O prevedere Imorala.

Legea nr.8/1996 conţine, la punctul 2 din Articolul 11 (capitolul IV), următoarea prevedere: “După moartea autorului, exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 10… se transmite prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe durată nelimitată. Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă care a administrat drepturile autorului sau, după caz, organismului cu cel mai mare numar de membri, din domeniul respectiv de creaţie”. Ultima parte a enunţului aproape că trece neobservată, chiar şi la o lectură atentă, căci precizarea din final este atât de “expediată” încât pare ascunsă. Consecinţele acesteia sunt însă majore, căci permit încasarea unor bani a căror folosire nu e reglementată. Scrie în lege doar că banii se împart între membrii organismului de gestiune. Pe fond, prevederea este de-a dreptul incorectă şi imorală. Căci nu este nici corect, nici moral ca opera unui artist decedat (fie el muzician, scriitor, actor, regizor sau artist plastic) care nu are moştenitori, dar care continuă să genereze drepturi de autor, să “sponsorizeze” o structură privată.