Apartament cumparat in timpul casatoriei, in temeiul Decretului - Lege nr.61/1990 si a Legii nr.85/1992, cu banii donati unuia dintre soti, de catre parintii sai. Aplicarea dispozitillor art. 31 alin.(1) lit. h) C.fam.

Prin sentinta civila nr. 1144/28 ianuarie 2010, a Judecatoriei Cluj-Napoca, a fost respinsa actiunea reclamantul T.N., in contradictoriu cu parata T.F. si a fost admisa cererea reconventionala precizata de reclamanta reconventionala T.F., in contradictoriu cu paratul reconventional T.N., precum si a cererii de interventie in interes accesoriu in interesul paratei formulata de intervenienta M.l., constatandu-se calitatea de bun propriu a apartamentului nr. 70 din imobilul situat in municipiul Cluj-Napoca strada D. nr. 76, scara IV, parter, judetuI Cluj, inscris in C.F. nr. 101606 Cluj-Napoca nr. top 24539/S/LXX, in favoarea reclamantei reconventionale.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut in esenta urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 2688/25 Martie 2002 a Judecatoriei Cluj-Napoca s-a dispus desfacerea casatoriei incheiata intre parati la data de 07 Septembrie 1990, fiica Paratilor fiind incredintata mamei spre crestere si educare, parata urmand sa-si pastreze numele avut in timpul casatoriei.

Potrivit C.F. nr. 101606 Cluj-Napoca apartamentul nr. 70 situat la parterul imobilului din municipiul Cluj-Napoca strada D. nr. 76, judetul Cluj, a fast dobandit de catre parti in anul 1993 in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 1368/1993 incheiat cu R.A.A.l.F.L. Cluj, iar la data de 02 August 1993 intre R.A.A.l.F.L. Cluj-Napoca, in calitate de vanzatoare si T.F. si N., in calitate de cumparatori s-a incheiat contractul nr. 1368/1993, obiectul acestuia fiind apartamentul nr. 70 din strada D. nr. 76 din municipiul Cluj-Napoca, ce era cumparat cu pretul de 417.756 lei, pretul vanzarii fiind achitat la data de 02 August 1993 integral, asa cum rezulta din contractul de vanzare-cumparare.

Din mentiunile contractului coroborate cu inscrisurile depuse la dosar - fisa suprafetei locative -, rezulta ca anterior vanzarii-cumpararii titularul contractului de inchiriere a fast parata T.F ..

Instanta de fond a mai retinut din analiza datelor oferite de cartile de munca ale partilor ca acestia nu aveau venituri de natura sa le permita plata integral a a pretului. Reclamantul fusese incorporat din 22 Ianuarie 1991 si trecut in rezerva in data de 22 Ianuarie 1992, fiind angajat din data de 01 August 1992, iar reclamanta era angajata din anu11987•

Art. 30 Codul familiei instituie prezumtia comunitatii de bunuri, stipuland ca bunurile dobandite in timpul casatoriei sunt bunuri comune ale sotilor. De la aceasta regula exista exceptiile prevazute de art. 31 care la lit. b) prevede ca "nu sunt bunuri comune, ci proprii ale fiecarui sot ... bunurile dobandite in timpul casatoriei prin ... donatie ... afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune."

In temeiul subrogatiei reale, asa cum prevede si art. 31 lit. b Codul familiei, bunul dobandit prin dar manual este bun propriu daca dispunatorul nu a prevazut ca sunt comune.

Sustinerile in sensul ca Decretul-Lege nr 61/1990 este un act normativ cu caracter de protectie speciala (cu trimitere la Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile unite nr. V/2008) nu pot fi interpretate in sensul eludarii dispozitiilor art. 31 Codul familiei asa cum doreste reclamantul.

Drept urmare, in baza dispozitiilor art. 111 Cod procedura civila, raportat la prevederile art. 31 lit. b, art. 36 Codul familiei coroborat cu art. 6731 si urm. Cod procedura civila a respins actiunea formulata de reclamantul T.N. in contradictoriu cu parata T.F. si a admis cererea reconventionala formulata si precizata de reclamanta reconventionala T.F. in contradictoriu cu paratul reconventional T.N., precum si cererea de interventie in interes accesoriu in interesul paratei formulata de intervenienta M.l. si a constatat calitatea de bun propriu a apartamentului nr. 70 din imobilul situat in municipiul Cluj Napoca strada D. nr. 76, scara IV, parter, inscris in C.F. nr. 101606 Cluj-Napoca nr. top 24539/S/LXX, in favoarea reclamantei reconventionale T.F ..

In temeiul dispozitiilor art. 18 din o. U.G. nr. 51/2008 "cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin incuviintarea ajutorului public judiciar vor fi puse in sarcina celeilalte parti, daca aceasta a cazut in pretentiile sale. Partea cazuta in pretentii va fi obligata la plata catre stat a acestor sume".

Dat fiind ca prin incheierea nr. 990/CC/2009 din data de 28 Octombrie 2009 a fost incuviintat paratei cererea de ajutor public judiciar in forma scutirii de la plata taxei de timbru in suma de 4593, 36 lei si 5 lei timbru judiciar, in temeiul dispozitiilor art. 18 din O.U.G. llf. 51/2008, reclamantul a fost obligat la plata in favoarea Statului a sumei de 4593, 36 lei, taxa judiciara de timbru si 5 lei, timbru judiciar.

Totodata a respins cererea paratei de obligare a reclamantului la plata cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat avand in vedere ca nu s-a facut - in conditiile art. 1169 Cod civil - dovada acestora.

Impotriva sentintei civile nr. 1144/28 Ianuarie 2010 a Judecatoriei Cluj-Napoca, a declarat apel, reclamantul T.N., iar prin decizia civila nr. 345/A din 22 iunie 2010 Tribunalul Cluj a respins ca nefondat apelul pastrand in intregime sentinta.

Reclamantul a fost obligat sa plateasca intimatei T.F. suma de 2000 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a hotari astfel tribunalul a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 30 Cod fam, bunurile dobandite in timpul casatoriei de oricare dintre soti de la data, devin de la data dobandirii lor bunuri comune.

Cu toate acestea art. 31 alin. 1 lit. b Cod fam., prevad ca nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecarui sot, bunurile dobandite prin mostenire, donatie sau legat, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune.

Acest text reprezinta o exceptie de la regula instituita de art. 30 Cod fam, exceptie care este de stricta interpretare si aplicare. In ceea ce priveste considerentele care au dus la concluzia ca imobilul in litigiu este bunul propriu al paratei reclamante reconventionale, tribunalul retine ca partile s-au casatorit la data de 7.09.1990, imobilul in litigiu fiind dobandit prin cumparare la data de 2 august 1993, conform contractului de vanzare cumparare nr. 1368/1993 incheiat intre parti in calitate de cumparatori si RAAIFL Cluj in calitate de vanzator. Prin urmare, in cauza este indeplinita conditia ca imobilul sa fie dobandit de oricare din soti in timpul casatoriei.

Pretul jmobilului de 417.756 lei a fost integral achitat la momentul semnarii contractului. In ceea ce priveste suma achitata cu titlu de pret, tribunalul a retinut ca statuarea primei instante potrivit careia aceasta a fost primita integral de parata reclamanta reconventionala de la mama ei este corecta.

Din declaratiile martorilor audiati in cauza a reiesit ca parintii reclamantei, pentru a-si ajuta fiica care avea un copil dintr-o casatorie anterioara, au depus numeroase sume de bani la Caritas, iar din sumele obtinute au dat fiicei lor intreaga suma necesara achitarii apartamentului in litigiu. Din depozitia martorei Ladan Florentina reiese ca in nenumarate randuri a vazut-o pe mama reclamantei reconventionale depunand bani la Caritas si a fost prezenta la domiciliul acesteia cand mama a dat bani fiicei pentru a cumpara apartamentul. A mai aratat martora ca la momentul platii apartamentului, cei doi fosti soti nu ar fi avut mijloace pentru a plati pretul apartamentului, deoarece la momentul casatoriei reclamantul era incorporat si lucra doar sotia, si acesta s-a angajat abia ulterior, iar in anul 1993 lucra la Jandarmerie.

 

Martora P.V. a aratat ca in anul1993 a fost cu mama paratei la Caritas de unde aceasta a ridicat o suma de bani pe care i-a spus apoi ca a dat-o fiicei pentru a cumpara apartamentul. Cei doi soti nu ar fi avut bani sa plateasca apartamentul, iar in perioada 1990-1993 reclamantul a lucrat doar un an.

Din copia cartii de munca a reclamantului reiese ca reclamantul a fost incorporat la data de 22.01.1991 si a fost trecut in rezerva la 2.01.1992. Dupa eliberare nu a avut loc de munca, fiind angajat doar incepand cu data de 1.08.1992, la momentul cumpararii imobilului in litigiu fiind militar angajat pe baza de contract. In aceasta perioada, respectiv a incheierii contractului de vanzare cumparare, acesta obtinut lunar un venit de 12.000 lei, suma sustinuta de parata si necontestata de catre reclamant. Parata a lucrat pe intreaga durata a casniciei, iar la momentul incheierii contractului de cumparare obtinea un venit lunar brut de 62215 lei, cu mult superior veniturilor reclamantului.

In ceea ce priveste martorul M.V. depozitia acestuia nu se coroboreaza cu celelalte probe de la dosarul cauzei. Acesta cunoaste din cele spuse de reclamant, respectiv ca apartamentul a fast cumparat in parte cu banii obtinuti de la nunta si avut si bani de la Caritas. De asemenea, referitor la veniturile reclamantului martorul a declarat ca in anul 1992 reclamantul castiga aproximativ 78.000 lei vechi lunar. Aceasta din urma sustinere este contrazisa de recunoasterea apelatului la ultimul termen de judecata cu privire la venitul de 12.000 lei realizat in acea perioada. Cu privire la nunta paratilor, nu reiese din nici una din probele dosarului daca partile au primit bani si nici ce suma.

In aceste conditii solicitarea reclamantului din apel potrivit careia prima instanta trebuia sa stabileasca o cota de contributie superioara a paratei este neintemeiata, atata timp cat din probatoriul administrat in cauza reiese ca mama paratei a platit intreaga suma achitata ca pret al apartamentului. Este real ca practica judiciara in considerarea caracterului social al Legii nr. 61/1990 a statuat ca in situatia in care cei doi soti nu au contribuit in mod egal la dobandirea imobilului se va constata o contributie comuna, sotul care a achitat mai mult avand doar un drept de creanta pentru diferenta achitata in plus, insa aceasta practica se refera la situatia in care cei doi soti au dobandit imobilul cu contributia lor, nu in situatia in care suma achitata cu titlu de pret a reprezentat a donatie. In aceasta situatie nu exista nici un rationament care sa permita inlaturarea de la aplicare a dispozitiilor art. 31 alin. 1 lit. b si f Cod fam. Probele administrate in cauza au dus la concluzia ca parata a primit cu titlu de donatie, dar manual, suma reprezentand intregul pret al imobilului, suma ce reprezenta un bun comun in intelesul art. 31 lit. b Cod. fam. Aceasta suma a fast achitata in contul pretului imobilului, astfel ca asa cum corect a retinut prima instanta in baza subrogatiei imobilul a devenit bunul comun al paratei.

Potrivit dispozitiilor art. 31 lit. f Cod fam, constituie bun propriu valoarea care reprezinta sau inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare. In speta, parata reclamanta reconventionala a primit de la mama ei cu titlu de donatie sub forma darului manual suma reprezentand pretul imobilului. Cu aceasta suma care constituie un bun propriu s-a cumparat apartamentul, astfel ca in baza lit. f, imobilul este bunul propriu al acesteia.

In consecinta, nedovedindu-se nici un fel de contributie a reclamantului la dobandirea imobilului, acesta nu poate invoca practica judiciara cu privire la a cota egala de dobandire a dreptului de proprietate, in cauza fiind incidente dispozitiile art. 31 lit. b si f Cod fam. Intentia de protectie a legiuitorului la vanzarea imobilelor in baza Decretului-Iege nr. 61/1990 si a Legii nr. 85/1992 nu poate fi aplicata cu ignorarea dispozitiilor art. 31 Cod fam. Intentia de protectie a legiuitorul pentru ambii soti nu poate sa mearga pana acolo incat sa incalce drepturile legale ale unui sot pentru a dispozitie de favoare pentru celalalt.

Raportat la considerentele mai sus invocate, in baza dispozitiilor art. 296 Cod de procedura civil a tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

 

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul T.N. solicitand admiterea acestuia, modificarea in totalitate a acesteia cu admiterea in totalitate a actiunii principale formulate.

Mai solicita respingerea cererii reconventionale formulata de parata T.F. si respingerea cererii de interventie accesorie, formulata de intervenienta M.l., precum si inlaturarea dispozitiilor de la fond si din apel privitoare la obligarea recurentului la plata sumei de 4593,36 lei in favoarea statului si a cheltuielilor de judecata.

In motivarea recursului arata ca instanta de apel a pronuntat o solutie nelegala ca urmare a refuzului administrarii cererilor de probatiune pertinente pentru deslusirea starii de fapt, asa incat in cauza este insuficient cercetat fondul cauzei.

A sustinut constant contributia sa egala la dobandirea apartamentului solicitand inlocuirea martorului Tiron Marian cu martorul Onofrei loan, insa instanta de fond a respins nelegal aceasta cerere, asa incat solutia adoptata apare ca nesustinuta de un material probator complet, nefiind desavarsita cercetarea fondului pricinii, ceea ce impune casarea deciziei atacate sub toate aspectele.

In acest sens sunt si hotararile CEDO in cauzele Albina impotriva Romaniei si Boldea impotriva Romaniei, Curtea statuand ca dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 alin. 1 din Conventie implica in special in sarcina instantei obligatia de a examina efectiv mijloacele, argumentele si elementele de proba ale partilor, cel putin pentru a le aprecia pertinenta.

Considera ca s-a incalcat si principiul egalitatii de arme promovat de CEDO.

Referitor la acest principiu se precizeaza ca "exigenta legalitatii armelor in sensul unui echilibru just intre parti, implica obligatia de a oferi fiecarei parti o posibilitate rezonabila de a-si prezenta cauza, inclusiv probele in conditii in care sa nu o plaseze intr-o situatie de dezavantaj net in comparatie cu adversarul sau.

Cu privire la modificarea in totalitate a deciziei arata ca din aceasta perspectiva decizia pronuntata in apel este data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Arata ca tribunalul a aplicat eronat art. 31 lit. b si f C.fam. respectiv prevederile privitoare la donatie sub forma darului manual, ignorand dispozitiile cu caracter imperativ cuprinse in art. 6731 si urm. C.proc.civ. si normele speciale in raport de dobandirea apartamentului din litigiu in baza Decretului-Lege nr. 61/1990 si a Legii nr. 85/1992.

Situatia partajului unui imobil achizitionat in baza actelor normative evocate conduce la stabilirea cotei de contributie de 1/2 parte pentru fiecare, respectiv cota prezumata de legiuitor, fiind derogatorie de la procedura partajului clasic, imprejurarea ca unul dintre soti a platit cu bani - bun propriu - nu sporeste cota de proprietate a sotului platitor, el avand insa un drept de creanta impotriva celuilalt sot pentru sum a pe care a platit-o peste cota de 1/2 parte din pret.

Din contractul de vanzare-cumparare nr. 1368/1993 rezulta ca imobilul supus partajului a fost dobandit de soti in conditiile Decretului-Lege nr. 61/1990 si a Legii nr. 85/1992, act normativ care a avut intentia de protectie a chiriasilor si de a oferi in mod egal sotilor beneficiul dobandirii proprietatii, insa instantele nu au avut in vedere aceasta situatie de exceptie.

Din moment ce in actul de vanzare se face mentiune privind plata pretului de catre cumparatori (sot si sotie), mentiune care are o forta probanta superioara fata de cele doua depozitii de martori si in absenta formularii unei cereri de interventie in interes propriu si nu accesorie, prin care sa se solicite simulatia actului de vanzare-cumparare sub aspectul platii pretului, apreciaza ca nu este incidenta situatia donatiei prin forma darului manual, nefiind probat ca acesti bani au fost dati exclusiv fiicei sub forma de liberalitate.

Analizand recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constata ca acesta nu este fondat, urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente:

 

In motivarea recursului se arata ca instanta de apel a pronuntat o solutie nelegala ca urmare a refuzului administrarii cererilor de probatiune pertinente pentru deslusirea starii de fapt, astfel incat in cauza este insuficient cercetat fondul cauzei. A sustinut constant contributia sa egala la dobandirea apartamentului solicitand inlocuirea martorului T.M. cu martorul 0.1., insa instanta de fond a respins nelegal aceasta cerere, asa incat solutia adoptata apare ca nesustinuta de un material probator complet, nefiind desavarsita cercetarea fondului pricinii, ceea ce impune casarea deciziei atacate sub toate aspectele. Invoca hotararile CEDO in cauzele Albina impotriva Romaniei si Boldea impotriva Romaniei.

Considera ca s-a incaIcat si principiul egalitatii de arme promovat de CEDO.

Referitor la acest principiu se precizeaza ca "exigenta legalitatii armelor in sensul unui echilibru just intre parti, implica obligatia de a oferi fiecarei parti o posibilitate rezonabila de a-si prezenta cauza, inclusiv probele in conditii in care sa nu o plaseze intr-o situatie de dezavantaj net in comparatie cu adversarul sau.

Curtea constata ca acest motiv de recurs nu poate fi primit dat fiind ca instanta de apel nu a refuzat administrarea probelor, dat fiind ca la termenul din data de 08.06.2010 a incuviintat in probatiune audierea martorilor M.V. si Tiron Mariana, exact asa cum a solicitat apelantul, punand in vedere acestuia sa prezinte acesti martori pentru audiere la termenul din data de 22.06.2010.

La termenul din data de 22.06.2010 apelantul a prezentat doar martorul M.V. iar cu privire la martorul T.M. arata ca nu s-a putut prezenta, si solicita inlocuirea acestuia, dar fara sa indice motivul pentru care martorul nu se poate prezenta, cererea fiind respinsa de catre tribunal.

Curtea constata ca in aceste conditii tribunalul nu a refuzat administrarea unei probe, ci din contra a incuviintat administrarea ei dar administrarea efectiva nu a fost posibila din culpa apelantului astfel ca instanta de apel a aplicat in mod corect dispozitiile art. 186 alin. 3 Cod procedura civila, care permit inlocuirea martorilor doar in caz de moarte, disparitie sau motive bine intemeiate, in speta nefiind intrunita nici una dintre acest ipoteze.

Cu privire la modificarea deciziei recurentul arata ca tribunalul a aplicat eronat art. 31 lit. b si f C.fam. respectiv prevederile privitoare la donatie sub forma darului manual, ignorand dispozitiile cu caracter imperativ cuprinse in art. 6731 si urm. C.proc.civ. si normele speciale in raport de dobandirea apartamentului din litigiu in baza DecretuluiiLege nr. 61/1990 si a Legii nr. 85/1992.

Situatia partajului unui imobil achizitionat in baza actelor normative evocate conduce la stabilirea cotei de contributie de 1/2 parte pentru fiecare, respectiv cota prezumata de legiuitor, fiind derogatorie de la procedura partajului clasic, imprejurarea ca unul dintre soti a platit cu bani - bun propriu - nu sporeste cota de proprietate a sotului platitor, el avand insa un drept de creanta impotriva celuilalt sot pentru suma pe care a platit-o peste cota de 1/2 parte din pret.

Nici acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece nu exista nici o dispozitie legala din care sa se poata trage interpretarea recurentului ca din dispozitiile Decretului Lege nr. 61/1990 si a Legii nr. 85/1992 se poate stabili ca sotii ar dobandi un astfel de imobil ce face obiectul acestor acte normative in cote egale, indiferent de cota de contributie a sotilor.

Dimpotriva, aplicarea Decretului-Lege nr. 61/1990 si a Legii nr. 85/1992 nu exclude aplicarea art. 31 din Codul familiei.

Plata de catre un sot a unui bun cu o suma de bani ce este bun propriu face sa se nasca exact subrogatia cu titlu particular, dupa cum face aceasta aplicare in concret a institutiei art. 31 lit. b si f din Codul familiei, iar nicidecum nasterea unui drept de creanta in favoarea sotului care a platit, caci in acest fel art. 31 lit. b si f din Codul familiei nu si-ar mai gasi niciodata aplicabilitatea, deoarece celalalt sot ar cere intotdeauna sa fie creditat de celalalt sot, considerand ca ar avea dreptul sa ceara sa se considere ca de fapt celalalt sot face plati in avans si in contul sotului care nu dispune de sume de bani.

Or, a institui o egalizare fortata in acest caz nu a fost in intentia legiuitorului. Sustine recurentul ca din contractul de vanzare-cumparare nr. 1368/1993 rezulta ca imobilul supus partajului a fost dobandit de soti in conditiile Decretului-Lege nr. 61/1990 si a Legii nr. 85/1992, act normativ care a avut intentia de protectie a chirisilor si de a oferi in mod egal sotilor beneficiul dobandirii proprietatii, insa instantele nu au avut in vedere aceasta situatie de exceptie. Din moment ce in actul de vanzare se face mentiune privind plata pretului de catre cumparatori (sot si sotie), mentiune care are o forta probanta superioara fata de cele doua depozitii de martori si in absenta formularii unei cereri de interventie in interes propriu si nu accesorie, prin care sa se solicite simulatia actului de vanzare-cumparare sub aspectul platii pretului, apreciaza ca nu este incidenta situatia donatiei prin forma darului manual, nefiind probat di acesti bani au fost dati exclusiv fiicei sub forma de liberalitate.

Acest motiv de recurs este la randul lui nefondat deoarece este real ca vanzarea imobilelor efectuata in temeiul Decretului-Lege nr. 61/1990 si a Legii nr. 85/1992 s-a facut la un pret social care a avut in vedere intentia de protectie a chirisilor si de a oferi in mod egal sotilor beneficiul dobandirii proprietatii, dar aceasta nu exclude aplicarea celorlalte dispozitii legale care sa stabileasca cota de contributie a sotilor la dobandirea acestui bun, chiar daca acest pret platit era modic, acesta a fast platit tot de catre soti in proportii diferite.

Daca plata pretului se facea in mod egal atunci si cota de contributie ar fi fost egala.

Nu se poate sustine ca din protectia sociala se naste o contributie egala cat timp contributia a fost efectiv diferita, avand in vedere contributie diferentiata, mai precis donatia sub forma darului manual, care face incident textul art. 31 lit. b §i f din Codul familiei.

Apoi plata pretului nu a fost contestata, stabilindu-se ca aceasta a fost probabil facuta de catre ambii soti, care au si semnat contractul, dar provenienta sumei este cea aratata anterior, anume dintr-un dar manual facut de catre parintii intimatei.

Sustinerea recurentului ca nu s-a probat ca acesti bani au fost dati exclusiv fiicei sub forma de liberalitate nu mai poate fi analizata deoarece art. 304 pct. 10 C.pr.civ. potrivit caruia "cand instanta nu s-a pronuntat asupra unui mijloc de aparare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotaratoare pentru dezlegarea pricinii" si art. 304 pct. 11 C.pr.civ. potrivit caruia "modificarea unei hotarari se poate cere, cand hotararea se intemeiaza pe o greseala grava de fapt, decurgand dintr-o apreciere eronata a probelor administrate" au fost abrogate prin art. I pct. 1111 si pct. 112 din OUG nr. 138/2000 astfel incat dezvoltarea unui motiv de recurs care nu mai este prevazut dupa modificarea art. 304 prin OUG nr. 138/2000 este inadmisibila in prezenta cale extraordinara de atac.

In temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 si art. 299 §i urm. Cod procedura civila, curtea urmeaza sa respinga ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevazute art. 304 Cod procedura civila.

Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 2358 din 1 oetombrie 2010