Separatia de patrimonii

Separatia de patrimonii reprezinta un privilegiu conferit de lege, un beneficiu individual (beneficium separationis), prin care creditorii mostenirii si legatarii acesteia au dreptul sa fie platiti cu prioritate din valoarea bunurilor succesorale, inaintea creditorilor personali ai mostenitorului.

Astfel, in scopul evitarii concursului dintre creditorii succesorali si legatarii defunctului, pe de oparte, si creditorii eredelui, pe de alta parte, separatia de patrimonii confera primilor dreptul de a fi platiti cu preferinta din valoarea bunurilor care alcatuiesc succesiunea.

In consecinta, separatia de patromonii reprezinta o masura de siguranta, de protectie pentru creditorii succesorali si legatari.

Conditiile si exercitarea separatiei de patrimonii

Separatia de patrimonii este ceruta, de regula, de catre creditorii defuntului si de legatari, atunci cand acestia au indoiala cu privire la solvabilitatea mostenitorilor, pentru a avea posibilitatea de a-si pastra dreptul lor asupra bunurilor succesiunii, evitand concurenta creditorilor personali ai succesorilor, prin contopirea patriminiului succesoral cu patrimonial mostenitorilor.

Confuziunea patrimoniului succesoral cu cel al eredelui, determinate de acceptarea pura si simpla a succesiunii, poate pagubi pe creditorii succesorali si pe legatari ori de cate ori un mostenitor insolvabil accepta o mostenire solvabila. In lipsa separatiei de patrimonii, creditorii defunctului si legatarii acestuia ar trebui sa suporte concursul cu creditorii mostenitorului privind bunurile succesorale.

Cand delimitarea patrimoniului succesoral se face prin acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar, separatia de patrimonii nu mai prezinta interes, devenind inutila.

Privilegiul separatiei de patrimonii poate fi cerut de catre toti creditorii succesiunii (atat de creditorii chirografari, ipotecari si privilegiati), cat si de legatari (dar numai de catre legatarii cu titlu particular). Cand mostenitorul este, in acelasi timp, si creditorul defunctului, el poate cere separatia de patrimonii pentru partea de creanta care nu s-a stins prin confuziune. De precizat ca legea nu arata (sau impune) o cale de urmat pentru cei care solicita separatia de patrimonii, astfel incat parerile sunt impartite.

Separatia de patrimonii poate fi invocata chiar printr-o simpla cerere din care sa reiasa initiativa celor care doresc separarea de patrimonii sau pe cale incindentala, de exemplu, atunci cand se urmareste obtinerea unei sume de bani ca urmare a vanzarii unui bun succesoral prin licitatie.

Prin exceptie, separatia de patrimonii opereaza de drept, si anume atunci cand mostenirea a fost acceptata sub beneficiu de inventar.

Cand bunurile succesiunii sunt imobile, trebuie ca privilegiul separatiei sa fie intabulat pentru a fi opozabil fata de terti in materie de publicitate imobiliara. Astfel, actele si faptele juridice privnd imobilele situate pe un teritoriu administrativ, pentru care nu s-au definitivat documentele cadastrului general, se vor inscrie in cate o carte funciara. In aceleasi conditi, se vor inscrie si titlurile de proprietate emise in temeiul legilor funciare.

In cazul bunurilor mobile, separatia de patrimonii nu poate fi invocata dupa trecerea unui termen de 3 ani de la deschiderea mostenirii.

Efectele separatiei de patrimonii

Ca efect principal al separatiei de patrimonii, creditorul separatist are dreptul de a fi platit cu preferinta fata de creditorii personali ai mostenitorului (creditorii succesiunii si legatarii cu titlu particular). Separatia de patrimonii nu produce, in principiu, efecte decat in raporturile creditorilor succesiunii si legatarilor cu credtorii mostenitorilor, conferindu-le primilor dreptul de a fi platiti cu preferinta fata de creditorii mostenitorilor.

Renuntarea creditorului separatist la privilegiu atrage stingerea lui. Deoarece renuntarea nu se prezuma, ea trebuie sa fie intotdeauna neindoielnica.