Autoturism cumparat dupa despartirea in fapt prin credit bancar.

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I

-Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie- D E C I Z I A NR. 12

Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2008


Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta E. D., domiciliată în B, B-dul (...), . 7B, . 2, . 5, Cod poştal (...), Judeţ B împotriva deciziei nr. 265 pronunţată la 19 septembrie 2007 de T r i b u n a l u l B u z ă u, în contradictoriu cu reclamantul T. H., cu domiciliul ales în B, str. (...). Colonel G J., nr. 3, Cod poştal (...), Judeţ B la familia T. F., cu pârâta E. B., domiciliată în comuna E., sat E., Cod poştal (...), Judeţ B şi cu terţii deţinători de bunuri SOCIETATEA COMERCIALĂ DOCTOR D. T. SRL , cu sediul în comuna E., sat E., Cod poştal (...), Judeţ B şi SOCIETATEA COMERCIALĂ P. MEDICAL SRL, cu sediul în B, B-dul (...), . 1C, parter, Cod poştal (...), Judeţ B.

Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar şi cu 9,50 lei RON taxă judiciară de timbru, conform O.P. nr. 133, care au fost anulate la dosar.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns apelanta-pârâtă E. D. reprezentată de avocat B. G. din B a r o u l B u z ă u şi intimatul-reclamant T. H. reprezentat de avocat U. N. din B a r o u l B u z ă u, lipsind intimata-pârâtă E. (...) şi intimaţii-deţinători de bunuri Societatea Comercială Doctor D. T. SRL şi Societatea Comercială P. Medical SRL.

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Avocat B. G. şi U. N., având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.

Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat B. G., având cuvântul, arată că hotărârea este lovită de nulităţile prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C.pr.civilă.

Hotărârea este pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 30 din Codul Familiei. Instanţa a exclus de la masa de partaj autoturismul marca Renault N. deşi bunul a fost achiziţionat de soţi în timpul căsătoriei. Contractul de leasing a fost semnat de ambii soţi astfel că, se putea prezuma că, cel puţin avansul, a fost achitat de ambii soţi.

Mai arată că reclamantul nu a solicitat partajarea bunurilor comune în cote diferenţiate, iar instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, excluzând de la partaj un bun dobândit în timpul căsătoriei, ca efect al asumării unei datorii comune a soţilor.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Avocat U. N., având cuvântul pentru intimatul-reclamant T. H. arată că se invocă art.304 pct. 6 şi 9 C.pr.civilă, care sunt motive de modificare a hotărârii şi nicidecum de casare, aşa cum se solicită în cererea de recurs.

Cu privire la primul motiv de recurs formulat de recurentă, arată că în mod corect instanţa nu a reţinut la masa de partaj autoturismul Renault N., întrucât acesta a fost dobândit în luna august 2003, iar părţile s-au despărţit în fapt în luna ianuarie 2003, aşa cum rezultă din cererea introductivă, din răspunsul la interogatoriu al pârâtei şi din sentinţa de divorţ. De altfel, în luna decembrie 2002 recurenta a promovat o acţiune de evacuare a intimatului, cerere care a fost admisă.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, arată că nu există niciun caz de plus petita, nefiind incidente prevederile art. 304 pct. 6 C.pr.civilă.

Solicită respingerea recursului şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

C U R T E A :

Asupra recursului civil de faţă:

Prin cererea introdusă la J u d e c ă t o r i a B u z ă u la data de 9 septembrie 2005 şi înregistrată sub nr.9262/2005, reclamantul T. H. a chemat în judecată civilă şi personal la interogatoriu pe pârâta E. D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâta şi să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Prin aceeaşi cerere, reclamantul a solicitat să fie citaţi în cauză, în calitate de terţi deţinători de bunuri, E. (...), SC (...). D. T. SRL şi SC P. MEDICAL 1999 SRL.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, în fapt, a fost căsătorit cu pârâta până la data de 11 octombrie 2004, dată la care a fost pronunţată desfacerea căsătoriei prin sentinţa civilă nr.5241/2004 a J u d e c ă t o r i e i B u z ă u, după ce anterior au fost separaţi în fapt în luna ianuarie 2003.

Au fost enumerate de către reclamant bunurile achiziţionate în timpul căsătoriei şi s-a precizat în posesia cui se află în prezent.

Pârâta E. D. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Prin cererea reconvenţională formulată, pârâta a solicitat includerea la masa de împărţit a unui autoturism marca Renault N. D. 1,6, achiziţionat în luna august 2003 şi aflat în posesia reclamantului.

Prin întâmpinare, pârâta a arătat că este de acord cu partajul, în cote egale de ½ fiecare, pentru anumite bunuri, pe care le-a enumerat în mod expres.

Totodată, a arătat că, prin cererea introdusă, reclamantul urmăreşte şi partajarea patrimoniului social al celor două societăţi comerciale- persoane juridice, ceea ce, în baza Legii nr. 31/1990, este inadmisibil.

Prin Încheierea din 22 mai 2006 J u d e c ă t o r i a B u z ă u a admis în principiu, în parte, atât cererea principală formulată de reclamantul T. H., cât şi cererea reconvenţională, formulată de pârâta-reclamanta E. D..

Ulterior, prin sentinţa civilă nr.1104 din 26 februarie 2007 pronunţată în dosarul nr.9262/2005, J u d e c ă t o r i a B u z ă u a admis în parte cererea principală, având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamantul T. H. şi tot astfel, cererea reconvenţională, formulată de pârâta-reclamanta E. D. şi s-a dispus partajarea bunurilor comune realizate de părţi în timpul căsătoriei, conform raportului de expertiză întocmit de expert tehnic E. B., în varianta a II-a, prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul contabil O. B. în varianta I-a şi prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic H. D., fiind atribuite părţilor loturile propuse de cei trei experţi.

Împotriva acestei sentinţe, în termenul prevăzut de art.284 alin.1 din C o d u l d e procedură civilă, pârâta-reclamantă E. D. a declarat apel, criticând sentinţa deoarece în mod greşit nu s-a reţinut la masa de împărţit şi autoturismul marca Renault N. D. 1,6, achiziţionat în timpul căsătoriei, câtă vreme desfacerea căsătoriei prin divorţ s-a produs la data de 11 octombrie 2004.

La data de 5 septembrie 2007, apelanta a depus la dosarul cauzei o completare la motivele de apel, precizând că, pe lângă calificarea greşită a autoturismului marca Renault N. D. 1,6 ca fiind un bun propriu al intimatului, instanţa de fond, omologând varianta a II-a a raportului de expertiză E. B., a dispus atribuirea sumei de 8000 lei -reprezentând echivalentul valoric al autoturismului marca E. O.- intimatului, fără a diminua sulta cuvenită acestuia cu J din contravaloarea autoturismului, respectiv cu suma de 4000 lei.

Prin decizia nr.265 pronunţată la 19 septembrie 2007 T r i b u n a l u l B u z ă u a respins ca nefondat apelul, reţinând că probele administrate în cauză au fost judicios analizate şi corect interpretate de instanţa de fond atunci când aceasta a reţinut că părţile au avut calitatea de soţi, că s-au despărţit în fapt în luna ianuarie 2003, iar căsătoria lor a fost desfăcută prin divorţ, prin sentinţa civilă nr.5241 din 11 octombrie 2004 pronunţată de J u d e c ă t o r i a B u z ă u în dosarul nr.8117/2004, masa bunurilor de împărţit achiziţionate de părţi în timpul căsătoriei şi cota egală de contribuţie a soţilor la dobândirea lor, precum şi incidenţa în cauză a dispoziţiilor art.36 alin.1 din Codul familiei.

De asemenea, tribunalul a apreciat că în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că autoturismul marca Renault N. D. 1,6 a fost achiziţionat de reclamantul-pârât T. H. la data de 12 august 2003, în vreme ce părţile erau separate în fapt şi că avansul şi ratele au fost achitate exclusiv de către reclamantul-pârât T. H., pârâta-reclamantă E. D. nefăcând dovada contrară a contribuţiei sale la achitarea lor.

Se mai arată că, în aceste împrejurări, era firesc să se reţină la masa bunurilor comune suma reprezentând contravaloarea avansului şi a ratelor achitate împrumutătorului bancar pentru achiziţionarea autoturismului, până la data desfacerii definitive a căsătoriei, şi nu autoturismul, deoarece această sumă nu este partajabilă, fiind achitată numai de reclamantul-pârât ulterior lunii ianuarie 2003, data despărţirii în fapt a soţilor, asupra acestei sume reclamantul-pârât are un drept exclusiv.

D. instanţa de apel că, în ceea ce priveşte suma de 8000 lei, reprezentând contravaloarea autoturismului marca E. O., bun comun, înstrăinat de reclamantul-pârât T. H. în luna iunie 2003, după despărţirea în fapt a soţilor, care a intervenit în luna ianuarie 2003, aceasta a fost reţinută la masa bunurilor comune şi a fost atribuită reclamantului-pârât pentru completarea drepturilor sale, aşa încât în mod corect ea nu a fost împărţită între cei doi soţi, pârâtei-reclamante fiindu-i atribuite alte bunuri.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta E. D., pentru următoarele motive:

Un prim motiv de recurs este că hotărârea este lovită de nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C.pr.civilă, constând în aceea că a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 30 Codul Familiei.

Susţine recurenta că bunurile dobândite de soţi, chiar şi în timpul separaţiei în fapt, sunt bunuri comune, astfel că, aceeaşi natură juridică o avea şi autoturismul marca Renault N., achiziţionat de părţi.

Mai arată recurenta că instanţa de apel a reiterat inadvertenţa comisă de instanţa de fond, în sensul că a reţinut ca dată a încetării comunităţii de bunuri data separaţiei în fapt a soţilor (1.03.2003) şi nu pe cea a desfacerii căsătoriei prin divorţ (11.10.2004), împrejurare de natură a justifica nulitatea deciziei atacate.

Al doilea motiv de recurs este că, reclamantul-intimat nu a solicitat partajarea bunurilor comune în cote diferenţiate, astfel că, instanţa a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, excluzând de la partaj un bun dobândit în timpul căsătoriei ca efect al asumării unei datorii comune a soţilor, împrejurare ce atrage nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 6 C.pr.civilă.

Se solicită admiterea recursului şi în baza art. 312 alin. 3 C.pr.civilă, să se caseze decizia atacată, cu trimiterea spre rejudecare către instanţa de apel, pentru administrarea de noi probe.

Intimatul T. H. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor recurate, pentru următoarele motive:

Se arată că, în realitate, recurenta contestă contravaloarea autoturismului marca Renault N. şi că doreşte aducerea la masa de împărţit a acestui bun, astfel că, aceasta trebuie să indice valoarea bunului şi să timbreze în mod corespunzător.

Referitor la motivele sumare şi contradictorii invocate, consideră că recursul este neîntemeiat întrucât motivul prevăzut de art. 304 alin. 6 C.pr.civilă, în sensul că instanţele au dat mai mult decât s-a cerut, reprezintă o dovadă a erorii în care se află recurenta sau o dovadă a relei-credinţe pentru că instanţa a admis o cerere a sa , constatând ca autoturismul marca Renault N. nu face parte din masa partajabilă, excluzându-l din această masă.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, cel bazat pe art. 304 pct. 9 C.pr.civilă, intimatul arată că nici acesta nu poate fi reţinut, fiind motivat insuficient, nu se indică ce argumente au fost înlăturate în mod nelegal, iar fundamentul juridic de la care se porneşte este denaturat.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, a dispoziţiilor legale ce au incidenţă în soluţionarea recursului, Curtea va reţine că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:

Este nefondată prima critică în sensul că a fost încălcat art. 30 Codul Familiei, atunci când instanţele au apreciat cu privire la natura juridică a autoturismului Renault N., întrucât la instanţa de fond s-a reţinut că au natura juridică de bun comun contravaloarea avansului şi a ratelor achitate în contul împrumutului bancar în timpul căsătoriei pentru autoturismul marca Renault N..

Datorită faptului că acest autoturism a fost achiziţionat în perioada când părţile erau despărţite în fapt, iar avansul şi ratele au fost achitate numai de către reclamantul-intimat, recurenta-pârâtă nefăcând dovada contrarie, s-a reţinut că reclamantul-intimat are un drept de creanţă asupra ratelor achitate în contul împrumutului bancar, precum şi a avansului achitat în acest scop, până la desfacerea căsătoriei.

Faptul că acest autoturism a fost achiziţionat în timpul despărţirii în fapt, respectiv la data de 12.08.2003, reiese în primul rând din factura fiscală nr. (...)/12.08.2003 în care se precizează că autoturismul în litigiu are drept cumpărător pe reclamantul-intimat, iar pe de altă parte, din contractul de credit nr. 35/6.08.2003( pag. 294 dosar fond) reiese că între Banca Comercială J. Ţ. – Sucursala B şi intimatul-reclamant s-a încheiat un contract de credit pentru a se acoperi preţul autoturismului.

Din sentinţa civilă nr. 5241/2004 a J u d e c ă t o r i e i B u z ă u, reiese că recurenta a motivat în acţiunea de divorţ că părţile s-au despărţit în fapt în luna ianuarie 2003.

Ca atare, faţă de precizarea recurentei că despărţirea în fapt a părţilor a avut loc în luna ianuarie 2003, iar autoturismul Renault N. a fost achiziţionat în august 2003, deci după despărţirea în fapt a soţilor, deşi natura juridică a autoturismului este aceea de bun comun, totuşi, reclamantul-intimat are un drept de creanţă asupra contravalorii ratelor şi a avansului plătite până la data desfacerii definitive a căsătoriei, astfel cum în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond.

Este nefondată şi a doua critică, în sensul că instanţa a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, întrucât instanţele s-au pronunţat pe cererea principală şi pe cererea reconvenţională, iar faptul că un bun a fost exclus de la masa de partaj, nu constituie o plus petita mai ales că, aşa cum s-a arătat, s-a reţinut calitatea de bun comun a ratelor şi a avansului care au fost plătite numai de reclamantul-intimat după despărţirea în fapt până la data despărţirii definitive şi care, în mod corect, constituie contribuţia sa proprie la achiziţionarea acestui autoturism a reclamantului-intimat.

Chiar dacă nu există o cerere a reclamantului-intimat să se constate că are un drept de creanţă asupra c/val ratelor achitate în contul împrumutului şi a avansului până la data desfacerii definitive a căsătoriei, instanţa de fond a reţinut acest drept de creanţă ca o consecinţă a faptului că numai reclamantul-intimat a plătit aceste sume, cum reiese, de altfel, şi din factura fiscală nr. (...)/12.08.2003 aflată la fila 45 dosar fond .

Pronunţându-se în acest fel, instanţa de fond a răspuns, de fapt, la întâmpinarea cerere-reconvenţională aflată la fila 37 dosar fond, formulată de reclamantul-intimat şi care a arătat că are o contribuţie exclusivă la dobândirea autoturismului în litigiu.

Faţă de toate aceste considerente, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.

În baza dispoziţiilor art. 274 C.pr.civilă, va obliga recurenta, către intimatul T. H., la plata sumei de 1666 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta E. D., domiciliată în B, B-dul (...), . 7B, . 2, . 5, Cod poştal (...), Judeţ B împotriva deciziei nr. 265 pronunţată la 19 septembrie 2007 de T r i b u n a l u l B u z ă u, în contradictoriu cu reclamantul T. H., cu domiciliul ales în B, str. (...). Colonel G J., nr. 3, Cod poştal (...), Judeţ B la familia T. F., cu pârâta E. B., domiciliată în comuna E., sat E., Cod poştal (...), Judeţ B şi cu terţii deţinători de bunuri SOCIETATEA COMERCIALĂ DOCTOR D. T. SRL , cu sediul în comuna E., sat E., Cod poştal (...), Judeţ B şi SOCIETATEA COMERCIALĂ P. MEDICAL SRL, cu sediul în B, B-dul (...), . 1C, parter, Cod poştal (...), Judeţ B.

Obligă recurenta, către intimatul T. H., la plata sumei de 1666 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2008.