Atribuirea apartamentului catre parintele caruia i s-a incredintat minorul.

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

D E C I Z I A NR. 95 Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2008


Pe rol fiind pronunţarea asupra recursului declarat de reclamantul M. E., domiciliat în Nehoiu, str.(...).I.(...), .28 D, . 1, .6, Jud.B, împotriva deciziei civile nr.301 din 15 octombrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l B u z ă u , în contradictoriu cu pârâta N. M., domiciliată în Nehoiu, .28 D, . 1, .6, Jud.B şi intimata N. J., domiciliată în com.E. E., sat T., jud.B.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.

Curtea pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de 29 ianuarie 2008, când a dat următoarea decizie.

C U R T E A :

Deliberând asupra recursului civil de faţă, reţine următoarele ;

Prin cererea înregistrată la Judecătoria P sub nr. 2149/2005 reclamantul M. E. a chemat în judecată civilă pe pârâta N. M. solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, în cotă de 85% pentru reclamant şi 15% pentru pârâtă, motivat de faptul că acesta are o contribuţie majoră la dobândirea bunurilor care au fost expres menţionate în acţiune.

Printr-o altă acţiune ce a format obiectul dosarului nr.142/2006 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta N. J. solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligată să restituie reclamantului şi pârâtei N. M. (pârâtă în dosarul nr.2149/2005 ) mai multe bunuri comune arătându-se în motivarea acţiunii că pârâta N. M. a dus în domiciliul mamei sale (pârâta N. J.) mai multe bunuri pe care refuză să le restituie părţilor spre a fi partajate.

Instanţa a dispus conexarea celor două cauze, şi după administrarea probatoriilor cu interogatorii, acte şi martori, a pronunţat la 18 aprilie 2006 încheierea de admitere în principiu prin care a reţinut calitatea de copărtaşi a părţilor , compunerea masei partajabile şi a stabilit că părţile au cote de 50% la dobândirea bunurilor .

Prin aceeaşi încheiere s-au desemnat experţi pentru identificarea bunurilor, evaluarea lor şi formularea propunerilor de lotizare, după efectuarea cărora a pronunţat sentinţa civilă nr.499/26 iulie 2006, prin care admiţând acţiunea conform încheierii de admitere în principiu, a omologat rapoartele de expertiză întocmite în cauză şi a dispus atribuirea bunurilor conform expertizei S. H. varianta I reţinând că ambele părţi la solicitat această variantă la termenul din 24 iulie 2006, chiar dacă ulterior reclamantul prin procurator a solicitat varianta a II-a.

Sentinţa a fost atacată cu a p e l d e reclamant care a arătat că este nelegală şi netemeinică deoarece în mod greşit s-au stabilit cote egale de contribuţie a părţilor la realizarea bunurilor comune, deşi a dovedit că a avut o contribuţie net superioară.

După ce tribunalul a pus în discuţia părţilor motivul de nulitate de ordine publică care afectează hotărârea constând în aceea că nu s-a pronunţat asupra cererii conexe ce a format obiectul dosarului nr.142/2006 şi nici nu a menţionat în dispozitivul hotărârii ce anume bunuri sunt atribuite părţilor, prin decizia civilă nr.349/6 noiembrie 2006 a admis apelul reclamantului , a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă de fond pentru a se pronunţa şi cu privire la acţiunea conexă având ca obiect revendicarea unor bunuri şi a arăta în concret modalitatea de partajare a bunurilor.

Rejudecând cauza pe linia considerentelor deciziei de desfiinţare a hotărârii, Judecătoria P a pronunţat sentinţa civilă nr. 535/20 aprilie 2007 , prin care admiţând în parte acţiunea principală formulată de reclamant şi respingând ca neîntemeiată acţiunea conexă formulată tot de reclamantul M. E., a dispus partajarea bunurilor comune prin omologarea variantei I din raportul de expertiză S. H. prin care a atribuit reclamantului mai multe bunuri mobile şi o sultă în sumă de 6145 lei stabilită în sarcina pârâtei , iar acesteia i-a atribuit o serie de bunuri mobile , apartamentul şi autoturismul E. 1300, obligând-o la plata către reclamant a sultei de 6145 lei.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reţinut că având în vedere că încheierea de admitere în principiu nu a fost desfiinţată cuprinsul acesteia se menţine şi că se impune partajarea bunurilor comune conform variantei I din expertiza S. H. faţă de modul în care s-a exercitat posesia părţilor asupra bunurilor.

Cât priveşte acţiunea conexă , s-a considerat că este neîntemeiată deoarece cu privire la bunurile pe care le revendică reclamantul a formulat plângere împotriva pârâtei N. J. pentru comiterea infracţiunii de furt , aceasta făcând obiectul dosarului nr.1024/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria P prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva pârâtei , reţinându-se de asemenea că nici pe parcursul prezentului litigiu reclamantul nu a făcut dovada susţinerilor sale.

Prin apelul declarat împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de admitere în principiu a declarat apel reclamantul, considerând-o nelegală şi netemeinică, în esenţă pentru că printr-o interpretare eronată a probelor s-a reţinut că apartamentul a fost cumpărat din darul de nuntă, când în realitate a fost achiziţionat numai de el în anul 1994 şi achitat în urma unui împrumut la D. de credit J. cu suma de 300.000 lei ROL, achitând rate lunare acestei bănci până la 29 mai 2005, că împrumutul la Banca J. U. pentru achiziţionarea autoturismului Cielo a fost luat de pârâtă dar achitarea avansului s-a făcut de el cu bani din împrumuturi de la persoane fizice, şi că pârâta nu şi-a dovedit aportul la dobândirea bunurilor şi întreţinerea familiei.

Cu privire la modalitatea de atribuire a bunurilor a arătat că pârâta locuieşte în apartament din ianuarie 2004, în timp ce el împreună cu minorul rezultat din căsătorie şi care i-a fost încredinţat spre creştere şi educare locuiesc cu chirie.

Pe baza aceloraşi probe T r i b u n a l u l B u z ă u a pronunţat decizia civilă nr.301/15 octombrie 2007, prin care a respins ca nefondat apelul pârâtului reţinând că este neîntemeiat motivul de apel ce priveşte reţinerea unor cote diferenţiate al realizarea bunurilor comune, că apartamentul în discuţie a fost cumpărat în timpul căsătoriei prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 24482/27 ianuarie 1994 deci corect s-au aplicat prevederile art.30 cod familie şi s-au reţinut cote egale pentru părţi având în vedere că din 1996 şi intimata a fost angajată , a dobândit venituri pe care le-a folosit în gospodărie unde a şi prestat muncă unde a îngrijit copilul.

S-a considerat neîntemeiată şi critica referitoare la faptul că s-ar fi respins greşit cererea conexă privind revendicarea bunurilor deoarece nu s-au făcut dovezi că bunurile pretinse au fost E. în domiciliul mamei pârâtei cu atât mai mult cu cât prin rezoluţia parchetului s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu motivarea că pârâta nu a comis nici o faptă penală şi că faţă de tranzacţia intervenită iniţial între părţi şi faţă de modul în care s-a exercitat posesia asupra bunurilor, în mod corect s-a dispus atribuirea bunurilor dându-i-se pârâtei apartamentul.

Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul, considerând-o nelegală şi netemeinică , faţă de prevederile art.304 Cod pr.civilă pentru că judecătorii care au pronunţat decizia atacată erau incompatibili deoarece se pronunţaseră şi în decizia civilă nr.346/6 noiembrie 2006 a T r i b u n a l u l u i B u z ă u aflându-se în situaţia prevăzută de art.24 pct.1 Cod pr.civilă, că în mod greşit s-a respins apelul cu motivarea că la împărţirea bunurilor s-a avut în vedere acordul său în sensul ca apartamentul să rămână pârâtei ,materializat prin existenţa unei tranzacţii intervenită între părţi , ignorându-se faptul că de la despărţirea în fapt ianuarie 2004 pârâta a părăsit domiciliul comun, a abandonat minorul rezultat din căsătorie, care prin sentinţa civilă nr.837/21 septembrie 2004 a Judecătoriei P, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr.159/19 mai 2005 a Curţii de A P E L P L O I E Ş T I, minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare fiind ilegal şi imoral să se atribuie apartamentul pârâtei şi el să nu poată asigura minorului condiţii de locuit.

A mai susţinut de asemenea recurentul că instanţele au greşit şi când au stabilit cote egale de contribuţie ale părţilor la dobândirea bunurilor, deşi a făcut dovezi clare, că a avut o contribuţie mult mai mare la realizarea bunurilor comune , plătind avansul pentru apartament din împrumuturi făcute de el la persoane fizice şi achitând ulterior ratele , aceeaşi situaţie este şi în privinţa autoturismului Cielo la care intimata nu are nici o contribuţie , el fiind cel care a achitat ratele la bancă , aşa cum rezultă din actele depuse unde el figurează ca plătitor cât şi din declaraţiile martorilor.

A mai arătat recurentul că pârâta a fost salariată o perioadă scurtă de timp şi a realizat venituri mai mici , refuzând chiar să facă dovada unor astfel de venituri , în adeverinţele eliberate de la locul de muncă nefăcându-se nici o menţiune cu privire la cuantumul salariului.

Acelaşi recurent a susţinut că s-a soluţionat greşit şi acţiunea conexă reţinând că nu s-au făcut dovezi pentru admiterea acesteia.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul de faţă este fondat în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, astfel :

Prima susţinere referitoare la nulitatea deciziei întrucât judecătorii care au pronunţat s-au aflat în incompatibilitatea prevăzută de art.24 pct.1 Cod pr.civilă se constată că este neîntemeiată , deoarece chiar dacă aceeaşi judecători au pronunţat decizia civilă nr. 349/6 noiembrie 2006 ,ei nu erau incompatibili întrucât prin această decizie au desfiinţat sentinţa instanţei de fond nr.499/26 iulie 2006 a judecătoriei P şi a trimis cauza instanţei de fond pentru a se pronunţa asupra cererii conexe şi a arăta în concret modalitatea de împărţire a bunurilor , nulităţi invocate din oficiu de instanţă şi care nu au mai făcut necesară analiza motivelor de apel formulate de recurentul reclamant.

Cea de-a doua critică privind modalitatea în care instanţele au înţeles să atribuie bunurile este fondat.

Prin varianta omologată instanţa a dispus ca apartamentul bun comun , imobilul care are şi cea mai mare valoare , să fie atribuit pârâtei intimate ,în alegerea acestei variante instanţa având în vedere o tranzacţie pe care părţile au încheiat-o în perioada căsătoriei şi posesia pe care pârâta a exercitat-o asupra apartamentului.

O atare reţinere nu poate fi luată în seamă, în primul rând pentru faptul că tranzacţia la care se face referire este nulă ,deci nu-şi poate produce efectele ea fiind încheiată în timpul căsătoriei contrar dispoziţiilor legale conform cărora orice tranzacţie încheiată între soţi în perioada căsătoriei este nulă de drept.

Pe de altă parte, faptul că pârâta exercită posesia asupra acestui apartament nu este un argument suficient care să ducă la atribuirea acestuia pârâtei pentru că se încalcă dispoziţiile legale şi nu se are în vedere faptul că prin sentinţa civilă nr. 837/21 septembrie 2004 a Judecătoriei P rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 159/19 mai 2005 a curţii de A P E L P L O I E Ş T I, minorul M. (...) J. născut la 12 aprilie 1992 ,din căsătoria părţilor a fost încredinţat spre creştere şi educare tatălui recurent.

În aceste condiţii trebuie ocrotit minorul şi interesele acestuia ,trebuie să se aibă în vedere că părintele căruia i s-a încredinţat spre creştere şi educare are îndatorirea de a asigura , pe lângă altele , şi condiţii de locuit corespunzătoare.

Ori, această obligaţie nu poate fi îndeplinită în condiţiile în care apartamentul ce a constituit bun comun se atribuie intimatei. Chiar dacă în prezent recurentul este căsătorit cu o altă femeie în locuinţa căreia stă împreună cu minorul nu complineşte obligaţia pe care acesta o are de a asigura copilului condiţii de locuit , cu atât mai mult cu cât şi actuala soţie a recurentului are un copil dintr-o altă căsătorie şi care locuieşte împreună cu aceasta.

Sub acest aspect recursul este întemeiat, impunându-se admiterea lui şi modificarea în parte a hotărârii în sensul de a se dispune partajul bunurilor conform expertize S. H. varianta a II-a prin care apartamentul este atribuit reclamantului recurent ,numai aşa fiind protejate interesele minorului, chiar dacă sulta stabilită este mai mare decât în varianta I , recurentul precizând în faţa instanţei că dacă i se atribuie apartamentul o poate despăgubi imediat pe intimată prin consemnarea sultei .

Critica prin care se susţine că în mod greşit nu s-a reţinut în favoarea recurentului cota de 85% la dobândirea bunurilor comune este neîntemeiată.

Susţinerile recurentului în sensul că el a plătit avansul pentru apartament prin împrumuturi la persoane fizice şi apoi ratele la bancă , că tot el a dobândit autoturismul Cielo , actele de plată a ratelor numai pe numele lui , aşa cum arată şi martorii audiaţi fiind irelevante.

Apartamentul a fost dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 24482/27 ianuarie 1994, deci în timpul căsătoriei , la fel şi autoturismul Cielo.

Chiar dacă chitanţele de plată a ratelor sunt pe numele recurentului ,în mare parte (există dovezi că sunt şi pe numele intimatei) , situaţia este aceeaşi neputându-se schimba regimul juridic al bunului .

De altfel , instanţa de fond a reţinut bun comun suma de 216.000.000 ROL reprezentând rate achitate pentru autoturismul Cielo, restul ratelor deducându-le în favoarea reclamantului pentru că acesta le-a plătit singur după despărţire.

Pe de altă parte, chiar dacă intimata nu a avut serviciu pe tot parcursul convieţuirii ci numai o perioadă , această situaţie nu justifică acordarea unei cote de 85% în favoarea reclamantului, deoarece pe toată perioada cât părţile au convieţuit intimata s-a ocupat de treburile gospodăreşti, de îngrijirea minorului, veniturile realizate chiar dacă ar fi fost mai mici fiind un aport în gospodărie, nefăcându-se dovezi că aceasta ar fi folosit veniturile sale în scopuri personale.

Neîntemeiată este şi critica referitoare la greşita soluţionare a cererii de revendicare conexată la acţiunea de faţă deoarece instanţele au reţinut corect că pe acelaşi aspect reclamantul recurent a formulat plângere penală împotriva intimatei N. J. , dispunându-se neînceperea urmăririi penale şi în plus în cauza de faţă nu a reuşit să facă dovada susţinerilor sale .

Pentru toate considerentele arătate recursul de faţă este fondat, urmând ca faţă de disp.art.312 Cod pr.civilă să fie admis, pe cale de consecinţă să se modifice în parte decizia şi sentinţa atacate în sensul de a se dispune partajul bunurilor conform variantei a II-a din expertiza S. H. , urmând a se menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de reclamantul M. E. împotriva deciziei civile nr. 301/15 octombrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l B u z ă u, în contradictoriu cu intimata pârâtă N. M. şi intimata N. J. , şi în consecinţă ;

Modifică în tot sus menţionate decizie şi în parte sentinţa civilă nr. 535/20 aprilie 2007 ,pronunţată de Judecătoria P, în sensul că dispune partajul conform variantei a II-a din expertiza S. H. astfel :

Reclamantul recurent M. E. primeşte următoarele bunuri : aragaz cu două ochiuri – 63 lei; congelator cu 5 sertare – 308 lei ; televizor color G. – 113 lei; fotoliu pat confecţionat artizanal – 133 lei; comoda TV E. furnir – 245 lei; pat mijloc confecţionat la comandă , cadru lemn esenţă N. ,saltea S. – 408 lei; noptieră lemn -182 lei; corp suspendat bucătărie cu două uşi ,cu geam şi poliţe - 576 lei ; covor tip lână gri – 408 lei ; covor tip lână roşu – 208; covor turcesc 2,5x3,5 – 27 lei; apartamentul situat în Nehoiu ,str.(...) (...) (...) .28 D, .6 – 35826 lei ; ratele achitate pentru autoturismul Cielo – 21600 lei.

Primeşte bunuri în valoare totală de 60097 lei. Are un drept valoric de 34295 lei.Obligă reclamantul să plătească pârâtei N. M. suma de 25802 lei sultă.

Pârâta intimată N. M. primeşte următoarele bunuri : butelie aragaz -200 lei; aragaz cu 4 ochiuri – 196 lei; frigider Arctic 160 l – 213 lei; televizor color O. – 75; maşină de spălat B. – 440 lei; mobilă B. compusă din 5 corpuri – 1590 lei; set canapea extensibilă şi două fotolii fixe – 438 lei; canapea extensibilă – 150 lei; comodă TV E. furnir – 245; cuier hol – 225 lei; masă extensibilă – 192 lei; şifonier cu 2 uşi – 276 lei; corp suspendat baie – 84 lei; corp suspendat bucătărie – 231 lei ; masă bucătărie – 55 lei; covor lână maro cu bej – 442 lei; covor 2x3 turcesc – 30 lei; traversă sintetică – 16 lei; serviciu masă 12 persoane 180; set tacâmuri 12 persoane – 115 lei; 100 l. Ť. – 700 lei; autoturism E. 1310 – 2400 lei.

Primeşte bunuri în valoare de 8493 lei. Dreptul său valoric este de 34295 lei.

Primeşte de la reclamantul recurent o sultă în valoare de 25802 lei.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2008.