Atribuirea partilor sociale sotului asociat.

Judecătoria IAŞI Sentinţă civilă nr. 8926 din data de 11.06.2013

A fost admisă in parte acțiunea reclamantei, instanța reținând:

Părtile s-au căsătorit la data de 20.11.1979 iar prin sentința civilă nr. 7376 din 6 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Iași, a fost declarată desfăcută căsătoria partilor.

Părțile au dobândit în timpul căsătoriei terenul în suprafață de 1000 mp situat în loc. Rediu, astfel cum rezulta din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. din 23 decembrie 2003.

In ce privește contravaloarea terenului și halei situate in comuna Holboca, din înscrisurile dosarului și raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză rezultă că bunurile sunt incluse în patrimoniul societății comerciale SC X SRL, neavând caracter de bunuri comune, nefiind dobândite de părți în timpul căsătoriei.

Contravaloarea acestora nu poate fi inclusă în masa bunurilor comune având în vedere pe de o parte că nu s-a făcut dovada achiziționării acestora cu veniturile soților, iar pe de altă parte, că au fost luate in considerare la evaluarea părților sociale ale societății, astfel că includerea atât a contravalorii cât și a părților sociale ar fi inechitabilă.

Cu privire la dividendele încasate de pârâtul reclamant de la SC X SRL și suma de 200.000 lei de care acesta ar fi dispus fără acordul reclamantei, reprezentând sumă împrumutată societății și ridicată ulterior din contabilitatea acesteia, instanța apreciază că nu s-a făcut dovada de către reclamantă a faptului însușirii acestor valori de către pârât. Astfel, în perioada în care sumele au fost ridicate părțile erau căsătorite și se gospodăreau împreună, sumele fiind destinate susținerii sarcinilor obișnuite ale căsătoriei părților. Reclamanta nu a dovedit că în aceeași perioadă ar fi avut alte surse de venit care să asigure întreținerea familiei, și, în lipsa unor probe concrete care să demonstreze că pârâtul ar fi sustras aceste valori, instanța reține netemeinicia susținerilor reclamantei.

Referitor la părțile sociale deținute de pârâtul reclamant la SC X SRL, instanța constată că societatea comercială a fost înființată în timpul căsătoriei părților cu aportul comun al acestora, pârâtul nedovedind caracterul de bun propriu al sumei de 200 RON reprezentând capital social și nici al sumelor cu care ulterior a creditat societatea.

Părțile sociale reprezintă fracțiuni ale capitalului social, dobândite de asociați în schimbul aportului social. Prin urmare, capitalul social este expresia valorica a aporturilor asociatilor care participa la constituirea societatii, fara o existenta reala, doar cu o semnificatie contabila, în functie de care se calculeaza dividendele ce se cuvin asociatilor, în functie de care se împarte activul social în caz de lichidare, în limita caruia sunt urmarite bunurile din patrimoniul societatii, de catre creditorii acesteia.

Ceea ce este supus urmăririi de către creditorii societății, respectiv împărțirii între asociați în caz de lichidare, când se urmărește rambursarea valorii aporturilor asociaților în limita activului net, este patrimoniul societății cu cele 2 componente ale sale, activul social si pasivul social si care este format din toate drepturile si obligațiile, precum si din toate bunurile societății, bunuri ce sunt valorificate la valoarea lor reala (în urma vânzării la licitație publica), atunci când este cazul, si nu la valoarea contabila, scriptica din actele societății.

Aceeași soluție este data de Legea nr.31/1990 si în cazul excluderii unor asociați, care au dreptul la contravaloarea părții lor din capitalul social si care nu consta în dreptul de a culege o parte proporționala din patrimoniul social (toate bunurile aduse ca aport sau dobândite în cursul activității societății, făcând parte din patrimoniul societății, asociații nemaiputând pretinde un drept în acest sens), ci constă în dreptul de a primi o sumă de bani care sa reprezinte însa, valoarea proporțională din patrimoniul social.

Se impune același raționament și în situația foștilor soți, întrucât prin partajarea părților sociale care aparțin celor doi soți în codevălmășie, acestea încetează de a mai avea calitatea de bunuri comune, rămânând doar în patrimoniul pârâtului, care va continua pe viitor sa beneficieze de toate drepturile ce decurg din deținerea acestor părți sociale, inclusiv dreptul de a culege dividendele si de a primi în caz de lichidare, partea valorica din activul net, calculată proporțional cu procentul deținut din capitalul social.

În temeiul acestui considerent, instanța reține caracterul de bunuri comune, al partilor sociale, acestea urmând a fi atribuite soțului asociat.

Valorile bunurilor comune sunt cele stabilite prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză. Astfel terenul a fost evaluat la suma de 130.000 lei conform raportului de expertiză efectuat de expert CO. În ceea ce privește părțile sociale, instanța are in vedere raportul de expertiză efectuat în cauză de expert PV, din care rezultă că valoarea unei părți sociale este de 16173,07 lei.

În privința contribuției soților la dobândirea bunurilor comune, instanța va avea în vedere faptul că niciuna dintre părți nu a solicitat a se constata alte cote de contribuții decât cele prezumate de Codul Familiei. Probatoriul administrat nu a înlăturat prezumția contributiei egale a soților la dobândirea bunurilor comune si la sustinerea sarcinilor căsătoriei, prezumtie prevazuta la art 357 al. 2 din Noul Cod Civil, art. 30 din vechiul Cod al Familiei.

In virtutea principiului unicității cotei de contributie, instanta urmează a reține că părțile au avut contribuții egale la dobândirea bunurilor comune.

Lichidarea comunității de bunuri urmează a se dispune in conformitate cu prevederile art.673 indice 5, 673 indice 9 C.pr.civ., prin atribuirea către reclamantă a terenului, având în vedere manifestarea expresă a voinței părților.

Instanta va atribui pârâtului cele 20 de părți sociale deținute la SC X SRL, având în vedere calitatea acestuia de asociat la societatea respectivă.

Ca urmare a modalității de sistare a stării de devălmășie aleasă de instanță, urmează a fi obligat pârâtul să plătească reclamantei pârâte suma de 96730 lei cu titlu de sulta.

Raportat considerentelor de fapt și de drept expuse , instanța va admite în parte acțiunea principală.

Văzând si dispozițiile art.274 și urm. CPC, având în vedere că părțile trebuie sa suporte cheltuielile de judecată, proporțional cu cota de contribuție reținută, instanta urmează a compensa cheltuielile de judecată reprezentând onorarii experți suportate de reclamantă și de pârât.

În ceea ce privește cheltuielile privind taxe de timbru și onorarii avocatiale, instanța urmează a obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 8506 lei cheltuieli de judecata.

Văzând si dispozițiile art. 50 ind. 2 din OUG nr. 51 din 2008., având in vedere valoarea bunurilor atribuite, instanța urmează a obliga reclamanta la plata catre Statul Român a ajutorului public încuviintat, în suma de 5607 lei.