In sfarsit dreptul de proprietate este protejat de ICCJ

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

 

 

Decizia nr. 169/2011 Dosar nr. 4197/114/2008

 

 

Şedinţa publică de la 18 ianuarie 2011

 

 

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC B. SA BUZĂU a solicitat în contradictoriu cu pârâţii R.V., R.M. şi T.V., pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună evacuarea acestora din imobilul situat în Buzău.

Prin sentinţa nr. 5368 din 15 octombrie 2008, Judecătoria Buzău a admis excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Buzău.

Prin sentinţa nr. 412 din 10 martie 2009, Tribunalul Buzău a respins acţiunea reclamantei, reţinând că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat evacuarea pârâţilor din imobilul proprietatea sa dobândit potrivit Ordonanţei de adjudecare definitivă din 28 septembrie 1998 situat judeţul Buzău, motivat de faptul că aceştia ocupă tară titlu spaţiul respectiv.

Prima instanţă a constatat că între obiectul dedus judecăţii şi motivarea acţiunii este o vădită contradicţie, având în vedere că motivarea aparţine acţiunii în revendicare iar potrivit obiectului acţiunea este de evacuare. S-a mai reţinut că acţiunea în evacuare este reglementată de dispoziţiile art. 1410 şi urm. C. civ. şi este specifică raporturilor juridice de locaţiune prin care locatorul pune la dispoziţie locatarului folosinţa pe timp determinat a unui bun individual determinat, în schimbul unei sume de bani numită chirie. întrucât între părţi nu au existat raporturi de obligaţii derivate din locaţie ci raporturi de drept real constând în exercitarea tară drept de către pârâţi a posesiei asupra imobilului proprietatea reclamantei, tribunalul a constatat că un atare drept nu poate fi apărat decât pe calea acţiunii în revendicare iar instanţa nu poate schimba obiectul acţiunii ci doar temeiul juridic al acesteia.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta SC B. SA BUZĂU, susţinând că în mod netemeinic instanţa de fond a respins acţiunea sa pe considerentul că între părţi nu există raporturi sau obligaţii derivate din locaţie, ci raporturi de drept real, constând în exercitarea fără drept de către pârâţi a posesiei asupra imobilului proprietatea sa şi, astfel, un atare drept nu poate fi apărat decât pe calea acţiunii în revendicare şi nu pe calea acţiunii în evacuare, deoarece pârâţii nu au invocat un drept de proprietate asupra imobilului situat în Buzău, iar în situaţia în care aceştia ar fi invocat un drept de proprietate asupra imobilului şi ar fi prezentat un titlu de proprietate valabil, atunci instanţa ar fi trebuit să procedeze la compararea titlurilor ce se opun şi aceasta nu ar fi fost posibil în cadrul unei acţiuni în evacuare.

A susţinut apelanta-reclamantă că în cazul de faţă pârâţii nu au opus nici un titlu de proprietate valabil, deci nu poate fi vorba de o acţiune în revendicare căreia i se opune un titlu de proprietate, iar cauza acţiunii în evacuare, o constituie ocuparea tară titlu a locuinţei de către pârâţi şi voinţa sa de a face ca această ocupare să înceteze şi, astfel, să i se predea locuinţa în materialitatea ei.

A precizat apelanta-reclamantă că în cazul de faţă este vorba de o obligaţie de a face, adică de a preda creditorului, în speţă SC B. SA, locuinţa situată la nr. 64, dar care nu trebuie confundată cu obligaţia de a da, respectiv de a constitui sau transmite un drept real, apelanta-reclamantă necăutând să îşi valorifice un drept de proprietate exclusiv şi absolut în cadrul unei acţiuni în revendicare, ci doar un drept personal de creanţă, având caracter relativ, în cadrul acţiunii în evacuare urmând să constrângă debitorii să execute o obligaţie de a face, adică de a evacua şi preda material locuinţa, situată la nr. 64.

A arătat apelanta-reclamantă şi faptul că nu a solicitat obligarea pârâţilor să îi recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului ci doar să îi evacueze şi să îi fie predat imobilul în materialitatea lui, fiind lipsită de suport legal motivarea instanţei de fond în sensul că admiterea acţiunii în evacuare este condiţionată de existenţa unui contract de închiriere valabil încheiat, iar a condiţiona acţiunea în evacuare exclusiv de existenţa unui contract de locaţiune sau închiriere şi, în lipsa acestora, a califica toate acţiunile în evacuare ca fiind acţiuni în revendicare cu consecinţele ce decurg din acestea este o încălcare a principiilor de drept procesual civil.

Prin decizia nr. 147 din 20 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul reclamantei SC B. SA BUZĂU, reţinând în esenţă că reclamanta SC B. SA BUZĂU este proprietara imobilului situat în Buzău, judeţul Buzău, dobândit în baza ordonanţei de adjudecare definitivă transcrisă sub nr. 3219/1998.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC B. SA BUZĂU a solicitat evacuarea pârâţilor R.V., R.M. şi T.V. din imobilul proprietatea sa, arătând că, deşi a solicitat acestora în repetate rânduri să elibereze imobilul, pârâţii continuă să-1 ocupe fără drept.

S-a mai reţinut că acţiunea în evacuare este mijlocul procedural specific raporturilor de locaţiune, prin care locatorul redobândeşte folosinţa bunului de la persoana ce îl deţine fără niciun titlu.

In cauză, Curtea a reţinut faptul că, între părţi nu au existat raporturi de locaţiune, pârâţii ocupând imobilul în litigiu în calitate de proprietari până la momentul adjudecării definitive a acestuia în favoarea reclamantei şi, ulterior acestui moment, fără nici un titlu.

Prin urmare, pentru apărarea dreptului său de proprietate, reclamanta, în calitate de proprietar neposesor, avea la îndemână acţiunea în revendicare îndreptată împotriva posesorului neproprietar, şi nu acţiunea în evacuare.

Susţinerea apelantei în sensul neopunerii unui titlu de proprietate de către pârâţi nu poate fi reţinută, întrucât compararea titlurilor de proprietate specifică acţiunii în revendicare se realizează şi în ipoteza în care numai reclamantul deţine un asemenea titlu, nu şi pârâtul posesor.

Nu poate fi avută în vedere nici susţinerea potrivit căreia reclamanta nu îşi valorifică dreptul de proprietate prin prezenta acţiune, ci un drept personal de creanţă, întrucât aceasta nu a făcut dovada faptului că este titulara unui asemenea drept de creanţă. Dreptul de proprietate presupune exercitarea de către proprietar a tuturor prerogativelor sale, respectiv dreptul de a folosi bunul, de a-i culege fructele şi dreptul de dispoziţie. în cazul în care proprietarul este deposedat de bun, dreptul său de proprietate poate fi apărat în justiţie pe calea acţiunii în revendicare. Dreptul de creanţă şi obligaţia corelativă de a restitui locuinţa proprietarului se naşte din raporturi de locaţiune, numai asemenea raporturi dând posibilitatea apărării dreptului de folosinţă pe calea acţiunii în revendicare.

Împotriva deciziei sus menţionate, a declarat recurs reclamanta SC B. SA BUZĂU, arătând că pârâţii nu au opus nici un titlu de proprietate, deci nu suntem în prezenţa unei acţiuni în revendicare căreia i se opune un titlu de proprietate, aşa cum au reţinut instanţele inferioare. A apreciat recurenta că nu se poate condiţiona acţiunea în evacuare exclusiv de existenţa unui contract de locaţiune sau închiriere, iar în lipsa acestora, calificarea acestor acţiuni în evacuare ca fiind acţiuni în revendicare, echivalează cu o încălcare a principiilor de drept procesual civil.

A mai precizat recurenta că în alte speţe similare, Tribunalul Buzău a admis cererile reclamantei având ca obiect evacuarea altor pârâţi, din imobilul situat în Buzău, Jud. Buzău.

Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispoziţiilor art. 518 alin. (1) C. proc. civ., prin actul de adjudecare, proprietatea imobilului sau un alt drept real ce a făcut obiectul urmăririi silite, se transmite de la debitor la adjudecatar, actul de adjudecare fiind un mod de dobândire a proprietăţii.

In speţă, prin Ordonanţa de adjudecare definitivă din data de 28 septembrie 1998 din dosarul nr. 3219/1998 al Judecătoriei Buzău, recurenta-reclamantă a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Buzău, jud. Buzău. Anterior momentului adjudecării, pârâţii au ocupat imobilul sus menţionat, în calitate de proprietari, iar ulterior acestui moment, au continuat să-1 ocupe fără titlu.

In materia acţiunii în evacuare, nu se pune în discuţie însuşi dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar folosinţa acestuia, folosinţă încălcată de către pârâţi, urmare a ocupării fără titlu a imobilului. Acţiunea în evacuare este un instrument juridic aflat la îndemâna proprietarului sau posesorului unui imobil, pentru apărarea folosinţei bunului, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate.

Astfel, Înalta Curte constată că pârâţii ocupă fără titlu imobilul în litigiu, iar reclamanta în calitate de proprietar are dreptul la dobândirea folosinţei bunului, ca atribut al dreptului de proprietate. De altfel, reclamanta nu a urmărit valorificarea unui drept de proprietate exclusiv şi absolut în cadrul unei acţiuni în revendicare, ci doar un drept personal de creanţă având caracter relativ, în cadrul acţiunii în evacuare, urmând constrângerea debitorului la executarea obligaţiei de a face. Altfel spus, reclamanta nu a solicitat obligarea pârâţilor să îi recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar evacuarea acestora şi predarea bunului în materialitatea sa.

Se constată astfel că, în mod eronat au apreciat instanţele inferioare că acţiunea în evacuare constituie mijlocul procedural specific exclusiv raporturilor de locaţiune între părţi, reţinând că neopunerea unui titlu de către pârâţi nu poate fi analizată decât în cadrul unei acţiuni în revendicare. Astfel, dispoziţiile art. 480 C. civ. constituie temei de drept inclusiv pentru acţiunea în evacuare, ca mijloc procedural de valorificare a posesiei şi folosinţei asupra bunurilor, ceea ce face pe deplin admisibilă şi întemeiată o asemenea acţiune.

A susţine că reclamanta nu se poate prevala de titlul său decât în cadrul unei acţiuni in revendicare prin comparaţie de titluri, în condiţiile în care pârâţii nu au afirmat că ar deţine vreun titlu, contravine dispoziţiilor legale sus menţionate, practicii şi doctrinei în materie. Totodată, o asemenea abordare restrictivă conduce la consfinţirea unei inechităţi sociale, protejând culpa pârâţilor, cărora li se permite folosinţa unui bun, în lipsa oricărei justificări legale, doar în considerarea unei construcţii juridice formale, nesusţinute de nici un argument legal.

In consecinţă, faţă de cele ce preced, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul reclamantei va fi admis, cu consecinţa modificării deciziei recurate, admiterea apelului reclamantei şi schimbării sentinţei primei instanţe, în sensul admiterii acţiunii şi evacuării pârâţilor din imobilul situat în Buzău, jud. Buzău.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

 

 

Admite recursul declarat de reclamanta SC B. SA BUZĂU împotriva deciziei nr. 147 din 20 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o modifică şi în consecinţă:

Admite apelul declarat de reclamanta SC B. SA BUZĂU împotriva sentinţei nr. 412 din 10 martie 2009 a Tribunalului Buzău, secţia comercială, pe care o schimbă în tot în sensul că admite acţiunea reclamantei şi dispune evacuarea pârâţilor R.V., R.M. şi T.V., din imobilul situat în Buzău, jud. Buzău.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2011.