Ce simtim in urma divortului.

Ce trebuie sa faca un om care trece prin momentele unui divort pentru a nu se lasa prada depresiei?

Un divort poate fi un act unilateral, al unuia din partenerii cuplului familial. Sau, un act bilateral, in care ambii consimt, nu discutam motivele si implicatiile deocamdata, la desfacerea casatoriei. In ambele cazuri se poate produce un sindrom traumatic care, in functie de robustetea psihica a persoanelor implicate, poate conduce la depresie.

Divortul este o despartire de o parte din tine, din trecutul tau si, indiferent de cat de tare esti, este pentru moment o pierdere. Iar pierderea apare vizibila ca rezultat al unui bilant al propriei existente, pe durata mai mare sau mai mica a casatoriei.

Ce am avut si am pierdut este totdeauna, psihologic vorbind, mai valoros decat ceea ce este posibil sa castig. Pentru ca nu am o reprezentare exacta a ceea ce castig. Foarte putini oameni judeca, insa, astfel. Depresia poate surveni atunci barbatul sau femeia nu poate amortiza pierderea si isi blocheaza involuntar toate solutiile de a reconstrui prezentul propriei persoane.

Divortul mai este, dincolo de negarea trecutul cuplului, un fel de declaratie de razboi la adresa propriei memorii. Oamenii uita inceputurile, dragostea si tandretea, proiectele, realizarile. Fara acestea le este mai usor sa se agate de atitudinea de respingere a celuilalt. Se spune ca barbatii sunt mai rezistenti la presiunea psihologica si consecintele unui divort.

Rezulta ca femeile au reactii opuse. Mi se pare ca o astfel de judecata are ceva misogin in ea, pentru ca a fost emisa de barbati.

Barbatul, atunci cand este initiatorul procedurilor de divort, alearga de regula dupa un miraj, o alta femeie care i se pare mai buna, mai potrivita pentru el. Si ignora total ceea ce i-a oferit femeia de langa el, alaturi de care candva a fost fericit, pentru ca ar fi nedemn pentru el sa se considere prizonierul trecutului.El se proiecteaza in viitor cu aceeasi usurinta cu care isi uita trecutul. Femeia, in schimb, nu are resorturi psihologce asemanatoare.

Ea este fixata mai mult in trecutul relatiei si mai putin dispusa sa scruteze viitorul singuratatii sale. Ea lucreaza mai curand cu valorile prezentului si adopta de regula o atitudine defensiva. Din aceasta perspectiva femeile par candidate mai probabile la depresie.

Femeile agresive gandesc neasemanator celor resemnate. Ele pun capcane, obstacole, emit revendicari in calea barbatilor care pleaca. Ele vor sa distribuie in mod egal efectele tensiunii sau daca se poate sa le transfere in totalitate acestora, evitand in acest fel depresia.