Achitarea unor rate in timpul casatoriei. Obligarea paratului la plata acestor rate. Sporul de valoare - bun comun.

CURTEA DE A P E L C L U J

Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale,

pentru Minori şi Familie DECIZIA CIVILĂ NR. 442/R/2008

Şedinţa publică din 22 februarie 2008

S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta N. J., împotriva Deciziei civile nr.100 din 2 octombrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l S ă l a j în dosarul nr(...), privind şi pe pârâtul intimat N. Ş. J., având ca obiect partaj bunuri comune.

La apelul nominal se prezintă reclamanta recurentă N. J., asistată de avocat D. E., cu împuternicire avocaţială la dosar fila-13, pârâtul intimat N. Ş. J., asistat de avocat E. F. J., care depune împuternicire avocaţială fila-16.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar chitanţa ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 604,7 lei şi 5,15 lei timbru judiciar, aspect faţă de care la acest termen, recursul este legal timbrat.

La întrebarea instanţei, reclamanta arată că îşi însuşeşte recursul formulat prin avocat, procedând la semnarea acestuia.

Reprezentanţii părţilor arată că nu au cereri de formulat în probaţiune.

Curtea apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluţionare a cauzei, declară închisă faza probatorie şi acordă cuvântul în dezbateri judiciare asupra recursului.

Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată conform notei pe care o depune la dosar.

În ce priveşte modalitatea de partajare a bunurilor, arată că instanţa de apel a atribuit autoturismul reclamantei deşi acesta este folosit de către pârât.

Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului, apreciind că nu sunt îndeplinite prevederile art.304 Cod proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

În ce priveşte partajul bunurilor apreciază că este echitabil ca acesta să se facă în natură şi este de acord ca autoturismul să-i fie atribuit lui.

C U R T E A:

Prin sentinţa civilă nr.1121 din 5 aprilie 2007 a J u d e c ă t o r i e i Z a l ă u, pronunţată în dosarul nr(...), s-a admis în parte acţiunea introdusă de reclamanta E. J., fostă N. împotriva pârâtului N. Ş. J..

S-a constatat că părţile au dobândit sub durata căsătoriei lor, în cote egale, următoarele bunuri comune: spor de valoare constând în îmbunătăţiri şi reparaţii capitale aduse apartamentului proprietatea pârâtului din Z, str. (...) (...) (...) - 20.030 lei, spor de valoare constând în lucrări de construire şi amenajare a casei proprietatea pârâtului din Z(...) - 75400 lei, maşină de spălat - 800 lei, combină frigorifică - 1200 lei, TV Panasonic - 800 lei, calculator - 2000 lei, aspirator - 300 lei, perdele din N. - 200 lei, 2 mese din lemn de câte 12 persoane - 1000 lei, autoturism E. - 6000 lei.

Valoarea totală a masei de împărţit este de (...) lei, iar valoarea cotei fiecărei părţi este de 53865 lei.

S-a atribuit pârâtului în deplină proprietate şi liniştită posesie toate bunurile care compun masa de împărţit şi a fost obligat să plătească reclamantei suma de 53865 lei, cu titlu de sultă.

S-a dispus ieşirea din indiviziune.

Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei creanţa în valoare de 174,45 lei, actualizată la data plăţii efective raportat la luna august 2002, reprezentând contribuţia reclamantei la ratele din preţul de achiziţionare a apartamentului.

Pârâtul a fost obligat să predea reclamantei bunurile acesteia proprii: mobilă sufragerie, masă de sticlă, masă extensibilă, aragaz, frigider Arctic, televizor color, radio-casetofon, 2 vaze chinezeşti, 10 bucăţi bibelouri, 1 set cratiţe inox, 1 covor lână 2x3m, 2 fotolii-pat, la valorile indicate de reclamantă în acţiune.

Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 591,06 lei, cheltuieli de judecată rămase după compensare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că părţile s-au căsătorit la 30 mai 2002 şi au divorţat prin Sentinţa civilă nr. 378 din 16 februarie 2006 a J u d e c ă t o r i e i Z a l ă u, definitivă şi irevocabilă.

Bunul apartament din Z str. (...) (...) este bun propriu al pârâtului, dovedit cu acte şi necontestat.

Ceea ce solicită reclamanta este contribuţia sa la plata ratelor în timpul căsătoriei. Din punct de vedere juridic, ea pretinde un drept de creanţă împotriva pârâtului. Soţii au contribuit cu mijloace comune la dobândirea bunului proprietatea pârâtului, echivalentul celor 3 rate achitate după data încheierii căsătoriei, în valoare de 3.489.000 lei ROL, fapt probat cu actul de credit şi graficul de rambursare şi recunoscut de pârât.

Reclamanta are, prin urmare, dreptul la restituirea a J din valoarea acestei creanţe, respectiv 174,45 lei RON. Pârâtul va fi obligat la plata acestei sume, actualizată după principiul evitării îmbogăţirii fără justă cauză, şi nicidecum raportată ca parte integrantă în valoarea de circulaţie a imobilului, fiindcă bunul este propriu al pârâtului, iar reclamanta are doar un drept de creanţă.

La acest imobil apartament s-au făcut reparaţii capitale şi s-au adus îmbunătăţiri sub durata căsătoriei părţilor, evidenţiate în raportul de expertiză, în valoare de 20.030 lei. Aceste reparaţii şi îmbunătăţiri reprezintă un spor de valoare adus bunului proprietatea pârâtului, spor care, fiind dobândit în timpul căsătoriei, cu mijloace comune, este un bun comun al soţilor.

Contrar susţinerilor pârâtului, mijloacele de realizare a îmbunătăţirilor au fost În totalitate comune. Sumele de bani provenind din creditele bancare sau din împrumutul de la persoana fizică sunt bunuri comune, chiar dacă au fost contractate numai de către soţul pârât, aplicându-se prezumţia legală reglementată de art.30 Codul familiei.

Aşa fiind, sporul de valoare dobândit în timpul căsătoriei părţilor de apartamentul bun propriu al unuia dintre soţi este în întregime bun comun supus partajului, iar nu doar parte din valoarea creditului luat pentru realizarea acestui spor, cum susţine pârâtul.

Desigur că şi datoria care decurge din rambursarea creditului este comună, dar dacă unul dintre foştii soţi achită singur parte din rate, cu mijloace proprii, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii de divorţ (nu după introducerea acţiunii de divorţ, cum susţine pârâtul), are împotriva celuilalt doar un drept de creanţă care poate fi valorificat numai în condiţiile legii, sub condiţia primă de a fi cerut de către creditor, în caz de refuz de plată din partea debitorului.

Situaţia este similară în cazul lucrărilor de construire şi amenajare a casei proprietatea pârâtului. Declaraţiile martorilor şi expertiza relevă toate lucrările efectuate înainte de data desfacerii definitive şi irevocabile a căsătoriei părţilor, 16 februarie 2006. Sporul de valoare adus construcţiei prin aceste lucrări este, de asemenea, bun comun partajabil. Valoarea stabilită prin expertiză este de 75.400 lei, necontestată de părţi. Şi în acest caz, mijloacele de realizare au provenit dintr-un credit comun, contractat în august 2005.

Contribuţia soţilor la dobândirea bunurilor este egală. Nici unul nu a pretins o contribuţie mai mare. Reclamanta a făcut referire la banii proveniţi din vânzarea unei garsoniere bun propriu, darul de nuntă, munca în gospodărie şi contribuţia sa fizică, beneficiind de ajutorul familiei sale, la realizarea lucrărilor de renovare a apartamentului. Pârâtul a invocat câştigul din muncă net superior pe care l-a realizat pe toată durata relaţiei părţilor, care datează din 1995.

Pârâtul nu a contestat caracterul comun şi valoarea următoarelor bunuri mobile: maşină de spălat - 800 lei, combină frigorifică - 1200 lei, TV Panasonic - 800 lei, calculator - 2000 lei, aspirator - 300 lei, perdele din N. - 200 lei, 2 mese din lemn de câte 12 persoane - 1000 lei.

Autoturismul a fost considerat bun comun la valoarea de 6000 lei, acceptată de pârât, reclamanta neînţelegând să se folosească de alte probe tehnice pentru a dovedi valoarea superioară.

Valoarea totală a masei de împărţit este de 107.730 lei. Valoarea cotei fiecărei părţi este de 53.865 lei.

Prin decizia civilă nr.100 din 2 octombrie 2007 a T r i b u n a l u l u i S ă l a j, pronunţată în dosarul nr(...), s-a admis în parte apelul declarat de pârâtul N. Ş. J., schimbându-se hotărârea atacată în ceea ce priveşte componenţa bunurilor comune, valoarea totală a masei de împărţit, valoarea cotei fiecărei părţi, sulta şi valoarea creanţei datorată de către pârât reclamantei, modalitatea de atribuire.

Rejudecând cauza pe fond sub aceste aspecte, s-a înlăturat de la masa de împărţit sporul de valoare constând în lucrări de construire şi amenajare a casei proprietatea pârâtului din Z,(...) în valoare de 75400 lei.

Valoarea totală a masei de împărţit este de 32.330 lei, iar valoarea cotei fiecărei părţi este de 16.165 lei.

S-a atribuit pârâtului sporul de valoare de 20.030 lei constând în îmbunătăţiri şi reparaţii aduse apartamentului din Z, str. (...) (...) , (...) 81, iar reclamantei maşina de spălat de 800 lei, combina frigorifică - 1200 lei, TV Panasonic - 800 lei, calculator - 2000 lei, aspirator - 300 lei, perdele din N. - 200 lei, 2 mese de lemn de câte 12 persoane - 1000 lei, autoturism E. 6000 lei. Valoarea masei atribuite reclamantei este de 12.300 lei.

Pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a unei suIte de 3.865 lei.

Pârâtul a fost obligat pe lângă creanţa stabilită de prima instanţă, la plata c/v în lei a creanţei în valoare de 480,33 Euro reprezentând contribuţia reclamantei la ratele din contractul de credit bancar nr.2386/ 26.08.2005, actualizată cu rata inflatiei la data plăţii efective raportat la luna noiembrie 2005.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

S-a respins ca nefondat apelul reclamantei împotriva aceleaşi sentinţe.

Reclamanta a fost obligată la 2230,04 lei cheltuieli de judecată în apel către pârât.

Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut că reclamanta a solicitat prin acţiunea sa introductivă a se constata, printre altele, calitatea de bun comun a îmbunătăţirilor aduse la apartament, şi a lucrărilor de ridicare a casei de pe(...) de la fundaţie până la acoperiş inclusiv, tencuit interior, turnat terasă şi amenajat subsol.

Dacă cu privire la îmbunătăţirile aduse apartamentului şi echivalentul a 3 rate achitate împreună de părţi la creditul contractat de pârât pentru cumpărarea apartamentului, prima instanţa a stabilit în mod corect că acestea reprezintă bunuri comune, cu privire la construcţia casei situate pe(...), instanţa a stabilit incorect că sporul de valoare constând în lucrări de construire sau amenajare a casei proprietatea pârâtului reprezintă bun comun al părţilor.

Aceasta, întrucât, conform raportului de expertiză şi a facturilor şi chitanţelor de la dosar lucrările la construirea casei peste fundaţia preexistentă, s-au efectuat în anul 2005.

În anul 2005 pârâtul a încheiat contractul de credit bancar nr.2386/26.08.2005, prin care a contractat un credit de 16.500 Euro.

Din acest credit pârâtul a achitat suma de 100.000.000 lei împrumutată de la N. B. pentru achitarea unui alt credit bancar de 6000 dolari contractat de pârât prin contractul de creditare nr.57l/1222l/18.09.2003 pentru folosirea la îmbunătăţirea apartamentului mai sus amintit iar restul de bani l-a folosit la continuarea construcţiei casei de pe str. (...) .

Acest credit contractat în 2005 a început să fie scadent la 22.09.2005, ultima S. urmând a fi achitată în 22.08.2005 părţile achitând împreună primele 3 rate în sumă totală de 560,67 Euro ( 22.09.2005 - 22.11.2005) reclamanta înaintând acţiune a de divorţ în 6.12.2005, condiţie în care prima instanţă trebuia să ia în considerare şi acest drept de creanţă al reclamantei constând în 1/2 parte din cele 3 rate achitate împreună cu pârâtul din contractul de credit nr.2386/26.08.2005 şi anume suma de 480, 33 Euro, şi nu contravaloarea comună a acestora la sporul de valoare al casei.

Motivarea pârâtului că cele două contribuţii ale reclamantei reprezentând 20.000 RON, nu poate fi luată în considerare, întrucât reclamanta a declarat aceste valori în precizarea sa de acţiune doar estimativ, arătând că doreşte ca aceste valori să fie expertizate, astfel că nu se poate considera că instanţa a acordat plus petit.

În ceea ce priveşte ieşirea din indiviziune prima instanţă nu a ţinut cont de prevederile art. 741 Cod civil, care arată că la formarea şi compunerea loturilor trebuie să se atribuie fiecărei părţi aceeaşi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creante de aceeaşi natură şi valoare, atribuind toate bunurile pârâtului.

În aceste condiţii s-a impus schimbarea sentinţei atacate şi cu privire la atribuirea bunurilor, atribuind reclamantei maşina de spălat - 800 lei, combina frigorifică - 1200 lei, TV Panasonic - 800 lei, calculator - 2000 lei, aspirator - 300 lei, perdele din N. - 200 lei, 2 mese de lemn de câte 12 persoane - 1000 lei, autoturism E. 6000 lei.

Împotriva acestei decizii reclamanta N. J. a declarat recurs în termen legal, solicitând instanţei admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului aşa cum acesta a fost formulat.

În motivarea recursului reclamanta a arătat că a convieţuit cu pârâtul în concubinaj din anul 1995 până în anul 2002, perioadă în care dobândit o garsonieră, pe care a vândut-o iar valoarea acesteia a fost încorporată în apartamentul dobândit de pârât.

Este adevărat că pârâtul a contractat un credit de 60.000.000 lei pentru plata acestui apartament, însă acest credit a fost restituit împreună cu reclamanta în perioada în care părţile au fost în concubinaj.

Prin încheierea din 3.10.2006, pârâtul a recunoscut că suma de 2.000 Euro este bunul lor comun din apartamentul în litigiu. B. bani reprezintă tocmai valoarea creditului de 60.000.000 lei cu care s-a achitat apartamentul.

În mod greşit instanţa de apel nu a luat în considerare această recunoaştere a pârâtului, încălcând astfel dispoziţiile art.129 alin.5 C.pr.civ.

Motivarea tribunalului privitoare la faptul că nu a făcut nici o dovadă la achitarea ratelor, deşi pârâtul a recunoscut contribuţia comună pentru suma de 2.000 Euro se încadrează în prevederile art.304 pct.7 C.pr.civ.

Deşi reclamanta a solicitat evaluarea apartamentului în prezent, pentru ca suma achitată în 1999 să se reaprecieze raportat la valoarea imobilului în care a fost investită s-a respins această probă, motiv pentru care se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Totodată, în mod greşit instanţa de apel a înlăturat din masa bunurilor comune, lucrările de construcţie la casa din litigiu, lucrări la care au contribuit ambele părţi în mod egal, încălcându-se astfel dispoziţiile art.30 alin.1 C.fam.

Nu este adevărat că pârâtul a suportat lucrările de îmbunătăţire ale casei din creditul de 16.500 Euro deoarece valoarea lucrărilor a fost stabilită prin expertiză la 75.400 lei, iar din creditul obţinut pârâtul a restituit martorei N. B. suma de 100.000.000 lei, astfel încât a rămas cu doar 44.500 lei în timp ce valoarea lucrărilor a fost mult mai mare. Martorul E. E. a arătat că lucrările de îmbunătăţire a casei au fost executate anterior contractării creditului, astfel încât valoarea acestor lucrări urma să fie inclusă în masa bunurilor comune.

În mod nelegal instanţa de apel a schimbat modalitatea de atribuire a bunurilor comune, încălcând prevederile art.673/9 C.pr.civ. în sensul că reclamantei i-a fost atribuit autoturismul, deşi acesta a fost folosit exclusiv de pârât. Pârâtului i-au fost atribuite atât apartamentul cât şi casa în timp ce reclamantei i-au fost atribuite doar o parte din bunurile mobile.

Pârâtul intimat N. T. J., prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precum şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs (f.8-10).

În susţinerea poziţiei procesuale, intimatul a arătat că susţinerile recurentei sunt infirmate chiar de către aceasta prin cererea introductivă, reclamanta solicitând partajarea valorii renovării şi a îmbunătăţirilor aduse la imobilele, bunuri proprii ale pârâtului

Casa din litigiu constituie bun propriu al pârâtului întrucât a fost dobândită anterior încheierii căsătoriei, iar în scopul executării unor lucrări de îmbunătăţire a contractat un credit bancar în valoare de 16.500 Euro care a fost folosită în scopul finalizării lucrărilor, împrejurare recunoscută de reclamantă la interogatoriu. Constituie bun comun doar ratele achitate pentru acest credit în perioada 22.09.2005 – 22.12.2005, respectiv suma de 217,14 euro lunar, aşa cum în mod corect a reţinut tribunalul.

Pe de altă parte, pârâtul intimat este de acord cu o repartajare a bunurilor comune mobile prin formarea a două loturi sensibil egale valoric apreciind că sub acest aspect modificarea deciziei criticate ar fi echitabilă.

Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele :

Astfel, primul motiv de recurs vizează împrejurarea că tribunalul nu a reţinut o cotă de contribuţie egală la cumpărarea apartamentului nr.7 situat în mun.Z,(...), (...)-81, .A, jud.Z, întrucât acesta a fost achiziţionat dintr-un credit bancar restituit de părţi în perioada când acestea erau în concubinaj.

Această critică nu este întemeiată deoarece, aşa cum în mod legal a stabilit instanţa de apel imobilul mai sus arătat a fost dobândit de pârât anterior căsătoriei, la data de 02.08.1999, prin contract autentic de vânzare cumpărare, preţul acestuia fiind plătit din sumele de bani obţinute în baza contractului de credit bancar nr.692/02.08.1999 încheiat de pârât cu BRD Sucursala S. Conform acestui contract banca a acordat pârâtului suma de 42.000.000 lei, pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 02.08.1993 şi până la 01.08.2002, iar creditul se va utiliza numai pentru cumpărarea unei locuinţe în valoare de 60.000.000 lei (f.205, 206-207 dosar fond).

Întrucât părţile s-au căsătorit la data de 30.05.2002, în mod corect a stabilit tribunalul că numai contravaloarea celor trei rate achitate în perioada iunie - august 2002, în sumă de 3.489.000 lei vechi, au caracter de bun comun iar reclamanta are un drept de creanţă doar pentru cota de ½ parte din această sumă, respectiv pentru suma de 1.744.500 lei vechi.

Pe de altă parte, reclamanta nu a solicitat şi nici nu a investit instanţa de fond cu o cerere privind constatarea contribuţiei egale de ½ parte la apartamentul mai sus arătat, ci a solicitat în mod constant, inclusiv prin precizarea de acţiune, că doreşte includerea în masa bunurilor comune, doar a îmbunătăţirilor aduse acestui apartament. O atare cerere a fost făcută de reclamantă pentru prima dată în apel şi o astfel de cerere este inadmisibilă prin prisma prevederilor art.294 alin.1 C.pr.civ., potrivit căruia, în apel nu se pot face alte cereri noi, aceste dispoziţii fiind aplicabile şi în materia recursului conform art.316 C.pr.civ.

Deşi susţine că preţul apartamentului a fost achitat de părţi împreună, reclamanta nu a dovedit acest lucru raportat la dispoziţiile art.1169 C.civ.

D. realităţii că în şedinţa publică din 03.10.2006 reprezentantul pârâtei a fost acela care a recunoscut că doar suma de 2000 euro este bun comun a părţilor din imobilul apartament, însă aceasta recunoaştere nu se referă la restituirea ratelor creditului bancar aşa cum în mod eronat afirmă pârâta.

Ţinând seama de faptul că reclamanta nu a dovedit în condiţiile legii împrejurarea că a contribuit la restituirea ratelor creditului bancar în mod corect instanţele de fond au respins proba solicitată de reclamantă privind evaluarea apartamentului, bun propriu al pârâtului.

C de-al doilea motiv de recurs se referă la neincluderea în masa bunurilor comune a lucrărilor de construcţie aferente la imobilul casă situat în mun.Z(...), jud.S, încălcându-se astfel dispoziţiile art.30 alin.1 C.fam.

Imobilul mai sus arătat constituie bun propriu al pârâtului împrejurare care nu a fost contestată de reclamantă. Aşa cum în mod corect a stabilit tribunalul, pârâtul a dovedit că la data de 26.08.2005 a încheiat un contract de credit bancar nr.2386/2005 cu BCR Sucursala S, având ca obiect suma de 16.500 euro, pentru o perioadă de 120 de luni (10 ani), (f.23-33 dosar fond). Din valoarea acestui credit, părţile au achitat împreună doar primele trei rate, astfel încât, reclamanta este îndreptăţită doar la dreptul de creanţă constând în cota de ½ parte din valoarea acestora, respectiv suma de 480,33 euro.

Din suma de bani obţinută cu titlu de credit, pârâtul a dovedit că a achitat suma de 100.000.000 lei pe care a restituit-o cu titlu de împrumut la numita N. B., a achitat suma de 6000 dolari contractat prin contractul de credit nr.571/12221/18.09.2003 încheiat cu E. Sucursala S, iar restul de bani i-a cheltuit pentru îmbunătăţirile aduse casei, bun propriu.

În condiţiile în care reclamanta nu a probat că a contribuit financiar la achiziţionarea materialelor de construcţii pentru întrebuinţările aduse casei de pe(...) din mun.Z, în mod legal tribunalul a înlăturat din masa bunurilor comune sporul de valoare constând în lucrările de construire şi amenajare a acestui imobil. Contrar susţinerilor reclamantei valoarea de 75.400 lei reprezintă valoarea de circulaţie a acestor lucrări la data efectuării raportului de expertiză şi nu preţul efectiv plătit de pârât la data efectuării acestora.

C de-al treilea motiv de recurs vizează modalitatea de partaj, reclamanta criticând soluţia dată în apel cu privire la atribuirea autoturismului în condiţiile în care acesta a fost plătit exclusiv de pârât.

Potrivit art.673/9 C.civ., la formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei părţi ce le revine fiecăruia ori masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii, îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.

Având în vedere acordul pârâtului cu privire la partajarea bunurilor mobile în natură şi natura bunurilor mobile, Curtea apreciază că recursul reclamantei este parţial fondat în privinţa modalităţii de partajare a bunurilor comune, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., însă este nefondat întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art.304 pct.7 şi cele ale art.304 pct.9 C.pr.civ., referitor la caracterul de bun comun al îmbunătăţirilor aduse casei de pe str.(...), motiv pentru care în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va admite în parte recursul, va modifica în parte decizia criticată în sensul că va atribui în favoarea pârâtului N. T. J. şi următoarele bunuri : autoturism E. în valoare de 6000 lei, calculator în valoare de 2000 lei, perdele de N. în valoare de 200 lei şi una masă de lemn în valoare de 500 lei.

În temeiul art.673/5 alin.2 C.pr.civ., va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 12.565 lei cu titlu de sultă, menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei.

În conformitate cu prevederile art.316 C.pr.civ., coroborat cu art.276 C.pr.civ., va obliga recurenta să plătească intimatului suma de 1323,55 lei cheltuieli parţiale de judecată în recurs, constând în onorariu parţial de avocat (f.17).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite în parte recursul declarat de reclamanta N. J. împotriva deciziei civile nr. 100 din 2 oct. 2007 a T r i b u n a l u l u i S ă l a j pronunţată în dosar nr(...), pe care o modifică în parte în sensul că atribuie în favoarea pârâtului N. Ş. J. şi următoarele bunuri: autoturism E. în valoare de 6.000 lei, calculator în valoare de 2000 lei, pedele din N. în valoare de 200 lei şi una masă din lemn în valoare de 500 lei.

Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 12.565 lei cu titlu de sultă.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.

Obligă pe recurentă să plătească intimatului suma de 1323,55 lei, cheltuieli parţiale de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 22.02.2008.

PREŞEDINTE JUDECĂTORI

27.02.08/3 EX.