Apel admis. Reatribuire imobil, cote egale, incredintare minor - lipsa efecte. Recurs - cale de atac extraordinara, consecinte.

(2381/2008)

R O M A N I A CURTEA DE  A P E L   B U C U R E Ş T I

SECŢIA A III A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.482

Şedinţa publică de la 12 martie 2009


Pe rol se află soluţionarea recursului formulat de recurenta  reclamantă D. (D.) E., împotriva deciziei civile nr.746 A din 14.05.2008, pronunţată de  T r i b u n a l u l   B u c u r e ş t i – Secţia a V-a civilă, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul – pârât E. O. N..

E. are ca obiect – partaj bunuri comune.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se prezintă avocat N. O., în calitate de reprezentant al recurentei  reclamante D. (D.) E., în baza împuternicirii avocaţiale nr. 417.276/25.06.2008, emisă de  B a r o u l   B u c u r e ş t i (fila 14 ), avocat  N. M. E., în calitate de reprezentant al intimatului pârât E. O. N., în baza  împuternicire avocaţiale nr. (...)/17.11.2008 emisă de  B a r o u l   B u c u r e ş t i – Cabine Individual ( fila 13).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care:

Apărătorul intimatului – pârât arată că în mod greşit s-a consemnat în încheierea de şedinţă faptul că imobilul pentru care s-au solicitat relaţii de la Cartea Funciară cu privire la titularul dreptului de proprietate se află în B,(...), (...).17,  .10.  .1, sector 3 şi nu în

B M nr.4, Bl.5,  .B,  .8, sector 3, cum din eroare s-a menţionat.

Curtea ia  act de aceste precizări.

Apărătorul recurentei – reclamante depune la dosar un set de înscrisuri, reprezentând adeverinţa nr.127 din 02.02.2009 eliberată de Asociaţia de Proprietari (...)17, copie de pe adresa depusă la termenul anterior care poartă ştampila emiterii de către aceeaşi asociaţie, contract de vânzare–cumpărare autentificat sub nr.1495 din 25.07.2003, conform cu originalul, certificatul de căsătorie înregistrat  sub nr.2070 din 02.09.2006, contract de vânzare–cumpărare autentificat sub nr.6858 din 13.11.1996, rezoluţia din 19.12.2008 - dosar nr.5132/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 B, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numita D. E..

Apărătorul intimatului – pârât învederează instanţei faptul că a constatat că la dosar nu se află întâmpinarea depusă la data de 21.11.2008 şi prezintă instanţei exemplarul de pe întâmpinare ce poartă ştampila cu data menţionată anterior.

Curtea, verificând actele dosarului constată că nu se află ataşată întâmpinarea, deşi prin încheierea de şedinţă din data de 27.11.2008, se face menţiunea depunerii întâmpinării, în 2 exemplare, existând posibilitatea ca ambele exemplare să fi fost comunicate recurentei.

Apărătorul recurentei – reclamante remite instanţei exemplarul de pe întâmpinarea ce poartă ştampila din data de 21.11.2009.

Apărătorul intimatului – pârât arată că în adresa eliberată de Asociaţia de Proprietari (...)17 nu se face menţiunea celui care locuieşte în imobilul în litigiu şi depune în acest sens adresa nr.2802 din 09.03.2009 emisă de Direcţia Impozite şi Taxe Locale Consiliul Local sector 3 din care rezultă că figurează ca plătitor de impozit pentru imobilul din B,(...), (...).17,  .10.  .1, sector 3, D. N. D., adresa nr.7833 din 25.02.2009 emisă de Serviciul Publicitate Imobiliară sector 3 şi actul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.1495 din 25.07.2003.

Solicită emiterea unei adrese către Biroul de Carte Funciară – Sector 3 pentru a comunica relaţii privind imobilul în litigiu, respectiv: dacă a fost ipotecat, dacă face obiectul unei creanţe şi dacă  numitul D. N. D. a achitat integral (sau în rate) costul imobilului la nivelul anului 2003.

Apărătorul recurentei – reclamante arată că nu se impune emiterea unei adrese către Biroul de Carte Funciară – Sector 3, în condiţiile în care din noiembrie şi până la termenul de azi intimatul - pârât avea posibilitatea obţinerii relaţiilor solicitate, aspect faţă de care se opune acestei solicitări.

Curtea, după deliberare, având în vedere cererea formulată de intimatul – pârât privind acordarea unui termen în vederea verificării respectării condiţiilor stipulate în contractul de vânzare – cumpărare,  încheiat între actualul soţ al recurentei cu alte persoane, apreciază  că este inutilă cauzei efectuarea de cercetări sub acest aspect. Nemaifiind alte cereri acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul recurentei – reclamante susţinând oral motivele de recurs solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi motivat, modificarea deciziei civile atacate în sensul respingerii apelului şi menţinerea sentinţei civile pronunţată de instanţa de fond ca legală şi temeinică, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Menţionează că în luna mai se împlinesc 5 ani de la data la care recurenta – reclamantă a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal împreună cu minorul, deşi în considerentele deciziei civile se constată contribuţia majoră a recurentei la dobândirea imobilului, instanţa a atribuit imobilul intimatului – pârât şi a obligat recurenta la plata unei sume de bani, reprezentând diferenţa credit achitat de reclamantă.

De asemenea arată că din toate probele administrate la instanţa de fond, rezultă că la dobândirea apartamentului recurenta a contractat şi un credit bancar în cuantum de 5000 euro la Banca Comercială Română.

Arată că, chiar şi după desfacerea căsătoriei şi stabilirea pensiei de întreţinere în luna decembrie 2004 şi ulterior în anul 2007 , în dosarele în care reclamanta a solicitat majorarea pensiei de întreţinere, pârâtul a depus înscrisuri din care rezultă că obţinea un salariu  egal cu venitul minim pe economie.

Apărătorul intimatului – pârât solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei civile atacate ca legală şi temeinică, fără cheltuieli de judecată.

Precizează că  recurenta a locuit în apartamentul din imobilul în litigiu până în anul 2003 şi din momentul în care a părăsit domiciliul conjugal aceasta nu a mai arătat nici un interes faţă de locuinţă, astfel încât intimatul s-a ocupat să plătească ratele către bancă şi contractele de împrumut.

Solicită să se constate că recurenta – reclamantă are în prezent cel puţin un spaţiu locativ, în care şi locuieşte de altfel, iar intimatul nu deţine un astfel de spaţiu  şi locuieşte singur în imobil.

C U R T E A,

Prin cererea înregistrată la data de 10.09.2004 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B sub nr. 11575/2004 (număr format nou (...)), reclamanta D. E. a chemat în judecată pe pârâtul E. O. N., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună partajul bunurilor comune dobândite de părţi în timpul căsătoriei, în cote de 60% pentru reclamanta şi 40% pentru pârât.

Prin sentinţa civilă nr. 8104/3.10.2007 pronunţată în dosarul nr(...) (număr vechi 11575/2004), Judecătoria Sectorului 3 B a admis acţiunea reclamantei D. (fostă D.) E., în contradictoriu cu pârâtul E. O. N.; a constatat că din masa bunurilor comune dobândite de părţi în timpul căsătoriei fac  parte: - imobile: apartamentul nr. 79 din B,(...),  . 5. .B,  .8, sector 3, înscris în C.F. nr. 42081 cu nr. cadastral 410/79, cu suprafaţa utilă de 66,48 mp, compus din 3 camere şi dependinţe, precum şi cota indiviza corespunzătoare din suprafaţa de folosinţă comună a blocului, în valoare de 249.742,47 lei (conform expertizei construcţii); - datorii comune şi sarcini ale proprietăţii achitate după desfacerea căsătoriei; - credit BCR Sector 3, în valoare de 5.701 USD, achitat astfel: 3198 USD reclamanta şi 2508 USD pârâtul; - prime asigurare apartament, în valoare de 1.531,34 lei, achitate de pârât; - impozit apartament, în valoare de 359,17 lei, achitat de pârât; a constatat că asupra masei bunurilor comune părţile au următoarele drepturi, corespunzătoare cotei de participare la dobândirea acestora: reclamanta 60%, pârâtul 40%; a constatat că pârâtul are un drept propriu constând din valoarea lucrărilor de îmbunătăţiri aduse imobilului după ­desfacerea căsătoriei, respectiv suma de 4.388,96 lei; a dispus sistarea stării de coproprietate prin atribuirea imobilului în litigiu în deplină proprietate şi posesie reclamantei; a obligat reclamanta ca, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, să plătească pârâtului, cu titlu de sultă, suma de 109.016,54 lei (reprezentând: 40% din valoarea apartamentului fără îmbunătăţiri, 99.896,99 lei; 3596,29 lei cota parte suplimentară din datoria comună reprezentând plăţi credit; 918,80 lei cota parte prima asigurare; 215,50 lei cota parte impozit şi 4.388,96 lei valoare lucrări Îmbunătăţiri) şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 680 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în procent de 40%.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că în timpul căsătoriei părţilor, încheiată la data de 07.09.1996 şi desfăcută prin divorţ, conform sentinţei civile nr. 1066/16.02.2004 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 B, acestea au dobândit în proprietate comună codevălmaşă apartamentul nr. 79 situat în B,(...),  .5,  .B,  . 8, sector 3, înscris în C.F. nr. (...) cu nr. cadastral 410/79, cu suprafaţa utilă de 66,48 mp, compus din 3 camere şi dependinţe, precum şi cota indiviză corespunzătoare din suprafaţa de folosinţă comună a blocului, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1194/11.06.2003 de BNP G. O., în valoare de 249.742,47 lei, conform expertizei construcţii, valoare în care nu au fost incluse lucrările de îmbunătăţire efectuate de pârât după divorţ, lucrări care nu au fost contestate de reclamantă, fiind recunoscute cu ocazia concluziilor pe fond.

În ce priveşte plata preţului apartamentului, instanţa a reţinut ca imobilul a fost achiziţionat în parte cu creditul bancar în valoare de 5000 USD acordat de BCR şi achitat integral la data de 20.04.2007, în baza contractului de credit ipotecar nr. 2728/04.06.2003, la data desfacerii căsătoriei prin divorţ,  valoarea datoriei comune nerambursate din credit şi accesoriile acestuia fiind de 5701 USD, astfel cum rezultă din documentele de plată lunare emise, ce se regăsesc în totalitate la dosarul cauzei, ordinele de încasare numerar fiind însoţite şi de buletinele de schimb valutar.

De asemenea, după data de 16.02.2004 au mai fost achitate tot cu titlu de datorie comună primele de asigurare a imobilului, datorate potrivit clauzelor din contractul de credit ipotecar, în valoare totală de 1.531,34 lei, sumă suportată exclusiv de pârât, iar cu titlu de sarcina comună a fost achitată de către pârât valoarea impozitului aferent imobilului, de (...)ei.

În privinţa contribuţiei părţilor la dobândirea patrimoniului comun, privit ca universalitate de drepturi, instanţa a apreciat că prezumţia de dobândire a bunurilor comune în cote egale, care este o prezumţie relativă, a fost răsturnată prin proba contrară, în sensul că aportul concret al reclamantei a fost substanţial mai M. Astfel, din dovezile prezentate de reclamantă, respectiv proba cu carnetul său de muncă a rezultat că aceasta a realizat în mod constant venituri din muncă, iar împrejurarea că o anumită perioada  aceasta ar fi întrerupt activitatea din aprilie 1998 pana în ianuarie 1999 pentru a se ocupa de creşterea şi îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani, beneficiind de concediul legal plătit nu poate fi considerat un contraargument în privinţa stabilirii unei contribuţii diferenţiate.

Sub acest aspect, instanţa a reţinut faptul că, spre deosebire de reclamantă, pârâtul nu a prezentat dovezi privind veniturile pe care le-a realizat efectiv, servindu-se de probe indirecte, respectiv declaraţii oscilante ale martorilor, care fie că au arătat că veniturile reclamantei erau net superioare celor obţinute de pârât, fie au arătat că acestea erau egalate de pârât prin aceea că efectua ore suplimentare şi contracta lucrări şi în particular, dar că veniturile obţinute de pârât pe statul de plata erau totuşi inferioare şi din acest motiv creditul ipotecar nu ar fi putut fi obţinut de către pârât, contrazicând astfel apărarea nesinceră a pârâtului.

În privinţa activităţii de agent de asigurări având la baza contracte de mandat pentru încheierea de asigurări, instanţa a constatat ca pârâtul a depus la dosar un singur contract de acest fel, fără număr, încheiat cu E. Broker la data de 17.12.2003, din care nu rezultă condiţiile de plata, act irelevant sub aspectul dovedirii veniturilor efectiv realizate din această activitate.

Instanţa a reţinut că veniturile suplimentare realizate de pârât nu puteau fi întotdeauna egale, ţinând cont de caracterul lor ocazional, de faptul că pentru obţinerea unor venituri suplimentare pârâtul rămânea peste orele de program şi contracta lucrări în particular, în timpul liber, venituri care aveau însă caracter ocazional. Pe de altă parte, în practica instanţelor, munca în gospodărie şi pentru creşterea copilului este avută în vedere la stabilirea cotei de participare la dobândirea bunurilor comune, iar în cauză această participare este cu atât mai M cu cât s-a dovedit ca pârâtul presta ore suplimentare peste programul său obişnuit de lucru, sau contracta lucrări în particular.

Pe de altă parte, în privinţa pretinselor împrumuturi contractate cu persoane fizice pentru acoperirea cheltuielilor necesare pentru încheierea contractului de vânzare-­cumpărare sau pentru efectuarea lucrărilor de îmbunătăţiri în apartament, instanţa a constatat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 32 Codul familiei aceste sume nu ar putea fi cerute decât cu titlu de datorii comune, în măsura în care nu au fost restituite până la divorţ, iar nu ca aport personal la dobândirea activului comun, în condiţiile în care nu au fost dovedite alte surse de venit ale pârâtului.

În privinţa contractului de împrumut încheiat la data de 20.08.2003, certificat de avocat, prin care pârâtul a primit cu titlu de împrumut suma de 5000 USD de la împrumutătorul D. E., instanţa a apreciat ca acest act este întocmit pro causa, fiind lipsit de forţă probantă fiind pentru  prima dată depus la dosar la 15.04.2005, după 7 luni de la introducerea acţiunii, fără ca pârâtul să fi învederat anterior existenţa convenţiei şi a înscrisului probator şi, în condiţiile în care convenţia materializată prin acest act a fost contestată de reclamanta, nu a fost confirmată de nicio altă probă administrată în cauză, astfel că faptul pretins de pârât nu a fost dovedit.

Instanţa a apreciat, faţă de materialul probator în ansamblu, că luarea  cu titlu de împrumut în august 2003 - la momentul la care a fost efectiv luat în posesie apartamentul, după cca. doua luni de la încheierea contractului de credit ipotecar - a unei sume de 5000 USD, egală cu împrumutul bancar, nu era nici justificată, faţă de natura şi amploarea lucrărilor de îmbunătăţire, după cum nu explică faptul că părţile au achiziţionat materiale pe care nu au avut posibilitatea să le achite pe loc (răspunsul la întrebarea nr. 1), că au, folosit unele materiale pe care pârâtul le obţinuse ca plată a unor servicii  şi nici perioadă relativ lungă de timp necesară pentru efectuarea şi finalizarea lucrărilor.

Pentru argumentele expuse, reţinând ca încheierea la care se referă art. 6735-6 Cod procedură civilă, poate face corp comun cu sentinţa, deoarece nu se mai impune continuarea judecaţii, instanţa a constatat că din masa bunurilor comune face parte apartamentul, bun comun conform art. 30 Codul familiei, precum şi datoriile şi sarcinile comune ale soţilor, respectiv datoria comuna în valoare de 5701 USD reprezentând credit bancar (valoare stabilită la data de 16.02.2004), din care reclamanta a achitat 3193 USD (2*65 +3063 USD), reprezentând 56 % din creditul restant, iar pârâtul 2508 USD (29*65+623 USD), reprezentând 43,99 %, datoria comună reprezentând primele de asigurare a imobilului, în valoare totală de 1.531,34 lei, sumă suportată exclusiv de pârât, precum şi valoarea impozitului aferent imobilului, de 359,17 lei, achitată de către pârât, datoriile şi sarcinile comune nefiind contestate de părţi, ambele părţi fiind de acord cu reţinerea lor în masa de partaj.

Instanţa a constatat că asupra masei de partaj reclamanta are o cotă de contribuţie de 60%, iar pârâtul de 40%, cote care nu sunt influenţate de sumele efectiv plătite de fiecare după divorţ, în contul datoriilor comune (dar care au fost avute în vedere la calculul drepturilor valorice şi la stabilirea sultei, conform principiului echităţii partajului, întrucât cotele de participare la dobândirea patrimoniului comun privesc inclusiv pasivul).

Totodată, instanţa a constatat că din masa de partaj nu fac parte lucrările de îmbunătăţiri efectuate de pârât după divorţ, în valoare de 4.388,96 lei, valoare ce a fost  dedusă în favoarea acestuia, luând act şi de acordul părţilor în acest sens, raportat la art.6737 Cod procedură civilă aplicabil prin analogie.

În raport de dispoziţiile art. 36 al. 1 Codul familiei, coroborat cu art. 6739 Cod procedură civilă, art. 728 şi urm Cod civil, s-a dispus sistarea stării de coproprietate prin atribuirea bunului în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantei, în favoarea căreia pledează criteriile de preferinţă la atribuire, faţă de împrejurarea că are o cotă mai M la dobândirea bunului şi că prin hotărârea de divorţ minorul rezultat din căsătoria părţilor  i-a fost încredinţat spre creştere şi educare. În privinţa faptului că pârâtul a folosit imobilul după divorţ, instanţa a constatat că nu poate fi avut în vedere drept criteriu determinant, întrucât reclamanta a acţionat pentru valorificarea dreptului său din partaj, acţiunea fiind promovată încă din septembrie 2004, iar lucrările de îmbunătăţiri au fost efectuate de pârât fără acordul reclamantei şi în M măsură, în timpul procesului.

Pentru egalizarea loturilor, instanţa a obligat reclamanta la plata sultei corespunzătoare dreptului pârâtului, în total suma de 109.016,54 lei, compusă din 99.896,99 lei, reprezentând 40% din valoarea apartamentului (fără îmbunătăţirile efectuate după divorţ), 3.596,29 lei cota parte din datoria comună reprezentând credit achitat suplimentar, peste cota pârâtului de 40% (3,99 % din creditul nerambursat, raportat la preţul de achiziţie şi apoi la valoarea actuala a imobilului), sumă stabilită prin raportare la valoarea a actuală a apartamentului, reţinând că plata creditului şi accesoriilor a fost continuată după divorţ în acelaşi scop de investiţie comună, 918,80 lei cotă parte din valoarea primelor de asigurare, 215,50 lei cotă parte impozit şi 4.388, 96 lei reprezentând valoarea lucrărilor de îmbunătăţiri.

Împotriva acestei sentinţe la data de 19.11.2007 a formulat apel pârâtul E. O. N., cererea acestuia fiind înregistrată pe rolul  T r i b u n a l u l u i   B u c u r e ş t i - Secţia a V-a Civilă la 30.11.2007.

În motivare, apelantul a arătat că solicită  atribuirea către sine în exclusivitate a imobilului,   cu obligarea sa la plata unei sulte către reclamantă, motivat de faptul că a contribuit într-o mai M măsura la dobândirea acestuia şi în mod  exclusiv la îmbunătăţirile aduse. S-a susţinut că bunul imobil a fost dobândit de către acesta şi fosta sa soţie de la H. F., prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1194 din 11.06.2003 la B.N.P. G. O., în schimbul preţului de 14.400 USD. În vederea achiziţionării apartamentului, apelantul împreună cu intimata au contractat un credit bancar în cuantum de 5.000 Euro de la BCR, pentru care au garantat cu imobilul pe care urma să-l dobândească. În contractul de credit ipotecar nr. 2728 din data de 04.06.2003 figurează atât apelantul - pârât, cât şi reclamanta, ambii semnând pentru acesta (prima şi ultima fila a acestui contract).

S-a  mai  susţinut   că  din actele aflate la dosarul cauzei, precum şi din declaraţiile martorilor şi chiar din răspunsul la interogatoriu luat reclamantei rezultă fără putinţa de tăgadă că apelantul, în afara veniturilor obţinute din angajare, a contribuit substanţial la veniturile familiei din diverse colaborări (contractul de mandat încheiat de subsemnatul cu E. Brocker) şi ore suplimentare efectuate,  iar  din momentul în care reclamanta a părăsit imobilul, toate ratele pentru achitarea acestuia au fost plătite exclusiv de către apelant, aşa cum rezultă de altfel din actele aflate la dosarul cauzei, precum şi din răspunsul la întrebarea a doua din interogatoriul luat reclamantei la termenul din 04.03.2005.

Din iulie 2003 şi până în decembrie 2003, apartamentul cumpărat a fost renovat cu banii obţinuţi de către apelant, aşa cum rezultă din contractul de împrumut nr. 130 din 20.08.2003, suma pe care nu a returnat-o în totalitate, ratele de achitat cazând tot în sarcina sa după ce reclamanta a părăsit domiciliul. După renovarea apartamentului, în speţă în luna decembrie, s-a mutat împreuna cu reclamanta în acesta, iar în luna ianuarie 2004,  reclamanta a introdus acţiune de divorţ.  Reclamanta nu a fost interesata în niciun fel de acest imobil, din momentul în care l-a părăsit neachitând nici măcar o rata către bancă, deşi cunoştea consecinţele unei astfel de acţiuni.

În sprijinul cererii de atribuire în natură a imobilului, apelantul  a  arătat      că este cel care achită la zi ratele şi locuieşte în imobil ca un bun proprietar, aşa cum rezulta din  adresa nr. 8952 din data de 10.05.2005 emisă de BCR Sucursala Sector 3 Serviciul Credite, din care reiese că a început să achite ratele din data de 09.06 2004. Alături de ratele conform contractului, există şi alte obligaţii contractuale asumate de către părţi, asumate însă numai de apelant, aşa cum reiese din facturile conform cărora a achitat poliţele de asigurare obligatorii ale imobilului.

S-a mai  arătat   că reclamanta - intimata are în prezent cel puţin un spaţiu locativ, în care şi locuieşte de altfel, în timp ce apelantul nu deţine un asemenea spaţiu, aflându-se în nevoie acută locativă  şi că nu au fost avute în vedere cotele de contribuţie ale pârâtului - apelant sub nicio formă. Dacă într-adevăr acestea erau mai mici decât cele ale reclamantei - intimate, nu ar fi reuşit să plătească doar acesta ultimele rate la bancă, să asigure locuinţa, mai mult, şi cel mai important, să aducă îmbunătăţiri semnificative din punct de vedere financiar imobilului.

Referitor la reţinerea primei instanţe în sensul că  martorii au avut declaraţii oscilante, se arata că  deşi rezulta clar din declaraţiile martorilor  că   a contribuit cu 60 - 70 % (G. D. S.), instanţa a reţinut că veniturile obţinute de pârâtul - apelant erau inferioare şi nu ar fi putut obţine creditul ipotecar, insa, cu aceste venituri inferioare a achitat totuşi ratele rămase la apartament. În situaţia în care nu ar fi fost aceste rate achitate, ar fi fost pierdut imobilul în favoarea băncii, este evident. Astfel nu ar fi existat niciun imobil în masa partajabilă, deoarece  reclamanta - intimată nu a mai achitat nicio S. la banca, din momentul în care a părăsit imobilul până în martie 2006. Mai mult, referitor  la îmbunătăţirile aduse apartamentului, în valoare de 4.388,96 lei instanţa a considerat în mod arbitrar ca au fost soluţionate pe calea tranzacţiei existente între părţi.

Instanţa a fost în eroare când a apreciat ca veniturile reclamantei au fost superioare celor ale pârâtului. Doar prin reţinerea copiei de pe carnetul de muncă s-a creat o prezumţie care a fost răsturnată prin dobândirea împrumutului pentru îmbunătăţiri, achitat şi în prezent de pârât. Însăşi instanţa de fond a constatat ca nu s-au confirmat aspectele sesizate privind înscrierea în fals de către Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 3.  Astfel, contractul de împrumut este perfect valabil.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 282 şi urm. Cod procedură civilă, dispoziţiile Codului Familiei, precum şi prevederile art. 673 indice 1-14 Cod procedură civilă.

La data de 09.01.2008 intimata - reclamantă D. (fostă D.) E. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat. În motivare, a arătat că, contrar înscrisurilor care demonstrează cu certitudine veniturile apelantului, acesta pretinde că a obţinut venituri substanţial mai mari decât cele obţinute din angajare, respectiv din ore suplimentare şi din diverse colaborări, fără a face vreo dovadă certă în acest sens.

Intimata a recunoscut faptul că toate îmbunătăţirile ulterioare plecării din domiciliul conjugal au fost făcute în exclusivitate de către apelant.

Contrar susţinerilor apelantului, care arată că după plecarea din domiciliul conjugal, intimata - reclamantă nu a mai achitat nicio S. şi că ar fi dat dovadă de total dezinteres, din relaţiile primite de la BCR rezultă cu certitudine că cea mai M parte a ratelor a fost achitată de aceasta.

Intimata a mai precizat că s-a recăsătorit după aproximativ 3 ani de la despărţirea părţilor în fapt, dar nu are nicio locuinţă, aşa cum pretinde apelantul.

La stabilirea cotei majore a intimatei pentru dobândirea apartamentului bun comun,  instanţa a avut în vedere atât faptul că a avut un salariu net superior faţă de pârât, cât şi muncile gospodăreşti prestate de intimată iar  pârâtul pretinde că a realizat venituri suplimentare şi sume împrumutate fără a face dovada acestora.

Apelantul pretinde în motivele de apel că instanţa ar fi reţinut existenţa unei tranzacţii cu privire la contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate de apelant după desfacerea căsătoriei, în valoare de 4.388,96 lei. Susţinerea apelantului este O., deoarece instanţa de fond, în mod corect, luat act de recunoaşterea sa că aceste îmbunătăţiri au fost efectuate în exclusivitate de fostul său soţ în mod corect a dispus ca valoarea îmbunătăţirilor să fie scăzută din valoarea apartamentului.

Motivele de apel conţin contradicţii flagrante: deşi iniţial apelantul a pretins că intimata nu a achitat după despărţirea în fapt nicio S. la împrumutul acordat de BCR, ulterior acesta a recunoscut faptul că în luna martie 2006 a achitat suma de 3000 dolari din împrumutul iniţial de 5.000 dolari.

Prin decizia civilă nr.746/14.05.2008,  T r i b u n a l u l   B u c u r e ş t i - Secţia a V-a Civilă a admis apelul formulat de apelantul - pârât împotriva sentinţei civile nr. 8104/03.10.2007 pronunţată de Judecătoria Sector 3 B, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a stabilit cote de întreţinere ale părţilor asupra masei bunurilor comune de 50%,  a dispus sistarea stării de coproprietate prin atribuirea bunului imobil în deplină proprietate şi liniştită posesie pârâtului - reclamant, a obligat pârâtul - reclamant la plata către reclamanta - pârâtă a unei sulte în valoare de 124,870 lei şi 342,5 USD, reprezentând diferenţa credit achitat de reclamanta - pârâtă peste cota de 50% (adică 6% din valoarea creditului restant), plată ce se va efectua în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, a obligat pârâtul - reclamant la 850 lei, cheltuieli de judecată către reclamanta – pârâtă, a menţinut celelalte dispoziţiile ale sentinţei apelate.

Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut că în mod temeinic a reţinut prima instanţă în ceea ce priveşte situaţia de fapt că în timpul căsătoriei părţilor, încheiată la data de 07.09.1996 şi desfăcută prin divorţ, conform sentinţei civile nr. 1066/16.02.2004 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3, acestea au dobândit în proprietate comuna codevălmaşă apartamentul nr. 79 situat în B,(...),  . 5,  . B,  . 8, sector 3, înscris în C.F. nr. (...) cu nr. cadastral 410/79, cu suprafaţa utila de 66,48 mp, compus din 3 camere şi dependinţe, precum şi cota indiviză corespunzătoare din suprafaţa de folosinţă comună a blocului, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1194/11.06.2003 de BNP G. O., în valoare de 249.742,47 lei.

S-a apreciat  că codevălmăşia este acea formă a proprietăţii comune ce se caracterizează prin aceea că bunul aparţine coproprietarilor, fără că aceştia să aibă precizată vreo cotă parte ideală din dreptul de proprietate asupra acelui bun. Acest drept este de natură legală şi îşi are temeiul în comunitatea de bunuri a soţilor. Potrivit art. 30 alin 1 Codul familiei, bunurile dobândite de oricare dintre soţi în timpul căsătoriei sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor.

Cotele de contribuţie se determină în funcţie de aportul material la achiziţionarea bunurilor comune, adus în timpul căsătoriei - indicat în principal de nivelul veniturilor fiecăruia dintre soţi, precum şi al altor mijloace materiale utilizate - dar şi de munca prestată în gospodărie, care constituie un mijloc de economisire  a veniturilor.

Din acest motiv, nu prezintă relevanţă în cauză achitarea unor rate ulterior desfacerii căsătoriei, acestea constituind un element al pasivului matrimonial şi nici efectuarea unor îmbunătăţiri numai de către una din părţi, în timpul sau ulterior desfacerii căsătoriei.

De asemenea, nu prezintă relevanţă contractarea unui împrumut numai de către una din părţi pentru suportarea cheltuielilor privind îmbunătăţirile aduse apartamentul, banii astfel dobândiţi având caracterul de bun comun, iar contractul constituind tot o obligaţie comună,  conform arte 32 lit. a Cod familie, care se include în pasivul comunitar.

Având în vedere că în majoritatea cazurilor,  bunurile sunt dobândite în timpul căsătoriei prin contribuţia egală a ambilor soţi, se poate reţine o prezumţie în acest sens, în temeiul art. 1199 Cod civil,  în absenţa unor probe contrare. Aceasta înseamnă, în primul  rând, că sarcina probei revine părţii care susţine că are o cotă de contribuţie mai M, iar în al doilea rând, că dubiul profită părţii adverse.

În aceste condiţii, se constată că prima instanţă a făcut o greşită apreciere probelor administrate în cauză reţinând că intimata reclamantă ar fi avut o contribuţie la dobândirea bunurilor comune de 60%.

Astfel, din cartea de muncă a intimatei reclamante rezultă că  la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare prin care a fost dobândit cel mai important bun achiziţionat în timpul căsătoriei, respectiv luna iunie 2003, aceasta avea un salariu de 7.178.000 ROL, beneficiind de un salariu uşor majorat în perioada următoare şi până la data de 9.08.2004, când contractul de muncă încheiat cu F. S.A. a fost suspendat.

În acelaşi interval de timp de comparaţie, apelantul pârât obţinea, potrivit declaraţiei martorului G. J., un salariu de 3.500.000 ROL la S.C. D. 97, ca tehnician auto, venituri din orele suplimentare în cuantum de 500.000 ROL lunar şi din lucrări la diverşi particulari, de 1.000.000 - 2.000,000 ROL lunar. Această declaraţie se coroborează cu cea a celuilalt martor al apelantului pârât, G. D. S., precum şi cu adeverinţa de venituri nr. 86/8.08.2007 emisă de S.C. D. ’97 S.A., care chiar dacă nu atestă nivelul salariului în perioada în discuţie, confirmă cel puţin aspectul privind calitatea de angajat a apelantului pârât la această societate. De asemenea, declaraţiile martorilor apelantului pârât nu sunt contrazise de declaraţiilor martorilor intimatei reclamante, care au relatat că nu au cunoştinţă despre acest aspect, neexistând astfel niciun motiv pentru a fi înlăturate. Mai mult decât atât, este de notorietate că meseria de mecanic auto este de natură să genereze profituri însemnate prin exercitarea de activităţi pe cont propriu.

De altfel, chiar intimata reclamantă a recunoscut susţinerea apelantului pârât privind realizarea unor venituri din orele suplimentare şi din diversele colaborări, chiar dacă le-a ­negat caracterul substanţial.

S-a apreciat  totodată că   este întemeiat  şi motivul de apel prin care s-a criticat atribuirea apartamentului intimatei reclamante  şi că   din modul de redactare a art. 6739 C o d u l   d e  procedură  civilă, care foloseşte sintagma „după caz”, reiese că aceste criterii nu sunt enumerate în ordinea preferabilităţii lor, ci urmează a fi avute în vedere de către instanţă cu titlu orientativ, situaţia de fapt trebuind a fi apreciată în ansamblu. De asemenea,S-a apreciat  că  niciun criteriu nu poate absolutizat, ci trebuie confruntat cu cele invocate în fiecare caz de către părţi.

În aceste condiţii, s-a constatat că potrivit expertizei efectuate în cauză de expert E. F. N., creditul în cuantum de 5.000 USD, angajat de intimata reclamantă, a fost achitat astfel: iulie 2003 - ianuarie 2004, 7 rate plus dobânda în cote egale de către cei doi soţi; februarie - aprilie 2004, 4 rate plus dobânda - E. E.; mai - decembrie 2004, 8 rate plus dobânda - E. N.; ianuarie - decembrie 2005,12 rate plus dobânda - E. N., ianuarie - decembrie 2006, 10 rate plus dobânda - E. N.; martie 2006 - 3000 USD - E. E.; octombrie 2006 - 623 USD - E. N. şi aprilie 2007 - 63 USD ­Dută E..Prin urmare, partea care a depus după desfacerea căsătoriei diligenţele necesare în  vederea păstrării bunului în patrimoniul celor doi foşti soţi, dovedind astfel că îi este necesar  într-o mai M măsură, este apelantul pârât. Achitarea de către intimata reclamantă a sumei de 3000 USD nu este de natură să schimbe această concluzie, întrucât a avut loc la 2 ani de la părăsirea apartamentului.

În aceste condiţii, tribunalul a apreciat că se impune atribuirea apartamentului apelantului pârât  şi  că această soluţie nu vatămă interesele minorului încredinţat intimatei reclamante, întrucât acesta are asigurate nevoile de locuit, mama sa având închiriat, potrivit propriei declaraţii din răspunsul din întrebarea nr. 4 din interogatoriu, un apartament cu două camere în cartierul T..

Consecinţă a schimbării cotelor de contribuţie, Tribunalul a stabilit în raport de acestea şi cuantumul sultei, ce s-a dispus a fi suportată   de către apelantul pârât, şi a schimbat în mod corespunzător cuantumul sumei ce revine acestuia ca parte a datoriei comune şi ca parte din cheltuielile de judecată efectuate de către reclamanta pârâtă.

Dată fiind calitatea dublă, de reclamanţi şi pârâţi, a părţilor în partaj, s-a apreciat  că fiecare va trebui să suporte o parte din cheltuielile de judecată corespunzătoare cotei sale din bunul partajat.

Împotriva deciziei civile nr.746 A/14.05.2008, pronunţată de  T r i b u n a l u l   B u c u r e ş t i - Secţia a V-a Civilă a formulat recurs reclamanta D. (D.) E., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului declarat de apelantul E. O. şi menţinerea hotărârii pronunţate de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs,   recurenta  arata că   prin  acţiunea introductivă, a solicitat să se constate contribuţia sa majoră, respectiv cota de 60% la dobândirea bunurilor şi atribuirea imobilului către sine, cu obligarea la plata sultei corespunzătoare.

A susţinut că  aşa cum rezultă din toate probele administrate la instanţa de fond, la dobândirea acestui apartament a contractat   un credit bancar în cuantum de 5000 Euro la BCR, a realizat venituri permanente, net superioare veniturilor realizate de către apelant şi că a demonstrat cu înscrisurile depuse la dosar, că a achitat, după despărţirea în fapt, o sumă substanţială din creditul care a fost acordat pe numele său.

Se mai  susţine că  deşi din căsătoria părţilor a rezultat minorul E. B.-N., născut la data de 07.04.1998, apelantul, prin comportamentul său deosebit de violent fizic şi verbal, a determinat-o pe recurenta – reclamantă să părăsească domiciliul conjugal  şi   să locuiască împreună cu minorul la părinţii acesteia, în apartamentul bun comun rămânând să locuiască apelantul împreună cu concubina sa.

Apelantul a pretins în motivele de apel, că instanţa ar fi reţinut existenţa unei tranzacţii cu privire la contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate de apelant după desfacerea căsătoriei, în valoare de 4.388,96 lei. Susţinerea apelantului este O., deoarece instanţa de fond, în mod corect, a luat act de recunoaşterea reclamantei că aceste îmbunătăţiri au fost efectuate în exclusivitate de fostul său soţ şi în mod corect a dispus ca valoarea îmbunătăţirilor să fie scăzută din valoarea apartamentului.

Motivele de apel au conţinut contradicţii flagrante: deşi iniţial apelantul a pretins că   reclamanta nu a achitat după despărţirea în fapt nici o S. la împrumutul acordat de BCR, ulterior acesta a recunoscut faptul că în luna martie 2006 a achitat suma de 3000 dolari din împrumutul iniţial de 5.000 dolari.

La instanţa de fond, pârâtul nu a făcut nici o dovadă cu înscrisuri din care să rezulte că în afară de salariu a mai obţinut şi alte venituri; în condiţiile în care pârâtul ar fi obţinut venituri datorită efectuării unor ore suplimentare, acesta putea face dovada cu multă uşurinţă, prin depunerea unor înscrisuri în acest sens; unul din martorii audiaţi la propunerea pârâtului a declarat că în perioada dobândirii apartamentului, pârâtul ar fi obţinut în plus aproximativ 500.000 lei vechi lunar, dar această dovadă trebuia făcută cu înscrisuri.

La dosarul cauzei reclamanta a depus şi sentinţa prin care s-a desfăcut căsătoria, minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare, stabilindu-se o pensie de întreţinere la venitul minim pe economie; în aceeaşi perioadă, în care pârâtul pretinde că a obţinut venituri suplimentare, peste venitul minim pe economie, pârâtul nu a făcut nici o dovadă în acest sens, urmărind stabilirea unei pensii de întreţinere numai în raport cu venitul minim pe economie.

Contrar acestor   înscrisuri care demonstrează cu certitudine veniturile   apelantului, acesta pretinde că a obţinut venituri substanţial mai mari decât cele obţinute din angajare, respectiv din ore suplimentare şi din diverse colaborări, fără a face vreo dovadă certă în acest sens.

Instanţa de apel a considerat contribuţia egală a foştilor soţi la dobândirea apartamentului, dar motivele sunt contradictorii.

În mod corect, instanţa de apel a reţinut că foştii soţi au achitat 7 rate la împrumutul de 5000 USD obţinut de la BCR, a reţinut că în luna martie 2006, reclamanta  a achitat din împrumut suma de 3000 USD, dar în contradicţie cu această motivare, instanţa a reţinut că aceasta ar fi achitat în plus faţă de soţul său, după despărţirea în fapt, numai 342,5 USD.

Dar, din expertiza contabilă efectuată în cauză, rezultă cu certitudine că reclamanta a achitat în exclusivitate suma de 3555,5 USD şi 1.855.000 lei, iar intimatul a achitat suma de 2740,5 USD şi 1.855.000 lei.

În aceste condiţii, recurenta a achitat 56% din împrumut, iar intimatul a  achitat cota de 44% din împrumut, diferenţa fiind de 12% şi nu de 6%, cum în mod greşit a reţinut instanţa. Chiar şi dacă ar fi achitat numai 6% în plus din împrumut, acesta ar fi fost tot un motiv pentru atribuirea către recurentă a apartamentului şi nu către intimat.

Se mai arată că  instanţa de apel a reţinut faptul că salariul recurentei a fost dublu faţă de salariul intimatului însa   a refuzat să reţină că la stabilirea pensiei de întreţinere pârâtul a adus înscrisuri din care rezultă că în acea perioadă acesta avea un salariu reprezentând venitul minim pe economie. Orice venituri suplimentare pretinse de pârât puteau fi dovedite cu multă uşurinţă prin depunerea unor înscrisuri în acest sens; aceste aspecte nu pot fi dovedite cu martori, mai ales când depoziţiile martorilor au fost contradictorii, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.  Solicită  să se constate contribuţia majoră de numai 60%, în condiţiile în care contribuţia sa la achitarea împrumutului a fost substanţial majoră, dar a avut în vedere şi faptul că practic, veniturile sale au fost duble, în acea perioadă, aşa cum a demonstrat prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Se arata că după desfacerea căsătoriei şi stabilirea pensiei de întreţinere şi în luna decembrie 2004 şi ulterior în anul 2007, în dosarele în care a solicitat majorarea pensiei de întreţinere, pârâtul a depus înscrisuri din care rezulta că obţinea un salariu egal cu venitul minim pe economie, respectiv 3.500.000 lei vechi , insa contrar probelor administrate, prin decizia civilă nr. 746 din 14.05.2008 s-a admis apelul declarat de pârât, s-a schimbat în parte sentinţa civilă apelată în sensul că s-a stabilit contribuţia egală a foştilor soţi la dobândirea apartamentului.

Consideră  recurenta că  decizia civilă a fost dată cu aplicarea greşită a legii, prin atribuirea apartamentului către intimat întrucât  potrivit art. 38 alin. 4 Codul familiei, la soluţionarea capătului de cerere privind atribuirea locuinţei, instanţa trebuia sa U. seama de interesele minorului or, în cauza, recurenta   a  depus la dosarul cauzei sentinţa civilă prin care s-a desfăcut căsătoria părţilor, iar minorul i-a fost încredinţat reclamantei spre creştere şi educare.

Arata  recurenta că de la alungarea sa  din apartament, intimatul nu a contribuit la creşterea şi întreţinerea minorului, aceasta fiind obligată să obţină o hotărâre judecătorească pentru plata pensiei de întreţinere, suma stabilită fiind  modică, de numai 700.000 lei vechi, sumă cu care nu se poate întreţine un copil, în plus sub ea fiind nevoită după alungarea din domiciliul conjugal să locuiască cu chirie, aspect reţinut totuşi de instanţa de apel.De la alungarea din domiciliul conjugal, intimatul a rămas să locuiască în apartament cu concubina sa, de aproximativ 4 ani, iar reclamanta nu a dobândit până în prezent altă locuinţă. În condiţiile în care intimatul a pretins că obţine venitul minim pe economie la stabilirea pensiei de întreţinere în favoarea minorului, suma stabilită de instanţă este modică în raport cu nevoile minorului, din această sumă nu se pot acoperi decât o mică parte din nevoile minorului, cu atât mai mult se impune atribuirea apartamentului către reclamantă.

Se arata totodată că la atribuirea apartamentului, instanţa ar fi trebuit să ţină seama de cota majoră a reclamantei, chiar dacă în opinia instanţei aceasta era de numai 6% şi nu de 12%  şi că  instanţa de apel   trebuia să stabilească cota pe care o reprezenta această sumă în raport cu valoarea de dobândire a apartamentului, iar această cotă trebuia aplicată la valoarea din prezent a apartamentului, aşa cum rezultă aceasta din raportul de expertiză.

Precizează că îmbunătăţirile aduse de intimat după alungarea sa din domiciliul conjugal, au o valoare nesemnificativă în raport cu valoarea apartamentului, cu atât mai mult cu cât motivele pentru care sub recurenta a solicitat atribuirea apartamentului au o prioritate mult mai M, respectiv interesul minorului şi contribuţia sa majoră.

Mai mult decât atât, conform art. 6739 Cod procedură civilă, pentru ca efectuarea îmbunătăţirilor să constituie un criteriu de atribuire a apartamentului, acestea trebuiau să fie făcute înainte de a se cere împărţeala şi cu acordul coproprietarului, ori, în speţă, îmbunătăţirile au fost efectuate după introducerea cererii de partaj şi fără acordul reclamantei, în calitatea sa    de coproprietar.

Pe de alta parte, contrar susţinerilor apelantului, care arată că după plecarea din domiciliul conjugal, nu a mai achitat nici o S. şi că ar fi dat dovadă de total dezinteres, din relaţiile primite de la BCR rezultă cu certitudine că cea mai M parte a ratelor a fost achitată de sub recurentă, una din plăţi fiind în sumă de 3000 USD.

Precizează că s-a căsătorit după aproximativ 3 ani de la despărţirea în fapt, dar că nu are nici o locuinţă, aşa cum pretinde apelantul.

Arata recurenta că   sub aspectele arătate mai sus, hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea legii.

O  alta critica vizează faptul  că  instanţa de apel i-a acordat intimatului   un termen de graţie de 6 luni de la data rămânerii definitive a sentinţei civile, pentru achitarea sultei către recurentă, în condiţiile în care intimatul a rămas să locuiască în apartamentul bun comun, plăteşte o pensie raportată la venitul minim pe economie (în prezent 145 lei lunar), iar  recurenta a fost nevoită să locuiască împreună cu minorul cu chirie, o lungă perioadă de timp.

Consideră că argumentele aduse de către instanţa de apel,  în scopul atribuirii apartamentului către intimat, sunt contrazise de toate probele administrate în cauză iar  faptul  că   intimatul  a achitat câteva sume modice lunare din împrumutul acordat pentru dobândirea apartamentului nu  poate constitui  un argument   suficient,  câta vreme  recurenta a achitat mai multe rate decât intimatul, valoarea cumulată a acestora fiind substanţial mai M.

Aceste motive de atribuire a locuinţei, considerate de instanţă ca fiind mai importante decât interesul minorului şi cota majoră a recurentei, nu se regăsesc în nici o dispoziţie legală, hotărârea fiind lipsită de temei legal cu privire la acest aspect.

De altfel şi sulta stabilită prin decizia recurată este mult mai mică decât s-ar cuveni, având în vedere faptul că prin expertiza imobiliară efectuată în cauză s-a stabilit valoarea în Euro a apartamentului, respectiv 74.907 Euro, care a fost înmulţită cu valoarea unui Euro la data efectuării expertizei, respectiv 33.926 lei vechi; în prezent leul s-a depreciat, 1 Euro valorând 3,5705 lei, iar pentru stabilirea sultei ce i se cuvenea, valoarea apartamentului ar fi trebuit reactualizată în funcţie de cursul Euro la data pronunţării.

În drept recursul  a fost  întemeiat  pe prevederile art. 304  pct. 7  şi  9    C o d u l   d e  procedură  civilă.

Intimatul a  depus întâmpinare, la data de  21.11.2008, solicitând   respingerea recursului  ca nefondat.

În motivare acesta a susţinut că recurenta a parazit domiciliul  conjugal  fără a mai arata vreun interes în legătura cu această locuinţa, nu  s-a interesat  de plata ratelor către banca  şi  că recurenta are  în prezent  un alt  spaţiu  locativ,  în care locuieşte,  în timp  ce acesta nu  deţine  un alt  astfel  de spaţiu.

În recurs, conform art. 305  C o d u l   d e procedură civilă, a fost  administrata  proba cu   înscrisuri,   la solicitarea ambelor părţi,  fiind ataşate la dosar în copie, certificata pentru conformitate următoarele: chitanţa onorariu  avocat  nr. 159/2008, adresa nr.  (...)/2008 emisa de Secţia  11  Politie, adresa fără  număr  emisa de Asociaţia de Proprietari  (...)  adeverinţa  nr.  127/2009   emisa de Asociaţia de Proprietari  (...) act de vânzare cumpărare  autentificat sub nr. 1495/2003 de Notarul  public G. O.,  certificat  de căsătorie al  recurentei, contract de vânzare cumpărare  nr. 6858/1996 autentificat  de notarul public E.  N., rezoluţie  din 19.12.2008  emisa de parchetul  de pe lângă Judecătoria Sector 3  B, adresa nr.  2802/2009 emisa de Direcţia de Impozite şi  taxe locale sector  3,  adresa nr.  7823/2009, emisa de Serviciul  de Publicitate Imobiliara   Sector 3 B.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin  prisma   motivelor de recurs invocate,  curtea reţine   următoarele:

Din verificarea considerentele subsumate criticilor formulate de  recurentă, se  constată că   acestea   vizează   şi   aspecte  legate de modul  de apreciere şi interpretare a probatoriului, de către instanţa de apel,  or, în raport de aceste constatări, curtea apreciază că se impune a face următoarele precizări  cu  prioritate: