, _____________________.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la data de 08 Iunie 2015.

Președinte,

S_______ R____

Judecător,

R_____ A______ V____

Grefier,

D______ B______

Citeste mai mult: https://www.avocatura.com/speta/363148/partaj-judiciar-tribunalul-tulcea.html#ixzz5guQfXRdR